Teoria neuroplasticitii

n ultima vreme cercettorii consider c un rol la fel de important l au circuitele

neuronale de la nivel cerebral, conexiunile neuronale din anumite arii cerebrale i
creterea neuronal, toate constituind ceea ce se numete neuroplasticitate. Astfel,
anumite zone cerebrale sunt implicate n reglarea dispoziiei. Acestea sunt
amigdala, talamusul, hipocampul i cortexul cerebral. Depresia pare s fie cauzat
de alterarea neuroplasticitii la nivelul acestor zone.
Amigdala este o structur neuronal care face parte din sistemul limbic (un grup de
formaiuni situate profund la nivel cerebral), implicat n reglarea emoiilor cum ar fi
plcerea, furia, frica. Cnd o persoan este depresiv se pare ca exist o activitate
crescut la acest nivel. Talamusul este zona cerebral care primete majoritatea
informaiilor senzoriale pe care le transmite apoi ctre cortexul cerebral, fiind
implicat n reaciile comportamentale, funciile de nvare, gndire. Hipocampul
face parte la fel ca amigdala din sistemul limbic i are un rol major n procesele de
memorie i n reaciile emoionale legate de anumite evenimente stresante din
trecut. Se pare c hipocampul este mai mic ca dimensiuni la anumite persoane
depresive, expunerea ulterioar la evenimente stresante fiind afectat.
Studii recente care au folosit rezonana magnetic i reconstruc ii volumetrice ale
structurilor cerebrale au artat c hipocampul persoanelor depresive are un volum
mai mic dect cel al persoanelor fr simptome depresive. Acelea i cercetri
sugereaz faptul c dup administrarea anumitor antidepresive aceste volume se
egalizeaz, odat cu remiterea simptomelor depresive. n acest proces de reparare
sunt implicate substane numite neurotrofine care au numeroase roluri printre care
i acela de formare de noi structuri neuronale. Exist studii (unele efectuate chiar n
ara noastr) care semnaleaz faptul c i aceste neurotrofine sunt sczute la
pacienii depresivi si astfel procesul de reparare i regenerare al neuronilor este
blocat.