1594 PARTEAA NOUA Bolile with clinical isolates.

Clin Infect Dis 22:966, 1996 FANG GD et

sistemului respirator al: New and emerging etiologies for community-acquired
pneumonia with implications for therapy. Medicine 69:307,1990
FINE MJ: Pneumonia in the elderly: The hospital admission and
PROFILAXIE Prevenirea pneumoniei discharge decisions. Semin Respir Infect 65:303, 1990 HAHN DL
presupune fie scăderea şansei de a veni în contact et al: Association of Chlamydla pneumoniae (străin TWAR)
cu patogenul, fie întărirea răspunsului gazdei la infection with wheezing, asthmatic bronchitis and adult-onset
venirea în contact cu acesta. Prima metodă poate asthma. JAMA 266:225, 1991 HOFFMAN J et al: The prevalence of
include spălarea mâinilor şi utilizarea de mănuşi drug-resistant Streptococcus
pneumoniae in Atlanta. N Engl J Med 333:481, 1995 JACOBS MR:
de către persoanele care îngrijesc pacienţi Treatment and diagnosis of infections caused by drug-resistant
infectaţi cu agenţi patogeni care se transmit prin Streptococcus pneumoniae. Clin Infect Dis 15:119, 1992
contact (spre exemplu, bacili gram-negativi
aerobi), folosirea unor măşti de protecţie a feţei de
către persoanele care manipulează pacienţii deja
infectaţi, folosirea unor camere de presiune
negativă pentru izolarea pacienţilor cu pneumonie
care se poate răspândi via aerosoli (de exemplu, M.
tuberculosls); instituirea promptă a chimiotera-piei
eficiente pentru bolnavii contagioşi sau corectarea
condiţiilor care facilitează aspiraţia. Cea de-a doua
metodă include chimioprofilaxia sau imunizarea
pacienţilor la risc. Chimiopro-filaxia poate fi
aplicată pacienţilor care au venit în contact sau
care pot veni în contact cu agentul patogen,
înainte ca aceştia să devină simptomatici
(amantadină în timpul epidemiei de gripă A,
isoniazidă pentru tuberculoză, trimetoprim-sulfame-
toxazol pentru pneumocistoze) sau la pacienţii
care au o probabilitate mai mare de recurenţă
după vindecarea unui episod simptomatic (spre
exemplu, trimetoprim-sulfametoxazol la pacienţii
infectaţi cu HIV). Aciditatea gastrică este un factor
important care împiedică colonizarea tractului
gastrointestinal cu patogeni de tipul bacililor
nosocomiali gram-negativi. Pentru împiedicarea
ulceraţiei de stres este preferabil sucralfatul, care
menţine aciditatea gastrică, faţă de agenţii blocanţi H2.
Vaccinurile (vezi Cap. 122,141 şi 152) sunt disponibile
pentru imunizarea împotriva următorilor patogeni
pulmonari: S. pneumoniae, H. influenzae tip B,
viruşii gripali A şi B şi virusul rujeolei. Vaccinurile
gripei şi pneumococic sunt recomandate pentru cei
peste 65 de ani şi la persoanele de orice vârstă
care au riscul complicaţiilor post-gripale sau
pneumococice din cauza unei afecţiuni preexistente.
Vaccinul pneumococic, antihaemo-philus şi vaccinul
antigripal se recomandă la pacienţii infectaţi HIV,
care încă sunt capabili să dezvolte un răspuns în
urma vaccinării. Vaccinul pneumococic cu 23
valenţe disponibil acum acoperă 88% din
serotipurile ce pot cauza o afecţiune sistemică,
precum şi 8% din subtipurile înrudite. Prevalenta în
creştere a rezistenţei multiantibiotice a pneumococilor
conferă o tot mai mare importanţă imunizării
indivizilor cu risc crescut. Serul imun poate fi folosit
în terapia de substituţie la pacienţii cu
hipogamaglobulinemie congenitală sau dobândită.
Profilaxia pneumoniei nosocomiale presupune
metode de control ale infecţiei bine puse la punct,
folosirea judicioasă a antibioticelor cu spectru larg şi
menţinerea acidităţii gastrice a pacienţilor.
BIBLIOGRAFIE
APPELBAUM PC: Antimicrobial resistance in Streptococcus pneumoniae:
An overview. Clin Infect Dis 15:77, 1992 BARRY AL et al: In vitro
activities of 12 orally administered antimicrobial
agents against four species of bacterial respiratory pathogens
from U.S. medical centers in 1992 and 1993. Antimicrob Agents
Chemother 38:2419, 1994 BREIMAN RF et al: Emergence of drug-
resistant pneumococcal infections
in the United States. JAMA 271:1831, 1994 CRAVEN DE et al:
Nosocomial pneumonia in the 1990s: Update of
epidemiology and risk factors. Semin Respir Infect 5:157, 1990
FAIRCHOK MP et al: Carriage of penicillin-resistant pneumococci in
a military population in Washington, DC: Risk factors and correlation
LEVISON ME, BUSH L: Pharmacodynamics of antimicrobial agents. prezenţa structurilor bronşice distal de saci.
Bactericidal and postantibiotic effects. Infect Dis Clin North Am
3:415, 1989 LEVISON ME, BUSH L et al: Clindamycin compared with
penicillin
for the treatment of anaerobic lung abscess. Ann Intern Med
98:466, 1983 LORBER B, SWENSON RM: Bacteriology of aspiration
pneumonia, a
prospective study of community and hospital acquired cases.
Ann Intern Med 81:329, 1974 PALLARES R et al: Resistance to
penicillin and cephalosporin and
mortality from severe pneumococcal pneumonia in Barcelona,
Spain. N Engl J Med 333:474, 1995 RIES K et al: Transtracheal
aspiration in pulmonary infection. Arch
Intern Med 133:453, 1974
RILEY RL: Airborne infection. Am J Med 57:466, 1974 SANDERS CC,
SANDERS WE JR: Clinical significance of inducible beta-lacta-
mase in gram-negative bacteria. Eur J Clin Microbiol 6:435, 1987
SHELHAMER JH et al: NIH Conference: Respiratory disease in the
immunosuppressed patient. Ann Intern Med 117:415, 1992
STEINHOFF D et al: Chlamydia pneumoniae as a căuşe of community-
acquired pneumonia in hospitalized patients in Berlin. Clin Infect
Dis 22:958, 1996 THORNSBERRY C et al: Increased penicillin
resistance in recent U.S.
isolates of Streptococcus pneumoniae, in Abstracts of the General
Meeting of the American Societyfor Microbiology. ASM, Washington,
DC, 1992, abstract C-268 VERGHESE A, BERK ŞL: Bacterial pneumonia
in the elderly. Medicine
62:271, 1982 WOODHEAD MĂ et al: Prospective study of the aetiology
and outcome
of pneumonia in the community. Lancet 1:671, 1987
Steven E. Weinberger
BRONŞIECTAZIA
DEFINIŢIE Bronşiectazia este o dilatare
anormală şi permanentă a bronhiilor. Ea poate fi
focală, interesând căile respiratorii care duc la o
regiune limitată din parenchimul pulmonar, sau
difuză, atunci când interesează căile respiratorii într-o
distribuţie mai mare. Deşi această definiţie se
bazează pe modificări patologice ale bronhiilor,
diagnosticul este adeseori sugerat de consecinţele
clinice ale infecţiei cronice sau recurente în căile
respiratorii dilatate şi de secreţiile asociate care se
acumulează în aceste căi respiratorii.
PATOLOGIE Dilatarea bronşică din
bronşiectazii se asociază cu modificări distructive
şi inflamatorii în pereţii căilor respiratorii de
dimensiuni medii, frecvent la nivelul bronhiilor
segmentare sau subsegmentare. Componentele
structurale normale ale peretelui, inclusiv cartilajul,
muşchiul şi ţesutul elastic, sunt distruse şi pot fi
înlocuite de ţesut fibros. Căile respiratorii dilatate
conţin frecvent depozite de material vâscos,
purulent, în timp ce mai multe căi respiratorii
situate la periferie sunt frecvent astupate de secreţii
sau sunt obliterate şi înlocuite cu ţesut fibros.
Caracteristici microscopice suplimentare includ
inflamaţia şi fibroza bronhiilor şi peribronhiilor,
ulceraţia peretelui bronşic, metaplazia scuamoasă şi
hiperplazia glandelor mucoase. Parenchimul
deservit de căile respiratorii afectate nu este normal,
prezentând în diferite proporţii combinaţii de fibroza,
emfizem, bronhopneumonie şi atelectazie. Ca
rezultat al inflamaţiei, vascularizaţia peretelui bronşic
este mărită şi asociată cu lărgirea arterelor bronşice
şi deschiderea unor anastomoze între circulaţia
arterială bronşică şi cea pulmonară.
Trei tipuri diferite de bronşiectazii au fost descrise
de Reid în 1950. In bronşiectaziile cilindrice,
bronhiile apar ca nişte tubi uniform dilataţi, care se
termină brusc în punctul în care căile respiratorii
mai mici sunt astupate cu secreţii, în cazul
bronşiectaziilor varicoase, bronhiile afectate au
un aspect neregulat sau „perlat", semănând cu
venele varicoase, în cazul bronşiectaziilor saculare
(chistice), bronhiile au un aspect umflat, de balon,
la periferie, terminându-se în funduri de sac, fără