Iar legea scris, nfrnnd prin frica de pedepse pornirile fr rnduial ale celor nenelepi, i

obinuiete s-i socoteasc pe toi egali. Prin aceasta se consolideaz fora dreptii, nct cu
timpul devine fire, prefcnd frica sufletului ntr-o afeciune fa de bine ce se ntrete pe ncetul
prin voin, iar obinuina de a se curi prin uitare de cele de mai nainte ntr-o deprindere care
face s se nasc deodat cu sine iubirea fa de alii. Iar n aceasta st mplinirea legii, toi uninduse ntreolalt prin iubire. Cci mplinirea legii este solidaritatea prin iubire a tuturor celor ce s-au
mprtit de aceeai fire, purtnd raiunea firii ncununat de dorul dragostei i nfrumusend
legea firii cu adausul dorului. Cci legea firii este raiunea natural care i-a supus simirea
modurilor [virtuilor]. Iar legea scris, sau mplinirea legii scrise, este raiunea natural, care i-a
luat ca ajutor n raporturile de reciprocitate cu cei de acelai neam raiunea duhovniceasc. De
aceea zice: S iubeti pe aproapele tu ca te tine nsui. Dar nu zice: S ai pe aproapele tu ca pe
tine nsui. Cci al doilea arat numai solidaritatea cu cei de acelai neam spre meninerea
existenii, iar primul nseamn grija de ei n vederea fericirii