1. Istoria gndirii economice: obiectul de studiu.

Teorii, doctrine, coli, curente de gndire

economic i factorii determinani ai evoluiei acestora.
Obiectul de cercetare al istoriei gindirii economice
Bazele stiintei economice au fost puse la sfarsitul secolului XVIII,de catre englezul Adam
Smith, in lucrarea sa Avutia natiunilor. Din acel moment si pana in prezent au aparut si afirmat o
multitudine de idei si teorii economice, undele din ele fiind valabile si pana in prezent. Astfel,
ideile economice nu dispar niciodata. Se modifica tehnologiile, se schimba viata materiala a
oamenilor, dar problemele economice cu care se confrunta tarile lumii raman cam aceleasi.
Teoriile economice formulate cu sute de ani in urma, putin modificate, reapar din nou pe primplan. O buna parte din cele mai moderne teorii nu sunt decat niste variante ale unor idei cunsocute
din Antichitate si adaptate la circumstantele actuale.
In literatura de specialitate sunt folosite mai multe notiuni cum ar fi:

Idei economice

Teorii economice

Gandire econmica

Scoala de gandire economica

Doctrine economice

Cutente economice
Gindirea economica, este un proces de reflectare in mintea omului si de interpretare

arealitatilor econmice inconjuratoare.Aici se include si ideile economice.

Teoria economica, reprezinta un ansamblu de cunostinte sau ipoteze organizate intr-un sistem
logic coerent, care ofera o descriere si o explicatie a unei serii de fapte economice.
Scoala de gandire economica, reprezinta un sistem de convingeri, impartasite de un grup de
adepti reuniti in jurul unui mentor sau al unei idei definitorii.
Doctrina economica, constituie un sistem de teorii si de idei economice, compatibile intre ele,
avand in centru o idee principala, care le consolideaza.
Curentul de gandire economica, este un ansamblu de idei, doctrine, opinii si teorii imparatsite
de un numar mare de specialisti.
Megatendintele gandirii econmice:
I. Liberalismul:

Scoala fiziocrata

Liberalismul economic clasic

Neoclasicismul

Neoliberalismul
II. Dirirjismul:
1

Mercantilismul

Keynesismul

Neokeynesismul

Sinteza neoclasica

Postkeynesismul
III. Socialismul:

Socialsm utopic

Socialism mic-burghez

Socialism marxist

Socialism sovietic
IV. Institutionalsimul:

Nationalism economic

Scoala sociologica franceza

Institutionalism

neoinsitutionalism

Gandirea economica in orientul antic

Primele idei cu carater economic au aparut in Orientul antic: Egipt, Babilon, India, etc.
In Babilonul antic, ideile cu carater economic si-au gasit reflectare intr-o culegere de legi,
cunoscuta sub denumirea de Codul lui Hammurabi(1792-1750 i.H). Acest cod prevedea crearea
si buna functionare a cadrului juridic capabil sa asigure derularea corecta si echitabila a
tranzactiilor de vanzare-cumparare. Mai prevedea apararea proprietatii private si protectia muncii
salariate. La fel continea prevederi privind reglementarea marimii ratei dobanzii, precum si
marimea rentei funciare.
In India antica, viata economica si politica era reglementata in Legile lui Manu si
Arthashastra. Legile lui Manu sustineau divizarea societatii in 4 caste: brahmanii (preotii),
kshatrii (militarii), vaishii (gospodarii) si sudrii (sclavii). Reprezentatii a primelor 3 clase aveau
sarcina de a aduna avere, imbogatirea fiind considerata o datorie sfanta. In Arthashastra este
promovata ideea rolului activ al statului in organizarea vietii economice. Statul avea misiunea nu
numai de a colecta impozite, ci si de a contrui si mentine in stare buna sistemele de irigatie,
drumurile si podurile, de a reglementa preturile de a aloca mijloace necesare pentru dezvoltarea
comertului si a mestesugurilor.
. gandirea economica in grecia antica
Xenofon, Platon si Aristotel, sunt uneori considerati drept primii economisti. Desi opera marilor
filozofi greci poarta, in fond, un caracter si abstract, ei au analizat un sir de fenomene economice
mai concrete, expunand, cu ceasta ocazie, unele idei originale, de o valoare netrecatoare.
2

Xenofon a inventat termenul de economie.

Platon imparte societatea in 3 clase: - clasa conducatorilor (filozofii), - clasa gardienilor
(militarii), - clasa producatorilor (agricultorii, meseriasii si comericiantii). Primele doua clase
formeaza elita societatii. Sustine ca amestecul statului trebuie sa fie subordonat atingerii unor
obiective de ordin moral, politic, religios si mai putin economic. Critica setea de inavutire. Statul
trebuie sa se implice in comertul exterior, instituind o politica protectionista. Solicita suprimarea
proprietatii private si inlocuirea ei cu proprietate colectiva.
Aristotel defineste 2 modalitatiti de organizare a activitatii economice:
- gospodaria casnica si
- chrematistica
Prin gospodarie casnica, subintelege procesul de producere a bunurilor necesare autoconsumului.
Chrematistica este o forma de organizare a activitatii economice bazate pe schimb, care urmareste
scopul acumularii bogatiei sub forma de bani. Exista 3 forme ale chrematisticii: comertul exterior,
imprumutul cu dobanda si munca salariata.
Aristotel formuleaza vestita teorie a sterilitatii schimbului, care sustine ca in procesul schimbului
de marfuri, marimea avutiei nu poate spori.
Este autorul legii dominatiei si supunerii, conform careea unii omanei se nas pentru a domina, iar
altii pentru a se afla in stapanire si nici unii nici altii nu trebuie sa se impotriveasca sortii,
predestinata de fortele ceresti.
gandirea economica in evul mediu
Evul Mediu cuprinde o perioada de timp de peste un mileniu 476 d.H sec. XVI-XVII.
Este o perioada obscura a umanitatii, caracterizata de profunde crize politice, economice si
culturale. Faclia cunoasterii era purtata doar de catre scolastici (profesori din universitatile
timpului) si canonistii (cei mai instruiti reprezentanti ai bisericii crestine).
Cel mai cunoscut reprezentant al acestei perioade este canonistul Tomas dAquino (1225-1274).
Celebrul teolog sustinea ca Dumnezeu este creatorul, si deci proprietarul suprem al tututror
bunurilor, iar oamenii pot doar sa le utilizeze. Tostusi el admite existenta proprietatii private,
aceasta permitandu-I fiecarui om sa traiasca in conformitate cu standardul de viata propriu paturii
sociale din care face parte. El admite impartirea societatii in 3 clase: feudalii, iobagii si taranii
liberi. Feudalii aveau misiunea de a gestiona treburile statului, iar principalul mijloc de existenta
era renta funciara. Iobagii si taranii liberi uirmau sa indeplineasca munca fizica.
DAquino este preocupat in mod deosebit de problema asigurarii unei justitii sociale, prin
intermediul teoriilor salariului just si a pretului just. Potrivit lui T.dAquino, pretul just este
determinat de:
1. Cantitatea de munca cheltuita pentru a produce marfa respectiva
2. Situatia sociala si materiala a producatorilor.
3

Iar Teoria salariului just spune ca: lucratorul trebuie sa obtina, contra muncii sale, o suma de bani
ce i-ar permite sa traiasca, el si familia sa, la nivelul pozitiei sale sociale.
Pentru a pune in aplicare aceste doua teorii, dAquino considera necesara interventia sustinuta a
statului in viata economica. concluzii
in centrul preocuparilor teoretice ale economistilor se aflau urmatoarele probleme: a)
interventia statului in economie, b) preturile, c) proprietatea, d) crearea de bogatii, e) veniturile,
etc.
Viata economica era un domeniu subordonat atingerii anumitor obiective politice si religioase
Cautarea unui model care ar asigura echitatea sociala
Au luat nastere unele idei si teorii care sunt valabile si pana in prezent, insa si unele conceptii
care poarta un carater limitat si chiar gresit.
2. Mercantilismul

ca

teorie

politic

economic.

Particularitile

naionale

ale

mercantilismului.
1. Premisele apariiei mercantilismului
Doctrina mercantilist apare i se dezvolt pe parcursul a ctorva secole, n perioada
anilor 1450-1750, atunci cnd lumea ruraral i meteugreasc este nlocuit cu o lume
comercial i manufacturier.
Premisele apariiei doctrinei mercantiliste sunt:
formarea i ntrirea statelor centralizate i independente
creterea vertiginoas a cererii la bani, ca urmare a creterii volumului de tranzacii comerciale
n cautarea aurului i argintului, se fac marile descoperiri geografice, condiionate de dezvoltarea
spiritului de aventur i risc, ctig i mbogire
renaterea filozofiei i artei antice
reforma n interiorul bisericii cretine (reforma nfptuit de Martin Luther i Jean Calvin) prin
rspndirea protestantismului, care devine ideologia reuitei economice i a spiritului capitalist.
se instaureaz cultul muncii, dorina de a mbunti cu orice pre performanele economice
. Principalele idei ale mercantiliste
Termenul de mercantilism provine de la italianul

-mercanto pia, sau mercante -

negustor
Ideile principale comune ale mercantilitilor:
I.

Banii (aurul i argintul sub form de monede i lingouri) erau considerai drept esen a
bogiei.

II.

Factorii creterii bogiei erau socotii: creterea masei monetare aflate n circulaie, creterea
numarului de manufacturi, creterea numrului populaiei
4

III.

Domeniile n care se creeaz bogia: comerul exterior care asigura o bala comercial activ,
cucerirea de colonii

IV.
V.

Politic protecionist a statului

Ieftinirea banilor care condiiona micorarea ratei dobnzii i stimula investiiile de capital n
dezvoltarea comerului i a manufacturilor.

. Particularitatile naionale ale mercantilismului.

A. Mercantilismul spaniol (bullionist/timpuriu).
Apare n Spania, cel mai puternic stat din Europa secolului XV-lea.
Caracteristici:
Principala form de bogie este considerat aurul i argintul
Sporirea bogiei se face prin cucerirea de colonii, ca urmare se dezvolt puternic flota
maritim spaniol
Cantiti enorme de metale preioase sunt aduse n Spania, ca urmare a descoperirii Lumii Noi.
Se interzice scoaterea banilor din ar, sub ameninarea cu moartea
Principalii susintori ale ideilor mercantiliste sunt: Ortiz, Olivares,Juan de MarianaB.
Mercantilismul francez.
Caracteristici:
Principala form de bogie este considerata aurul i argintul
Sporirea bogiei se face prin dezvoltarea manufacturilor. Sunt elaborate un ir de programe de
dezvoltare a manufacturilor regale i private, care beneficiaz de privilegii fiscale i subventii
din partea statului. Pentru asigurarea cu brate de munc a acestor manufacturi, se interzice
ieirea din ar a muncitorilor francezi
Se interzice importul de mrfuri strine care concurau cu cele franceze,
Se stimuleaz importul de materii prime
Prin aceste msuri se dorete asigurarea unei balane comerciale active
Principalul reprezentani i promotori ai mercantilismului francez sunt: Antoine de
Montchrestien, Jean Bodin i Jean Baptiste Colbert
Mercantilismul francez se mai numeste colbertism
C. Mercantilismul englez.
Caracteristici:
cea mai evoluat form a mercantilismului
Principala form a bogiei este considerat aurul i argintul
Sporirea bogiei se realizeaz printr-un comer exterior cu o balan comercial activ.
Bogia se sporete si prin dezvoltarea produciei, inclusiv i a agriculturii.

 Prin Legea navigaiei emise de Oliver Cromwell, flota maritim britanic obine dreptul
exclusiv de exportare a mrfurilor engleze i de importare n Anglia a mrfurilor strine. Aceste
msuri au impulsionat crearea unei flote maritime mai puternice, care presta servicii i altor
ri, devenind o surs important de bani pentru statul englez.
Principalul susintor al mercantilismului englez a fost Thomas Mun, expus n opera sa
principal Bogia Angliei n comerul exterior
4. Meritele i rtcirile mercantilismului
Merite:
a) Mercantilismul nlocuiete scolastica medieval, propagnd spiritul burghez determinat de
dorina de mbogire i succes economic
b) Mercantilismul francez a stimulat crearea manufacturilor
c) Este formulat teoria cantitativ a banilor, conceptul de balan comercial i noiunea de
politic comercial protecionist
d) Mercantilismul a contribuit la trecerea societii europene de la economie natural la economia
de schimb
e) s-au constituit pieele naionale, condiionate de adncirea diviziunii muncii.
Rtciri:
a. Este supraapreciat rolul circulaiei mrfurilor n raport cu sfera produciei
b. Identificarea n mod eronat a banilor cu bogia.
c. Aplicarea acestei doctrine a condiionat scderea nivelului de trai n unele ri europene i
diferenierea de avere.
3. Fiziocratismul ca teorie i politic economic. Tabloul economic de Fr. Quesnay.
Premisele aparitiei scolii fiziocrate:
1. Instaurarea cultului ratiunii
2. Zeificarea naturii si instaurarea ordinii naturale
3. Aparitia unei clase sociale formata din comercianti, banchiri si proprietari de manufacturi,
numita burghezie dornici de a se imbogati
4. Triumful ideilor lui Jean Calvin care glorifica munca si crearea de bogatii.
5. Declinul serios al sectorului agricol soldat cu o criza agrara de
subproductie si cresterea preturilor la produsele agricole
Fiziocratie puterea naturii sau ordine naturala
Dintre susintorii acestei doctrine fiziocrate remarcm pe:
- Francois Quesnay (1694-1774);
-

Victor Riqueti,

marchiz de Mirabeau (1715-1789);

6

Mercier de la Riviere;

Dupont de Nemours (1739-1817); Anne Robert Jacques Turgot,

baron de lAulne (1727-1781).

2. Francois Quesnay (1694-1774) fondatorul scolii fiziocrate

-

Fiziocratii sunt primii economisti

Aparatorii libertatilor economiice si a intereselor agricultorilor

Introduc conceptul de Laissez faire, laissez passer, le monde va de lui-meme nu va

amestecati, lasati lumea sa-si urmeze calea ei fireasca

Statul trebuie sa indeplineasca functia de gardian de noapte, sa nu se amestece in viata

economica

Obiectul bogatiei sunt totalitatea bunurilor produse de natura.

Sfera productiva- agricultura si cresterea animalelor

Introducerea notiunii de produs net- diferenta dintre productia obtinuta si cheltuielile

efectuate

Ordinea naturala reprezinta legile naturii care guverneaza nu doar fenomenele mecanice ci si
toate aspectele vietii economice.

TABLOUL ECONOMIC
Reprezinta este prima reprezentare schematica a circuitului macroeconomic
Societatea este divizata in trei clase:
a) Clasa productiva, formata din fermieri si muncitori agricoli care creeaza produsul net
b) Clasa proprietarilor, din care faceau parte proprietarii de pamant, regele si clerul si care traiau
din prodiusul net, insusit sub forma d erenta funciara sau impozit
c) Clasa sterila, compusa din toate celelalte paturi sociale cum sunt: negustorii, proprietarii
manufacturilor, medicii, profesorii.
Avansurile (astazi investitiile) se impart in:
a) Avansuri funciare, facute de proprietarii de pamant
b) Avansuri intiale (mijloace fixe): pluguri, boroane, alt inventar capital fix
c) Avansuri anuale (mijloace

circulante): seminte, ingrasaminte, plata lucratorilor capital

circulant

3. Meritele si ratacirile scolii fiziocrate

Meritele scolii fiziocrate:
-

Au fondat prima scoala economica

Au transferat obiectul de studiu al economiei din sfera comerciala in cea productiva

Bogatia tarii este constituitra din totalitatea bunurilor produse in natura

Introducerea notiunii de laissez faire

Analiza economica nationala ca un tot intreg, prin elaborarea tabloului economic

Rataciri:
- Agricultura-singura ramura productiva
-produsul net un dar al naturii
- Caracterul etern si universal al legilor economice
4. Caracteristicile doctrinei liberalismului economic clasic. Concepia liberalistului-optimist J.
B. Say i sinteza realizat de J. S. Mill.
IDEILE PRINCIPALE ALE LIBERALISMULUI ECONOMIC CLASIC
1. Libertatea economica
2. hommo economicus figura centrala a vietii economice (individ rational ghidat de dorinta de
a se imbogati, fapt ce in ultima instatnta du ce la imbogatirea intregii natiuni)
3. Autoreglarea economiei
4. teoria valoare - munca la baza doctrinei
8

5. Repartizarea veniturilor in fuctie de apartenenta idividului la una din cele 3 clase sociale:
muncitorii, capitalistii, proprietarii funciari
6. Liberul schimb bazat pe avantajele specializarii internationale
7. Profitul forta motrice a activitatii economice,
8. Noninterventinismul
.

Liberalii

optimisti.

JEAN BAPTISTE SAY (1767-1832)

Teoria factorilor de productie potrivita careia pamantul este temelia venitului obtinut sub forma
de renta, munca este la baza salariului, iar capitalul a profitului. El considera salariul este o forma
de salariu, pe care intreprinzatorul il obtine pentru munca sa de organizare si gestionare a
afacerilor.
Intreprinzatorul este pivotul intregului mecanism economic.
Legea debuseelor (legea lui Say)- in conditiile generale crizele sunt imposibile, pot avea loc doar
anumite dezechilibrele partiale si temporare. Oferta isi creeaza propria cerere. Banii sunt neutri, ei
nu joaca nici un rol activ in mecanismele economice.
MERITELE si NEAJUNSURILE LIBERALISMULUI ECONOMIC CLASIC
Merite:
1. Stiinta economica devina o stiinta autonoma, cu obiect propriu de studiu, metode specifice de
cercetare, sistem de legi si categorii.
2. Ei au schimbat directia de cercetare de la sfera circulatiei la sfera productiva.
3. Introduc un sir de concepte si legi economice(factroi de productie, profit, renta, salariu, bani,
pret, valoare, diviziunea muncii)
4. Formularea teoriei valoare-munca
5. Au formulat principile economiei de piata
Neajunsuri:
1. Diferentierea de avere
2. Unele teorii s-au dovedit a fi incomplete sau gresite.
De ex. teoria valoare-munca, legea debuseelor, universalitatea legilor economice,
3. Minimizarea rolului statului si al natiunii. etc
5. Sistemul de gndire economic elaborat de Adam Smith.
ADAM SMITH - FONDATORUL STIINTEI ECONOMICE (1723-1790)
Avutia natiunilor biblia liberalismului economic , anul 1776. Concepte fundamentale :
Bogatia totalitatea bunurilor marfa de care dispune o natiune la un moment dat.
Izvorul bogatiei este munca.
Sfera productiva sunt totalitatea ramurilor materiale: industria, agricultura, comertul.
9

Factorii ce contribuie la sporirea bogatiei:

1. Cresterea numarului de muncitori ocupati in sfera productiva
2. Cresterea productivitatii muncii in aceiasi sfera prin diviziunea muncii.
Diviziunea muncii asigura: Cresterea indemanarii, Economisirea timpului, Inventarea unor noi masini
si unelte.
PRINCIPIILE SMITHIENE:
1. Homo economicus indivizii care se starduie sa maximizeze bunastrarea materiala cu minim
de effort. Poseda asa calitati ca: rationalism, sete de libertate, sete de imbogatire, spirit de
concurenta.
2. Mana invizibila mana creatorului suprem care ghideaza intreprinzatorii in directia mentinerii
ordinii naturale. Astfel piata se autoregleaza, iar interesul egoist al individului se armonizeaza
cu interesul general al societatii.
3. Noninterventionismul statul indeplineste doar functia de aprare nationala, apararea
concurentei, justitia si finantarea unosr activitati publice
Teoria specializarii internationale sau teoria avantajelor absolute
Fiecare tara urmeaza sa se specializeze in domeniile in care poseda din abundenta anumiti factori de
productie si care-i permit acesteia sa produca si sa exporte marfuri cu cele mai mici cheltuieli de
munca si capital.
6. Teoriile economice ale liberalitilor pesimiti D. Ricardo i T. Malthus.
David ricardo (1772-1823)
Teoria valoare-munca la temelia valorii se afla munca, iar marimea valorii este determinata atit
de cheltuielile de munca vie, cat si de munca incorporata in mijloacele de productie.
Ricardo plaseaza in centrul atentiei problema repartitiei valorii si avutiei intre clasele sociale.
Opera principala - Principiile economiei politice si ale impunerii
Principalele forme ale veniturilor sunt: renta (pamant), profit (capital), salariu (munca)
Teoria rentei - renta funciara este o parte din produsul creat de muncitor, un excedent de venit peste
profitul normal, un profit suplimentar. Apartitia rentei este o consecinta a acapararii pamantului in
proprietatea privata si a faptului ca suprafetele de pamant, mai ales cele mai fertile, sunt limitate.
Fertilitatea diferita a solurilor da nastere rentei diferentiale
Teoria salariului salariul este fixat la nivelul cosului minim de consum al muncitorului si depinde
in mare masura de pretul bunurilor de prima necesitate
Teoria profitului - profitul este venitul care-i ramane capitalistului dupa achitarea salariului si plata
rentei. Profitul are tendinta sa scada deoarece salariile au tendinta sa creasca.
Teoria costurilor comparative

10

O tara trebuie sa se specializeze in acele domenii in care detine avantaje relative comparativ cu tarile
din zona sa de comert exterior
Avantajul reciproc al celor dou ri se va manifesta prin economia de timp munc cheltuit pentru
producerea cantitii de mrfuri obinute comparativ cu perioada dinainte de specializare, n sensul c,
Portugalia economisete 10 uniti de munc, iar Anglia 20 de uniti de munc i pe total mondial se
vor economisi 30 de uniti de munc
Liberalii pesimisti.
THOMAS MALTHUS 1766-1834
Th. Malthus a fost primul economist care a sesizat importanta economica si caracterul relativ limitat al
resurselor economice si a dezechilibrului dintre acestea si numarul populatiei.
Legea populatiei mijloacele de subzistenta cresc in proportie artmetica, adica 1,2,3,etc. iar
populatia creste in progresie geometrica 1,2,4,8.
Malthus scrie poporul trebuie considerat a fi el insusi cauza principala a mizeriei sale. Un om care se
naste intr-o lume deja ocupata, daca familia sa nu poate sa-l hraneasca sau daca societatea nu poate
utiliza munca lui, nu are nici un drept sa pretinda la o anumita portie de hrana. Prin urmare, el este
realmente de prisos pe pamant. La mareel banchet al naturii nu exista loc pentru el. Natura il
condamna sa plece, si nu intirzie sa execute chiar ea acest verdict.
Legea randamentelor descrescande cresterea cantitatii de capital si de munca nu este insotita
de o sporire corespunzatoare a productiei, aceasta pe langa faptul ca suprafetele cultivabile sunt, in
general, limitate.
7. Doctrina naionalismului economic. Protecionismul economic: viziunea lui Fr. List, varianta
nord-american.

Friedrich List (1789-1846)

Obiectul de studiu al stiintei economice este nu este homo
economicus ci Natiunea si Economia Economia Nationala.

unei natiuni natiuni sunt superioare intereselor

(interesele
indivizilor ale claselor

sociale

si ale gupurilor sociale)

Este impotriva celor 3 postulate ale liberalilor clasici:
-

cosmopolitismul, n sensul caracterului pretins universal al postulatelor sale tiinifice;

individualismul, n sensul siturii agentului economic izolat n centrul demersului su tiinific

i al lipsei de preocupare pentru situaia economic a colectivitilor;

materialismul, n sensul concentrrii asupra problematicii avuiei i valorii.

Neaga metoda de cercetare deductiva si argumenteaza necesitatea folosirii metodei inductiei si metoda
istorica.
11

O natiune trece prin 5 faze de dezvoltare:

-

Faza salbatica

Faza pastorala

Faza agrara

Faza agroindustriala

Faza agroindustriala-comerciala

Teoria fortelor productive ale natiunii

Fortele productive ale natiunii sunt un amestec de elemente eterogene cum ar fi: stiinta si tehnica,
legislatia, resursele naturale, cultura, moravurile, unitatea nationala, etc.
Principala forta productiva este industria.
Industria incurajeaza stiinta, arta si organizarea politica, sporeste bunastarea poporului,
veniturile statului si puterea natiunii.

Politica protectionista

Politica protectionista presupune apararea temporara, partiala sau totala a anumitor domenii din tara de
concurenta straina. Forme ale protectionismului sunt: tarifar, monetar si administrativ.
Protectionismul listian are 3 caracteristici principale:
1. Caracter selectiv, aplicat doar produselor industriale
2. Temporar, aplicat pana in momentul cand tara isi creeaza o industrie competitiva
3. Edducativ, are misiunea de a educa cetatenii germani in spiritul patriotismului.
Potrivit lui List nu toate tarile pot deveni dezvoltate, doar acele natiuni care dispun de anumite conditii
naturale:
-

Clima moderata

Teritoriu intins

Sa dispuna de resurse naturale variate

Popuilatie numeroasa

Nivel inalt de cultura si civilizatie politica.

Specificul protectionismului nord american

Principalii reprezentani ai protecionismului nord-american sunt H.C.Carey i S.Patten.

Economistul Henry Charles Carey enunta teoria armoniilor economice internaionale. El
considera c diviziunea internaional a muncii rezultat n urma aplicrii principiilor liberschimbiste
ar duce la mprirea rilor lumii n dou mari categorii: ri dezvoltate (sau industriale) i ri slab
dezvoltate (sau agrare), ceea ce distrugea armonia internaional i antrena stri conflictuale
permanente. n schimb, aplicarea unor politici economice protecioniste ar favoriza dezvoltarea
productiv complex a fiecrei ri, n care ramurile produciei materiale se completau armonios una
pe cealalt. De pild, arta el, agricultura oferea ramurilor industriei prelucrtoare att o surs de
aprovizionare cu materii prime, ct i o pia de desfacere pentru produsele industriale.
12

Armonia existent ntre ramurile fiecrei economii naionale reprezenta pentru Carey o premis
esenial a armoniei din relaiile economice internaionale, bazat pe schimburile comerciale echitabile
i pe progresul continuu al fiecrei naiuni.
Simon Patten este autorul lucrrii de larg circulaie Bazele economice ale protecionismului
(1890), n care a sistematizat i completat contribuiile n materie ale lui F.List, H.C.Carey i ale altor
teoreticieni. Obiectivul politicii economice a fiecrei ri trebuie s l constituie, arta Patten, realizarea
unui puternic complex economic naional, n msur s asigure dezvoltarea forelor de producie i un
nivel de trai ridicat al populaiei. Pe termen lung, aceste obiective puteau fi atinse numai printr-o
politic comercial protecionist, care s mbine taxele vamale ridicate cu barierele netarifare.
8. Curentul socialismului economic: evoluie i reprezentani. Sistemul de gndire economic
elaborat de K. Marx.
I
9. colile marxiste: caracteristici i reprezentani. Specificul i consecinele leninismului.

Evolutia ideilor socialitse

Doctrina care a aparat intersele claselor celor mai defavorizate, care a visat sa puna baza unei societati
bazate pe echitatea sociala si egalitatea drepturilor este doctrina socialista.
In antichitate, promotorii ideilor socialiste au fost:
-

Platon si Aristotel, au condamnat bogatia excesiva, cerand implicarea statului

pentru

asigurarea echitatii sociale

In epoca Renasterii:
-

Thomas Morus (1477-1535) in lucrarea Utopia, critica capitalismul, in curs de aparitie, si

descrie modelul unei societati ideale

- Tommaso Campanella (1568-1639), in lucrarea Cetatea Soarelui, descrie o societate ideala, in care
oamenii poseda toate bunurile in comun.
Socialismul modern se preocupa de condamnarea proprietatii private si a liberei initiative si inlocuirea
acestora cu proprietatea colectiva si cu implicarea activa a statului in viata economica.
Perioada de evolutie a ideilor socialiste cuprinde aproape 2 secole, intre anii 1800-2010.

13

Socialismul utopic

Autorii socialismului utopic nu au efectuat o analiza profunda a mecanismului de functionare a

economiei si nu au elaborat un nou sistem teoretic.
Idei comune petru toti socialistii utopici:
-

Capitalismul nu este vesnic si va fi inlocuit cuy un alt tip de societate,

Proprietatea privata se afla la temelia exploatarii de clasa si trebuie inlocuita cu proprietate

colectiva

Trecerea la noul tip de societate se va face in mod benevol, a reformelor treptate.

Toti cetatenii sunt egali in drepturi

Henri de Sait-Simon (1760-1825) - conte francez, fondatorul socialismului utopic. Considera

ca la originea tuturor releleor se afla proprietatea privata care genereaza exploatarea omului de catre
om. Trecerea la o treapta superioara de dezvoltare se produce pe masura acumularii de catre oameni a
cunostintelor. Invatamantul este forta motrice a dezvoltarii societatii. Promoveaza marea industriecare
va coopera strans cu stiinta.
Charles Fourier (1772-1837) considera ca la originea inegalitatilor sociale se afla marea
proprietate industriala, care trebuie inlocuita cu proprietatea colectiva. Propunea organizarea societatii
in falange sau falanstere, care reuneste 1500-2000 persoane care imbina armonios munca fizica cu cea
intelectuala.
Robert Owen (1760-1825) considera ca omul este bun, altruist, pozitiv de la natura. Printr-o
educatie stiintifica permanenta, omul este capabil sa se autoperfectioneze si astfel sa neutralizeze
14

efectele negative ale mediului social, iar apoi sa modifice si societatea in care traieste. Propune
constituirea unoi cooperative de productie si consum.

Socialismul mic-burghez

Simonde de Sismondi (1773-1842) - propune ca obiectul stiintei economice sa fie in mod preferential
bunastarea populatiei. Neaga existenta legilor obiective. Idealul lui este mica proprietate. Cere
amestecul statului in viata economica pentru a proteja valorile spirituale si a preintimpina ruinarea
micilor producatori. Considera ca libera concurenta se afla la radacina raului absolut a imbogatirii
unora pe seama altora. Respinge legea lui Say, aratind iminenta crizelor economice.
Pierre Joseph Proudhon (1809-1865) intemeietorul anarhismului la inceput publica o
brosura cu titlul Proprietatea este un furt . Mai tarziu afirma contrariul, ca Proprietatea este
libertate. Proprietatea este un factor al dezvoltarii societatii, mica proprietate bazata pe munca
personala.

Karl Marx (1818-1883)

Izvoarele gandirii marxiste:

-

Contradictiile si conflictele crescande intre clasa muncitaoare (proletariat) si capitalisti

(burghezie)

Operele socialistilor utopici si mic-burghezi, deja populare in europa

Metodologia de cercetare marxista: Fenomenele economice trebuiesc supuse unei analize globale a
societatii , a evolutiei ei. Economia politica este o stiinta care studiaza nu numai fenomenele
economice ca atare, dar si unele fenomene sociale si politice, nu numai mecanismul functionarii
economiei capitaliste, ci si evolutia si perspectivele acestei economii.
Marx anailizeaza fenomenele economice in dinamica, in miscare. Foloseste o noua metoda de
cercetare care o numeste dialectica materialista, care cuprinde pe langa abstractiile stiintifice si
descrierile si datele statistice.

Principalele teorii a lui Karl Marx

Teoria valorii: marimea valorii unei marfi este determinata de timpul de munca socialmente necesar
producerii ei. Forta de munca (capacitatea fizica si intelectuala a muncitorului de a presta munca) are
dublu caracter: valoare de schimb si valoare de intrebuintare. Munca este activitatea creatoare prestata
de muncitor.
Teoria plus-valorii: Salariul pe care il primeste muncitorul reprezinta numai o parte a valorii create
prin munca sa. Cealalta parte a valorii, creata de muncitorul salariat, este insusita de catre proprietarul
mijloacelor de productie. Aceasta parte a valori ise numeste plus-valoare. Astfel, proprietarul
mijloacelor de productie insuseste diferenta intre valoarea muncii si valoarea fortei de munca, iar
salariu;l reprezinta doar pretul fortei de munca nu si echivalentul valorii muncii prestate de muncitor .
Teoria capitalului : capitalul este o categorie istorica, de natura sociala, un raport social intre
muncitori si burgheziecu privire la apartenenta mijloacelor de productie.

Marx distinge intre

15

acumularea primitiva de capital si acumularea ca atare a capitalului. Acumularea primitiva s-a produs
prin jaf, violenta, excrocherii la inceputul epocii captaliste. Acumularea capitaluilui este un proces de
transformare a unei parti din plu-valoare in capital.
Capitalismul este sortit pieirii

. Leninismul

V.I Lenin a fost primul economist care a argumentat necesitatea aplicarii doctrinei economice marxiste
la realitatea tarilor necapitaliste si a tarilro slab dezvoltate.
Imperialismul este ultima stadie de dezvoltare a capitalismului
Esenta imperialismului este dominatia pe toate planurile a monopolurilor.
Potrivit teoriilor leniniste, statul trebuie sa dirijeze nu numai procesele politice ci si cele
economice. Imixiunea statului se va efectua prin introducerea planurilor directive si obligatorii.
Salariul, preturile, dobanda si alte marimi economice vor fi fixate de catre stat. In comunism se
presupunea disparitia totala a statului.
10. Caracteristica general a liberalismului economic neoclasic. colile marginaliste, contribuia
colii psihologice austriece (K. Menger, E. Bohm-Bawerk).

Conditiile aparitiei si ideile principlace ale scolii istorice germane 1840-1940

Scoala istorica germana apare ca o reactie impotriva liberalismului economic clasic care pretindea ca a
elaborat o doctrina economica universala, valabila pentru toate tarile si popoarele.
Savarseste o revolutie metodologica, prin respingerea metodei deductive, folositede liberali si
popunand inlocuirea acesteia cu metoda inductiva si metoda istorica a comparatiilor.
Trece prin 3 etape de dezvoltate:
a) Vechea scoala istorica (1840-1894) Wilhelm Roscher
b) Noua scoala germana (1870-1890) Gustav von Schmoller
c) Tanara scoala (1864-1941) Max Weber
Ideile principale:
-

Respinge

universalitatea

si eternitatea legilor economice, contrapunandu-i ideea

relativismului. Ei afirma ca legile economice poarta un caracter istoric si deci trecator

depinzand de istoria tarii, nivelul de dezvoltare, traditii , legislatie, etc.
-

Obiectul de studiu al economiei politice este studierea istoriei si trasaturile specifice ale
economiei nationale.

Inlocuiesc notiunea de Homo economicus cu homo socialis.

Schimbarile in societate se vor face pe calea reformelor, nici intr-un caz revolutionare.

Vechea si noua scoala istorica

16

Vechea scoala istorica: lanseaza ideea potrivit careea economia politica trebuie sa fie o stiinta despre
economia nationala, care are misiunea de a studia particularitatile fiecarui popor la diferite etape
istorice . Este negata universalitatea , obiectivitatea si eternitatea legilor economice.
Considera ca nu exista solutii generale pentru problemele economice din toate timpurile si la toate
popoarele.
Noua si tanara scoala germana: introduc un nou concept de homo socialis care are urmatoarele
mobiluri: castigul material, sentimentul onoarei, placerea de a munci, sentimentul datoriei. Geneza
doctrinei neoclasice
Apare in a doua jumatate a sec XIX.
Doctrina neoclasica vine in scena ca o doctrina neutra, care avea capacitatea sa asigure atit
eficienta economica, cat si echitatea sociala, dar mai ales sa eliminea posibiltatea conflictului armat
intre muncitori si burghezi.
- Apare in conditiile in care problema centrala a activitatii economice nu este acumularea capitalului ci
desfacerea marfurilor.
- Teoreticienii isi schimba preocuparile din domeniul productiei in cel a circulatiei.
- Se accentueaza lupta de concurenta si sa accentuat problema raritatii, ca trasatura distinctiva a tuturor
bunurilor economice.
- Precursorii doctrinei marginaliste sunt: Johann Heirich von Thunen, Heirich herman

Gossen,

Antoine Auguste Cournot.

Thunen este fondatorul economiei matematice si al econometriei,

elaboreaza teoria

productivitatii marginale si analiza costului de oportunitate.

Cournot studiaza formarea pretului in conditii de monopol, duopol si concurenta perfecta.
Gossen este autorul a trei legi psihologice fundamentale de natura psihologica.

Ideile de baza a doctrinei neoclasice

Trasaturile comune intre doctrina liberala clasica si doctrina neoclasica:

1. Recunoasterea ordinii naturale
2. Principiul hedonist
3. Proprietatea privata si libera concurenta
4. Homo economicus
5. Principiul mainii invizibile
6. Interventia minima a statului in economie
7. Profitul-forta motrice a dezvoltarii economice.
Diferente:
1. Obiectul de studiu- oamenii cu gusturile si preferintele lor
2. Societatea impartita in consumatori si producatori

17

3. Teoria valoare-utilitate si analiza categoriilor marginale: utilitate marginala, utilitate totala,

produs marginal, cost marginal, etc.
4. Dezideologizarea teoriei economice prin introducerea termenului de economics

Scoala

psihologica

austrica

Carl Menger (1840-1921) si Eugen Bohn-Bowerk(1851-1914) scoala subiectiva

Carl Menger elaboreaza urmatoarele teorii:
-

Teoria bunurilor

Teoria valoare-utilitate

Teoria schimbului si a preturilor

Bunurile sunt niste produse care satisfac o anumita nevoie umana. Bunurile sunt economice si
libere (neeconomice).
Teoria valoare utilitate valoarea unui bun depinde nu de munca incorporata ci de aprecierile
subective ale indivizilor, de gusturile si preferintelor lor reprezentate prin utilitatea marginala.
Utilitatea marginala este utilitatea cea mai mica a ultimei unitati dintr-un stok de bunuri omogene,
cre stisfce cea mai putin intensa nevoie.
Teoria schimbului si a pretului spune ca preturile la care se vand bunurile sunt determinate de
utilitatea marginala a acestora.
Eugen Bohm Bowerk teoria deprecierii viitorului sau teoria dobanzii. Imparte bunurile in
bunuri prezente (salariul) care valoreaza mai mult ca acelasi si bun in viitor (capitalul). Dobanda
este diferenta dintre valoarea mai mare, pe care indivizii o acorda bunurilor actule, si valorea mai
mica, acordata bunurilor viitoare, deci e o plata asteptariicapitalistului.

11. Liberalismul economic neoclasic: contribuia colii matematice elveiene (L. Walras) i a
colii sintetizatoare britanice (A. Marshall)

Scoala

matemtica

elvetiana

(scoala

de

la

Lausanne)

Leon Walras (1834-1910) si Wilfredo Pareto (1848-1923)

Leon Walras imparte economia in 3 compartimente distincte:
1) economia pura, care foloseste metode matematice de cercetare
2) Economia aplicata, care are drept misiune studierea procesului de productie, a circulatiei
monetare si a formelor de organizare a acestuia
3) Economia sociala, se preocupa de gasirea principiilor de echitate sociala.
Elaboreaza modelul concurentei pure si perfecte, un model ideal de formare a preturilor bazat pe
5 premise:
-

Atomicitatea pietei

Omogenitatea produselor
18

Libera intrare pe piata

Mobilitatea factorilor de productie

Transpartenta pietei.

Teoria echilibrului general se stabileste pe 3 piete principale: piata produselor, piata fortei de
munca si piata capitalului. Echilibrul economic generl se stbileste tunci cand oferta este egala cu
cererea pentru fiecare produs si pe fiecare piata. Interventia statului in acest proces este inutila
Wilfredo Pareto considera ca economia are 2 forme: economie pura si economie aplicata. Este
autorul teoriei despre curbele de indiferenta. Este autorul teoriei numite optimul lui Pareto care
inseamna o asemenea distributie a resurselor, cand cresterea bunastrii cel putin unui individ nu
contribuie la reducerea bunastarii altor indivizi. Poate fi realizat doar in conditiile concurentei pure
si perfecte

Alfred Marshall (1842-1924)- ultimul neoclasic

Sustine ca economia politica este o stiinta care studiaza, in acelasi timp, atit bogatia natiunilor,
cat si comportamentul uman.
Studiaza formarea preturilor in conditiile concurentei imperfecte
Sustine inlocuirea termenului de economie politica cu economics
Elaboreaza teoria pretului fara valoare potrivit careia pretul se stabileste in functie de 3
factori:
a) Cheltuieli de productie;
b) Utilitatea marginala;
c) Cererea si oferta
Descopera fenomenul de perioada lunga si perioada scurta de timp. Pe termen scurt
pretul este influentat mai mult de utilitate, iar pe termen lung de costurile de productie.
Introduce notiunea de elasticitate a cererii.

Elboreaza o noua teorie a salariului: salariul depaseste nivelul minimului mijloacelor de

existenta, ridicandu-se la inaltimea unui anumit confort. Pe termen scurt salariile sunt
determinate de productivitatea marginala , iar pe termen lung de costul de productie al fortei de
munca.

Merite si rataciri ale doctrinei neoclasice

Merite:
Ei au propus o schimbare esentiala in ceia ce priveste obiectul de studiu al teoriei economice,
imbogatind totodata stiinta economica cu un sir de notiuni total noi
Au reorientat directia de inestigatie de la domeniul productiei la domeniul circulatiei
Au elobaorat un model de piata pura si au studiat mecanismul functionarii lui

19

 Au folosit pe scara larga procedee matematice, imbogatind astfel intrumentul analitic al teoriei
economice
Limite:
Au acordat o atentie exagerata microeconomiei si statisticii, in detrimentul analzei
macroeconomice
Au scos din campul de studiu problemele sociale si politice
Absolutizand importata consumului si a cererii, au subapreciat rolul productiei si a ofertei.
12. Curentul de gndire economic keynesist. Modelul keynesist, politica economic dirijist
preconizat de J.M. Keynes.

13. Etapele keynesismului. Neokeynesismul ca teorie i politic economic. Postkeynesismul.

14. coala istoric german. Instituionalismul economic: caracteristicile i etapele dezvoltrii.
Geneza neokeynesismului
Neokeynesismul apare in primii ani dupa cel de al II lea Razboi Mondial, moment in care se punea
problema dinamicii economice si a inflatiei. Drept consecinta razboiului a fost si transformarea
economiei capitaliste bazate pe proprietate privata, intr-o economie mixta, unde apare un puternic
sector public.
Neokeynesismul constituie un ansamblu de teorii si politici economice inspirate din
opera lui J.M. Keynes.
Cei mai importanti reprezentanti: Roy Harrod, Alvin Hansen, John Hicks, Paul
Samuelson, Joan Robinson, s.a.
Neokeynesistii urmaresc in special, scopul asigurarii unor ritmuri stabile de crestere
economica. Ei se preocupa de analiza productiei, care asigura cresterea venitului national. In acest scop
ei insista asupra imixiunii sistemice si directe a statului in economie

Teoria cresterii economice si teoria ciclurilor economice

Teoria cresterii economice, autor Roy Harrod. Este primul care a elaborat conceptul de crestere
economica in calitate de proces de crestere durabila, reorientand astfel stiinta economica de la o
analiza statica a vietii economice la una dinmica. Harrod si adeptii sai au elaborat un sir de politici de
stabilizare si de stimulare a cresterii economice. Ei au propus elaborarea unor bugete pe termen de 10
ani, astfel incat excedentele de prosperitate sa acopere anii de criza. Au elaborat un sir de modalitati de
manevrare cu rata dobazii.
Intre anii 1936-1939 Harrod si Domar elaboreaza un model de crestere economica pe
termen lung bazat pe:
a) O egalitate intre economii si investitii;
20

b) Egalitate intre rata cresterii productiei nationale si rata cresterii populatiei active.
Teoria ciclurilor economice elaborata de Alvin Hansen. Distinge 4 forme de cicluri:
1) Cicluri mici, se repeta la 2-3 ani
2) Cicluri mari, 6-13 ani
3) Cicluri in constructii, 17-18 ani
4) Cicluri seculare, 50 ani.
La temelia ciclurilor se afla neregularitatea cu care se fac investitiile in capital fix si
circulant. Principalul instrument de prevenire a ciclicitatii este bugetul de stat.
Neokeynesismul francez . Curba lui Phillips: inflatie sau somaj. Cu cat somajul e mai mare cu atit
cresc preturile si invers.

Sinteza neoclasica. Paul Samuelson

Paul Samuelson a efectuat o sinteza a keynesismului si a neoclasicismului, expusa in lucrare sa

Economics.
Ideile principale:
-

economia actuala are un caracter mixt care imbina elemente din ambele sisteme economice si
cel de piata si cel de comanda. Piata se ocupa de stabilirea nivelului pretului, a cererii si ofertei,
rata dobanzii si a profitului. Statul se preocupa de rezolvarea deficientelor precum crizele
economice, somajul, inflatia.

se imbina armonios micro si macroeconomia.

- Statul trebuie sa intervina direct in asa domenii ca invatamantul, ocrotirea sanatatii, industria de
prelucrare a deseurilor, etc.
- Rolul cheie in reglementarea economiei urmeaza sa fie jucat de politica fiscala si monetara.
- principalele obiective ale politicii macroeconomice sunt asigurarea unei cresteri economice cu ritmuri
inalte, mentinerea unui nivel scazut al somajului, stabilitatea preturilor.

Postkeynesismul. Joan Robinson

Directiile principale ale investigatiilor poskeynesiste sunt:

a) Analiza factorilor ce asigura cresterea economica pe termen lung,
b) Determinarea rolului repartitiei in fuctionarea economiei de piata,
c) Analiza rolului banilor in economia contemporana.
Postkeynesistii se inspira nu numai din opera lui Keynes ci si din lucrarile clasicilor,
socialistilor si institutionalistilor. Ei investigheaza asa fenomene economice cum sunt: rolul marelor
corporatii, problemele inflatiei si ale comertului exterior, etc. Neaga teoria valoare utilitate si
productivitatea marginala a factorilor de productie, revenind la teoria valoare-munca, expusa de
Ricardo.
Postkeynesistii afirma ca ritmurile cresterii economice depind de felul in care se repartizeaza venitul
national: raportul intre salariu si profit.
21

Joan Robinson demonstreaza ca salariile mari, facilitand realizarea produselor si a serviciilor,

reprezinta unul din principalii factori stimulenti ai cresterii economice. In opinia ei, factorii care
asigura cresterea eaconomica pe termen lung sunt:
a) Raportul dintre profit si salariu
b) Volumul capitatlului investit
c) Progresul tehnic
d) Gradul de monopolizare a economiei
e) Masura in care concurenta se poate manifesta in mod liber
f) Rata cresterii populatiei.
g) Teoria echilibrului general a lui
h) Wassily Leontieff(1906-1999)
Contributia principala a lui W.Leontieff este elaborarea teoriei balantei interramurale cunoscute sub
denumirea de metoda imput-output. Ea permite calcularea consecintelor directe si indirecte ale
modificarii unor marimi economice, cum ar fi nivelul impozitelor, cererii, masei monetare, salariului,
profitului, asupra altor marimi precum si a dezvoltarii economice in ansamblu.
Punand in centrul modelului sau matricea interramurala, ca reflectare a interdependentei dintre
toate marimile economice, Leontieff elaboreaza modelul echilibrului economic general in dinamica,
adica al unui echilibru ce asigura cresterea economica. Prin aceasta se realizeaza o punte intre teoria
marginalista a echilibrului economic general si teoria neokeynesista a cresterii economice.
Conceptele fundamentale ale institutionalismului
Apare la inceputul sec. XX. n SUA.
Precursorii sunt:
-

Simode de Sismondi, care argumenteaza necesitatea de a studia instituiile publice;

- Friedrich List, propune analiza economiei nationale.

Apare ca o reacie impotriva monopolizrii excesive a economiei.
Se dezvolta in 3 etape:
1. Institutionalismul negativist sau protestatar (inceputul sec.XX) repr. Thorstein Veblen
2. Institutionlismul pozitivist (anii 30 sec.XX) , repr. J.M. Clark, A.A.Berle
3. Neoinstitutionalismul (anii 60 a sec.20) repr. J.K. Galbraith
Aripa european a instituionalismului este reprezentat de coala sociologica franceza, (sec.
XX), repr. Francois Perroux
Principalele concepte ale instituionalismului:
Instituiile - fora motrice a dezvoltrii economice. Instituia - fenomen cu caracter stabil, care
impune oamenilor un oarecare comportament obligatoriu, stabilesc o ordine n activitatea lor.
Exist instituii formale i neformale. EX: biserica, statul, proprietatea, sindicatele, piaa,
invtmntul, obiceiuri, legislaie, etc.
22

 Viaa economic este guvernat de instituii i nu de anumite legi obiective, venice i

universale.
Statul este obligat sa intervin n viaa economic pentru a evita crizele economice i omajul,
pentru a asigura echitatea social.
tiina economic trebuie s efectueze o analiz de ansamblu a economiei.
Socialul are prioritate n raport cu economicul, iar dezvoltarea economic nu trebuie
considerat drept un scop n sine, ci un mijloc de rezolvare a problemelor sociale.
homo economicus este nlocuit cu homo socialis. Activitatea agenilor economici urmeaz a fi
studiat n strns legtur cu mediul n care acetia activeaz. Anume factorii sociali i psihologici
sunt determinani.
15. Evoluia instituionalismului negativist (Th. Veblen) i a instituionalismului pozitivist.
Instituionalismul anilor 1960-1970 (J. K. Galbraith).
Instituionalismul

negativist

sau

protestatar

THORSTEIN VEBLEN (1857-1929) fondatorul instituionalismului

Principala instituie sunt tradiiile si obiceiurile dar un rol deosebit le au instinctele: a) instinctul
paternitatii, b) instinctul curiozitii, c) instinctul jefuitor, d) instinctul de a produce, etc.
Respinge noiunea de legi eterne.
Teoria clasei fr ocupaii

Clasa fr ocupaie duce un mod de via parazitar,

reducnd randamentul industrializrii societii. Aceasta este reprezentat de speculani, escroci,

rentieri, pseudo businessmani., care fr a produce ceva, obin, pe ci necinstite, prin fraud, ctiguri
enorme.
Teoria suveranitii consumatorului - consumatorul nu este suveran n alegerea sa, ci este
supus unor puternice presiuni, care i impun, atunci cand alege marfuri i servicii, un comportament
iraional, neindependent. Consumatorul devine un sclav al modei, al publicitii, al ambiiilor.
Instituionalismul

pozitivist

John Maurice Clak (1884-1963) i Adolf Augustus Berle (1895-1971)

Teoria difuziunii proprietii -

ncepnd cu anii 50 ai secolului XX, n cele mai dezvoltate ri

capitaliste are loc o schimbare radical n structura proprietii. Pe lng proprietatea individual, care
cedeaz, treptat, poziiile dominante, devin tot mai rspndite proprietatea acionar, proprietatea
cooperatist i proprietatea public. ns principala form a ntreprunderii devine societatea pe aciuni.
Statul promoveaz tot mai activ o politic de justiie social.
.

Neoinstituonalismul

John Kenneth Galbraith (1908-2006)

n economiiile dezvoltate, un rol important n reglementarea fenomenelor economice i sociale
aparine, alturi de pia, statului.
23

Economiile contemporane se bazeaz pe:

-

Pe sectorul economiei de pia, care funcioneaz n conformitate cu principiile

economiei de pia

Pe sectorul economiei planificate, al marilor ntreprinderi, care este un sector al

produciei neconcureniale.
Marile intreprinderi, deinnd poziii de monopol sau oligopol, au distrus mecanismele

pieei concureniale, reglementnd piaa dup bunul lor plac.

Teoria determinismului tehnologic - cauza principala a transformarilor din societate o constituie
schimbarile din tiina tehnic.
Procesul de produciei se concentreay n cadrul ntreprinderilor gigantice, care nu se
supun legilor pieii. Gestiunea acestor ntreprinderi se afla n mainile managerior marilor corporatii,
numiti tehnostructura.
Acest grup este format din manageri influenti, gulerele albe, care posedand
cunostintele si experienta necesare, conduc toate afacerile intreprinderii.
Odat cu apariia tehnostructurii, motorul activitii economice nu mai este doar

profitul. Concomitent dispare conflictul dintre munc (salariai) i capital (acionari).

Neoinstituonalismul
John Kenneth Galbraith (1908-2006)
n economiiile dezvoltate, un rol important n reglementarea fenomenelor economice i sociale
aparine, alturi de pia, statului.
Economiile contemporane se bazeaz pe:
-

Pe sectorul economiei de pia, care funcioneaz n conformitate cu principiile

economiei de pia

Pe sectorul economiei planificate, al marilor ntreprinderi, care este un sector al

produciei neconcureniale.
Marile intreprinderi, deinnd poziii de monopol sau oligopol, au distrus mecanismele

pieei concureniale, reglementnd piaa dup bunul lor plac.

Teoria determinismului tehnologic - cauza principala a transformarilor din societate o constituie
schimbarile din tiina tehnic.
Procesul de produciei se concentreay n cadrul ntreprinderilor gigantice, care nu se
supun legilor pieii. Gestiunea acestor ntreprinderi se afla n mainile managerior marilor corporatii,
numiti tehnostructura.
Acest grup este format din manageri influenti, gulerele albe, care posedand
cunostintele si experienta necesare, conduc toate afacerile intreprinderii.
Odat cu apariia tehnostructurii, motorul activitii economice nu mai este doar
profitul. Concomitent dispare conflictul dintre munc (salariai) i capital (acionari).
24

16. Neoinstituionalismul economic: imperialismul tiinei economice. Teoria costurilor de

tranzacie i teoria drepturilor de proprietate de R. Coase. Teoria alegerii publice de J.
Buchanan.
PARTICULARITATILE NEOINSTITUTIONALISMULUI
Neoisntitutionalismul, sub presiunea keynesismului si neoliberalismului, pe la mijlocul sec.XX, isi
pierde influenta. Insa intre anii 70-80, prin lansarea unor noi concepte si teorii, doctrina
neoinstitutionalista revine iarasi pe prim-plan. Principalii reprezentati ai neoinstitutionalismului
revigorat sunt: Ronald Coase, Douglass North, James Buchanan, Armen Alchian, Gordon Tullock.
Particulariatile neoinstitutionalismului:
1. Intreprind o cercetare a realitatilor ce tin de obiectul de studiu al politologiei, al istoriei, al
dreptului, cu folosirea metodelor si instrumentelor economice.
2. Pun accentul pe studierea relatiilor dintre indivizi din cadrul uneia si aceleiasi institutii, cum ar
fi statul, familia, forma, etc.
3. Folosesc pe larg metoda deductiva de cercetare economica, insotita de analiza cantitativa si
calitativa.
4. Acorda o importanta deosebita notiunilor costul tranzactiilor si drepturile de proprietate
Costul tranzactiilor si drepturile de proprietate
Ronald Coase (n.1910) este autorul teoriilor costului tranzactiilor si drepturilor de proprietate.
Costul tranzactiilor este costul efectuarii unui schimb sau a unei tranzactii economice, adica
cheltuielile legate de studierea pietei, de desfasurarea negocierilior, incheierea si respectarea unor
contracte intre partenerii economici. Firma are scopul de a reduce costurile de tranzactie.
Drepturile de proprietate reprezinta un set de imputerniciri care I permit individului sa ia
anumite decicii in privinta unor sau altor resurse.
Drepturile de proprietate sunt:
1.dreptul de dispozitie, sau de control
2. Drept de posesiune
3. Drept de utilizarea a bunului
4. Drept de uzufruct, adica de insusire a rezultatelor, care devin, si ele, obiect de proprietate
5. Drept de administarare
6. Drept de transmitere prin mostenire
7. Drept la o posesiune fara termen a bunurilor
Ideea principala a teroiei drepturilor de proprietate consta in faptul ca identificarea clara si
respectarea stricta a acestor drepturi reduc costul tranzactiilor
25

 Teoria alegerii publice

Autorii teoriei alegerii publice sunt James Buchanan si Gordon Tullock.
In centru atentiei teoriei alegerii publice se afla analiza comportamentului economic al
individului in procesul de administarare a treburilor publice, de luare a deciziilor publice, cercetarea
raportului dintre functionarea institutiilor publice si rezultatele economice ale hotaririlor adopatate de
acestea.
Politica functioneaza dupa principiile pietei. Vanzatorii sunt politicienii care ofera programe
electorale, iar consumatorii sunt alegatorii, care achita bunurile promise cu votul de care dispun.
Oamenii politici, cand adopta o decizie politica, va tine cont nu atit de promisiunile facute in
campania electorala, cat, mai ales, de propriul interes. Astfel, deciziile institutiilor publice, sunt in linii
mari, putin eficiente. Solutia este ca societatea civila si organele de drept, sa fie cu ochii pe activitatea
institutiilor publice.
In opinia lui Buchanan, esecurile economiei de piata sunt, de fapt, consecinta
comporatmentului egoist al oamneilor politici.
Interpretarea neoinstitutionala a istoriei economice. Douglas North
Douglas North considera ca este absolut necesara studierea evolutiei institutiilor care joaca rolul
decisiv in schimbarea societatii, in dezvoltarea economica, de aceea se impune necesitatea studierii
primaordiale a acestora.
Functia principala a institutiilor sociale consta in asigurarea reducerii costului tranzactiilor, cost
care creste odata cu aprofundarea diviziunii muncii si diversificarea schimbului.
Calitatea si modul de functionare a institutiilor se afla la temelia succesului economic intr-o
masura mai mare decat cantitatea si calitatea factorilor materiali si umani ai productiei.
17. Neoliberalismul economic i deosebirile lui de liberalismul economic clasic, colile
neoliberaliste. coala de la Freiburg: modelul economiei de pia sociale.
Ideile de baza ale neoliberalismului
Doctrina neoliberala apare catre mijlocul anilor 70 ai secolului 20, ca contrarevolutie impotriva
doctrinei dirijiste keynesiste. Este aplicata la inceput in SUA si Marea Britanie, apoi raspandinsu-se in
lumea intreaga.
Principiile de baza ale doctrinei neoliberale sunt:
1. Activitatea economica este reglementata de niste legi economice obiective si ordine naturala.
2. Temelia libertatii individuale este proprietatea privata, care trebuie sa fie inviolabila.
3. Relatiile intre agentii economici se desfasoara in cadrul liberei concurente. Apararea
concurentei constituie una din principalele functii ale statului.
4. Preturile se stabilesc liber.
Statul trebuie sa creeze un cadru institutional necesar pentru buna functionare a mecanismelor pietei.
26

 Rolul statului in conceptia neoliberalilor:

- Statul are rolul de aparare a concurentei, lupta impotriva proceselor de monopolizare precum si
asigura solidaritatea sociala.
- Libertatea economica trebuie controlata si protejata
-

Statul trebuie sa creieze cadrul legislativ corespunzator, mentinut de statul de drept

Neoliberalii neaga principiul laissez faire

Scoala de la Freiburg
Neoliberalismul german este numit si ordoliberalism (ordo-oranduire). Principalii reprezentanti sunt:
Walter Eucken, Ludwig Wilhelm Erhard, Wilhelm Ropke, etc.
Walter Euken elaboreaza teoria tipurilor ideale de economie si fondeaza modelul economiei
sociale de piata.
Teoria tipurilor ideale, spune ca exista 2 tipuri de oranduiri:
a) Economia libera de piata
b) Economia centralizata.
In cadrul economiei libere legaturile intre agentii economici se efectueaza prin intermediul
pietei.
In cadrul economiei centralizate, intreprinderile sunt subordonate unui centru unic, care
coordoneaza activitatea acestora prin ordine si dispozitii obligatorii.
Tipurile ideale exista numai in teorie, in relitate existand niste modele mixte care imbina in
diferite proportii elementele celor 2 tipuri ideale.
Economia sociala de piata imbina armonios ideile liberalismului cu cele ale crestinismului. Si este
aplicat in Germania, Olanda, Suedia, Elvetia, Danemarca.
Trasturile de baza ale economiiei sociale de piata
-

Elaborarea si controlul indeplinirii regulilor de joc

Apararea concurentei

Stabilirea unui raport optimal intre proprietatea privata si cea publica

Asigurarea protectiei paturilor social-vulnerabile.

Asigurarea cresterii economice

Mentinerea stabilitatii monetare, prevenirea inflatiei si deflatiei.

Erhard si Ropke lanseaza conceptul echipei de forbal. Potrivit acetuia economia poate fi comparata cu
un teren de forbal, in care agentii economici sunt jucatorii iar statul este arbitrul.
18. coal ultraliberalist austriac (F. von Hayek). coala monetarist nord-american (M.
Friedman).
Scoala ultraliberala de la Viena
27

Aceasta scoala este un fel de mostenitoare a celebrei scoli austriece psihologice. Cei mai celebri
reprezentanti ai acestei scoli sunt: Friedrich A. von Hayek, Ludwig von Mises si Joseph Schumpeter.
Reprezentantii acestei scoli sunt cei mai inversunati adepti ai liberalismului in
economie, a unei economii de piata pure, respingand ideea economiei mixte.
Freidrich A. von Hayek se preocupa de urmatoarele aspecte si probleme economice:
probleme comportamentului omului in conditiile economiei de piata, statul de drept, formarea
preturilor, ciclurile economice.
Sustine:
-

Principiul mainii invizibile

Inlocuire termenului de economie politica cu catalaxia care este un sistem economic care se
autoregleaza spontan, prin intermediul preturilor.

Ordinea spontana se afla la baza sistemului economiei de piata, iar ordinea dirijata la temelia
economiei de comanda.

Economia de piata este regularizata de un sir de reguli de joc instituite de statul de drept.

Valoarea umana suprema este libertatea, care este mult mai importaanta decat prosperitatea
economica.

Scoala monetarista de la Chicago.

Este o contra-revolutie impotriva keynesismului si in special impotriva raspandirii si agravarii
fenomenului inflatiei.
Milton Friedman, fondatorul scolii monetariste. Principalele idei:
-

Adept inflacarat al economiei de piata. Numai economia de piata libera si rationala este
capabila sa asigure oamenilor si libertatea si bunastarea precum si securitatea.

Inflatia este un fenomen pur monetar ce are la temelia sa o crestere anormala a cantitatii de
bani in raport cu volumul productiei.

Politica monetara- forma principala de interventie a statului in economie. Statul trebuie sa

regleze marimea masei monetare astfel incat sa tina sub control rata inflatiei.

Este autorul teoriei cantitative a banilor potrivit careia marirea cantitatii de moneda in
circulatie, produce o crestere proportionala a nivelului general al preturilor si o scadere a
valorii monedei.

Propune utilizarea notiunii de cerere de moneda, care depinde nu de venitul curent, real, ci de
asa-numit venit permanent, pe care individul asteapta sa l obtina pe viitor si care il serveste
drept temelie pentru a si determina nivelul de consum.

Elaboreaza teoria ratei naturale a somajului. Somajul natural, conditionat de trecerea angajatilor la un
alt loc de lucru, alt loc de trai, este un fenomen firesc natural inevitabil si chiar necesar. Reflecta acel
nivel relativ al somajului care corespunde cu o rata stabila a inflatiei.
Teoria economiei ofertei.
28

Apare in anii 70-80 ai secolului XX, care avea menirea sa reabiliteze rolul decisiv al ofertei si al
productiei, in crerea avutiei. Potrivit acestei teorii, factorul principal ce sigura dezvoltarea economica
este oferta, nu cererea efectiva dupa cum spunea J.M. Keynes.
Principalii reprezentanti: Robert Mundell si Arthur Laffer.
Potrivit lor:
-

Intreprinzatorul constituie punctul de plecare a dezvoltarii economice, cererea este cheia

avutiei;

Productia da nastere veniturilor utilizate pentru a procura ceea ce propune oferta

Se insista asupra necesitatii stimularii investitiilor private.

Laffer expune sub forma grafica urmatroarea idee: pana la un punct oarecare, odata

cu cresterea ratei impozitelor, cresc si veniturile fiscale. De la un punct, incolo, cresterea in

continuare a presiunii fiscale are ca urmare o reducere substantiala a veniturilor statului. Astfel el
se pronunta pentru o reducere a cheltuielilor publice si a impozitelor, masura care, potrivit opiniei lui,
stimuleaza cresterea economica.
19. Particularitile gndirii economice contemporane. Teoria capitalului uman de G. Becker i
teoria anticiprilor raionale de R. Lucas. Economia imaginaiei creative.

20. Caracteristicile evoluiei gndirii economice romneti. Ideile economice promovate de D.

Cantemir, P. Aurelian, M. Manoilescu.
GANDIREA ECONOMIC ROMNEASC
1. Particularitile formrii i dezvoltrii gndirii economice la romni
Care idei predomin n gndirea economic romneasc. nelepii din Antichitate afirmau c
suprema misiune a omului pe pmnt este de a se cunoate pe sine nsui. ntruct existena noastr se
desfoar cel puin la nivel de individ i la nivel de naiune, acest ndemn celebru nseamn i
cunoaterea noastr ca tot ntreg, ca naiune, ca mod de gndire.
Specificul gndirii economice romneti este condiionat de un ir de mprejurri, cum ar fi
aezarea geografic, psihologia naional, dar mai ales destinul istoric, care ne-a oferit ca ideal
suprem nu prosperitatea economic, nu sporirea avuiei materiale i spirituale, ci lupta de eliberare
naional. Istoricul romn A.Xenopol subliniaz n aceast ordine de idei c nu este popor pe lume
care s fi avut attea primejdii de nfruntat, attea lupte necurmate de susinut pentru aprarea fiinei i
traiului.
Aceast regretabil circumstan a reinut dezvoltarea social-economic a poporului, imprimnd
l gndirii economice un caracter specific. De aici i prima particularitate a gndirii noastre - mbinarea
problemelor pur economice cu idealurile luptei de eliberare naional. P.Aurelian formuleaz aceast
29

trstur specific n urmtorii termeni: Pstrarea i ntrirea naionalitii este inta suprem creia
poporul romn este dator s jertfeasc toate gndirile i toate ntreprinderile sale. Politica noastr, fie
intern, fie extern, numai atunci este bun cnd este naional; cnd urmrete prin toate mijloacele
ocrotirea intereselor naionale.
Astfel, n centrul gndirii economice la romni s-a aflat ideea independenei, ideea naiunii, fapt
ce permite de a plasa, mai mult sau mai puin relativ, ntreaga gndire romneasc n cadrul unei
variante a doctrinei naionalismului economic, cu justificarea unui nsemnat amestec al statului n
problemele economice, fr de aportul cruia ar fi fost imposibil atingerea scopului suprem. (i
aceasta n pofida faptului c n rile romneti gsim reprezentani de vaz ai tuturor doctrinelor
economice, de la mercantiliti i fiziocrai pn la marxiti, keynesiti i neoliberali).
O alt problem specific, care nc de pe timpurile lui Burebista i Deceneu a preocupat ntruna
minile cele mai luminate ale romnilor, a fost cea a Unirii. Cu dou mii de ani n urm Unirea
triburilor dace s-a fcut n temei benevol; aa avea s se procedeze i mai trziu, dar se fcea ce se
fcea, i regiunile romneti se pomeneau a fi n ri diferite. Oricum, de atunci i pn n prezent
aceast problem a predominat mereu gndirea economic, i anume prin aceast prism, din aceast
perspectiv, erau analizate i chestiunile economice.
n consecin, gndirea economic romneasc s-a vzut nevoit de la bun nceput s se
concentreze nu att asupra unor probleme pur economice, ct mai ales asupra chestiunilor legate de
existena romnilor ca neam, de aprarea roadelor muncii, de nchegarea unui ntreg din nite pri
componente, care erau mereu altele, mereu schimbtoare. Chiar dup unirile din 1600, 1859, 1918,
1941 problema Unirii rmnea s le predomine pe toate celelalte, deoarece se impunea necesitatea
ntregirii economiilor frmiate, a constituirii unui complex naional economic unic, n cadrul unor
noi frontiere.
Astzi unii astrologi i vizionari celebri (P.Globa, de exemplu), au ajuiis la convingerea, niel
mistic, c de faptul Unirii tuturor romnilor ntr-un stat unic depinde nu numai ndeplinirea misiunii
lor pe pmnt, ci i prosperitatea i linitea ntregii Europe. O idee asemntoare, de altfel, ntlnim i
la unii autori romni. I.C.Brtianu, de exemplu, scria c sufletul Romniei nu se poate manifesta
dect n unitate naional; c pe ct vom fi trunchiai n buci, locul naiei noastre va fi gol n hotarul
cel mai mare al omenirii i omenirea va suferi, i noi vom suferi i mai tare.
Orict de straniu n-ar prea, pn n prezent gndirea economic romneasc n-a avut
posibilitatea s se manifeste din plin. i nu numai la romnii din Basarabia, ci la toi romnii. i nu
ntmpltor. Fiind plasai geografic n calea tuturor rutilor, cum zic cronicarii, adic aflndu-ne
nvecinai cu nite popoare puse mereu pe jaf i prdciune, cum fuseser cndva ttarii, turcii, hunii,
goii i cazacii, ne-am deprins, (mai bine spus am fost nevoii) s punem acceptul pe consum i nu pe
acumulare. Aceast vecintate suprtoare distrugea din temelie dorina strmoilor notri de a se
pricopsi, de a construi palate, case frumoase, monumente de art. n condiiile lipsei unei stabiliti
30

politice i economice, a certitudinii c avuia creat nu va fi jefuit, psihologia popular nclina n

direcia cheltuirii banilor n petreceri i nu pentru a nfiripa manufacturi, a ridica edificii mree. Poate
de aceea i suntem mai darnici i mai risipitori ca celelalte popoare, permind altora s ne prade, fr
a ne revolta prea mult, sau chiar defel. Iat de ce nu e deloc ntmpltor faptul c, dup cum scria
acelai P.Aurelian n anul 1882, ntre tiinele care au fost introduse mai greu i mai trziu la romni,
fr ndoial este economia politic. Cu treizeci de ani n urm de abia numele tiinei era cunoscut.
Noi avem o gndire mai mult emotiv, dect raional, iar la temelia aciunilor noastre se afl de
obicei sentimentele, instinctele, emoiile, i mai puin calculul, agerimea, duritatea, judecata la rece.
Apoi, gndirea noastr economic mai rmne a fi nctuat de tot felul de principii morale, de
superstiii, de tradiii religioase i de alt natur. Noi procedm i astzi asemeni lui Burebista i
Deceneu (scoatem viile, orict ne-ar costa, numai s mbuntim moravurile). Poate de aceea de-a
lungul secolelor am avut mai muli poei i muzicani i foarte puini economiti. i nu-i defel
ntmpltor faptul c un ir de oameni de geniu, cum ar fi M.Eminescu, B.P.Hasdeu, N.Iorga,
A.Xenopol, etc., vznd enorma vulnerabilitate a gndirii noastre economice i simind necesitatea
aprrii intereselor naionale ale acestui popor mai mult mistic, dect raional, au prsit adeseori
ocupaiile ndrgite, pentru a se apleca asupra problemelor economice.
i nc un moment. Ne-am mndrit mereu cu hrnicia noastr, poeii timpului au elogiat mereu
munca, ndemnndu-ne s ne spetim pn la sacrificiu. Noi, ascultnd cu evlavie acest ndemn, am
obosit n aa msur, nct nu mai suntem n stare s ne aprm ceea ce-am creat. Am ajuns, vorba lui
I.Dru, un copac roditor, la rscrucea drumurilor - fiecare vine, rupe, trage, iar el, tcut i harnic,
rodete mereu din an n an.
3. Ideile mercantiliste ale lui D.Cantemir i particularitile
fiziocratismului lui N.Blcescu
D.Cantemir. Omul i opera. Crturar de talie european, nscut n 1673 la Iai, Dimitrie
Cantemir a fost cea mai marcant personalitate din cultura romneasc medieval. Circa 17 ani a trit
la Constantinopol, n calitate de ostatic. Domn al Moldovei (1693 i 1710 1711), n politica extern s-a
orientat spre Rusia, cu ajutorul creia spera s obin independena rii sale. Dup nfrngerea
armatelor ruso-moldoveneti n anul 1711 n btlia cu turcii, pleac n Rusia, unde devine sfetnic al lui
Petru I. Moare n anul 1723.
n anul 1714 D.Cantemir devine membru al Academiei din Berlin. Cu acest prilej, n anul 1716,
editeaz Descrierea Moldovei, oper n care sunt expuse i un ir de idei economice.
Caracterul ideilor economice ale lui D. Cantemir. n virtutea factorului epoc, precum i a
nzuinei obiective i subiective de a fortifica puterea domnitorului, de a asigura prosperitatea
economic a naiunii, preocuprile economice ale lui D.Cantemir graviteaz n temei n jurul doctrinei
mercantiliste. (Dei a mprtit i unele concepte proprii liberalismului clasic, cum ar fi recunoaterea
existenei unei ordini naturale n societate, inclusiv n viaa economic).
31

Principalele probleme economice asupra crora a meditat aproape n toate scrierile sale, dar n
mod special n Descrierea Moldovei sunt: a) Problema comerului exterior i asigurrii unei balane
comerciale active: b) Consecinele nefaste ale dominaiei otomane pentru economia Moldovei; c)
Originea proprietii funciare boiereti l a relaiilor economice dintre boieri i rani; d) Politica
fiscal promovat de stat i impactul ei.
Despre atitudinea moldovenilor fa de comer i caracterul relaiilor comerciale ale
Moldovei cu alte ri.

D.Cantemir a fost poate primul gnditor care a analizat, condamnnd n

acelai timp, una din straniile caliti ale moldovenilor, i anume, de a glorifica munca agricol,
istovitoare, cu efecte instabile, i a trata cu dispre activitatea comercial, oricnd i oriunde aductoare
de profituri mari. Constatnd faptul c n trgurile Moldovei btinaii toi sunt meseriai, rar
moldovan negustor, el deplnge aceast calitate, care este o piedic n calea sporirii avuiei rii:
...cci moldovenii din nscare sunt att de mndri i de nepstori, c socotesc orice fel de negustorie
mai prejos de ei, n afa-r de roadele strnse de pe pmnturile lor. Aceasta este, credem, cauza
principal, c rar poi gsi n Moldova vre-un trgove bogat din moldoveni i dei ara noastr trimite
peste hotare mai mult dect primete napoi, totui simte mereu lipsa de bani. (Psihologia
moldovenilor, descris de Cantemir amintete de ideile economice ale lui Platon. Celebrul filosof, de
exemplu, considera munca agricol drept cea mai onorabil, pe cnd comerul - o ocupaie, s-i zicem
aa, neprestigioas. Mai mult, Platon susinea c n Grecia activitatea comercial trebuie s fie
ndeplinit doar de strini. i acum s ne ntrebm, de unde o asemenea coinciden surprinztoare
ntre opiniile marelui filosof grec i psihologia unui ntreg popor contemporan?).
Cutnd un rspuns rezonabil la ntrebarea de ce, exportnd mai mult, dect importnd, Moldova
duce mereu lips de bani. Cantemir scrie: Cci negustorii strini (turcii, evreii, armenii i grecii),
care-s numii de obicei gelepi, au luat n minile lor tot comerul Moldovei din pricina nepsrii
populaiei noastre. Ei duc cirezi ntregi de vite mari i mici, pe care le cumpr n Moldova cu un pre
foarte mic la Stanbul i n alte ceti i le vnd acolo de dou sau de trei ori mai scump. Dar cum cea
mai mare parte din ei nu poate s posede pmnturi i case n Moldova, apoi cei mai muli bani sunt
lsai n afara rii i doar puin din ei se mai ntorc ndrpt peste Dunre.
Vitele, una din principalele forme ale bogiei Moldovei medievale, luau nu numai drumul
Turciei. n fiecare an, scrie savantul enciclopedist, prin Polonia spre Daning sunt trimise peste 40 de
mii de boi, care sunt apoi vndui n rile vecine ca boi provenii din Polonia. n acest fel negustorii
strini obineau profituri uriae, deoarece o pereche de boi, cumprat n Moldova cu 3-5 taleri
nemeti, la Daning sunt vndui cu 40-50. La fel se procedeaz i cu alte mrfuri moldoveneti, cum
ar fi vinul, mierea de albine, carnea. Mai ales carnea de oaie, cutat pretutindeni pentru gustul ei
specific i nsuirea de a se mistui uor pe care negustorii turci o import n cantiti enorme numai
pentru curtea sultanului.

32

Inelepii indieni vorbesc despre aa-numitul efect al cozii de cine, n sensul c orict ai ncerca
s o dai n jos, ea totuna st ridicat. Cam la fel se ntmpl i cu unele trsturi ale caracterului.
Cantemir pare a fi mai contemporan dect cei mai muli dintre noi, care nu se dumiresc nicidecum de
ce conceptele liberalismului economic nu pot fi aplicate la noi n aceeai masur ca, s zicem, n
Anglia sau chiar n Polonia.
Consecinele dominaiei turceti asupra economiei Moldovei. Una din preocuprile tiinifice
i practice permanente ale lui Cantemir a fost analiza factorilor care reineau dezvoltarea economic a
Moldovei. Convins c nu poate fi bogat un popor care este dominat de alte popoare, el ajunge uor la
concluzia c principala piedic n calea prosperitii economice a Moldovei este jugul otoman care nu
numai c srcete ara, dar i rpete i viitorul. El scrie c pe parcursul anilor turcii au gsit noi i noi
prilejuri de a mri tributul. Apoi, pe lng acest tribut, pltit anual Porii, Moldova este obligat s
dea sultanului un dar numit peche, de 12500 de imperiali i dou blnuri, una de samur, de 1500 de
imperiali i alta de rs, un peche pentru mama sultanului, altele pentru ceara de la lumnrile
palatului mprtesc, cpeteniei enicerilor, vizirului i celorlali curteni mai puini importani etc.
Dup ce enumer toate aceste tribute i pecheuri Cantemir conchide cu tristee: tot acest
bnet trebuie smuls i stors n toate chipurile de la bieii supui, numai ca s sature lcomia fr
margini a Porii Otomane.
Prezena jugului otoman impunea anumite limite i n calea folosirii raionale i complete a
resurselor naturale. Munilor notri, - scria Cantemir, - nu le lipsete nici bogia obinuit a munilor,
dar potenialul lor rmne puin valorificat din cauza cunoscutei lcomii a turcilor i teama ca nu
cumva, spnd dup bogii s-i piard o dat cu ara i truda i roadele ei.
Cantemir consider c unul din factorii care rein dezvoltarea economic a Moldovei era i
lcomia boierilor i a domnitorilor care i ruineaz pn la srcie lucie pe ranii lor, silindu-i s
plteasc attea dri, cte voiete domnia s-i pun.
3. Ideile naionalismului i protecioniusmului economic n
operele lui P.Aurelian i M.Eminescu
Principalele probleme i curente de gndire economic n a doua jumtate a sec.XIX.
Asupra caracterului problemelor economice, aflate n atenia savanilor n aceast perioad, au avut o
influen decisiv un ir de evenimente de prim importan, cum ar fi: Unirea Moldovei cu Muntenia
n anul 1859; abolirea iobgiei prin legea rural din 1864; cucerirea independenei Romniei n urma
rzboiului din 18771878. n asemenea mprejurri, n centrul controverselor teoretice s-au pomenit
dou chestiuni majore: 1) problema determinrii ramurii economice-cheie (agricultura tradiional sau
industria modern) i 2) problema politicii economice externe adecvate intereselor naionale (prioritarprotecionist sau liber-schimbist).
Principalele curente de gndire economic din acea perioad au fost: curentul liberal, curentul
profecionist economic i curentul socialist.
33

Curentul liberal, oarecum eterogen dup idei i adepi, cu cei mai muli susintori era divizat n
dou aripi. Prima arip, cea mai numeroas, promova ideea industrializrii Romniei i a aprrii pieei
interne prin msuri protecioniste. Ei mai erau numii i promotori ai doctrinei naionalismului
economic. Cealalt arip a liberalilor, mai modest n celebriti, precum i cei mai muli din
partizanii curentului conservator, punea accentul n teorie i practic pe argumentarea tezei c Romnia
trebuie s dezvolte n primul rnd agricultura i comerul i s promoveze o politic liber-schimbist.
Dionisie Pop Marian (1829-1865), adept al lioberalilor apropiai de doctrina naionalismului
economic, a fost primul economist care a fundamentat teoretic necesitatea industrializrii Romniei i a
promovrii unei politici protecionste. El demonstreaz c pentru Romnia politica libelului schimb
este absolut duntoare. Marele om de stat i savant Mihail Coglniceanu (1817-1891) a insistat i el
asupra faptului c trebuie din toate puterile i prin toate mijloacele s fie creat i protejat industria
n ara noastr. Bogdan-Petriceicu Hadeu (1838-1907) a demonstrat cu argumente grele
inconsistena formulei Romnia a fost, ea i trebuie s fie o ar agricol, militnd pentru dezvoltarea
industriei care n viziunea lui, este i dasclul agriculturii, i mama libertii. Pentru A.D.Xenopol
(1847-1920) industrializarea era o parte component a luptei poporului romn pentru independena
naional. A rmne dedai numai la agricultur, - scria marele istoric i economist, - este a ne osndi
pe noi nine la producerea numai de lucruri brute, care sub un volum foarte mare reprezint o valoare
foarte mic; este a ne sorti pentru totdeauna robiei strintii.
P.Aurelian (1833-1909). Omul i opera. Desigur, nu-i vorba de o rud a mpratului roman
Aurelian, care n anul 217, sub presiunea invaziei triburilor barbare, a renunat la stpnirea Daciei.
Spre deosebire de celebrul mprat, militar de profesie, Petre S.Aurelian este cel mai de seam
economist romn din a doua jumtate a secolului XIX. A fcut i o carier politic, ajungnd deputat,
ministru i un timp - chiar prim-ministru. A fost Preedinte al Academiei Romne.
Nscut la Slatina, n familia unui nvtor, i face studiile n agronomie la Bucureti, apoi obine
o burs n Frana. ntors n ar, devine profesor de agronomie, redactor al mai multor publicaii,
orientndu-i treptat preocuprile spre domeniul economic, fapt care i-a asigurat o strlucit carier
tiinific i politic.
Cele mai importante lucrri economice ale lui P.S.Aurelian sunt: Catehizmul economiei
politice (1871), Cum se poate fonda industria n Romniao (1881), Politica noastr vamal
(1890), Viitorul nostru economic (1890).
Caracteristica de ansamblu a operei economice a lui P.S.Aurelian. Pltind ntr-un fel tribut
timpului, Aurelian avea s-i expun punctul de vedere n toate problemele de teorie i practic
economic, care erau actuale la acea epoc n Romnia. El a fost primul economist romn care a fondat
o doctrin proprie n sensul unui sistem de concepte cimentate n jurul ideii naiunii i a industrializrii.
Spre deosebire de mai muli economiti, care au pornit de la interesele unui sau altui partid politic, ale
burgheziei, moierimii, sau ale proletariatului, Aurelian analizeaz fenomenele economice, plasnd n
34

centrul doctrinei sale problema formrii complexului naional unic, ale industrializrii, viitorului
economic al Romniei. n condiiile cnd n cercurile politice din ar dominau partizanii
liberschimbismului, el a promovat consecvent ideea c fr o industrie dezvoltat, fr o politic
protecionist Romnia este lipsit de viitor.
Problema industrializrii i a protecfionismului. Dei a desfurat o activitate teoretic
multilateral, P.Aurelian avea s intre n istorie, n primul rnd, ca unul dintre cei mai de vaz
promotori ai protecionismului romnesc. Trind ntr-o perioad cnd Romnia pe msur ce se elibera
de sub dominaia politic a celor trei imperii vecine (Turcia, Rusia i Austro-Ungaria), era ameninat
cu un nou jug, de data aceasta pur economic, el punea accentul n activitatea sa teoretic i practic pe
ideea aprrii independenei economice a rii printr-o politic protecionist i prin dezvoltarea
industriei naionale. Pornind de la convingerea c protecia temporar i difereniat a industriei este
singura condiie a obinerii unei adevrate independene economice, P.Aurelian critic cu asprime
ideile liberalismului clasic, mai cu seam teoria i politica liberului schimb, care, susine dnsul, este
avantajoas numai pentru rile avansate, dar pgubitoare i periculoas pentru tinerele state n curs de
dezvoltare.
Combatnd cu vigoare teoria Romnia - ar eminamente agrar, P.Aurelian demonstreaz c
singura garanie a independenei rii este industrializarea ei, c numai avnd o industrie dezvoltat ar
deveni posibil ntreinerea de relaii economice echitabile cu alte state ale lumii.
Discuii aprinse a suscitat la acea epoc i problema alegerii cilor concrete de nfptuire a
industrializrii. M.Coglniceanu i A.Xenopol considerau c este necesar de a ncuraja nti de toate
dezvoltarea industriei mari, aezat pe o temelie modern, singura capabil s concureze cu industria
strin. D.Marian se pronun n favoarea unei dezvoltri paralele a micii i marii industrii. Aurelian
avea n aceast privin o opinie deosebit: Fabricile mari reclam bani muli, brae multe i capacitate
profesional variat. Nedispunnd de asemenea mijloace, trebuie s ncepem cu aceea ce putem, cu
capitalurile i cu braele de care dispunem. Pentru acest sfrit am fost i sntem de prere ca noi s
cutm a introduce mai cu seam acele industrii care se pot altoi pe vigurosul arbore al agriculturii
noastre.
Crearea unei industrii, fie mari sau mici, era imposibil fr promovarea de ctre stat a unei
politici protecioniste. Teoreticianul acestei politici a i fost P.Aurelian. Meritul fundamental al lui
Aurelian,- scrie Costin Murgescu,- const n faptul de a fi fcut din protecionismul industrial
principiul de sprijin al unui ntreg sistem de gndire economic, de a fi schimbat centrul de greutate al
acestui protecionism de la forme fiscale i comenzi de stat la protecia vamal... Aurelian a transformat
politica vamal protecionist ntr-un steag ideologic sub ale crui falduri se va construi industria
Romniei n urmtoarea jumtate de secol...
Astfel, P.Aurelian s-a pronunat categoric contra conveniei comerciale cu Austro-Ungaria,
potrivit creia ncepnd cu anul 1876 ara vecin obinea acces la piaa romneasc pentru produsele
35

sale industriale, ceea ce slbea cu mult poziiile industriei naionale. Cernd promovarea unei politici
economice protecioniste, el sublinia c ea nu trebuie s se soldeze cu scoaterea Romniei din circuitul
economic internaional, de aceea Tariful nostru vamal trebuie s fie protector, nu prohibitiv.
Totodat, asemeni fondatorului doctrinei naionalismului economic, F.List, opera cruia a fost publicat
sub ngrijirea sa, P.Aurelian considera c politica protecionist a Romniei trebuie s fie provizorie i
difereniat.
5. Doctrina economic a lui Mihail Manoilescu o teorie
a nvingerii subdezvoltrii
M.Manoilescu. Viaa i opera. Cel mai mare economist al romnilor s-a nscut n 1891, la
Tecuci, ntr-o familie de institu-tori, originari din Basarabia. i face studiile liceale la lai, iar pe cele
superioare la institutul politehnic din Bucureti, unde n anul 1915 obine diploma de inginer. n
economie este un autodidact, studiind de sine stttor, i pe parcursul ntregii viei, operele celor mai
mari economiti ai lumii. Ader de tnr la viaa politic, activnd n cadrul partidului naional-liberal.
Militeaz pentru aducerea regelui n ar. O dat cu revenirea la tronul Romniei a lui Carol al II-lea,
devine ministru al industriei i comerului. (De notat c din acelai cabinet fcea pe atunci parte i
principalul su adversar teoretic Virgil Madgearu, care deinea postul de ministru al agriculturii). n
anul 1931 Manoilescu e numit guvernator al Bncii Naionale, dar, n urma unei nenelegeri cu regele,
este destituit i din aceast funcfie. Dup o ndelungat carier tiinific i pedagogic, se ntoarce
revine n viaa politic abia n 1940, cnd este numit ministru de externe. Dar odat cu venirea lui Ion
Antonescu la putere (n acelai an) Manoilescu prsete postul de ministru. Dup rzboi este arestat n
repetate rnduri, iar n anul 1948 trimis ntr-un lagr de detenie. Moare in 1950, sentina capital fiind
anunat la circa doi ani de la dispariia lui dintre cei vii.
M. Manoilescu a lsat o oper tiinific cunoscut n ntreaga lume. Principala sa lucrare,
publicat pentru prima dat n 1929 la Paris n francez, apoi tradus n cele mai rspndite limbi
europene - englez, german, italian, portughez - este intitulat Teoria protecionismului i a
schimbului internaional. Straniu, dar n limba romn aceast carte a aprut abia n anul 1986 cu
titlul Forele naionale productive i comerul exterior. Teoria protecionismului i a schimbului
internaional.
Cartea cu care tiina economic romneasc a ieit n lume, impunndu-se n gndirea
economic mondial, a fost citat i comentat de cei mai mari economiti ai timpului, cum ar fi: P.A
Samuelson, G.Mirdal, W.Ropke, M.Kalecki, R.Barre. Laureatul Premiului Nobel pentru economie
(1977), suedezul B.Ohlin, meniona c lucrarea autorului romn a fost cea mai nsemnat pe care am
vzut-o dintre cele care apr protecionismul. Andre Piettre, la rndul su, o plaseaz n lista celor
mai valoroase opere economice ale tuturer timpurilor i popoarelor. La numai civa ani de la apariia
Teoriei protecionismului i a schimbului internaional profesorul elveian Firmin Oules susinea:
Lucrarea economistului romn nu tinde la mai puin dect s rscoleasc i s rstoarne toate
36

concluziile teoriei clasice, s-i suprime i s-i nlocuieasc fundamentele i principiile i vizeaz, s
spunem cuvntul, s revoluioneze teoria schimbului internaional. n fine, profesorul romn
M.Todosia scrie c Teoria protecionismului i a schimbului internaional ocup un loc special n
istoria culturii economice romneti, reprezint o sintez i n acelai timp o depire a tot ceea ce s-a
realizat pn la el, cartea nefiind egalat de nici o lucrare a contemporanilor si.
Succesul nemaipomenit al crii se explic i prin faptul c Manoilescu analizeaz n ea
probleme i situaii proprii i altor ri din lume, care se aflau n condiii similare Romniei. Ea devine
o arm teoretic a lumii subdezvoltate n lupta cu rile industriale.
Trsturile definitorii ale gndirii economice ale lui M.Manoilescu. Ca i n cazul celor mai
muli din economitii romni, doctrina economic a lui Manoilescu poart un caracter eclectic,
situndu-se la hotarul ntre liberalismul economic i naionalismul economic. Oricum, ca teoretician
principal al neoliberalismului romnesc, el a aprat interesele elitei naionale: Am crezut totdeauna n
elit, - scria el, - i n dreptul ei natural la conducere. Marele economist romn considera burghezia
industrial drept fora cea mai important a progresului economic. Aprtor al iniiativei individuale,
ca toi liberalii, el respirige totodat preteniile de universalitate ale adepilor liberalismului economic.
El susine c economia politic trebuie s studieze nu comportamentul agenilor economici individuali,
ci economia naional, mai concret forele naionale productive, n primul rnd munca i
capitalul.
Neoliberal, dar care respinge cel puin trei din principule de baz ale liberalismului economic i
anume - teoria schimburilor internaionale, importana acordat individului, nonintervenionismul, Manoilescu accept, recunoscndu-le ca juste, un ir de concepte ale lui K.Marx (ca, de exemplu, cel
de plusvaloare), ale colii istorice germane, dar mai ales ideile formulate de F.List, pe care l
glorifica, considerndu-l autor al primei mari sprturi n solida structur a teoriei liberale i
deschiztor de drum al cii propriei noastre independene economice.
Regndirea problemei industrializrii. Industrializarea a fost una din problemele ce timp de un
secol rmnea mereu n centrul controverselor teoretice i practice din Romnia. n unul din articolele
sale tiinifice avea s scrie c formula Romnia ar eminamente agricol este pentru vremea
noastr o formul eminamente idioat. Ferm convins n superioritatea industriei fa de agricultur,
Manoilescu analizeaz aceast chestiune nu att prin prisma dezvoltrii naionale, ct pornind de la
situaia real din economia mondial, cnd decalajul ntre rile inustriale i rile agrare continua s
creasc. n viziunea lui Manoilescu industrializarea rilor subdezvoltate avea ca obiectiv nu numai
sporirea venitului naional, ci i afirmarea independenelor economice. Ea trebuia s fie unul din
principalele instrumente de reducere a prpastiei dintre nivelul de dezvoltare al rilor bogate i cel al
rilor srace. Mai mult, n industrializarea rilor subdezvoltate trebuie s fie interesate i cele
dezvoltate, ntruct industrializarea mrete capacitatea de cumprare a rilor srace. Numai
industrializarea,- scrie economistul romn, - mrete capacitatea de cumprare. i orict s-ar prea de
37

paradoxal, rile cu ct sunt mai industrializate, cu att au o capacitate mai mare de a cumpra produse
industriale din afar.
O nou teorie a schimburilor internaionale i ai protecionismului. Care a fost aportul
principal al lui M.Manoilescu la dezvoltarea tiinei economice? Cutnd un rspuns la aceast
ntrebare, academicianul romn N.N.Constantinescu scrie: Spre deosebire de predecesorii si,
Manoilescu a decis s elaboreze o teorie general a nvingerii subdezvoltrii i n acest scop s-a
dovedit neecsar, nainte de toate, o nou teorie a schimbului internaional i a protecionismului. n
cartea sa de Memorii Manoilescu avea s menioneze c purcesese la scrierea cunoscutei sale cri
mnat de dorina de a-i lmuri paradoxul protecionist, dup care rile protecioniste sunt prospere,
pe cnd tiina economic clasic socotete protecia funest i ruintoare.
Timp de peste un secol teoria comerului internaional era dominant de ideile liberschimbiste ale
lui A.Smith i D.Ricardo. Potrivit spuselor fondatorilor liberalismului clasic, i industria, i agricultura
i mbogesc pe oameni n egal msur, iar specializarea unor ri n confecionarea mrfurilor
industriale i ale altora n producerea celor agricole este o afacere reciproc avantajoas. Cluzit de
aspiraia spre cunoatere, - scria Manoilescu n anul 1937 n prefaa la ediia german a celebrei sale
cri, - am revizuit concepiile clasice asupra economiei naionale. Rezultatul s-a concretizat n
constatarea c teoriile lui Smith i Ricardo asupra comerului internaional, care constituie baza
doctrinei diviziunii internaionale a muncii, sunt false. Ele sunt false chiar atunci cnd s-ar admite fr
discuie premisele lor, adic libera concuren i libera circulaie a capitalului i a muncii ntre toate
ramurile de producie ale unei ri. Ele erau deja false la vremea constituirii lor...
Punctul de plecare al noii teorii a schimbului internaional i a protecionismului, elaborate de
Manoilescu, este analiza decalajului ce exist ntre productivitatea muncii industriale i cea a muncii
agricole.
Nici F.List, nici economitii americani H.Ch.Carey i S.N.Patten, toi adepi nfocai ai
protecionismului, nu determinaser criteriul dup care unele ramuri trebuiau s fie protejate, iar altele
nu. Lund ca temelie teoria valoare-munc, economistul romn propune drept criteriu de determinare a
ramurilor ce urmau a fi protejate nivelul productivitii muncii, subliniind c au nevoie de protecie
ramurile cu o productivitate a muncii mai mare dect media naional. Aplicnd acest criteriu,
Manoilescu face o ierarhizare a ramurilor economiei naionale n funcie de productivitatea aferent,
prin care avea n vedere valoarea medie anual a produciei create de un muncitor n diferite ramuri ale
economiei naionale.
Astfel, n locul teoriilor lui Smith i Ricardo, Manoilescu elaboreaz o nou teorie a
protecionismului. Totodat, spre deosebire de F.List i H.Carey, economistul romn elaboreaz o
teorie a protecionismului, care include att industria, ct i agricultura. Protecionismul lui
Manoilescu, nu mai este limitat la anumite ri i numai la anumite etape ale dezvoltrii. El este
permanent i aplicabil n toate rile. Pornind de la nite calcule concrete, potrivit crora
38

productivitatea muncii pe cap de locuitor n industrie este cu mult mai nalt dect n agricultur n anii
30 de 1:10. Manoilescu ajunge la concluzia c produsul muncii unui muncitor industrial face ct
produsul muncii a 10 muncitori agricoli, ori, altfel zis, cu munca anual a unui muncitor industrial se
cumpr munca a vreo 10 agricultori. n cazul schimburilor interne, aceast inegalitate nu are o prea
mare importan, deoarece, oricum, valoarea creat rmne n ar. Atunci cnd este vorba de comerul
internaional, ns, un astfel de schimb 1:10, - scrie Manoilescu, - nseamn exploatare. Aceast
exploatare a nceput odat cu aa-zisa er industrial a omenirii. Dominaia economic a unui popor de
ctre altul const n schimbul inegal al muncii acestor dou popoare... Raportul de schimb internaional
1:10 ntre rile agricole i cele industriale d cheia nelegerii relaiilor dominante n prezent ntre
popoarele lumii.
Aceste concluzii categorice i-a determinat pe unii specialiti din Occident s afirme c
Manoilescu ar fi transpus, chipurile, teoria lui Marx despre plusvaloare i exploatare de pe planul
social i intern, pe planul comerului internaional. n ce scop? Simplu de tot, pentru a demonstra c
rile industriale din Europa - Anglia, Frana, Germania - le jefuiesc pe cele agrare - Rusia, Romnia,
Bulgaria.
S fi urmrit oare ntr-adevr Manoilescu un asemenea obiectiv, e greu de spus. Sunt n schimb
bine cunoscute propunerile sale privind depirea situaiei de exploatare a unor ri de ctre altele:
rile agrare trebuie s se industrializeze, promovnd n aceast perioad o politic protecionist. Prin
industrializare, spune Manoilescu, are loc deplasarea de capital i de for de munc din ramurile cu o
productivitate a muncii mai mic (agricultura) ntr-o ramur cu o productivitate mai mare (industria).
Ca rezultat, toat economia are de ctigat, obinnd un spor de venit egal cu diferena de
productivitate dintre cele dou ramuri.
Literatura recomandat:
1. D. Moldovan. Doctrine i economiti celebri. Chinu, ed. ARC, 2011.
2. D. Moldovan. Doctrinele economice. Ed. III, Chiinu, 2003.
3. E. Fura, V. Cun. Doctrine economice, vol. I. Curs i Aplicaii. Chiinu, 2003.
4. Gh. Popescu. Evoluia gndirii economice. Ediia a 4-a, revzut. Ed. C. H. Beck, Bucureti, 2009.
5. . . . , 1998.

39