Sunteți pe pagina 1din 3

CEDO si problema dreptului la avort

Dreptul la avort reprezinta o problema recenta pe care CEDO inca o mai


dezbate. Articolul 3 al documentului, garanteaza interzicerea tratamentelor
inumane si degradante fapt ce poate fi asociat cu aceasta situatie care nu are inca
rezultat concret. Curtea European a Drepturilor Omului nu a oferit o solutionare
clar a acestei problematici, ncercnd s evite un rspuns din care s rezulte dac
normele Conventiei garanteaz un drept la avort sau dac dreptul la viat garantat
prin aceste norme este aplicabil si n cazul fetusului.
ntr-o hotrre recent s-a decis c punctul de plecare al dreptului la viat
tine de marja de apreciere a statelor, lsnd astfel legislatiilor nationale rolul de a
stabili conditiile si limitele n care este permis dreptul la avort. De exemplu, Irlanda,
tara catolica, nu permite avorturile decat in caz de risc real asupra vietii mamei. In
dreptul irlandez avortul este o infractiune pasibila de inchisoare pe viata.
Comisia European a Drepturilor Omului a apreciat c termenul "orice
persoan" folosit n textul Conventiei nu poate fi aplicat unui copil care nu s-a
nscut. Prin prevederile documentului nu este recunoscut si garantat fetusului un
drept la viat absolut, deoarece viata acestuia este intim legat de viata femeii care
l poart si nu ar putea fi privita separat. Dac s-ar considera c articolul 2 se aplic
si fetusului si c protectia acordat de acest articol ar trebui, n absenta unor
limitri exprese s fie considerat ca absolut, ar trebui s se deduc de aici c
avortul este interzis, chiar si atunci cnd sarcina ar pune n pericol viata mamei.
Acest lucru ar nsemna c viata fetusului ar fi considerat ca fiind mai pretioas
dect viata mamei nsrcinate.
Un caz reprezentativ ar fi ABC vs Irlanda (2010). CEDO condamna Irlanda
pentru ca a refuzat dreptul la avort unei femei bolnave de cancer. O imigranta din
Lituania a carei boala intrase in remisie. Se temea ca sarcina ar putea antrena o
recidiva a afectiunii de care suferea.
Instanta de la Strasbourg a conchis ca femeii i-a fost incalcat dreptul la viata
privata si familiala a solicitantei si a dispus ca statul irlandez sa plateasca
reclamantei o despagubire in valoare de 15000 de euro sub forma de daune morale.
O fosta alcoolica ai carei copii au fost luati in grija de stat, a cerut sa i se
permita sa intrerupa sarcina de teama ca un alt copil i-ar ingreuna eforturile de a o
reuni cu restul familiei. O a treia femeie a motivat dorinta de a face avort prin faptul
ca ar fi fost o mama singura si ca nivelul de trai nu era suficient pentru cresterea
unui copil.
La cateva luni de la pronuntarea rezultatului in cazul celor trei femei, un alt caz
major apare: R.R. vs. Polonia. n urma unei ecografii efectuate n cea de-a 18-a
sptmn de sarcin, o femeie gravid a fost informat de ctre medicul su c nu
este exclus ca ftul s aib o malformaie. Reclamanta a declarat c, n aceste
condiii, a dorit s pun capt sarcinii prin avort, dar, pentru a fi sigur de existena
unui astfel de malformaii i, prin urmare, s dovedeasc faptul c situaia se
ncadreaz ntr-unul din cazurile rare n care legislaia polonez permite avortul, ar fi

trebuit efectuat un examen genetic (de amniocentez). Reclamanta s-a lovit de


refuzul medicului su, att n ce privete testele genetice, ct i n ce privete
cererea pentru avort n sine.
Cu excepia unui singur medic, toate celelalte cadre medicale au refuzat s dea curs
solicitrii ori au ntrziat efectuarea testelor. Abia n sptmna a 23-a de sarcin a
fost efectuat amniocenteza i a mai durat dou sptmni pentru a fi comunicate
rezultatele, care au confirmat boala ftului. Cu toate acestea, n acest stadiu,
medicii i-au meninut refuzul de a efectua un avort, indicnd c acum era prea
trziu, deoarece legislaia polonez permite un astfel de act pn cnd ftul are
posibilitatea de a supravietui n afara corpului mamei. n cele din urm, copilul s-a
nscut cu sindromul Turner. n faa instanelor de judecat poloneze a fost
recunoscut dreptul mamei la despgubiri civile, fa de natura ilicit a refuzului
repetat de a efectua testele i de nclcarea dreptului de a fi informat cu privire la
rezultatele acestor teste.
n spe, Curtea a constatat c, dei reclamanta trebuia s aib acces la
testarea genetic recomandat de medici, ntreaga perioad a fost marcat de
procrastinare, confuzie i lips de consiliere, reclamanta nefiind informat n mod
corespunztor. Ea a fost internat la un spital printr-un subterfugiu, n regim de
urgen.
Legislaia intern prevedea obligaia statului de a asigura accesul liber la
informaii prenatale i la teste, n special n cazurile de suspiciune de boal genetic
sau de probleme de dezvoltare. Cu toate acestea, nu exist niciun indiciu c
obligaiile legale ale statului i ale personalului medical cu privire la drepturile
pacientului au fost luate n considerare.
Curtea a subliniat c reclamanta a fost ntr-o stare de mare vulnerabilitate.
Ca orice femeie gravid ntr-o astfel de situaie, ea a fost profund tulburat de
informaia c ftul ar putea fi afectat de unele malformaii. A fost, prin urmare,
firesc ca ea s-i doreasc s obin ct mai multe informaii posibil, pentru a afla
dac diagnosticul iniial a fost corect, i dac da, care era natura bolii. Ca urmare a
tergiversrii din partea specialitilor din domeniul sntii, ea a trebuit s ndure
sptmni de incertitudine dureroase privind starea de sntate a ftului, a sa i
viitorul familiei sale n perspectiva de a crete un copil care sufer de o boal
incurabil, suferin ce a atins pragul minim de severitate n conformitate cu art. 3
al Conveniei, cu privire la care s-a constatat nclcarea.
Consideram ca dreptul la avort este un subiect vast care nu va fi epuizat prea
curand. Momentul nasterii unei persoane reprezint, asadar, momentul de la care
fapta de suprimare a vietii se ncadreaz n infractiunea de omor; pn n acest
moment, mama are dreptul de a renunta la viata ftului prin avort, fr ca aceast
fapt s atrag consecinte penale. Tot timpul vor exista situatii, unele mai dificile

decat altele care ridica noi probleme si noi interpretari ale articolelor Conventiei
europene a drepturilor omului. Cert este ca, CEDO are un rol primordial in acest tip
de cazuri, atunci cand legislatia interna este depasita de situatie.