TEMA: Nanostructuri din metale nobile folosite la

detectia de molecule

Student: ing. Lebedi Ion Master anul II MCTA

Indrumator: prof.univ.dr.ing. Corneliu Munteanu

Iasi 2016

Cuprins
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ASUPRA NANOPARTICULELOR DIN
METALE NOBILE
1.1 Context istoric
1.2 Nanoparticulele din metale nobile

1.2.1 Proprietile optice ale nanoparticulelor de metale nobile

1.2.2 Efecte plasmonice induse de nanoparticulele de aur
1.2.3 Bio-funcionalizarea nanoparticulelor de aur
1.2.4 Utilizarea a nanoparticulelor de aur in biomedicine

1.3 Nanofire metalice obinute prin metode electrochimice

1.3.1 Aplicaiile oxidului de aluminiu poros

1.3.1.1 Oxidul de aluminiu poros ca model pentru obinerea de nanofire
1.3.2.2 Aplicaii ale nanofirelor metalice n bio-detecie

CAPITOLUL 2 CARACTERISTICILE SI OBINEREA UNOR

NANOSTRUCTURI DE METALE NOBILE
2.1 Sinteza nanoparticulelor de aur
2.2 Caracterizarea oxidului de aluminiu poros
2.3 Obinerea nanofirelor metalice n template de oxid de aluminiu poros
CAPITOLUL 3 SINTEZA NANOBASTONASELOR DE AUR CU DIVERSE
INVELISURI
3.1 Nanobastonase de aur stabilizate cu bromura de
cetiltrimetilamonium (CTAB)

3.1.1 Introducere
3.1.2 Rezultatele spectroscopiei de rezonanta a plasmonilor de suprafata localizati
3.1.3 Rezultatele microscopiei electronice de transmisie

3.2 Nanobastonase de aur invelite in silica

3.2.1 Introducere
3.2.2 Rezultatele spectroscopiei de rezonanta a plasmonilor de suprafata localizati
3.2.3 Rezultatele microscopiei electronice de transmisie

CAPITOLUL 4 CONCLUZII FINALE SI PERSPECTIVE VIITOARE

CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ASUPRA NANOPARTICULELOR DIN

METALE NOBILE

1.1 Context istoric

Desi nanoparticulele de metale nobile sunt considerate o descoperire a stiintei moderne,
acestea au fost produse si utilizate inca din vremurile antice datorita proprietatilor lor optice
remarcabile. Erau de exemplu folosite in perioada civilizatiei antice romane pentru colorarea
ceramicii si a sticlei in culori intense de rosu, galben, sau mov, in functie de concentratia de
aur, iar in chimia hindusa pentru diferite leacuri. Ca exemplu serveste celebra cupa a lui
Lycurgus din secolul al 4-lea i.H. cunoscuta pentru faptul ca este colorata in rosu cand lumina
este incidenta si verde cand lumina se reflecta, datorita prezentei nanoparticulelor de aur
(AuNPs) (Figura 1)

Fig.1 Cupa romana a lui Lycurgus colorata in rosu sau verde in functie de incidenta
luminii

1.2 Nanoparticulele din metale nobile

1.2.1 Proprietile optice ale nanoparticulelor de metale nobile
Cea mai atragatoare proprietate optica a AuNPs se bazeaza pe asa numitii plasmoni
de suprafata (PS), definiti ca fiind oscilatii colective ale electronilor liberi de conductie
liberi, induse de excitarea cu lumina rezonanta. Amplitudinea acestor oscilatii atinge un
maxim la o anumita frecventa, dand nastere la o banda de rezonanta a plasmonilor de
suprafata (RPS) in spectrul de absorptie al AuNPs.
Cea mai populara teorie utilizata pentru descrierea interactiuni campul
electromagnetic oscilant cu nanoparticulele de dimensiuni mai mici decat lungimea de
unda a luminii incidente este cea elaborata de Mie (Mie, 1908). Asa cum s-a demonstrat
deja in literatura, intensitatea, lungimea de unda si latimea benzii RPS depinde de tipul de
metal, dimensiunea, forma si compozitia nanoparticulelor precum si de constanta
dielectrica a mediului inconjurator.

1.2.2 Efecte plasmonice induse de nanoparticulele de aur

Campul electromagnetic intens generat de RPS ale AuNPs este capabil de a

amplifica semnalul fluorescenta si cel Raman al moleculelor situate in contact cu suprafata
metalica sau n imediata apropiere. Imprastierea Raman se datoreaza interactinii fotonilor
cu dipolul electric al unei molecule si este considerat o metoda spectroscopica valoroasa
pentru identificarea probelor biologice si chimice, precum si pentru elucidarea structurilor
moleculare, a proceselor de
suprafata sau a reactiilor de interfata.
Fenomenul prin care intensitatea imprastierii Raman datorata moleculelor aflate in
imediata apropiere a suprafetelor metalice este mult amplificata se numeste spectroscopie
Raman amplificata de suprafata (SERS). Desi au fost propuse mai multe modele teoretice
in literatura de specialitate, momentan sunt acceptate doua mecanisme ce contribuie la
amplificarea semnalului Raman: cel electromagnetic si cel chimic (Campion, 1998).

1.2.3 Bio-funcionalizarea nanoparticulelor de aur

Nanoparticulele pot fi fabricate avnd o mare varietate de grupri funcionale la
suprafaa lor, prin bio-funcionalizare. Pentru a introduce anumite grupri funcionale pe
suprafaa nanoparticulelor, cel mai simplu mod este acela de a substitui agentul stabilizator
al nanoparticulei cu liganzi cu funcionalitate asemntoare, spre exemplu cu tioli sau
grupri di-sulfit, n cazul nanoparticulelor de aur si argint.
O modalitate nou de ataare a unor bio-molecule pe suprafaa nanoparticulelor
presupune activarea selectiv a anumitor grupri funcionale (tioli) de pe suprafaa
particulelor, folosind laseri de precizie, aceste grupri permind ataarea ulterioar a unor
molecule de interes, cu posibilitatea de a ataa mai multe, cu funcionaliti diferite, pe
suprafaa aceleiai particule.
Adsorbia bio-moleculelor pe suprafaa nanoparticulelor este un subiect de
actualitate, fiind studiat n special bio-funcionalizarea nanoparticulelor utiliznd peptide,
proteine i acizi nucleici. In cazul nanoparticulelor stabilizate cu liganzi anionici (precum
citratul de sodiu), proteinele de cele mai multe ori se adsorb pe suprafaa nanoparticulelor
prin interaciuni necovalente, electrostatice. Spre exemplu, nanoparticulele de aur au fost
bio-funcionalizate utiliznd ca proteine: imunoglobulina G (IgG), albumina seric bovin
(BSA),, citocromul C, pH-ul soluiilor fiind ajustat la valoare puin mai mare dect punctul
izoelectric al ligandului (proteinei), inainte de interaciune. Aceasta permite legarea prin
interaciuni electrostatice a aminoacizilor ncrcai pozitiv de pe suprafaa proteinei de
gruprile citrat, negative, ce stabilizeaz nanoparticulele. Au fost raportate studii cu privire
la adsorbia proteinelor pe suprafaa nanoparticulelor de aur, prin intermediul
interaciunilor columbiene ntre grupri NH2 ale lizinei sau SH ale cisteinei din structura
proteinelor i nanoparticulele respective. Avantajul adsorbiei fizice, n detrimentul
legturilor covalente, este acela c astfel nanoparticulele de aur nu afecteaz structura
macro-moleculelor, meninndu-se caracterul nativ al ligandului, i specificitatea
interaciunilor cu alte molecule de interes bio-medical.

1.2.4 Bio-funcionalizarea nanoparticulelor de aur

In ultimele decenii, domeniul AuNPs a cunoscut o dezvoltare semnificativa.
Acestea s-au dovedit a fi folositoare in numeroase aplicatii biomedicale cum ar fi livrarea

controlata a medicamentelor, detectie, imagistica biomedicala, biosenzoristica, diagnostic

clinic sau terapia cancerului (Tiwari, 2011). AuNPs reprezinta a alegere convenabila pentru
efectuarea de teste biologice datorita domensiunilor reduse, stabilitatii termice si chimice,
simplitatii metodelor de sinteza cu un grad redus de toxicitate, precum si posibilitatii de a
fi ulterior functionalizate cu molecule de interes biologice.

1.3 Nanofire metalice obinute prin metode electrochimice

1.3.1 Aplicaiile oxidului de aluminiu poros
1.3.1.1 Oxidul de aluminiu poros ca model pentru obinerea de nanofire
Oxidul de aluminiu poros este folosit ca template n obinerea de nanofire metalice,
n general, datorit faptului c are o structur foarte ordonat, periodic, i poate fi
controlat dimensiunea porilor.
O mare varietate de materiale (metale, semiconductori, materiale izolatoare,
nanotuburi de carbon, polimeri) pot fi fabricate n structura poroas de oxid de aluminiu,
cu o mare acuratee, prin procedee simple i necostisitoare. Acestea se clasific in:
nanodot-uri, nanofire, bastonae i nanotuburi metalice;
nanodot-uri, nanofire i nanotuburi ale oxizilor metalici;
reele de nanodot-uri, nanofire, i nanopori;
nanofire i nanotuburi semiconductoare, organice, anorganice, polimerice;
nanotuburi de carbon;
cristale fotonice;
Obinerea nanofirelor se face pe cale chimic sau electrochimic, ele pot fi eliberate
n soluie prin dizolvarea template-ului nconjurtor. Obinerea unor material
nanostructurate prin depunere ntr-un template (oxid de aluminiu poros) se realizeaz n
prezena, sau absena unui cmp electric.
Electrodepunerea metalului n pori se poate face att n curent continuu, ct i n pulsuri,
sau curent alternativ, ns nu poate fi controlat cu precizie lungimea nanofirelor obinute.
1.3.1.1 Aplicaii ale nanofirelor metalice n bio-detecie
Proprietile unice ale nanofirelor confer acestora posibilitatea de a intercepta
diferite evenimente de natur biologic i de a traducere semnalul primit ntr-un semnal
electronic prin intermediul unui senzor bio-electronic. Datorit suprafeei specifice foarte
mari comparativ cu materialele n stare masiv i datorit proprietilor de transport
electronic ale nanofirelor, conductana acestora este puternic influenat de perturbaii
minore ale suprafeei acestora.
Legarea de biomolecule int pe suprafaa nanofirelor funcionalizate duce la
modificarea purttorilor de sarcin din structura firelor, astfel modificndu-se
conductivitatea structurii. Spre deosebire de filmele plane, n cazul nanostructurilor
efectele de suprafa sunt mult mai pronunate, deoarece o fracie mult mai mare a atomilor
constitueni sunt atomi de suprafa.
Datorit suprafeei foarte mari, comparativ cu un electrod plan, aceste materiale
nanostructurate bidimensionale sunt utilizate pentru obinerea unor sisteme de biosenzori
electrochimici. Acetia pot fi senzori enzimatici (combin proprietile catalitice ale
enzimelor cu proprietile nanofirelor), aptasenzori (implic interaciunea dintre nanofire

i acizii nucleici), imunosenzori (bazai pe interaciunea cu un grad mare de specificitate

anticorp-antigen), cu aplicaii n detecia unor proteine.
In cazul senzorilor electrochimici cu nanofire de aur, acetia prezint avantaje fa
de cei cu nanoparticule de aur att datorit raportului mai mare dintre suprafa i volum,
ceea ce permite ataarea de acetia a unei cantiti mai mari de biomolecule, ct i datorit
transportului electronic.
Bio-funcionalizarea nanofirelor metalice are loc cu uurin, n special n cazul
nanofirelor de metale nobile (aur, argint), datorit interaciunii puternice ce apare ntre
gruprile tiol sau amino i aceste metale. Dintre moleculele de interes biologic care sunt
utilizate pentru funcionalizarea nanofirelor, cele mai importante sunt enzimele, diferii
anticorpi, acizi nucleici. Exist multiple metode de funcionalizare, cele mai des utilizate
fiind legarea direct de nanofire (prin intermediul gruprilor aminice sau tiolice) sau prin
intermediul unor molecule-linker.
Nanofirele multi-segment obinute prin electrodepunere n template (oxid de
aluminiu poros) pot fi funcionalizate diferit, datorit proprietilor chimice de suprafa a
fiecrui segment n parte. Utiliznd metoda de depunere n template, exist posibilitatea ca
nanofirele s fie biofuncionalizate selectiv doar la capete (prin pasivarea suprafe laterale),
n scopul crerii unor ansambluri de nanofire aezate cap-la-cap (nanonecklace), cu
diverse aplicaii.
Sistemul de nanofire bicomponent, cu unul din componente avnd proprieti
magnetice poate fi folosit pentru a crea un comutator (switch), astfel avnd posibilitatea
de a pasiviza suprafaa activ (componenta non magnetic, bio+funcionalizat) prin
manipulare magnetic. In acest fel se poate obine un sensor reversibil, sensibil doar n
momentul activrii suprafeei bio-funcionalizate (Figura 2)

Fig.2 Exemplu de biosensor cu nanofire bi-component, cu posibilitatea de

activare/pasivare a electrodului prin manipulare magnetic
Funcionaliznd diferit segmentele folosind bioreceptori precum anticorpi sau
oligonucleotide, se pot detecta proteine sau chiar hibridizarea acizilor nucleici (ADN). De
asemenea, nanofirele multi-segment bio-funcionalizate sunt utilizate n transportul intit
de substane de interes biologic (plasmide), avnd avantaj fa de nanoparticule prin faptul
c fiecare segment poate fi funcionalizat diferit. Unul din segmentele nanofirului este
responsabil cu legarea secvenei de ADN, iar cellalt segment este responsabil cu
transportul unei molecule care va realiza desfacerea secvenei de ADN de pe nanofir, odat
ajuns la destinaie

CAPITOLUL 2 -CARACTERISTICILE SI OBINEREA UNOR

NANOSTRUCTURI DE METALE NOBILE

2.1

Sinteza nanoparticulelor de aur

Citratul de sodiu acioneaz att ca agent reductor, ct i ca agent stabilizator
pentru nanoparticulele de aur formate. Concentraia de nanoparticule de aur obinute este
de 2x10-9M. Ele sunt stabile mai multe sptmni, dac se pstreaz n condiii optime (la
ntuneric, la 4C).
Nanoparticulele astfel obinute au diametrul mediu de 25nm, dup cum reiese din
histograma prezentat n Figura 3, realizat prin numrarea nanoparticulelor de diferite
dimensiuni utiliznd imagini de microscopie electronic de transmisie.

Fig.3 Distribuia diametrelor nanoparticulelor de aur sintetizate prin metoda lui

Turkevich

2.2 Caracterizarea oxidului de aluminiu poros

Caracterizarea structurilor de oxid de aluminiu poros s-a realizat prin metode de
microscopie electronic de baleiaj (SEM) i microscopie de fort atomic (AFM).
Membranele preparate n acid oxalic, la 40V, au diametrul porilor de aproximativ
40nm, dup cum rezult din imaginile AFM (Figura 4) i SEM (Figura 5) obinute.
Domeniile de supraordonare ale porilor sunt de aproximativ 1 2.

Fig.4 Imagini AFM ale unei membrane de oxid de aluminiu poros, obtinuta in acid
oxalic

Fig.5 Imaginii SEM ale membranei de oxid de aluminiu poros, obtinute prin anodizare
in acid oxalic

2.3 Obinerea nanofirelor metalice n template de oxid de aluminiu poros

Dorina a fost de a realiza o reea de nanofire de argint incluse parial n templateul
de oxid de aluminiu poros, astfel nct, printr-o dizolvare controlat a matricii de oxid de
aluminiu, pe suprafaa acesteia s apar vrfurile libere ale nanofirelor, paralele, orientate
perpendicular pe suprafaa de contact.
n funcie de durata dizolvrii controlate a template-ului, lungimea firelor metalice
ce ies din matrice poate fi controlat. Pentru aceasta, s-a folosit montajul de dizolvare
controlat a stratului barier de oxid de aluminiu prezentat anterior, folosind membrane cu
nanofire incluse. Membranele folosite au fost obinute prin anodizare n acid oxalic, la 40V
i 4C, iar nanofirele de argint au fost electrodepuse n curent alternativ, dup modelul
prezentat anterior.
Graficul dizolvrii controlate a stratului barier i apoi a oxidului din structura
matricii n care au fost depuse electrochimic fire de Ag este prezentat n Figura 6.

Fig.6 Intensitatea curentului n timpul dizolvrii controlate a stratului barier a unei

membrane de AAO, cu fire de Ag, depunere realizat timpi diferii
Figura 7 prezint imaginea AFM a nanofirelor de Ag dup dizolvarea pariala a
oxidului ce le nconjoar, structura prezentndu-se ca o reea ordonat de fire metalice
perpendiculare pe membrana de oxid rmas pentru a susine nanofirele n poziie vertical,
membrana avnd n acelai timp rol de barier izolatoare din punct de vedere electric ntre
fire.

Fig.7 Imagine AFM a nanofirelor de Ag incluse n matrice de oxid de aluminiu, dup un

proces controlat de dizolvare

CAPITOLUL 3 SINTEZA NANOBASTONASELOR DE AUR CU DIVERSE

INVELISURI
3.1 Nanobastonase de aur stabilizate cu bromura de cetiltrimetilamonium
(CTAB)
3.1.1 Introducere
Metoda de sinteza a germenilor de cristalizare este cea mai populara metoda
folosita pentru fabricarea de AuNRs cu dimensiuni controlabile. Pe scurt, aceasta metoda
implica in prima faza, prepararea de AuNPs sferice de mici dimensiuni prin reducerea sarii
de aur (HAuCl4) cu un puternic agent reducator ce promoveaza cresterea izotropica. Al
doilea pas consta in aditia germenilor de cristalizare intr-o solutie de crestere ce contine
sare de aur suplimentara, un agent de reducere bland si un agent de directionare a cresterii
pentru obtinerea anizotropiei.
3.1.2 Rezultatele spectroscopiei de rezonanta a plasmonilor de suprafata localizati
Figura 8 prezinta spectrele de extinctie normalizare corespunzatoare AuNRs de
diferite rapoarte de aspect precum si imaginile optice ale dispersiilor coloidale
corespunzatoare.

Fig.8 Imaginile optice si spectrele de extinctie normalizare corespunzatoare AuNRs de

diferite rapoarte de aspect in solutii apoase. Linia punctata reprezinta spectrum de extinctie
al nanoparticulelor folosite ca si germeni

Localizarea benzii plasmonice transversale la aproximativ 513 nm si controlul

pozitiei benzii longitudinale in domeniul 630-840 nm confirma obtinerea diferitelor
rapoarte de aspect cuprinse intre 2.2 si 4.4. Culoarea fiecarui set de AuNRs in suspensie
apoasa este in stransa legatura cu raspunsul lor optic transpus prin pozitia benzii
plasmonice longitudinale
3.1.3 Rezultatele microscopiei electronice de transmisie
Imagistica TEM a fost utilizata in acest studiu pentru a confirma formarea
nanoparticulelor de forma alungita si de asemenea in vederea estimarii dimensiunilor si
a rapoartelor lor de aspect. Figura 9 prezinta imaginile TEM a 3 tipuri de AuNRs
sintetizate. Astfel, nanoparticulele analizate au forma alungita si prezinta o buna
monodispersitate in privinta formei si a dimensiunii. Dimensiunile medii obtinute
exprimate ca lungime diametru pentru rapoartele de aspect de 2.3, 3.4 and 4 sunt: 41.5
18 nm, 37.5 11 nm and 44 11 nm.

Fig.9 Imagini TEM illustrative la scara mare, a 3 tipuri de AuNRs cu rapoartele de

aspect de: 2.3, 3.4 and 4

3.2 Nanobastonase de aur invelite in silica

3.2.1 Introducere
Strategiile actuale de acoperire a nanoparticulelor cu starturi protectoare din
materiale biocompatibile (ex. silica (SiO2)) in vederea imbunatatirii stabilitatii si a
compatibilitatii, permite prepararea de probe potrivite in investigatii biomedicale.
3.2.2 Rezultatele spectroscopiei de rezonanta a plasmonilor de suprafata localizati

S-au efectuat experimente de acoperire cu SiO2 asupra AuNRs stabilizate cu CTAB

de diferite rapoarte de aspect. In particular, au fost selectate AuNRs ce poseda benzi
plasmonice longitudinale la 640, 675, 760 and 805 nm, notate in continuare cu AuNRs640,
AuNRs675, AuNRs760 si AuNRs805. Ca urmare a depunerii unui strat de SiO2 la
suprafata AuNRs, rezonantele plasmonice longitudinale sunt deplasate inspre lungimi de
unda mai mari datorita cresterii indicelui de refractie local in imediata apropiere a
suprafetei metalice (vezi Figura 10).
Diferitele deplasari obtinute pentru banda longitudinala cuprinse intre 7 si 20 nm
indica formarea a paturi de SiO2 de diferire grosimi.

Fig.10 Spectrele de extinctie normalizate ale AuNRs de diferite rapoarte de aspect

inainte si dupa acoperire cu SiO2. Cele 4 tipuri de probe au fost notate: AuNRs640,
AuNRs675, AuNRs760 and AuNRs805.
3.2.3 Rezultatele microscopiei electronice de transmisie
Figura 11 prezinta imagini TEM representative pentru probele: AuNRs640,
AuNRs675, AuNRs760 and AuNRs805, dupa invelire cu SiO2. Stratul de SiO2 este clar
vizibil ca un invelis de culoare gri contrastant, de diferite dimensiuni. Se observa faptul ca
deplasarea benzii plasmonice este cu atat mai mare cu cat stratul de SiO2 este mai gros. De
exemplu, cel mai mare shift observat, de 20 nm corespunde celui mai gros strat de SiO2
format, de aproximativ 20 nm, observat pentru proba AuNRs760.

Fig.11 Imagini TEM ale AuNRs invelite in SiO2 obtinute la diferite mariri. De sus in jos
sunt exemplificate cate 3 imagini TEM pentru fiecare proba de AuNRs cu diferite
rapoarte de aspect: AuNRs640, AuNRs675, AuNRs760 si AuNRs805.

CAPITOLUL 4 CONCLUZII FINALE SI PERSPECTIVE VIITOARE

In acest referat, s-au adus contribuii originale la cteva aspecte legate de obinerea
de nanostructuri metalice, precum i bio-funcionalizarea nanoparticulelor de aur i
demonstrarea posibilitii de utilizare a nanoparticulelor de aur bio-funcionalizate n
obinerea de bio-senzori electrochimici:
Sa analizat nano-probe fluorescente prin microspectroscopie optica efectuata pe
particule individuale. Am demonstrat in prima faza, proprietatile de fluorescenta si de
imprastiere a luminii ale unui nou tip de nanoparticule de tip core-shell cu interior lichid
dopat cu molecule fluorescente prin microscopie si spectroscipie in camp luminos,
intunecat si de fluorescenta.In plus, am utilizat microspectroscopia de fluorescenta pentru
demonstrarea formarii de noi nano-probe fluorescente prin grefarea cu molecule de Lucifer
Yellow a AuNPs de tip stelar si bipiramidal. Rezultate au aratat asamblarea AuNPs cu
forma bipiramidala in lanturi nanometrice intens fluorescente in urma interatiunii cu LY.

Bibliografie
Bharadwaj P., Deutsch B., Novotny L. Adv. Opt. Photon. 2009
Boca S, Rugina D, Pintea A, Barbu-Tudoran L, Astilean S. Nanotechnology 2011
Campion A., Kambhampati P. Chem. Soc. Rev. 1998
Narayanan V. A., Stokes D. L., Vo-Dinht T. J. Raman Spectrosc. 1994
Altele.