Sunteți pe pagina 1din 4

CONSUMATORUL

Definitie: Din punct de vedere economic, consumul este activitatea prin care
sunt utilizate bunurile cu scopul satisfacerii nevoilor.
Consumatorul cumpara bunuri si servicii deoarece acestea dispun de anumite
proprietati (fizice, chimice, estetice, functionale etc.), iar in urma consumarii
sau utilizarii lor resimte satisfactie sau placere.
Ce, cat, cum sa consume sunt intrebarile la care individul/consumatorul
rational raspunde prin alegerea acelui bun sau serviciu care ii genereaza cea
mai mare satisfactie posibila.
Definitie: Utilitatea in sens general desemneaza capacitatea unui bun
economic de a satisface trebuinta pentru care a fost creat; ea
depinde de proprietatile/caracteristicile corpului material sau
calitatea bunului economic respectiv.
Definitie: Utilitatea economica reprezinta satisfactia sau placerea pe care o
genereaza unui consumator dat utilizarea unei cantitati/doze date
dintr-un anumit bun economic si exprima capacitatea reala sau
presupusa a acelui bun de a satisface o anumita nevoie in
conditii date de loc si de timp.
Utilitatea economica este un concept de natura subiectiva / aprecierea utilitatii
economice a unui bun are un caracter eminamente subiectiv si individual: ea
depinde de sistemul personal al preferintelor fiecaruia, de raportul pe care
fiecare consumator il stabileste intre o cantitate determinata din bunul
respectiv si intensitatea nevoilor sale in anumite conditii de loc si de timp.
Pentru a aprecia utilitatea economica se are in vedere:
o cantitate determinata dintr-un anumit bun: utilitatea economica nu se
refera la utilitatea graului sau a painii, de exemplu, privite in general, ci
la satisfactia resimtita prin consumarea unei cantitati/doze date dintr-un
anumit bun;
un consumator determinat, cu preferintele, gusturile, situatia
economica s.a. la un moment dat al existentei sale;
non-posesia, faptul ca respectivul consumator nu detine cantitatea
determinata din respectivul bun, dar o doreste si este duspus sa o
cumpere/sa faca un sacrificiu economic (sa renunte la o suma de bani)
in conditiile date de loc si de timp.
In ultima instanta, utilitatea economica depinde de:
- cantitatea in care un bun este oferit (situatia cantitatii oferite pe o piata, la un
moment dat cu cat cantitatea este mai mare, cu atat utilitatea este mai mica,
si invers);
- intensitatea nevoilor cumparatorului/consumatorului ( cu cat intensitatea este
mai mare, cu atat utilitatea este mai mare, si invers).

Utilitatea economica poate fi exprimata ca un numar care reprezinta nivelul


satisfactiei dobandite prin consumarea unui anumit bun.
Intre 2 bunuri cu utilitati diferite, consumatorul il va prefera pe acela care are o
utilitate superioara/ii va aduce o satisfactie mai mare; fata de bunuri cu
aceleasi utilitati, consumatorul este indiferent (alege aleator).
In functie de cantitatea de marfuri consumate la care se refera, utilitatea poate
fi:
utilitate individuala (Ui) = exprima satisfactia generata consumatorului
de fiecare unitate/cantitate/doza consumata dintr-un anumit bun;

utilitate totala (Ut) = exprima satisfactia totala resimtita de consumator


ca urmare a consumarii sau utilizarii cantitatii totale dintr-un anumit
bun;
Ut = Ui1 + Ui2 + Ui3 + ........+ Uin sau Ut = ni=1 Ui

- utilitatea totala agregata = exprima satisfactia totala resimtita de un


consumator ca urmare a consumarii sau utilizarii tuturor
unitatilor/cantitatii totale din 2 sau mai multe bunuri diferite.
- utilitatea marginala (Um) = exprima utilitatea aditionala/satisfactia aditionala
obtinuta prin consumarea unei unitati suplimentare dintr-un anumit bun, cand
cantitatile celorlalte marfuri sunt neschimbate; consumul suplimentar este
ultima bucata consumata la un moment dat, astfel ca utilitatea marginala
apare ca utilitatea ultimei unitati consumate dintr-un bun.
Sau:
- utilitatea marginala (Umg) = variatia utilitatii totale ( Ut) care rezulta prin
cresterea cu o unitate ( Q) a cantitatii consumate dintr-un bun (ceilalti factori
fiind presupusi constanti).
UTILITATEA MARGINALA ZERO ESTE LIMITA PANA LA CARE UN BUN
ESTE UTIL, ADICA LIMITA SATURATIEI.
In teoria economica, aceasta tendinta poarta denumirea de legea utilitatii
marginale descrescande. Prima formulare a acestei legi a fost data de A
Gossen: marimea intensitatii unei placeri descreste progresiv pana la
saturare daca respectiva placere este satisfacuta in mod continuu si
neintrerupt.
DECI
- Cand nevoia dintr-un bun este mai intensa, consumatorul acorda o
importanta mai mare unitatilor consumate; prima unitate consumata dintr-un
anumit bun are utilitatea cea mai ridicata/ea asigura cea mai mare satsifactie
pentru ca se adreseaza unei nevoi nesatisfacute;
- fiecare noua unitate ce se consuma dintr-un bun ii aduce
consumatorului o satisfactie mai redusa/are o utilitate mai scazuta pentru ca
se adreseaza unei nevoi mai putin acute, in scadere;

- daca se continua consumul si dupa atingerea utilitatii 0, atunci


utilitatea marginala devine negativa si se transforma in insatisfactie sau
dezutilitate, indicatorul economic Umg avand valoare negativa.
Concluzii:
- cand utilitatea marginala este pozitiva, utilitatea totala creste, dar cu
o ratie descrescatoare;
- utilitatea totala este maxima atunci cand utilitatea marginala este 0;
- unitatea careia ii corespunde utilitatea marginala 0 exprima pragul de
saturabilitate;
- cand utilitatea marginala este negativa, utilitatea totala este pozitiva,
dar inregistreaza o scadere;
- suma algebrica a utilitatilor marginale este egala cu utilitatea totala;
- curba utilitatii marginale este intotdeauna pozitiva, dar are o
inclinatie negativa.
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
Definitie: Comportamentul consumatorului reprezinta totalitatea actelor,
atitudinilor si deciziilor acestuia privind utilizarea veniturilor sale
pentru cumpararea de marfuri.
Definitie: Comportamentul rational al consumatorului se concretizeaza intr-o
alegere eficienta; eficienta alegerii consumatorului inseamna
recunoasterea efectului consumului sub forma satisfactiei obtinute si
a efortului sub forma preturilor platite.
Comportamentul rational al consumatorului se exprima:
- fie prin obtinerea satisfactiei maxime pe unitate de efort;
- fie prin realizarea unui minim de cheltuieli pe unitate de satisfactie resimtita.
Pentru un consumator, pretul se afla in relatie cu utilitatea marginala si nu cu
cea totala. Aceasta inseamna ca bunurile rare (avand si un pret mai mare) au
o utilitate marginala mai mare decat bunurile care se gasesc din abundenta.
(Asa se explica faptul ca bunuri vitale apa, painea, unii combustibili etc. au
un pret mai mic decat alte bunuri).
Echilibrul consumatorului /
Alegerea consumatorului rational
Obiectivul consumatorului rational este maximizarea utilitatii totale.
Intr-o perioada determinata si in conditiile unui buget limitat, consumatorul
trebuie sa decida asupra structurii si cantitatii bunurilor pe care le va
achizitiona. Libertatea sa de alegere este influentata de doua categorii de
factori:
- cererea si oferta de pe piata factorilor de productie care determina
marimea venitului sau, deci, a bugetului;
- cererea si oferta de pe piata bunurilor de consum care determina marimea
preturilor acestor bunuri.

La fel ca orice alt agent economic, in procesul satisfacerii trebuintelor sale,


consumatorul trebuie sa aleaga; aceasta deoarece:
- multitudinea trebuintelor pe care le resimte il obliga sa decida pe care
anume sa le satisfaca, in ce ordine si in ce proportie, adica sa stabileasca o
prioritate;
- intrebuintarile alternative pe care le pot avea bunurile, caracterul
complementar sau nu al acestora si substituibilitatea lor (in masura in care
exista) il determina sa decida pe care le prefera si in ce cantitati.
Definitie: Modul de combinare a diferitelor cantitati din bunurile x,y,z, ...pe
care consumatorul le-a preferat spre a obtine o anumita satisfactie
scontata formeaza Programul de consum.
Urmand realizarea unui asemenea program, fiecare consumator rational isi va
cheltui intr-un mod specific venitul pe care il poseda, astfel incat, in functie de
preturile bunurilor respective, sa achizitioneze cea mai mare cantitate posibila
din bunurile respective.
Esena alegerii consumatorului raional const n gsirea acelui program de
achiziii i de consum care i asigur cea mai mare satisfac ie (utilitate
economica totala sau agregata) posibil prin cheltuirea (sacrificarea) venitului
su limitat.
Intrucat consumatorul are un buget limitat, criteriul esential in baza caruia isi
va orienta alegerea/va decide ce, cat si in ce ordina va achizitiona bunurile
este maximizarea satisfactiei obtinute pentru o unitate monetara cheltuita in
vederea procurarii bunurilor de care are nevoie.
In baza acestui criteriu, consumatorul va alege bunul (doza) al carui raport
astfel calculat are valoarea cea mai mare (aceasta optiune are eficienta cea
mai ridicata)
Structura bunurilor cumparate este optima atunci cand utilitatea marginala pe
unitate monetara cheltuita se egalizeaza.
(UmgA / PA) = UmgB / PB sau UmgA / UmgB = PA / PB