NORMELE GENERALE ALE COMPANIEI

SECTIUNEA 3: PREVENIREA POLUARII

3.1 GENERALITATI
.
.
.
.
.
.
3.2 DESCARCAREA APEI DE SANTINA
.
.
.
3.3 DESCARCAREA APELOR UZATE .
.
.
.
3.4 ADMINISTRAREA GUNOIULUI LA BORD .
.
.
3.5 INSTALATIILE INADECVATE DE PRELUARE A REZIDUURILOR
3.6 RAPORTAREA POLUARII ACCIDENTALE .
.
.
3.7 AMBARCAREA SI DESCARCAREA BALASTULUI .
.
3.8 EMISIILE IN ATMOSFERA .
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

MATRICEA DE CONTROL
LOCATIA EXEMPLARULUI
NUMARUL IMO
EDITIA EXEMPLARULUI
ELABORAT DE
VERIFICAT DE P.D.U.
APROBAT DE DIR. GEN.

7119408
01 februarie 2006
Constantin VLAD
Stefan FLORESCU
Nicolae PANIN

SEMNATURILE

2
2
3
3
4
4
4
5

3.1 GENERALITATI
Comandantul, ofiterii, echipajul navei si tot personalul de cercetare trebuie sa ia toate masurile
posibile pentru prevenirea poluarii mediului cu:
hidrocarburi;
gunoi;
ape uzate;
emisii atmosferice de noxe, fum sau praf.

3.2 DESCARCAREA APEI DE SANTINA

Datorita diferitelor neetanseitati, o cantitate redusa de apa patrunde in compartimentul masini
unde se amesteca cu unele scurgeri de hidrocarburi de la masinile in functiune, ca si cu unele
murdarii de acolo, formand asa-numita apa de santina. In scopul separarii hidrocarburilor si
impuritatilor de apa, nava este dotata cu un echipament de filtrare-separare care garanteaza un
continut maxim de hidrocarburi in efluentul filtrat de 15 ppm. Reziduurile separate de separatorul
de santina iau calea tancului de reziduuri, iar apa fie ca se reintoarce in tancul de santina, fie ca
este deversata, in anumite conditii, peste bord.
De regula, scurgerile din santina compartimentului masini sunt colectate intr-un tanc de santina,
in vederea predarii lor la instalatiile specializate de colectare din porturi. In mod exceptional, se
permite deversarea lor peste bord numai la intrunirea tuturor conditiilor de mai jos 1:
1. nava nu se afla intr-o zona speciala;
2. nava este in mars;
3. continutul de hidrocarburi al efluentului fara diluare nu depaseste 15 ppm; si
4. nava are in functiune echipamentul de filtrare-separare aprobat de o societate de
clasificare si care asigura in efluentul descarcat un continut de hidrocarburi inferior
valorii de 15 ppm.
Zonele speciale2, in care descarcarea hidrocarburilor este interzisa cu desavarsire, din motive
geografice si ecologice recunoscute, sunt urmatoarele:
1. zona Marii Mediterane;
2. zona Marii Negre;
3. zona Marii Baltice;
4. zona Marii Nordului;
5. zona Marii Rosii;
6. zona golfurilor arabe;
7. zona Antarcticii.
Fac exceptie de la regula3 de interzicere a descarcarii in zonele speciale descarcarile apei de
santina prelucrate, provenite din compartimentul masini, cu conditia indeplinirii cumulative a
conditiilor urmatoare:
1. apa de santina nu provine din santinele compartimentului pompelor de marfa 4;
2. apa de santina nu este amestecata cu resturi de hidrocarburi marfa 5;
3. nava se afla in mars;
4. continutul de hidrocarburi nu depaseste 15 ppm;
5. nava are in functiune un echipament de filtrare-separare;
6. instalatia de filtrare-separare este dotata cu un sistem de oprire automata a deversarii
atunci cand continutul de hidrocarburi al efluentului depaseste 15 ppm.
O alta exceptare de la regula 6 interzicerii descarcarii este data de posibilele cazuri de urgenta in
care se poate gasi nava la un moment dat:
1. atunci cand descarcarea in mare a hidrocarburilor sau amestecurilor de hidrocarburi
este necesara in scopul asigurarii securitatii navei sau salvarii de vieti omenesti; sau
1

Regula 9 din Anexa I la MARPOL 73/78.

Definirea si delimitatrea exacta a zonelor speciale este data de regula 10 din Anexa I la MARPOL 73/78.
3
Regula 10, paragraful (3) (b) din Anexa I la MARPOL 73/78.
4
Nu este cazul.
5
Nu este cazul.
6
Regula 11 din Anexa I la MARPOL 73/78.
2

2. scurgerea in mare de hidrocarburi sau amestecuri de hidrocarburi este produsa ca

urmare a avarierii navei sau a echipamenteor sale, in urmatoarele conditii:
2.1 dupa ivirea avariei sau descoperirea scurgerii s-au luat toate masurile de
precautie rationale pentru a impiedica sau reduce scurgerea;
2.2 comandantul nu au actionat in mod intentionat pentru a produce pagube, fie
din neglijenta stiind ca este posibila producerea pagubelor;
2.3 descarcarea a avut drept scop combaterea unor incidente specifice de
poluare, pentru reducerea pagubelor produse de aceasta poluare, si a fost
aprobata in prealabil de guvernul sub a carui jurisdictie are loc descarcarea.
Toate operatiunile privind apa de santina trebuie inregistrate in mod corespunzator in Jurnalul de
inregistrare a hidrocarburilor (Oil Record Book), in conformitate cu Sectiunea (D) a acestui jurnal:
a) cantitatea descarcata sau transferata;
b) orele efectuarii manevrelor (inceputul si sfarsitul acestora);
c) metoda de descarcare sau evacuare:
prin separatorul de santina;
catre o instalatie de colectare de la mal;
catre un tanc de reziduuri sau de decantare.
Tot in Jurnalul de inregistrare a hidrocarburilor trebuie inregistrate si eventualele defectiuni si
remedieri ale sistemului automat de descarcare peste bord a santinei, in conformitate cu
Sectiunea (F) din acest jurnal.
Jurnalul de inregistrare a hidrocarburilor (partea I-a: Operatii privind incaperile de masini) trebuie
sa fie completat la zi si sa aiba toate semnaturile necesare, in conformitate cu prevederile
regulamentare.
Comandantul trebuie sa obtina de la operatorul instalatiilor de receptie sau de la comandantul
barjei de colectare o adeverinta sau un certificat in care sa se mentioneze cantitatea estimata de
reziduuri predate. Aceste adeverinte trebuie pastrate la un loc cu jurnalul de hidrocarburi.
Jurnalul de inregistrare a hidrocarburilor trebuie pastrat la bord timp de trei ani de la data ultimei
inregistrari, trebuind sa fie disponibil oricand pentru inspectie.

3.3 DESCARCAREA APELOR UZATE

In conformitate cu prevederile Anexei IV la conventia MARPOL 73/78, apele uzate neprelucrate
nu trebuie descarcate din tancul de colectare daca nava se afla la mai putin de 12 Mm de uscat si
stationeaza. Nava este prevazuta cu o instalatie aprobata de tratare a apelor uzate care poate
prelucra zilnic 4.500 l.
Apele uzate provenite dintr-un sistem aprobat de dezagregare si dezinfectare nu trebuie sa fie
descarcate daca nava se afla la mai putin de 4 Mm de uscat. Partea lichida care provine dintr-un
sistem aprobat de tratare a apelor uzate poate fi descarcata la mai putin de 4 Mm de uscat, insa
namolul trebuie sa fie descarcat dincolo de 12 Mm de la uscat.
De regula, apele uzate sunt colectate in tancul de fecale, in vederea predarii lor la instalatiile de
colectare din porturi.

3.4 ADMINISTRAREA GUNOIULUI LA BORD

Situatiile in care este permisa descarcarea gunoiului in mare sunt definite in Anexa V a conventiei
MARPOL 1973/78, asa cum a fost amendata prin Rezolutia MEPC.65(37). La nava exista un Plan
de administare a gunoiului care precizeaza modul de colectare, procesare si evacuare a gunoiului
in conditiile specifice existente la bord.
Trebuie notat ca articolele din mase plastice nu pot fi aruncate nicaieri in mare si deci ele trebuie
separate de restul gunoiului si retinute pentru a fi evacuate la uscat.

Se atrage atentia asupra gravitatii nerespectarii din neglijenta sau din rea vointa a reglementarilor
refritoare la poluarea cu gunoi, mai ales a zonelor de interdictie sau a procedurilor incorecte de
transfer/evacuare.
In conformitate cu regula 9 din Anexa V a conventiei MARPOL 1973/78, nava detine un Jurnal de
inregistrare a operatiunilor de descarcare a gunoiului, in care toate acestea trebuie consemnate,
indiferent daca nava se afla pe mare sau intr-un port. Comandantul trebuie sa obtina de la
operatorul instalatiilor de receptie sau de la comandantul barjei de colectare o adeverinta sau un
certificat in care sa se mentioneze cantitatea estimata de gunoi predat. Aceste adeverinte trebuie
pastrate la un loc cu jurnalul de gunoi.
Jurnalul de inregistrare a operatiunilor de descarcare a gunoiului trebuie tinut la bord la dispozitia
autoritatilor pentru inspectie timp de doi ani de la data ultimei consemnari.

3.5 INSTALATIILE INADECVATE DE PRELUARE A REZIDUURILOR

Comandantul navei, pus in situatia de nu-si putea preda la mal reziduurile de hidrocarburi, gunoiul
sau apele uzate din cauza lipsei sau starii inadecvate a facilitatilor respective, va trebui sa
comunice Autoritatii Navale Romane detalii despre aceasta situatie, sub forma unui raport unitar,
in conformitate cu cerintele circularei MEPC/Circ. 469 din 27 iulie 2005.
Pe cat posibil, inainte de a face un astfel de raport, comandantul va aduce situatia la cunostinta
autoritatii portuare responsabile cu preluarea reziduurilor. Numai daca problema n-a putut fi
rezolvata in timp util, el va intocmi si inainta raportul catre A.N.R.

3.6 RAPORTAREA POLUARII ACCIDENTALE

Permanent se va avea multa grija sa nu se produca vreun incident de poluare, mai ales cat timp
nava se afla in port sau tranziteaza vreo zona speciala. Cu toate acestea, daca s-a intamplat sa
survina un incident care n-a putut fi evitat, trebuie anuntata imediat compania si autoritatea
competenta a statului costier, in conformitate cu prevederile Planului de urgenta in caz de poluare
cu hidrocarburi la bord (SOPEP) si ale Planurilor de contingenta ale navei.
Incidentele de poluare trebuie raportate imediat companiei si autoritatilor portuare competente, in
conformitate cu prevederile Rezolutiei A.851(20): Principiile generale pentru sistemele de
raportare si cerintele de raportare, inclusiv directivele pentru raportarea incidentelor care implica
marfuri periculoase, substante daunatoare si/sau poluanti marini.
In plus fata de cerintele de raportare a tuturor incidentelor de poluare efectiva, comandantul este
obligat sa inregistreze si sa raporteze companiei si acele situatii periculoase, care erau cat pe ce
sa produca o poluare, pentru a-i permite comitetului de siguranta al companiei sa le cerceteze, sa
le analizeze si sa ia masurile care se impun, inclusiv emiterea unor recomandari si instructiuni
adecvate.
Formatele de raportare in cazul poluarilor cu hidrocarburi, precum si cand, cum si cui trebuie
raportat sunt continute in Planul de urgenta in caz de poluare cu hidrocarburi la bordul navei
(SOPEP), aprobat de Autoritatea Navala Romana. Acest plan exista la bordul navei, iar
prevederile lui trebuie cunoscute si respectate de tot personalul ambarcat.

3.7 AMBARCAREA SI DESCARCAREA BALASTULUI

Instalatia de balast ale navei este separata printr-un tronson de legatura temporara, folosit numai
numai in anumite situatii exceptionale, de cea a instalatiei de santina. In consecinta, este exclusa
contaminarea apei de balast cu hidrocarburi si deci, ambarcarea si debarcarea balastului este
libera de orice restrictii MARPOL.
In februarie 2004, IMO a adoptat Conventia internationala pentru controlul si managementul
apei de balast si a sedimentelor. Pentru a se conforma cerintelor acestei conventii, atunci cand
ea va intra in vigoare, nava va trebui sa detina la bord un Certificat valabil, un Plan de
management al apei de balast si un Jurnal de inregistrare a apei de balast.

Cu toate acestea, datorita navigatiei in zone in care apa marii poate contine o serie de
microorganisme, larve sau alte forme nedorite de vietuitoare marine, la ambarcarea apei de
balast se vor respecta urmatoarele reguli 7:
a) La ambarcarea balastului, se va avea grija ca apa din jurul navei sa fie curata si ca
suspensiile si sedimentele din apa sa fie minime. Pe cat posibil, se va evita ambarcarea
balastului in zonele cu ape putin adanci sau in apropierea unor lucrari de dragaj in curs de
desfasurare, pentru a se reduce continutul de namol ce poate gazdui diferite organisme
nedorite.
b) Se vor evita zonele care sunt cunoscute sau anuntate drept focare de epidemii si/sau boli
transmisibile si prin apa de balast, sau in care exista infloriri algale (de fitoplancton).
c) La ambarcarea balastului, se vor nota in jurnalul de bord datele referitoare la pozitia
navei, data efectuarii manevrei, salinitatea apei si cantitatea de balast incarcata.
d) Pentru a permite autoritatii statului portuar (si IMO) sa urmareasca eventualele efecte
nedorite cauzate de apa de balast, comandantul navei va trebui sa completeze un
formular de raportare in forma indicata in Anexa 1 la Rezolutia A.868(20) si sa-l inainteze
autoritatii statului portuar respectiv.
e) Daca se iau probe din apa ambarcata, atat pentru determinarea salinitatii, cat si pentru
aprecierea nivelului de suspensii, sedimente si, eventual, al continutului de
microorganisme, se recomanda ca ele sa fie luate chiar din tancurile de balast sau din
tubulatura de incarcare a apei de balast. Daca se iau probe direct din mare, ele se vor lua
de la adancimea corespunzatoare prizelor de ambarcare a apei de balast, deoarece
salinitatea poate varia pe adancime.
Atunci cand nu pot fi satisfacute criteriile referitoare la afundarea elicii, pescajul si/sau asieta
minima ori vizibilitatea de pe puntea de comanda, comandantul navei trebuie sa aprecieze 8:
.1 Durata si momentul operatiunii care nu intruneste aceste criterii;
.2 Efectele asupra capacitatii de manevra ale navei;
.3 Momentul terminarii operatiunii.
Decizia
.1
.2
.3
.4
.5

de a incepe operatiunea va fi luata numai daca se anticipeaza ca:

Nava se afla in mare deschisa;
Densitatea traficului maritim este redusa;
Cartul de navigatie a fost intarit si mentinut pana la terminarea operatiunii;
Manevrabilitatea navei nu va fi afectata de pescaj, asieta sau afundarea elicii;
Conditiile hidro-meteorologice sunt bune si nu se vor deteriora.

In cazul in care comandantul apreciaza ca intr-un port poate avea probleme din cauza calitatii
necorespunzatoare a balastului, el poate schimba apa de balast in mare deschisa, deasupra unor
adancimi cat mai mari si in conditii de deplina siguranta pentru stabilitatea navei (vexi Anexa 2 la
Rezolutia A.868(20) mentionata anterior).
Daca este necesara debalastarea in port, comandantul va cere in prealabil permisiunea
autoritatilor portuare, conformandu-se cerintelor acestora.
In cazul in care nava urmeaza sa fie angajata intr-un voiaj care ar depasi platoul continental al
Marii Negre, se va intocmi un Plan de management al apei de balast, in conformitate cu cerintele
aceleiasi rezolutii.

3.8 EMISIILE IN ATMOSFERA

Recent, IMO a adoptat Anexa VI la conventia MARPOL 1973/78 referitoare la prevenirea poluarii
atmosferice de catre nave. Principalele prevederi ale ei se refera la limitarea emisiilor de oxizi de
azot (NOx) si de sulf (SOx), provenind de la motoarele cu ardere interna ale navelor, precum si la
interzicerea degajarilor deliberate de substante care ar contribui la deprecierea stratului de ozon,
cum ar fi halonii si freonii.

A se vedea Rezolutia A. 868(20) din 27 noiembrie 1997: Guidelines for the control and management of
ships ballast water to minimize the transfer of harmful aquatic organisms and pathogens.
8
A se vedea circulara MSC/Circ.1145 din 13 decembrie 2004: Precautionary advice to masters when
undertaking ballast water exchange operations.

In luna mai 2005, aceasta anexa a intrat in vigoare, compania trebuind sa tina cont de prevederile
acesteia si sa ia masuri adecvate pentru informarea personalului de exploatare a navei si pentru
conformare. In primul rand, se are in vedere utilizarea unui combustibil cu un continut redus de
sulf.
In plus, pentru diminuarea poluarii atmosferice si evitarea posibilelor amenzi, compania a decis
luarea urmatoarelor masuri generale de prevedere:
a) Trebuie evitata curatirea de funingine a cosurilor navei pe timpul stationarii in port.
b) Ofiterul de cart pe puntea de comanda trebuie sa-l anunte pe ofiterul mecanic de cart ori
de cate ori observa fum iesind pe cos.
c) La pornirea motoarelor principale sau auxiliare, va trebui postat un om pe punte care sa
anunte compartimentul masini daca iese fum negru sau chiar scantei pe cos.
d) Daca se banuie ca s-ar putea sa iasa fum negru pe cos, din cauze ce nu pot fi evitate, va
trebui sa fie anuntata autoritatea portuara mai inainte de a se porni motoarele.