Sunteți pe pagina 1din 26

SUMAR DE CURS

TEMA: DEPENDENTA DE ALCOOL


REZUMAT CURS:

ABUZUL SI DEPENDENTA DE ALCOOL


ISTORIA NATURALA A ALCOOLISMULUI
ETIOLOGIE
Ipoteza genetica
Ipoteza psihologica
Ipoteza comportamentalista
Ipoteza socio-culturala
Markerii consumului cronic de alcool
TABLOUL CLINIC AL INTERFERENTELOR
DEPENDENTEI LA ALCOOL
Intoxicatia acuta (betia acuta)
Sevrajul necomplicat
Sevrajul complicat
Sevrajul complicat cu delirium tremens (DT)
Tratamentul psihiatric
Sevrajul complicat cu crize epileptice
Complicatii psihiatrice
Tulburarea psihotica indusa de alcool:
Tulburarile amnestice
Black-out-urile

ACUTE

ALE

Dementa alcoolica
Tulburarea de dispozitie indusa de alcool (depresia secundara)
Tulburarea anxioasa indusa de alcool
Tulburarea sexuala indusa de alcool
Tulburarea de somn indusa de alcool
SINDROMUL ALCOOLIC FETAL
Complicatiile somatice ale alcoolismului
Complicatiile digestive
Complicatiile cardiovasculare si cerebrovasculare
Complicatiile hematologice
Complicatii neurologice
Complicatiile psihiatrice
METODE DE SCREENING
FORMULA CAGE
CHESTIONARUL AUDIT
TIPURI DE INTERVENTII

CAPITOLUL 1:

ABUZUL SI DEPENDENTA DE ALCOOL


Alcoolul este cea mai raspandita substanta utilizata in scop adictiv. Abuzul
de alcool genereaza multiple consecinte organice si psihice cu care medicii
de orice specialitate se confrunta zilnic si, de asemenea, este cauza a peste
50% din accidentele rutiere mortale.
ISTORIA NATURALA A ALCOOLISMULUI
O serie de studii, citate de Schuckit (2000), stabilesc urmatoarea succesiune
a evenimentelor legate de consumul de alcool, de la etapa experimentarii, in
adolescenta pana la consumul integrat social, acceptat de anturaj si
characteristic unei poulatii si unei zone culturale sau pana la constituirea
abuzului/dependentei.
Varsta la care are loc primul contact cu alcoolul in populatia generala este
12-14 ani, iar prima intoxicatie acuta se produce in intervalul 14-18 ani.
Indivizii care incep sa bea inainte de 15 ani au o probabilitate de 4 ori mai
mare de a dezvolta dependenta la alcool in comparative cu cei care o facc

dupa 21 de ani. Riscul este cu atat mai mare cu cat consumul de alcool este
mai precoce, inaintea varstei de 15 ani. Varsta de debut a consumului este un
important factor preddictiv al instalarii dependentei la alcool. In termeni de
sanatate publica, cu cat vom determina tinerii (prin programe eficiente de
preventie primara) sa inceapa mai tarziu experimentarea consumului de
alcool, cu atat va creste probabilitatea de a avea un procent mai sccazut de
dependenti de alcool in populatia generala. Ratele mai mari ale debutului
precoce al consumului de alcool coreleaza pozitiv cu rate mai crescute de
delincventa si comportamente antisociale.
Probleme minore legate de alcool (absente de la munca, scoala, conflicte
interpersonala etc.) apar la ambele aceste grupe populationale in decada a
III-a de viata (18-30 ani). Criteriile abuzului si dependenntei sunt intrunite
intre 23-33 ani, rareori dupa 45 de ani, cu alte cuvinte acesta este intervalul
cand un individ devine un alcoolic in sensul clinic al cuvantului. Schuckit
(1997, 1998, 2000) a constatat ca aprox. din indivizii care vor intruni
criteriile sindromului de dependenta la alcool o fac pana la varsta de 31 de
ani.
Alcoolicii se prezinta la tratament, pentru prima data, in jurul varstei de 40
de ani, dupa mai bine de 10 ani de probleme sociale, familiale, profesionale,
medicale, sau tentative esuate de a stopa consumul abuziv. Daca dependenta
nu se remite, alcoolicul risca sa isi gaseasca sfarsitul, in medie cu 15 ani mai
devreme decat varsta decesului din populatia generala, adica la 55-60 de ani.
Cauzele principale ale decesului sunt bolile cardiovasculare, cancerul,
accidentele, suicidul. Dupa diferite sudii 11-25 % din decesele premature, in
general, se datoresc alcoolismului.
Se estimeaza ca peste 90% din pacientii cu alcoholism, care se prezinta la
tratament psihiatric au complicatii somatice: ciroza hepatica, hipertensiune
arteriala (15-25%), ulcer, BPCrO, gastrite (10%), epilepsie simptomatica
secundara alcoolismului, cardiomiopatii (5%), neuropatii periferice.
Pe toata durata carierei alcoolicului exista perioade variabile de abstinenta
autoimpusa, ceea ce face cu atat mai importanta o anamneza relevanta,
utilizand cat mai multe surse care sa ofere o imagine completa a pattern-ului
de consum pe termen scurt si lung. Rareori exista tipuri pure de consum.
Un individ poate fi pe perioade lungi un bautor moderat, dar constant, pana
apar complicatiile starii de sanatate/socio-profesionale care evidentiaza fara
tagada ca individul este dependent. Un astfel de model de consum este asanumitul alcoholism mediteranean, intalnit mai ales in Franta, in cadrul
caruia consumul este controlat, inclus intr-un stil de viata adaptat de a bea
regulat, la fiecare masa, o cantitate relative fixa de alcool. Lipseste insa
capacitatea de abtinere, iar individual nu realizeaza ca are o problema legata

de alcool pana la aparitia complicatiilor, in primul rand somatice, pentru ca


cele sociale nu sunt vizibile de vreme ce stilul acesta de a bea apartine mai
tuturor membrilor grupului social.
ETIOLOGIE
Ipoteza genetica
Rudele apropiate ale alcoolicilor au un risc de 3-4 ori mai mare de a avea
probleme severe legate de consumul de alcool. Gemenii monozigoti ai
alcoolicilor au risc mai mare decat dizigotii, copiii alcoolicilor adoptati de
familiile de non-alcoolici au risc de 4 ori mai mare de a deveni alcoolici.
Cloninger (1987) si alti cercetatori au descris 2 tipuri de alcoolici: tipul I
(debut tardiv, dependenta psihologica mai puternica decat cea fizica,
sentimente de culpabilitate dupa abuz) si tipul II cu heritabilitate crescuta
(transmisie tata-fiu, asociaza alcoolismul cu antisocialitate comportamentala
crescuta, comportament de explorare a noutatii novelty seeking behaviour).
Studii de genetica moleculara care au utilizat markeri ADN au gasit o relatie
foarte semnificativa intre alela minora A1 a locusului receptorului dopaminic
D2 si forma severa de alcoholism, anume la 69% din 35 creiere de alcoolici,
studiate postmortem fata de 20 % la subiectii lotului de control (Blum s.a.,
1990). Studii ulterioare au confirmat aceasta ipoteza (Noble s.a., 1993),
altele au infirmat-o (Gelernter s.a., 1993), dar meta-analizele pe numeroase
alte studii de replicare tind sa o confirme, cu atat mai mult daca se iau in
considerare numai studiile efectuate pe subiecti caucazieni (Cook, Gurling,
2001).
Ipoteza psihologica
Se bazeaza pe argumentul efectelor anxiolitic, antidepresiv, relaxant ale
alcoolului care ar cupa trairi psihologice de neputinta in fata stresului la cei
cu profil psihologic dominat de nevroticism.
Ipoteza comportamentalista
Sustine ca alcoolismul este un comportament invatat prin premiere si intarire
incepute dupa primul contact cu alcoolul.
Ipoteza socio-culturala

Se bazeaza pe faptul ca exista grupuri sociale care inculca la copii o serie de


comportamente de descurajare fata de alcool (evreii), rezultand o prevalenta
scazuta a alcoolismului la acele populatii.
Markerii consumului cronic de alcool:
Gama glutamil transpeptidaza (GGT) tradeaza consumul cronic (peste
6 saptamani, sau mai putin la cei cu leziuni hepatice preexistente), dar
scade sub normal (40 UI/l) dupa abstinenta mai mare de 7 zile in cazul
alcoolicilor. Sensibilitatea GGT este intre 43-62%, dar poate fi un bun
index al controlarii abstinentei la un pacient monitorizat in tratament
de intretinere (creste din nou peste valorile normale daca pacientul bea
pe ascuns). Recaderea este si mai bine evidentiata de combinatia GGT
si transaminaze.
Volumul corpuscular mediu (VCM) apare la 35-40% din alcoolicii
cronici. Trebuie sa fie peste 9,5 microni cubi la femei si peste 100
microni cubi la barbati. Este mai putin sensibil, deceland mai putini
alcoolici, dar mai specific: 90-95% (deci 5-10% rezultate fals
pozitive).
Trasferina deficienta in carbohidrat are o sensibilitate mare (76-91%)
pentru alcoholism (70-91% din alcoolici pot fi depistati cu ajutorul
acestui marker).

CAPITOLUL 2:

TABLOUL CLINIC AL INTERFERENTELOR


DEPENDENTEI LA ALCOOL

ACUTE

ALE

1. Intoxicatia acuta (betia acuta) se manifesta prin euforie, dezinhibitie


comportamentala, verbala, dislalie, labilitate emotionala, ataxie.
2. Sevrajul necomplicat (sindromul de abstinenta) se manifesta prin
aparitia unor semne fizice si simptome subiective la un dependent de
alcool la care are loc intreruperea brusca a consumului. Ca in cazul
tuturor dependentelor simptomele sunt de obicei opuse efectelor acute
ale aceleiasi substante adictive. De exemplu alcoolul este un
anxiolitic, iar primul simptom al sevrajului este instalarea progresiva a

unei stari de anxietate difuza, care poate deveni in starea de sevraj


profund sau complicat cu delirium tremens o anxietate psihotica. Un
drog care induce somnolenta si este cautat de individual dependent
pentru efectul de relaxare va scadea concomitant si temperatura
corporala, iar in sevraj vor aparea insomnia, anxietatea, hipertermia.
Durata si debutul sevrajului depind de semi-viata substantei
respective, in cazul alcoolului acesta fiind de 4-5 ore (de aceea pentru
alcoolici chiar si o noapte de somn poate deveni suficienta pentru
aparitia primelor semne de sevraj, de unde necesitatea ingerarii primei
ratii de alcool chiar dimineata la sculare), iar intensitatea depinde de
doza uzuala si durata scursa de le intreruperea (auto-)administrarii. De
cele mai multe ori apare la circa 12 ore de la ultima ingestie, atinge
maximul de intensitate a simptomelor in 48-72 ore si se reduce
progresiv pana in ziua a 4-5- a.
In 95% din cazuri sevrajul este mediu-moderat in intensitate. La peste
din cazuri se intalnesc simptome neuro-vegetative (transpiratii,
tahicardie, tahipnee, temperatura 37,5-39 C), sau neurologice
(hiperreflexie O-T, tremor). Mai rar apar semne gastro-intestinale (greata,
voma, anorexie). Anxietatea este simptomul psihic principal, cel mai des
si precoce intalnit dintre toate tipurile de simptome, fiind sau nu insotit
de disforie (stare depresiva iritabila), insomnie cu / cosmaruri (de obicei
cu continut animalier anxiogen).
Pe durata sevrajului are loc o hipoperfuzie a cortexului frontal si
temporal. Simptomele sevrajului sunt asimilabile unei hiperactivitati
neuro-vegetative si centrale de tip rebound (Schuckit, 2000) la a carei
origine se presupune ca ar fi o hiperactivitate a sistemului receptorilor
NMDA (Tutus s.a., 1998, Thomas s.a., 1997, Tsai s.a., 1997).
Dupa stingerea starii acute de sevraj se poate observa sindromul de
sevraj alcoolic tardiv (Satel s.a., 1993) manifestat prin: hipertensiune
arteriala moderata, tremor discret, disforie, discomfort care persista
saptamani, chiar luni. Aceasta stare este un motiv pentru pacient sa reia
consumul de alcool. Psiho-educatia, includerea intr-un program de
preventie a recaderilor il vor ajuta sa traverseze aceasta perioada fara
recadere.
Tratamentul (detoxificarea) se adreseaza mecanismelor etiologice
probabile si simptomelor (Schuckit, 2000). Complicatiile somatice
coexistente sau care pot aparea oricand in evolutie necesita o evaluare
somatica amanuntita inainte de inceperea tratamentului. Sevrajul alcoolic
trebuie suspectat la orice pacient admis intr-un serviciu medical, chiar
nepsihiatric, daca pacientul are stigmatele alcoolismului (facies vultuos,

rinofima, eritem palmar, conjuctive subicterice) sau prezinta


comorbiditati somatice care sugereaza consumul abuziv de alcool (ciroza,
pancreatita, ulcer, polineuropatii periferice).
Obiectivele terapeutice sunt:
Revitaminizarea cu preparate polivitaminice orale, care sa contina
insa obligatoriu tiamina, acid folic, niacina. Chiar un alcoholic fara
stigmate de subnutritie are probabil un deficit vitaminic datorita
interferentei alcoolului in absorbtia substantelor nutritive la nivelul
portiunii proximale a intestinului subtire.
Administrare de preparate minerale cu zinc, magneziu, vitamina D.
Hidratare per os (lichide indulcite, sucuri de fructe).
Tratament psihofarmacologic cu psihotrope care au o toleranta
incrucisata cu alcoolul. Benzodiazepinele ocupa primul loc al
preferintelor tuturor autorilor (sunt lipsite de neurotoxicitate, nu
deprima semnificativ respiratia, TA, au efect anxiolitic).
Diazepamul i.m./p.o. in doze de 20-40 mg/zi in prima zi, doza care
se reduce cu 20% zilnic astfel incat administrarea ia sfarsit in ziua
a 4-5-a. alte preparate recomandate sunt: clordiazepoxid (Napoton,
Librium), medazepam sau un BDZ cu actiune scurta, lorazepam.
Ghidul Asociatiei Americane de Psihiatrie mai recomanda utilizarea betablocantelor si agonistilor -adrenergici in sevraj, propranololul, atenololul si
respectiv, clonidina.
3. Sevrajul complicat
a) Sevrajul complicat cu delirium tremens (DT)
Simptomele DT (care complica sevrajul la circa 5% din cei cu sevraj)
apar la circa 72 ore dupa intreruperea consumului (sau mai tarziu).
Sindromul DT pe deplin constituit apare cu o frecventa de 1 sub 1%
din totalul alcoolicilor (Becker, 1999, Schuckit s.a., 1995).
Simptomele apar in urmatoarea ordine:
La cateva ore dupa intrerupere:
- tremuraturi ale extremitatilor;
- febra (peste 39 C), tahicardie (peste 120), HTA;
La 12-24 ore:
- anxietate, agitatie psiho-motorie, halucinatii vizuale (mai rar
auditive);
- semne de hipersimpaticotonie;
- confuzie agitata (delirium);

- halucinatii (de obicei zoopsice, adica halucinatii vizuale cu


continut animalier, idei delirante cu continut legat de mediul
profesional al pacientului sau de ambianta uzuala a consumului
bauturilor alcoolice);
O alta complicatie poate fi aparitia crizelor epileptice simptomatice
(rum fits) care apar la 48-72 ore la marii bautori, cu o cariera
indelungata de alcoolism.
Mortalitatea in DT este 0,2% (Wojnar s.a., 1999), in primele 48 ore
tulburarea constituind o urgenta medicala care trebuie tratata in serviciul de
terapie intensive. Daca nu este tratat corect si pacientul este tarat somatic
mortalitatea poate fi cu mult mai importanta (dupa unii autori, chiar 1015%), putandu-se asocia crizele convulsive. Se remite in 1-5 zile cu
tratament complex, adecvat. Tratamentul trebuie sa urmareasca reducerea
riscului aparitiei crizelor convulsive si reducerea agitatiei anxioase, care
deshidrateaza suplimentar pacientul, dar si controlul comorbiditatilor
somatice coexistente in majoritatea cazurilor. De altfel DT apare de obicei in
acest ccontext al existentei comorbiditatilor somatice majore.
Comorbiditati: insuficienta hepatica, pancreatita, infectii bronho-pulmonare,
hematoame subdurale post-traumatice (datoarte si unei fragilitati crescute a
vaselor cerebrale), miocardiopatie metabolica cu tulburari de ritm,
polineuropatii periferice toxice.

Tratamentul psihiatric
Benzodiazepine (diazepam 10-20 mg i.m. sau p.o./priza, maximum 100
mg/zi sau lorazepam 1-4 mg/zi sau oxazepam 30-60 mg/zi, clordiazepoxid
20-50 mg/priza, maximum 400 mg/zi). Oricare dintre acestea trebuie
administrate in cel putin 4 prize/zi. Benzodiazepinele cu timp de injumatatire
lung (diazepam, clordiazepoxid) prezinta riscul fenomenului de acumulare,
cele cu timp de injumatatire scurt (oxazepam, lorazepam) necesita un ritm de
administrare ceva mai crescut (4-6 prize/zi). Trebuie avuta in vedere si
metabolizarea hepatica incetinita, consecinta a disfunctiei hepatice a
alcoolicilor, care poate potenta efectele fenomenului de acumulare a
benzodiazepinelor cu timp mai lung de injumatatire. Oxazepamul,
lorazepamul pot fi administrate celor cu atingere hepatica, ele nefiind
metabolizate hepatic.

Daca pacientul varsa, nu tolereaza sau nu accepta medicatia orala este de


preferat administrarea i.m. a lorazepamului, care se absoarbe mai rapid pe
acesta cale decat diazepamul. Perfuziile trebuie indicate in caz de
deshidratare severa, iar cele cu glucoza trebuie date cu multa precautie si
numai insotite de adminstrarea concomitenta a tiaminei. Acesti pacienti au,
de obicei, o importanta deficienta de glicogen, pe langa cea de tiamina, care
poate precipita instalarea rapida a unei encefalopatii carentiale de tip
Wernicke odata cu adminstrarea de glucoza in absenta aportului
compensator de tiamina, cu rol de coenzima in oxidarea directa a glucozei.
Nu exista practic motive de a administra neuroleptice, nici chiar haloperidol,
in sevrajul necomplicat. In delirium tremens ne vom abtine de la
administrarea neurolepticelor pentru riscul important al scaderii pragului
convulsivant si al precipitarii aparitiei unei noi complicatii (crize de
epilepsie simptomatica).
Administrarea corecta a lorazepamului i.v./diazepamului/clordiazepoxidului
p.o. (daca pacientul accepta calea orala) poate rezolva problema agitatiei
anxioase din aceasta complicatie a sevrajului.
Rehidratarea prin perfuzii sau p.o. si reechilibrarea electrolitica, cu
asigurarea aportului tiaminic, supravegherea pacientului intr-o camera
linistita, bine iluminata (pentru a scadea gradul de anxietate si probabilitatea
aparitiei/agravarii fenomenelor de tulburare a perceptiei) vor fi mentinute
pentru 48-72 ore, perioada cand delirium tremens constituie o adevarata
urgenta medicala si metabolica in primul rand, fiind abia dupa aceea o
urgenta psihiatrica (Prelipceanu, 2002).
Este important ca pacientul sa fie atent observat si examinat somatic
(termometrizarea nu trebuie niciodata neglijata) pentru a putea depista din
timp aparitia eventualelor complicatii (pulmonare, de conducere cardiaca,
HIC, crize convulsive) si a interveni la timp. De altfel, ori de cate ori
sevrajul evolueaza catre forme grave, trebuie sa ne intrebam daca nu exista o
cauza organica raspunzatoare de aceasta evolutie.
Concomitant cu procedurile de investigatie menite sa gaseasca un raspuns la
acesta intrebare, vom avea in vedere si linistirea pacientului, caruia i se vor
administra doze suficiente de tranchilizante dintre cele enuntate deja, si de
aceasta data la nevoie, chiar antipsihotice (haloperidol, clordelazin), cu
precautiile de rigoare privind controlul tensiunii arteriale si al eventualelor
distonii acute.
b) Sevrajul complicat cu crize epileptice

Aproximativ in 1% din cazuri sevrajul debuteaza cu o criza convulsive. Asanumita epilepsie simptomatica (rum fits) manifestata ca o criza convulsive
unica anunta instalarea sevrajului. Situatiile clinice in care apar crize
multiple sunt considerabil de rare. In aceasta eventualitate, benzodiazepinele
sunt cea mai oportuna optiune terapeutica, dar evaluarea neurological nu
trebuie nicidecum neglijata. Medicatia anticonvulsivanta nonbenzodiazepinica nu este indicata pentru prevenirea crizelor convulsivante
de sevraj.
Complicatii psihiatrice
a) Tulburarea psihotica indusa de alcool:
- cu halucinatii (halucinoza Wernicke);
- cu idei delirante (paranoia alcoolica) mai rezistenta la tratamentul
antipsihotic, cu teme delirante predominant de natura sexuala.
b) Tulburarile amnestice:
- sindromul amnestic Korsakoff indus de alcool poate asocial sechele
neurologice (sindromul Wernicke cu ataxie, nistagmus, paralizie n.
oculomotori cu oftalmoplegie al carui stadium extrem este encefalopatia
pelagroasa alcoolica). Este stadiul leziunilor cerebrale (partial) reversibile
(shrinkage la nivelul cortexului, microhemoragii in corpii mamilari, nucleul
dorso-medial al talamusului si in substanta cenusie periventriculara).
Sindromul Korsakoff alcoholic are o evolutie impredictibila, cu posibilitatea
remisiunilor, chiar rapide a semnelor neurologice asociate sub tratament cu
tiamina 100-200 mg/zi primele 3-7 zile, apoi administrarea timp de 4
saptamani de polivitamine, iar in cazul persistentei paraliziei perechii VI de
nervi cranieni si a episoadelor confuzionale repetate administrarea tiaminei
trebuie continuata cel putin 2 luni (Schuckit, 2000).
c) Black-out-urile sunt episoade tranzitorii de amnezie anterograda (de
fixare) care apar in cursul intoxicatiilor acute ale alcoolicilor cronici, cu
cariera indelungata de alcoholism. In timpul acestui episod memoria
retrograda (de evocare) nu este afectata, dar este suspendata cea de fixare,
ceea ce face ca alcoolicul sa nu-si poata aminti ultimele 5-10 minute, in
pofida faptului ca activitatea comportamentala si intelectuala sunt intacte. A
doua zi dupa un astfel de episod pacientul realizeaza existenta lacunei
mnezice, ceea ce ii induce o marcata anxietate pentru ca nu stie daca s-a
comportat sau nu intr-un mod adecvat in perioada respective, daca nu a

comis vreun act penibil etc. Aceasta tulburare se datoreaza disfunctiilor


organice de la nivelul hipocampului si structurilor temporale conectate cu
acesta in procesul sintezei mnezice. De obicei precede instalarea
sindromului amnestic Korsakoff.
d) Dementa alcoolica. Este consecinta efectelor distructive ale alcoolului la
nivelul membranei neuronale si a neuronului, deficitului cronic vitaminic,
dar si traumatismelor cranio-cerebrale repetate. 1/3 -1/2 din cei cu
dependenta indelungata au deficite cognitive obiectivate psihometric, dar si
dilatari ale ventriculilor cerebrali, alterari structurale in corpul calos si
cortex, o buna parte dintre ele remisibile dupa o absitenta semnificativa
(Pfefferbaum s.a, 1996, 1998).
e) Tulburarea de dispozitie indusa de alcool (depresia secundara)
f) Tulburarea anxioasa indusa de alcool
g) Tulburarea sexuala indusa de alcool
h) Tulburarea de somn indusa de alcool
Tratament
Halucinoza Wernicke poate fi tratata in doze adaptate la conditia somatica si
psihica a pacientului, asa cum recomanda unii autori. Daca episodul
halucinozic depaseste 24 ore, se complica si cu delir (paranoia alcoolicului),
haloperidolul devine tratamentul de electie. Daca durata episodului psihotic
delirant-halucinator depaseste 30 zile, diagnosticul diferential cu debutul
unei tulburari schizofreniforme trebuie avut in vedere.
Anxietatea preexistenta raspunde bine terapeutic la buspirona, beta-blocante,
triciclice sedative. Buspirona reduce chiar cantitativ consumul de alcool la
pacientii cu nivele ridicate de comorbiditate anxioasa.
Comorbiditatea depresiva in alcoholism reprezinta o problema constanta si
importanta (cel putin 60% dintre alcoolici sunt depresivi cand accepta o
internare pentru detoxifiere, iar depresia post-sevraj este frecventa in primele
luni de sobrietate). Prevalenta tulburarii printer alcoolicii care doresc sa se
inscrie intr-un program therapeutic se situeaza intre 15-67% (Hasin et al.,
1988, Powell et al., 1982). Peste 15% din cei cu un diagnostic de alcoholism,
stabilit dupa criteriile oficiale actuale comit suicidal (WHO Report, 1990).

Dupa detoxifiere 3% dintre barbate si 12% femei intrunesc criteriile DSM


IV pentru tulburarea depresiva. In general depresia se remite spontan dupa
2-4 saptamani de abstinenta, depasirea acestui interval avand semnificatia
clara a unei comorbiditati depressive. Unii autori opteaza pentru un interval
ceva mai mare (3-4 saptamani). Aceeasi regula este recomandata si pentru
diagnosticare comorbiditatii anxioase. Preexistenta depresiei majore sau
antecedente familiale de tulburare afectiva pledeaza de asemenea pentru
comorbiditatea depresiva.
Suicidal alcoolicilor este de 60-120 ori mai frecvent decat in populatia
generala (Edwards, 1997), din suicidal psihopatologic se datoreaza
alcoolismului (Murphy, 1992). Un studiu finlandez gaseste 43% dintre
suicidari cu dependenta / abuzz de alcool (39 % barbate, 18 % femei)
(Berglund, Ojehagen, 1998). Marii bautori cu debut precoce si durata
indelungata a dependentei, care traiesc singuri si sunt lipsiti de support
social, sunt someri, prezinta repetate episoade depressive, cu sentimente de
disperare si au eventual si o comorbiditate somatica sunt cei mai predispusi
riscului suicidar.
SINDROMUL ALCOOLIC FETAL
Ansamblu de malformatii care apar la fatul a carui mama a consumat alcool
in cantitati semnifcative pe durata sarcinii (peste 80 grame alcool/zi) si care
consta din: greutate la nastere si crestere post-natala reduse cu cel putin 10%
in raport cu varsta sau numarul saptamanilor de sarcina, crize de epilepsie,
orice tip de anomalii neurologice, aplatizarea regiunii centrale a fetei,
ingustrarea filtrumului (spatiul dintre buza superioara si nas), deficite de
atentie sau intelectuale, tulburari hiperkinetice, microcefalie, dificultati de
invatare, tulburari de comportament manifestate in copilarie sau adolescenta.
Persistenta dificultatilor de invatare, indeosebi a matematicii, a tulburarilor
de atentie la adolescenta si la varsta adulta genereaza tulburari de
comportament si adaptare. Sindromul alcoholic fetal este considerat
principala cauza cunoscuta a retardarii mentale, inaintea sindromului Down.
Complicatiile somatice ale alcoolismului
Complicatiile digestive privesc ficatul si aparatul gastrointestinal.
Chiar si abuzul de week-end poate genera steatoza hepatica
(ficatul gras), cu ficat marit si palpabil. Aproximativ 15% dintre
cei care abuzeaza de alcool prezinta o inflamatie pancreatica si risc

pentru pancreatita acuta si sechele functionale pancreatice


(deficienta de insulina si enzime). Esofagita, gastrita pot antrena
hemoragii digestive, iar ciroza se poate complica cu rupturi de
varice esofagiene.
Complicatiile cardiovasculare si cerebrovasculare: pot aparea
HTA, cresterea trigliceridelor si colesterolului, coronaropatii,
cardiomiopatia alcoolica, cu tulburari grave de ritm (ce pot deveni
fatale), microhemoragii in vasele cerebrale, risc considerabil de
stroke.
Complicatiile hematologice constau in leucopenie, scaderea
imunitatii sau afectare celulelor stem ale seriei rosii, cu cresterea
volumului eritrocitar mediu peste 95 microni cub, recunoscut
marker biologic al consumului.
Complicatii neurologice: encefalopatia hepatica cu confuzie,
agitatie, alterari de personalitate si apoi flapping tremor;
sindromul amnestic Korsakoff; neuropatia periferica, de obicei
simetrica si mai frecventa la extremitatile inferioare; degenerarea
cerebeloasa care se poate asocia psihozei Wernicke-Korsakoff;
dementa alcoolica in stadiile tardive.
Complicatiile psihiatrice sunt: sindromul de sevraj complicat sau
nu cu delirium tremens, tulburarea amnestica (sindromul Korsakoff
alcoolic), dementa alcoolica, depresia alcoolica, tulburarea
anxioasa indusa de alcool, tulburarea psihotica (halucinoza
alcoolica Wernicke) indusa de alcool.

Diagnosticul diferential se face cu entitati care pot fi si comorbiditati ale


alcoolismului: tulburare antisociala de persoanalitate, schizophrenia,
tulburarea anxioasa generalizata, ambele faze ale tulburarii bipolare
(depresia, mania), distimia, ciclotimia.
Tratamentul vizeaza complicatiile si interferentele acute (delirium tremens),
precum si reabilitarea psiho-sociala pe termen lung care are ca obiectiv
prevenirea recaderilor dupa perioadele mai lungi sau mai scurte de
abstinenta.

CAPITOLUL 3:
METODE DE SCREENING

De regula screeningul sau detectia se face in: i ) sectorul ingrijirilor primare


(medical de medicina generala, medical de familie; ii) camera de garda a
serviciilor de
urgenta, ambulanta, etc. iii) sectiile spitalicesti, iv) cabinetele ambulatorii de
specialitate.
Se considera ca toate persoanele care cauta ajutor medical trebuie
screenizate
pentru probleme date de consumul de alcool. Daca sunt prezente probleme
usoare sau
medii, o interventie scurta trebuie sa fie oferita ca mai apoi sa se observe
efectul ei. Daca
sunt observate probleme severe, trebuie facuta indrumarea la tratamentul
specializat.
Fiecare medic trebuie sa solicite oricarui adult sau adolescent sa descrie
consumul lui de
4
alcool indiferent pentru ce probleme acestia s-au adresat medicului. Aceasta
este o
regula de buna practica clinica in toate tarile avansate.
In cele ce urmeaza se va prezenta o procedura tipica de screening a
consumul de
alcool. Astfel, exista mai multi pasi caracteristici ai acestei proceduri si
parcurgerea lor
intocmai asigura acuratetea depistajului.
1. Primul pas este identificarea consumului de alcool: Consumati bauturi
alcoolice?
Subiectul poate ocoli raspunsul sau poate nega si intervievatorul poate
reformula
intrebarea sau insista. Un raspuns pozitiv face sa se treaca la al urmatorul
pas.
2. Determinarea cantitatii/frecventei consumului. Pentru determinarea
standardizata a
consumului s-a construit unitatea internationala standard de consum numita
si drink.

Conventional un drink este definit de 12 g. de alcool pur. Aceasta este


echivalent cu o
sticla de bere de 330 ml, cu un pahar de vin de 200 ml sau cu un paharel (40
ml) de
bautura spirtoasa de 40. Intrebarile indicate ar fi: In medie in cate zile din
saptamana
consumati bauturi alcoolice? si Intr-o zi cand consumati, cata cantitate
consumati in
medie? urmand ca aceasta cantitate sa o transformati apoi in drink-uri.
Aceasta etapa a screeningului permite sa se determine persoanele aflate la
risc.
Dupa Institutul de Alcoolism al Statelor Unite (National Institute on Alcohol
Abuse and Alcoholism), o persoana aflata la risc de a dezvolta problemele
date de
consumul de alcool este:
- un barbat care bea mai mult de 14 drinkuri/saptamana sau mai mult de 4
drinkuri intro
ocazie;
- o femeie care consuma mai mult de 7 drinkuri/saptamana sau mai mult de
3 drinkuri
intr-o ocazie;
- o persoana in varsta care bea mai mult de 7 drinkuri/saptamana sau mai
mult de 1
drink intr-o ocazie.
3. Daca se vrea sa se deceleze cu finete problemele date de consumul de
alcool trebuie
sa se apaleze la chestionarele sau instrumentele de screening. In capitolul de
fata vom
prezenta chestionarele CAGE si AUDIT.
Chestionarul CAGE a aparut in 197413 si este cel mai folosit test in practica
medicala curenta pentru screeningul alcoolismulu. Numele lui vine de la cele
patru
intrebari ale testului care contin cuvintele Cut down (a reduce), Annoyed
(suparat),
5
Guilty (vinovat) si Eye opener (deschizatorul de ochi, adica ai nevoie
de a bautura
de dimineata ca sa te trezesti) si care sunt cele patru arii explorate de test.
CAGE este un test creion-hartie si subiectul trebuie sa aleaga singur un
raspuns

intre da si nu. Doua sa mai multe raspunsuri afirmative indica ca


pacientul are riscul
de a avea probleme date de consumul de alcool si necesita un ajutor. Testul
este indicat
mai ales in reteaua medicala primara, in cabinetul de medicina generala
pentru ca este
foarte usor de aplicat, completarea lui ia in jur de 1-2 minute.
Testul CAGE
(C) Ati simtit vreodata ca ar trebui sa reduceri bautul?
(A) Au fost oameni suparati pe Dvs din cauza bautului?
(G) V-ati simtit vreodata vinovat din cauza bautului?
(E) Ati luat vreodata o bautura de dimineata ca sa calmati
nervii sau sa va treaca mahmureala?
In urma unui studiu multinational, Organizatia Mondiala a Sanatatii a
construit si
recomandat un instrument de decelare a problemelor date de alcool format
din doua parti:
The Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT) si The Clinical
Screening
Procedure 14,15. Testul AUDIT este prezentata in anexa.
Chestionarul AUDIT este compus din 10 intrebari: intrebarile 1-3 masoara
consumul de alcool, intrebarile 4-6 comportamentul de consum, 7-8 reactiile
adverse si 910 problemele date de alcool. Fiecare intrebare permite evaluarea ei pe o
scara Likert cu
4 puncte (de la 0 la 4) si scorul total al testului poate sa se intinda de la 0 la
40. Pentru
scorul prag de 8 a fost gasit maximum de senzitivitate si specificitate, ceea
ce inseamna
ca dincolo de acest scor se poate vorbi de un individ avand un consum de
alcool
daunator.
Chestionarul AUDIT este construit astfel incat sa poata fi folosit usor de un
personal cu diferite nivele profesionale (medici de diferite specialitati, surori
medicale,
asistenti sociali, psihologi, sociologi, etc) si in diferite locuri ale ingrijirii
medicale
primare (cabinete de consultatie, camera de garda, la domiciliul pacientului,
in scoli, la

locul de munca, etc) sau ca test de auto-evaluare in sala de asteptare a


cabinetelor
medicale.
6
Chestionarul poate fi usor incorporat in mai multe genuri de examinari de
sanatate:
- Anamneza unei consultatii medicale;
- Triaj general de sanatate in vederea completarii unor formulare sau fise de
sanatate, etc;
- Conversatii cu scop profilactic;
- Consiliere privind stilul de viata sau managementul problemelor familiale;
- Test de auto-evaluare, etc.
Foarte rar se intampla ca acest chestionar sa fie privit de subiecti ca
ofensator sau
ingrijorator. Experienta investigatorilor din mai multe tari indica ca
intrebarile AUDIT
genereaza raspunsuri confidente indiferent de cultura, varsta sau sex.
La putinii pacienti care refuza sa vorbeasca de consumul lor de alcool sau sa
admita ca acest consum le dauneaza, sau la cei care sunt sub influenta
alcoolului in
timpul consultatiei, este bine sa se amane administrarea testului pentru o
intalnire
viitoare. Se pot obtine informatii despre consumul de alcool prin folosirea
intrebarilor
testului la rudele, sotia/sotul sau colegii subiectului in cauza.
Pacientii tind sa raspunda foarte onest atunci cand:
- Interviul este prietenos si neamenintator; incearca sa aplici testul in cele
mai potrivite
conditii;
- Scopul testului este clar legat de diagnostic sau de evaluarea globala a starii
de sanatate
a pacientului;
- Pacientul nu este sub influenta alcoolului in timpul screeningului; se
impune atunci
amanarea aplicarii testului;
- Informatia obtinuta este confidentiala;
- Intrebarile sunt puse astfel incat sa fie usor de inteles.
Se recoamnda ca testul sa fie incorporat in anamneza pacientului si
intrebarile

testului sa devina parte integranta din rutina examenului clinic. Rezultatele


testului
(scorul general si partial la cele trei grupe de intrebari: consum de alcool,
sindrom de
dependenta si problemele date de alcool) trebuie coroborate cu alte
examinari si teste
paraclinice. Aceasta depinde de cooperarea pacientului, de antrenamentul
examinatorului
si de resursele disponibile pentru alte examinari. Astfel, se va cauta si
semnele fizice ale
consumului abuziv de alcool precum hiperemia conjunctivala, vascularizatia
anormala a
7
pielii, in special a pometilor fetii, tremorul mainilor si tremorul limbii,
hepatomegalia si
valorile enzimei gamma-glutamil transferaza (GGT).
Atunci cand testul este incorporat in anamneza pacientului aceasta se poate
face:
- Fie punand intrebarile disparat, intre ele alternand alte intrebari sau
comentarii, astfel
incat subiectului sa nu realizeze ca este supus unui test standardizat despre
consumul lui
de alcool;
- Fie facand o introducere a testului prin informarea pacientului asupra
scopului,
rezultatelor obtinute si rolului lui.
Indiferent de modul de aplicare, se pastreaza in fata foaia testului si se
inregistreaza cu grija raspunsurile si scorul pentru a putea ca la sfarsitul
testului sa se
calculeze scorul total.
Un scor general de 8 sau mai mult indica un consum daunator de alcool la
subiectul testat. O interpretarea mai nuantata se poate face prin analiza
scorurilor la
diferite intrebari. Astfel, un scor mare la primele trei intrebari, in absenta
scorurilor
ridicate la restul intrebarilor, deceleaza un "consum hazardos de alcool",
scoruri mari la
intrebarile 4, 5 si 6 sugereaza prezenta unui sindrom de dependenta la alcool,
iar scoruri
mari la restul intrebarilor sugereaza un consum daunator de alcool.

Babor si Higgins-Biddle (2001)16 recomanda folosirea a 4 zone de risc in


interpretarea rezultatelor testului AUDIT.
Zona de risc scor AUDIT interventie
Zona I 0 7 educatie privitor la efectele nocive ale alcoolului
Zona II 8 15 furnizarea de informatii si consiliere simpla
Zona III 16 19 consiliere scurta si monitorizare
Zona IV 20 40 indrumare la specialist
Odata subiectul depistat "pozitiv" la testul AUDIT, el trebuie sa fie examinat
asupra prezentei semnelor fizice de "alcoolism" citate mai sus. Indiferent de
scopul
consultatiei, context sau gradul de cooperare a pacientului, el va fi informat
de rezultatul
acestei examinari si, in cazul ideal, se va face decizia diagnostica si
terapeutica impreuna:
- Daca doar testul AUDIT este "pozitiv" (scor 8) iar semne clinice de
alcoolism sunt
absente, cel mai bine este sa se continue cu interventia scurta in aceeasi
sedinta clinica
8
sau viitoare; daca refuza sau neaga prezenta problemelor date de alcool se va
cauta o
discutie cu partenerul (sot/sotie) sau o discutie cu cuplul intreg;
- Daca sunt prezente si semnele clinice de alcoolism, subiectul este indrumat
la specialist
pentru un diagnostic de specialitate si tratament adecvat; indrumarea trebuie
sa fie precisa
si fara echivoc; se va urmari daca aceasta indrumare a fost urmata se subiect
sau ne aflam
in fata unui refuz; refuzul poate fi rezolvat printr-o interventie in familie.
Abilitatea de a identifica problemele cu alcoolul printr-o tehnica simpla si
rapida
creeaza premizele unor interventii preventive scurte si eficiente facute in
aceeasi sedinta
cu aplicarea instrumentului de detectie si, uneori, in sedinte ulterioare.
Aceste interventii au mai multe caracteristici:
1) sunt scurte si de mica intensitate constand din 5 pana la 60 minute de
consiliere si educatie in 1 pana la 4 sedinte;
2) au intentia se furnizeze o interventie precoce, inainte sau foarte aproape
de debutul
unei probleme legate de alcool;

3) aceste interventii au caracter instructional si motivational, construite sa


se adreseze
mai degraba comportamentului specific de consum de alcool, decelat ca
atare cu
instrumentul de screening si mai putin sa aiba caracterul unei analize
psihologice sau a
unor tehnici de tratament;
4) in timpul acestei interventii subiectul are un rol activ in alegerea
propriului scop al
interventiei: reducerea consumului, abstinenta, imbunatatirea relatiilor la
serviciu,
familie, comunitate, etc.
Aceasta tehnica a fost preconizata si utilizata de Organizatia Mondiala a
Sanatatii
(OMS) si implementarea ei a aratat o imbunatatire cu 20% a subiectilor care
au fost
identificati precoce si au suferit o interventie scurta comparativ cu restul
subiectilor. 63%
din barbatii care au suferit o interventie scurta au redus cu 25% consumul lor
de alcool.
Remarcabil este si costul scazut al acestei proceduri si timpul consumat,
aproximativ 5
minute. Controlati dupa 3 luni pana la un an, subiectii in cauza inca
prezentau rezultate
bune cu privire la reducerea consumului de alcool17.
O analiza secundara facuta pe aproximativ 2000 bautori de alcool in
cantitate
mare a aratat ca s-a obtinut prin aceasta metoda o reducere neta a
consumului la 21% din
subiectii barbati si 8% la subiectii de sex feminin18.
9
Interventia scurta presupune o continua monitorizare a individului pentru a
stabili
deznodamantul interventiei si, in caz de nereusita, sa se trimita la tratamentul
specializat.
Principalul beneficiu, chiar in cazul esecului interventiei scurte, este de a
evidentia
subiectului problemele si geneza lor, de a-l ajuta sa constientizeze
magnitudinea si
riscurile acestora.

Exista mai multe varietati de interventii scurte, in functie de autori. Printre


acestea
se mentioneaza:
- persuasiunea de a reduce consumul,
- informarea ca nivelul consumului depaseste acceptabilul, nivelul de
siguranta sau
nivelul uzual al populatiei,
- exagerarea consecintelor adverse care deja exista sau sunt probabil sa
apara,
- aducerea la cunostinta a rezultatelor enzimatice periodice,
- date obiective si continue asupra consumului de alcool.
- supravegherea mutuala a problemelor, etc.
Aceste elemente sau altele pot fi combinate in multe feluri intr-un pachet de
interventie ce poate fi oferit populatiei tinta. Pachetul trebuie sa fie
congruent cu
activitatea normala a locului unde se va aplica, sa dureze de la cateva minute
la o ora si sa
nu depaseasca mai mult de 3-5 sedinte (dupa autor).
Tot in cadrul aceastei interventii pentru problemele de alcool pot fi atacate si
alte
probleme, precum de stilul de viata, ritualurile familiale, etc.
Dupa Fleming si Manwell (1999)19 interventia scurta este bine sa fie etalata
in cinci
etape esentiale:
1) evaluarea si feedbackul direct care consta in aplicarea unei metode de
screening al
consumului de alcool si descoperirea prezentei unei/unor probleme legate de
acest
consum in sfera somatica sau comportamentala;
2) negocierea si formularea unui scop prin care pacientul si medical
stabilieste un
deznodamant mutual acceptabil, de exemplu reducerea consumului de alcool
sub pragul
consumului la risc;
3) aplicarea de tehnici de modificare a comportamentului de consum prin
care medicul
ajuta subiectul sa identifice situatiile de risc de consum sis a stabileasca
tehnicile de
coping prin care se vor evita sau neutraliza acesti triggeri ce declanseaza

comportamentul de consum; uneori este bine ca pacientul sa-si tina un


jurnal al
10
consumului si a situatiilor care declanseaza consumul si modul de
management al
acestora;
4) Biblioterapie directionata spre subiect prin care terapeutul furnizeaza
pacientului
materiale informative referitor la riscurile consumului abuziv de alcool si
asupra
metodelor si exercitiilor prin care subiectul isi poate creste rezilienta in fata
consumului;
5) Urmarirea si reintarirea prin care se asigura o eficacitate pe termen lung a
interventiei
scurte stabilindu-se un mod de legatura suportiva de lungu durata intre
terapeut si client,
de exemplu, converstatii telefonice sau vizite scurte.
Autorii recomanda standardizarea acestei metode si incorporarea acestor
componente in vizite standard de 5-10 minute. Combinarea acestor vizite cu
convorbiri
telefonice de urmarire creste eficacitatea acestei interventii scurte.
Exista si o alta categorie de interventii care sunt diferite de interventiile
scurte si
deriva din tratamentul formal al alcoolismului; ele sunt "terapiile scurte".
Exemple de
terapii scurte:
- terapia scurta ce implica instructajul subiectului in metode
comportamentale specifice
pentru reducerea bautului;
- abstinenta prin automonitorizare;
- identificarea situatiile de inalt risc;
- proceduri de evitare a situatiilor de baut sau de abuz, etc.
Terapia de scurta durata este vazuta ca o etapa intermediara intre interventia
scurta si tratamentul specializat. Acesta din urma este o terapie care cere un
antrenament
specific celor ce-l aplica. El constituie "urmatorul pas logic" dupa interventia
scurta.
Dupa cum s-a mai spus, populatia tinta este o populatie cu probleme de
severiate mai
mare date de alcool.

Medicii din sectorul ingrijirilor primare sunt pozitionati cel mai bine pentru
a face
detectie precoce si interventie scurta si rapida. Cu toate acestea din varii
motive situatia
nu este inca satisfacatoare. Conform rezultatelor a doua anchete desfasurate
printre
medicii de familie si pacientii lor, 94% din medicii de familie ignora sau
subdiagnosticheaza pacientii cu probleme date de alcool, 88% din ei au
afirmat ca ei
intreaba pacientii despre consumul lor dar numai 13% folosesc un
instrument de
screening si numai 19,9% se considera capabili de a identifica alcoolismul;
54,8% din
pacienti au afirmat ca ei cred ca medicii lor nu stiu cum sa detecteze
alcoolismului20.
11
Capitolul de fata incearca sa aduca un minim de informatii si date structurate
necesasre inglobarii detectiei si interventiei alcoolismului in practica curenta
a medicului
si altor practicieni din sectorul ingrijirilor primare.
TESTUL AUDIT
Plasati numarul raspunsului corect in casuta
1. CAT DE DES BETI O BAUTURA
CONTINAND ALCOOL?
(0) niciodata (3) 2 la 3 ori pe saptamana
(1) lunar sau mai rar (4) 4 sau mai multe ori pe saptamana
(2) 2 la 4 ori pe luna
2. CATE UNITATI DE ALCOOL (DRINK-URI)
CONSUMATI INTR-0 ZI OBISNUITA, ATUNCI
CAND BETI?
(0) 1 sau 2 (2) 5 sau 6 (4) 10 sau mai mult
(1) 3 sau 4 (3) 7 sau 9
3. CAT DE DES BETI 6 SAU MAI MULTE UNITATI
(DRINK) DE ALCOOL INTR-0 SINGURA DATA?
(0) niciodata (2) lunar (4) zilnic sau aproape
(1) lunar sau mai rar (3) saptamanal zilnic
4. CAT DE DES ATI CONSTATAT IN ULTIMUL
AN CA NU PUTETI SA VA OPRITI DIN BAUT
O DATA CE ATI INCEPUT?

(0) niciodata (2) lunar (4) zilnic sau aproape


(1) lunar sau mai rar (3) saptamanal zilnic
12
5. CAT DE DES IN ULTIMUL AN NU ATI REUSIT
SA FACETI CEA CE ERA DE ASTEPTAT SA
FACETI DIN CAUZA BAUTULUI?
(0) niciodata (2) lunar (4) zilnic sau aproape
(1) lunar sau mai rar (3) saptamanal zilnic
6. CAT DE DES IN ULTIMUL AN ATI AVUT NEVOIE
SA BETI PRIMA BAUTURA DE DIMINEATA CA SA
VA REVENITI DUPA O BAUTURA ZDRAVANA?
(0) niciodata (2) lunar (4) zilnic sau aproape
(1) lunar sau mai rar (3) saptamanal zilnic
7. CAT DE DES IN ULTIMUL AN ATI AVUT UN
SENTIMENT DE REMUSCARE SAU DE VINA DUPA
CE ATI BAUT?
(0) niciodata (2) lunar (4) zilnic sau aproape
(1) lunar sau mai rar (3) saptamanal zilnic
8. CAT DE DES IN ULTIMUL AN NU ATI PUTUT SA
VA AMINTITI CE S-A INTAMPLAT IN NOAPTEA
TRECUTA DIN CAUZA CA ATI BAUT?
(0) niciodata (2) lunar (4) zilnic sau aproape
(1) lunar sau mai rar (3) saptamanal zilnic
9. DVS. SAU ALTCINEVA A FOST RANIT CA
REZULTAT LA FAPTULUI CA ATI FOST BAUT?
(0) nu (4) da, in ultimul an
(2) da, dar nu in
ultimul an
13
10. O RUDA, UN PRIETEN, UN DOCTOR SAU O ALTA
PERSOANA DIN DOMENIUL SANITAR A FOST
INGRIJORATA DE BAUTUL DVS. SAU V-A
SFATUIT SA-L REDUCETI?
(0) nu (4) da, in ultimul an
(2) da, dar nu in
ultimul an
Inregistrati scorul total : /__/__/

TEST:
1. Euforia, dezinhibitia comportamentala, verbala, dislalia,
labilitatea emotionala, ataxia sunt simptome ale:
a. Intoxicatiei acute cu alcool *
b. Sevrajului alcoolic
c. A+b
2.
a.
b.
c.

Sindromul Korsakoff alcoolic reprezinta:


Complicatie psihiatrica a alcoolismului
Complicatie neurologica a alcoolismului
Ambele *

3. Un barbat care bea mai mult de 14 drinkuri/saptamana sau mai


mult de 4 drinkuri intr-o ocazie reprezinta o persoana aflata la
risc de a dezvolta problemele date de consumul de alcool.
a. Adevarat *
b. Fals
4. Un raspuns afirmativ la chestionarul CAGE indica ca pacientul
are riscul de a avea probleme date de consumul de alcool si
necesita ajutor.
a. Adevarat
b. Fals*
5. Informarea ca nivelul consumului de alcool depaseste
acceptabilul, nivelul de siguranta sau nivelul uzual al populatiei
se regaseste in cadrul
a. Interventiilor scurte*
b. Tratamentului sevrajului
c. Tratamentului intoxicatiei acute

Coordonator curs: psiholog Florin Predescu