Noaptea de Mihai Eminescu

Noaptea
de Mihai Eminescu
Noaptea potolit i vnt arde focul n cmin;
Dintr-un col pe-o sof ro eu n faa lui privesc,
Pn ce mintea mi adoarme, pn ce genele-mi clipesc;
Lumnarea-i stins-n cas somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin ntuneric te apropii surznd,
Alb ca zpada iernei, dulce ca o zi de var;
Pe genunchi mi ezi, iubito, braele-i mi nconjoar
Gtul iar tu cu iubire priveti faa mea plind.
Cu-ale tale brae albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l nlnui, pe-al meu piept capul i-l culci;
-apoi ca din vis trezit, cu minue albe, dulci,
De pe fruntea mea cea trist tu dai viele-ntr-o parte.
Netezeti ncet i lene fruntea mea cea linitit
i gndind c dorm, ireato, apei gura ta de foc
Pe-ai mei ochi nchii ca somnul i pe frunte-mi n mijloc
i surzi, cum rde visul ntr-o inim-ndrgit.
O! desmiard, pn ce fruntea-mi este neted i lin,
O! desmiard, pn-eti jun ca lumina cea din soare,
Pn-eti clar ca o rou, pn-eti dulce ca o floare,
Pn nu-i faa mea zbrcit, pn nu-i inima btrn.