Sunteți pe pagina 1din 16

Regime si tratamente silviculturale

REGIME SI TRATAMENTE SILVICULTURALE


1. Consideratii generale
Evolutia continua a teoriei si practicii gospodaririi durabile a padurilor au impus
regimele si tratamentele ca un mijloc indispensabil de asigurare a continuitatii padurii.
Regimul in sens silvicultural se refera la modul general in care se realizeaza
regenerarea unei paduri. Regenerarea padurii cultivate se poate produce generativ (din
samanta), vegetativ (lastari, drajoni, butasi) si combinat. Ca urmare s-au fundamentat doua
regime de baza, codru si crang.
Regimul codrului este caracteristic si se adopta padurilor regenerate din samanta si
care prin structura lor isi pastreaza capacitatea de a se regenera tot din samanta, natural,
artificial sau mixt. Padurea de codru indeplineste doua atribute principale si anume:
-

este condusa la varste suficient de mari cand se poate regenerare tot din samanta;

produce lemn de mari dimensiuni, cu utilizarii industriale multiple;

Regimul codrului s-a adoptat si se aplica in prezent in toate padurile de rasinoase pure
si amestecate, in amestecuri de rasinoase cu fag si in paduri de foioase pure sau amestecate.
Prin aplicarea regimului codru rezulta paduri de mare diversitate structurala. Pe aceasta baza
s-a ajuns la diferentierea padurilor de codru regulat, constituite din arborete echiene si relativ
echiene si a padurilor de codru gradinarit, cu structura pluriena.
Regimul crangului este caracteristic si se adopta in padurile bazate pe regenerarea
vegetativa si capabile sa produca lemn de mici dimensiuni. Padurile de crang se exploateaza
la varste mici pentru a-si mentine potentialul de regenerare vegetativa si ca urmare arborii din
padurea de crang au dimensiuni mici si se utilizeaza mai ales in scopuri energetice si mai
putin in cele industriale. Regimul crangului nu se poate aplica decat in padurile constituite
din specii cu potential viguros de regenerare vegetativa (salcii, plopi, anin, salcam, etc.).
Ciclul de productie este mult mai mic si anume de 1 2 ani la rachitarii, de 25 35
ani la salcete si cele mai multe cranguri si 40 50 de ani la anini. Padurile de crang sunt
simplificate structural fiind constituite aproape exclusiv din specii de foioase (la noi in tara
dintre rasinoase numai tisa lastareste).
Regenerarea vegetativa este mult mai sigura si mult mai putin costisitoare ceea ce a
constituit un important avantaj in adoptarea crangului. S-a constata insa ca dupa 2-3 generatii
de lastari vigoarea de lastarire slabeste sensibil si de aceea se recomanda inlocuirea cioatelor
degradate si instalarea unei noi generatii arborescente pe cale generativa. Arboretul nou
intemeiat va fi condus tot in regimul crangului el urmand a fi regenerat pe cale vegetativa.

Tratamentul defineste in cadrul fiecarui regim, sistemul detaliat prin care este
indrumat fiecare arboret si ansamblul de arboret in vederea realizarii obiectivelor de
gospodarire.
In sens restrans tratamentul se refera la modul special cum se face exploatarea si se
asigura regenerarea unei noi paduri in cadrul aceluiasi regim, in vederea realizarii atingerii
telurilor fixate.
In sens larg tratamentul include intregul complex de masuri silvotehnice prin care
padurea este indrumata de la intemeiere pana la exploatare si regenerare, in conformitate cu
structura si telurile fixate. Tratamentele urmaresc in principal:
-

punerea eficienta si cu continuitate in valoare a posibilitatii de produse principale;

asigurarea prin regenerare a continuitatii padurii si a functiilor atribuite;

indrumarea padurii spre acele stari structurale care confera padurii maxima
stabilitate;

diminuarea degradarii solului, arborilor si semintisului;

esalonarea in spatiu si timp a exploatarii de produse principale.

Masa lemnoasa pusa anual in valoare se incadreaza in posibilitatea anuala de produse


principale iar taierile prin care se recolteaza aceste produse poarta numele de taieri de
produse principale. Taierile de produse principale se deosebesc esential de celelalte si se
impun ca interventiile cele mai active chiar radicale asupra padurii si mediului intern specific
prin care se lichideaza o generatie creandu-se conditiile favorabile pentru instalarea unei noi.

2 Bazele teoretice ale tratamentelor din regimul codrului.


2.1. Tratamente cu taieri rase si regenerare pe teren
descoperit.
Tratamentele din aceasta grupa se caracterizeaza prin faptul ca arboretul exploatabil
se recolteaza printr-o singura taiere unica (rasa). Actul regenerarii urmeaza celui de
exploatare care constituie modul cel mei radical de interventie in viata padurii. Odata cu
exploatarea integrala a arboretului dispare si mediul intern al padurii iar semintisul instalat nu
beneficiaza de protectia masivului parental.
Dupa mecanismul de conducere a taierilor si de producere a regenerarilor s-au
diferentiat doua tratamente de baza:
-

tratamentul taierilor rase cu regenerare artificiala;

tratamentul taierilor rase cu regenerare naturala.

2.1.1. Tratamentul taierilor rase cu regenerare artificiala

Consta in taierea anuala a cate unui parchet ajuns la termenul exploatarii, iar
regenerarea suprafetei ramase complet descoperita se asigura ulterior, pe cale artificiala, prin
reimpaduriri, urmand ca in ansamblul padurii sa se realizeze o structura echilibrata de
arborete echiene, cu varste si dimensiuni gradate. De remarcat ca in practica notiunea de
parchet este utilizata pentru oricare arborete supuse exploatarii de produse lemnoase
(principale, secundare, etc.).
Prin taieri anuale pe suprafete mari de 60 80 de hectare cum se practicau in trecut sa ajuns adesea la declansarea unor procese erozionale si schimbari in evolutia compozitiei
arboretelor. Experienta acumulata a condus la impunerea unor reguli privind amplasarea,
marimea, forma si ritmul de revenire cu taierile in parchetele alaturate. S-a aplicat cel mai
mult in molidisurile naturale si artificiale si in cazul unor lucrari de refacere sau substituire in
aproape toate formatiile forestiere.
Caracteristicile tratamentului prin care difera de celelalte sunt urmatoarele:
-

unitatea de productie se imparte si trebuie sa cuprinda un numar de parchete egal


cu marimea ciclului de productie adoptat;

la amplasarea parchetului se tine cont de actiunea factorilor locali periculosi;

taierea unui parchet alaturat are loc numai dupa ce semintisul a pus temeinic
stapanire pe sol si regenerarea este asigurata;

regenerarea parchetelor exploatate se produce prin reimpaduriri, cu specii


rezistente la mediul pe teren descoperit.

Tehnica tratamentului. Desi este cel mai simplu, mai usor de aplicat, sunt necesare o
serie de masuri privind marimea, forma si amplasarea parchetelor.
Marimea parchetului anual este data, teoretic, de raportul dintre marimea unitatii de
productie si a ciclului de productie. Aceste caracteristici se stabilesc prin lucrarile de
amenajare. In aplicare, normele tehnice prevad ca ori de cate ori marimea parchetului
depaseste 3 hectare (in unele cazuri 5 hectare), sa se deschida mai multe guri de exploatare pe
suprafete care sa nu depaseasca aceste limite dar care impreuna sa fie echivalente suprafetei
parchetului.
Forma parchetului se adapteaza de regula configuratiei reliefului. In regiunile
montane unde apare pericolul doboraturilor de vant, al eroziunii sau al alunecarilor este de
asemenea recomandabil sa se amplaseze parchete alungite, iar prin succesiunea de taieri sa se
ajunga la o mai buna protectie a padurii.
Amplasarea parchetelor trebuie programata astfel incat sa favorizeze cresterea
rezistentei arboretelor nou intemeiate si sa faciliteze colectarea integrala a masei lemnoase
prin parchetul respectiv. Realizarea acestor sarcini implica respectarea unor reguli si anume:
-

taierile vor incepe din partea adapostita si vor inainta in sens invers directiei de
actiune a factorului care actioneaza in zona;

in regiunile montane esalonarea taierilor trebuie sa inceapa de jos si sa inainteze


spre amonte in fiecare bazin hidrografic;

parchetele de exploatat se aseaza unele langa altele tinand seama de varsta si


urgentele de exploatare;

daca in parchetele scadente exista semintis preexistent utilizabil acesta va fi


protejat in timpul exploatarii;

in parchetele exploatate, lucrarile de regenerare se vor executa numai dupa


curatirea parchetului de resturile de exploatare;

Punerea in valoare este neselectiva, deoarece intregul arboret se extrage printr-o


singura taiere. Regenerarea se realizeaza pe cale artificiala prin reimpaduriri cu puieti din
speciile propuse ceea ce duce la costuri de regenerare destul de mari.
Acest tratament s-a fundamentat inca de la inceputul anilor 1800 din dorinta de
simplitate si de obtinere a unor venituri cat mai mari la exploatare. A condus insa la rezultate
slabe privind starea fondului forestier. La noi aplicarea s-a a fost mult restransa dar la scara
mondiala este tratamentul cu cea mai larga aplicare.
2.1.1. Tratamentul taierilor rase in benzi si regenerare naturala
In dorinta de a inlatura, cel putin in parte dezavantajele taierilor rase pe parchete si
urmarind si producerea regenerarii naturale pe terenul ramas descoperit s-au fundamentat mai
multe variante. Prin modul cum sunt conduse taierile in benzi se urmareste atat valorificarea
potentialului de regenerare naturala a arboretelor devenite exploatabile, cat si dezvoltarea cat
mai sigura a semintisului instalat ca urmare a protectiei laterale.
S-au diferentiat mai multe variante:
a. Taierile rase in benzi alaturate. Constau din taieri rase in succesiuni de benzi
inguste, asezate una langa alta si inaintand impotriva vantului dominant sau a altui factor
vatamator periculos, regenerarea benzilor urmand a se realiza din samanta si beneficiind de
protectia laterala oferita de padurea alaturata.
La nevoie si in forme adaptate se pot aplica si in scopul refacerii (substituirii) unor
arborete necorespunzatoare situate pe versanti cu panta pana la 350. Principial taierile rase se
localizeaza pe benzi inguste, 1-2 inaltimi medii ale arboretului (H), tinand seama de
capacitatea de diseminare a semintelor si de distanta pana la care se manifesta efectul de
protectie laterala a arboretului ramas neexploatat.
b. Taierile rase in benzi alterne (culise) se deosebeste de prima varianta prin faptul ca
benzile taiate alterneaza ca alte benzi netaiate. Nu se aplica la noi deoarece regenerarea
naturala decurge satisfacator doar pentru prima serie de benzi.
c. Taierile rase in benzi la margine de masiv sunt asemanatoare cu taierile rase in
benzi alaturate dar se deosebesc prin aceea ca benzile incep in fiecare insiruire numai de la o
margine a masivului, au forma impusa de marginea respectiva si inainteaza in interiorul
acestuia si impotriva factorului vatamator care actioneaza in zona.

Timpul de revenire cu taierea in banda urmatoare este corelat cu mersul fructificatiei


si ritmul de producere a regenerarii naturale a benzilor anterior exploatate. Daca obiectivul
regenerarii naturale este prioritar, taierile in benzi se vor executa numai in anii de fructificatie
si dupa ce, in banda anterior exploatata, semintisul instalat a pus temeinic stapanire pe sol.
2.2. Tratamente cu taieri repetate si regenerare sub masiv.
Tratamentele cu taieri repetate si regenerare sub masiv au fost fundamentate din
dorinta unei cat mai bune regenerari naturale sub adapost care a reprezentat modul normal de
regenerare a padurilor virgine. Ele urmaresc, in esenta, ca pe masura raririi si lichidarii
progresive a arboretelor exploatabile sa asigure concomitent regenerarea si intemeierea unor
noi arborete tinere, din samanta si sub protectia eficienta a masivului. Spre deosebire de
tratamentul cu taieri unice, in care actul regenerarii urmeaza indeaproape pe cel al exploatarii,
in acest caz exploatarea si regenerarea au loc concomitent si se conditioneaza reciproc.
Arboretele care iau nastere prezinta o structura mai mult sau mai putin echiena, care cu
timpul se uniformizeaza. Tratamentele cu taieri repetate si regenerare sub masiv sunt mai
intensive decat cele bazate pe taieri rase iar regenerarea devine o consecinta directa a modului
cum se face exploatarea.
Spre deosebire de taierile rase in care starea de masiv si mediul intern al padurii se
intrerup brusc, in cazul taierilor repetate cu regenerare sub masiv, vechea padure se rareste
treptat pana la lichidare, dar prin regenerare se intemeiaza o noua padure tanara.
In aceasta grupa se diferentiaza doua tratamente de baza: tratamentul taierilor
succesive si tratamentul taierilor progresive. Ele urmaresc urmatoarele obiective mai
importante:
-

inlaturarea anticipata de la reproducere a speciilor de valoare redusa;

mentinerea si stimularea fructificarii arborilor;

rarirea progresiva a arboretului parental pana la lichidarea lui, in stransa corelatie


cu ritmul de instalare a semintisului;

mentinerea in arboret, pana la ultima taiere a arborilor valorosi, capabili de


cresteri active in continuare.

2.2.1. Tratamentul taierilor succesive


Tratamentul taierilor succesive costa in rarirea treptata si uniforma a arboretelor devenite
exploatabile, urmarindu-se prin aceasta punerea in valoare a arboretului parental si
intemeierea altuia nou, din samanta, sub masiv, asigurandu-se astfel regenerarea padurilor si a
functiilor ce-i sunt atribuite.
Caracteristicile tratamentului sunt urmatoarele:
-

arboretul parental se rareste treptat, pe cat posibil uniform, dar si selectiv, prin
doua sau mai multe reprize de taieri pana se extrage integral intr-o perioada de
timp care sa favorizeze semintisului si constituirea noului masiv arborescent;

in desfasurarea succesiunii de taieri, aceasta se diferentiaza ca scop, intensitate si


mod de aplicare;

regenerarea se produce din samanta, sub masiv, si are un caracter relativ uniform;

arboretele care iau nastere sunt uniforme, monoetajate, pure sau aproape pure, din
specii mai rezistenta la umbrire;

posibilitatea se stabileste numai pe volum, prin amenajament, iar localizarea


taierilor prin care se recolteaza posibilitatea s fixeaza doar pe teren.

Tehnica tratamentului. Pentru realizarea obiectivelor se recurge de regula la doua sau


mai multe taieri: preparatorie, de insamantare, de punere in lumina si definitiva.
Taierea preparatorie are ca scop pregatirea arboretului pentru fructificatie si a solului
pentru favorizarea regenerarii si se executa numai daca aceasta sarcina nu a fost solutionata
prin ultima raritura. Se va urmari ca prin aplicarea acestei taieri sa nu se reduca consistenta
arboretului sub 0,7.
Taierea de insamantare s executa cu scopul de a crea conditii prielnice instalarii
semintisului si dezvoltarii sale ulterioare pana la executarea unei noi taieri. Taierea de
insamantare se va executa intr-un an de fructificatie prin care se va realiza intreruperea si
rarirea cat mai uniforma dar si selectiva a arboretului parental. Daca din anumite considerente
taierea de insamantare nu este corelata cu anii de fructificatie regenerarea naturala nu se va
produce si devine obligatorie regenerarea artificiala acceptand costuri de productie
suplimentare.
Intensitatea taierii de insamantare poate variate intre 20 50% din volumul
arboretului principal. Ea depinde de starea si desimea arboretului, de numarul taierilor
preconizat, de durata regenerarii, etc. La taierea de insamantare este recomandabil ca indicele
de consistenta sa nu scada sub 0,6 pe versanti umbriti si sub 0,7 pe versantii insoriti sau cu
conditii de regenerare mai dificile. La alegerea si marcarea arborilor de extras se va acorda
preferinta in ordinea urgentei:
-

raririi cat mai uniforme posibil a arboretului;

extragerii arborilor din speciile invadante;

extragerii arborilor foarte grosi, cu coroane foarte dezvoltate, care ulterior ar


putea produce mari prejudicii semintisului instalat;

extragerea arborilor uscati, lancezi sau cu defecte mari de forma, etc.

daca in padure exista subarboret sau semintis neutilizabil care ar afecta instalarea
si dezvoltarea semintisului utilizabil, este de preferat sa fie exrase odata cu
executarea taierii de insamantare.

Taierea de punere in lumina are ca scop rarirea mai accentuata a arboretului parental
ramas si ameliorarea conditiilor de crestere a semintisului utilizabil existent. Daca se
apreciaza ca o singura taiere de punere in lumina nu este suficienta pentru a favoriza cresterea

sustinuta a semintisului, evitand riscurile de coplesire a acestuia se poate recurge si la doua


taieri de ounere in lumina.
Intensitatea taierii de dezvoltare poate varia intre 20 40% din volumul initial,
evitandu-se reducerea indicelui de consistenta sub 0,2 0, Se vor rari mai intens arboretele cu
conditii de regenerare bune si foarte bune. De regula, unde se constat ca cresterea in inaltime
a semintisului poate sa se diminueze devine oportuna executarea taierii de punere in lumina.
Taierea de punere in lumina nu trebuie corelata cu anii de fructificatie. In portiunile
neregenerate se vor lua masuri privind favorizarea instalarii semintisului si nu se va rari si
mai puternic arboretul.
La punerea in valoare a masei lemnoase se vor extrage cu precadere arborii prea grosi
si cu coroanele labartate care n-au fost extrasi anterior, cei grav vatamati prin exploatarea
anterioara, cei care impiedica dezvoltarea semintisului viabil, etc. Exploatarea masei
lemnoase devine si ea mai pretentioasa si adeseori chiar mai costisitoare, iar grija pentru
protejarea semintisului utilizabil trebuie sa fie maxima.
Taierea definitiva are ca scop recoltarea integrala a arboretului ramas lasand libera
dezvoltarea noului arboret intemeiat, care va prelua functiile padurii. Taierea definitiva
devine obligatorie din momentul in care semintisul ajunge la independenta biologica si este
capabil sa constituie o noua stare de masiv respectiv cand semintisul ocupa minim 0,7 0,8
din suprafata realizeaza o desime minima de 1 2 puieti sanatosi pe m2 iar inaltimea puietilor
nu depaseste, de regula, 30 -50 cm la rasinoase sau 40 80 cm la foioase.
Prin taierea definitiva prejudiciile aduse semintisului nu pot fi integral evitate dar
trebuie urmarit ca acestea sa fie cat mai reduse. Dupa incheierea exploatarii se vor executa
lucrarile necesare privind completarea regenerarii, receparea puietilor vatamati, etc.
Rezulta deci ca in tratamentul taierilor succesive se revine pe aceeasi suprafata cu mai
multe taieri de regenerare iar ritmul taierilor obligatoriu se coreleaza cu mersul fructificatiei
si dinamica cresterii si dezvoltarii semintisului utilizabil instalat.
Exploatarea in cazul acestui tratament se desfasoara pe suprafete mult mai mari decat
in cazul taierilor rase si se revine de mai multe ori. Ca urmare, atat recoltarea cat si colectarea
masei lemnoase ridica mai multe dificultati si conduce la cresterea costurilor de productie.
Regenerarea este in mare masura o consecinta directa a aplicarii corecte a tehnicii
tratamentului. De aceea, este necesar sa se coreleze taierea de insamantare cu anii de
fructificatie iar celelalte taieri cu ritmul de crestere si dezvoltare a semintisului instalat. In
cazuri deosebite, cand regenerarea naturala nu mai este posibila, se poate proceda la rarirea
treptata si instalarea semintisului pe cale artificiala.
Proportionarea amestecului nu constituie un atribut important in cazul taierilor
succesive, care aplica mai ales in arborete pure si amestecuri din specii cu exigente
asemanatoare. Prin rarirea cat mai uniforma si treptata a arboretului exploatabil este
avantajata regenerarea unei specii si constituirea de arborete pure si echiene. Prin completari,
se pot introduce si alte specii valoroase.
La noi, acest tratament a fost aplicat diametru anul 1890 iar in prezent este
recomandat la pinete si laricete fagete si bradete echiene si chiar si in cerete. Important este

sa se adapteze la starea arboretelor exploatabile si la dinamica regenerarii. Nu dispune de


posibilitati prea mari de intemeiere a unor arborete amestecate, fapt ce face ca aplicarea lui in
amestecuri sa nu fie indicata. In molidisuri este contraindicat deoarece arboretele devin
treptat rarite si vulnerabile la doboraturi de vant.
2.2.2. Tratamentul taierilor progresive
Tratamentul taierilor progresive consta din rarirea treptata (progresiva) si neuniforma a
arboretului, prin taieri concentrate in ochiuri si imprastiate neregulat in cuprinsul arboretelor
exploatabile urmarindu-se concomitent instalarea si dezvoltarea semintisului sub protectia
masivului parental si sa preia integral functiile exercitate de vechiul arboret.

Caracteristicile tratamentului :
-

taierile sunt repetate intr-o anumita perioada de timp (max. 30 de ani) rarind treptat
si neuniform arboretul parental pana la completa sa lichidare si regenerare;

de fiecare data taierile se concentreaza in ochiuri favorabile desfasurarii regenerarii


si intemeierii de noi arborete tinere si valoroase asigurand perenitatea padurii si
continuitatea functiilor sale;

taierile in ochiuri se coreleaza obligatoriu cu mersul fructificatiei si cu ritmul de


crestere si dezvoltare a semintisurilor utilizabile preexistente sau instalate pe parcurs
in fiecare din ochiurile deschise;

ochiurile deschise trebuie neintarziat regenerate iar asupra lor se revine treptat ori
de cate ori este nevoie pentru desfasurarea sustinuta a regenerarii in fiecare ochi si
in arboretul intreg;

in aplicarea tratamentului se disting mai multe etape: de pregatire pentru regenerare


(taieri preparatorii) daca sunt necesare precum si de deschidere, de largire si
luminare, precum si de racordare;

regenerarea se produce in ochiuri din samanta in mod natural (dar si artificial daca
este nevoie) valorificand in mod optim anii de fructificatie din perioada de
exploatare regenerare si efectul protector al arboretului parental conform cu
cerintele ecologice ale semintisului speciilor ce vor constitui noul arboret;

instalarea semintisului in suprafata periodica in rand decurge treptat ca si taierile


care il sustin si se desfasoara independent in fiecare din ochiurile deschise;

prin modul cum sunt conduse taierile si ritmul de intemeiere a arboretelor lucrarile
de ingrijire pot incepe chiar inainte de exploatarea regenerarea completa a
arboretelor din suprafata periodica in rand si se concentreaza in arboretele tinere si
preexploatabile.

Agentul silvic are libertatea si obligatia ca prin modul in care conduce amplasarea si
punerea in valoare a masei lemnoase sa recolteze posibilitatea fixata dar sa realizeze
concomitent toate celelalte obiective de gospodarire.

Tehnica tratamentului a evoluat continuu urmarind realizarea unei structuri de


echilibru a arboretelor valorificarea semintisurilor preexistente utilizabile provocarea
regenerarii in ochiurile deschise si largite, conservarea si valorificarea eficienta a fondului
genetic valoros al speciilor locale, introducerea prin completari de noi specii valoroase
mentinerea si ameliorarea functiilor bioproductive si ecoprotective ale padurii si a stabilitatii
acesteia.
Aplicarea taierii preparatorii (pregatitoare) este oportuna numai in arboretele
exploatabile excesiv de dese sau cu conditii stationale neprielnice pentru instalarea
semintisului.
Taierile de deschidere a ochiurilor au drept scop rarirea arboretului in ochiuri de
marimi forme si orientari diferite spre a favoriza instalarea si dezvoltarea semintisului
speciilor principale tinand seama de cerintele lor ecologice, pentru aceasta taierea de
deschidere se efectueaza in anii de fructificatie a speciei de baza si in punctele cele mai
prielnice instalarii semintisului din samanta ajunsa pe suprafata ochiului. Se mai pot deschide
unele ochiuri si in scopul punerii in valoare a plantulelor sau semintisurilor viabile si
utilizabile existente in suprafata periodica in rand de exploatare. Daca in anumite ochiuri
exista atat semintis utilizabil cat si neutilizabil acesta trebuie extras cu ocazia taierii de
deschidere si va fi promovat doar cel utilizabil sau cel instalat dupa taiere.
Amplasarea ochiurilor doar in suprafata periodica in rand si in portiunile de arboret
care confera sanse din cele mai bune de instalare a semintisului valoros si de protectie a
acestuia pana la taierile ulterioare. Amplasarea trebuie sa inceapa in arborete mai varstnice cu
punerea in valoare a semintisurilor utilizabile aflate in suferinta, sa fie cat mai concentrata dar
se va avea in vedere ca in fiecare ochi regenerarea sa nu fie la inceput influentata de ochiurile
vecine. Ochiurile se deschid de preferinta din partea superioara a versantilor iar intre
ochiurile deschise arboretul ramas sa aiba o latime de min 1,5 2 inaltimi medii ale
arboretului. Este de dorit ca la amplasarea ochiurilor sa se tina seama de prezenta arborilor
seminceri si de modul de diseminare a semintelor.
Marimea ochiurilor tine seama de exigentele ecologice ale semintisului speciei ce
urmeaza a se instala in ochiul respectiv. Ca regula generala marimea ochiurilor poate varia
de la suprafata proiectiei orizontale a 2-3 arbori in cazul unor specii de umbra pana la ochiuri
cu diametre de 1-2 H fara a depasi 0.5 ha in cazul unor specii de lumina cu semintisuri mai
robuste. Astfel normele noastre tehnice recomanda deschiderea de ochiuri cu d = 0.5-0.7 ha in
cazul bradetelor si a fagetelor si indepartarea completa a arborilor de fag, cu d = 1-1.5 H in
arborete de gorun garnita si cer si cu d = 1.5-2 H in cazul stejarului pedunculat.
Forma si orientarea ochiurilor poate fi circulara cand conditiile de regenerare sunt
optime dar poate lua forme eliptice sau ovale cand devine importanta si fixarea orientarii,
poate varia chiar in cuprinsul aceluiasi arboret in functie de configuratia terenului si cerintele
semintisului speciilor de regenerat.
Intensitatea taierilor din ochiuri este o decizie care se ia doar pe teren la punerea in
valoare a masei lemnoase. La cvercinee se poate ca la deschiderea ochiului sa se recolteze
integral arboretul mizandu-se pe faptul ca instalarea semintisului este asigurata iar acesta nu
mai este prejudiciat prin alte extrageri de arbori din ochiul deschis.

Numarul ochiurilor nu se fixeaza cu anticipatie dar rezulta din punerea in valoare a


masei lemnoase si estimarea prealabila in ochiurile deschise; operatia de deschidere se va
incheia cand se apreciaza ca sa marcat un volum cat mai apropiat de marimea posibilitatii
fixate.
Taierile de largire si luminare a ochiurilor au scop punerea in lumina a semintisului
utilizabil dar si largirea ochiurilor si insamantarea benzilor largite daca regenerarea lor nu s-a
produs anterior precum si provocarea insamantarii in alte ochiuri care se deschid in
continuare in arborete exploatabile. Daca in interiorul ochiului regenerat arboretul nu a fost
integral extras si incepe sa franeze dezvoltarea activa a semintisului acesta va fi rarit si mai
puternic sau se va extrage integral dupa caz. Daca insa exista ochiuri deschise si neregenerate
se vor aplica mai intai lucrari de favorizare a semintisului si numai dupa instalarea sa se va
trece la rarirea sau lichidarea arboretului ramas. Taierea de largire si luminare se va corela cu
mersul regenerarii sau cu mersul fructificatiei speciei de baza mai valoroase. Cand ochiurile
deschise largite si luminate sunt bine regenerate si se apropie intre ele si in spatiul dintre ele
exista deja instalat semintis (sau suprafata neregenerata nu depaseste 0.2 S) se poate trece la
taierea de racordare.
Taierea de racordare consta din recoltarea printr-o ultima si unica taiere a arborilor
ramasi in si intre ochiurile regenerate. Ar fi de preferat ca taierea de racordare sa se execute
dupa insamantarea spatiului intre ochiuri dar daca in ochiurile regenerate semintisul a ajuns
deja sa constituie un nou masiv, aceasta devine necesara urmand a se efectua completari in
portiunile neregenerate.
Timpul de la prima taiere de deschidere a fiecarui ochi si pana la racordarea sa cu ochiul
vecin se numeste perioada speciala de regenerare si variaza in raport cu cerintele ecologice
ale fiecarei specii. Astfel perioada speciala de regenerare nu va depasi 6-10 (15) ani la fag si
brad, 5-8 ani la molid, 3-5 ani la gorun, garnita si cer, 2-4 ani la stejar pedunculat si 2-6 ani la
pin si larice. Este recomandabil ca in anii cu fructificatie abundenta sa se execute numai
lucrari de deschidere a ochiurilor provocand instalarea semintisului natural.
Exploatarea masei lemnoase este mai complexa decat in cazul celorlalte tratamente
intrucat arborii de extras sunt imprastiati neregulat pe o suprafata mai mare.
Regenerarea beneficiaza de conditii ecologice optime si se pot realiza viitoare
arborete amestecate conform compozitiei la regenerare fixate. Cand semintisul a inchis starea
de masiv in anumite ochiuri si nu mai are nevoie de protectia arboretului parental acesta din
urma va fi integral extras iar in noul arboret intemeiat devine necesara aplicarea primei
lucrari de ingrijire, fara a se astepta incheierea procesului de exploatare regenerare la
nivelul intregului arboret.
Lucrarile de ingrijire si conducere a arboretelor incep in suprafata periodica in rand
de exploatare-regenerare pe masura intemeierii starii de masiv. Este de dorit ca in arboretele
care se apropie de exploatabilitate prin ultima raritura sa fie urmarit si pregatirea arboretului
pentru regenerare, inlaturarea de la reproducere a speciilor si exemplarelor necorespunzatoare
ca si pregatirea solului in vederea instalarii semintisului. In acest sens plafonul superior
arboretul va fi rarit astfel incat sa sporeasca intensitatea fructificatiei arborilor valorosi, dar
solul va ramane suficient de bine protejat pentru a nu fi invadat de buruieni semintis
neutilizabil, arbusti.

In concluzie tratamentul taierilor progresive dispune de mari aptitudini de asigurare a


regenerarii si intemeierii de arborete amestecate si de conservare a biodiversitatii mai ales in
padurile cu functii de productie si protectie si in statiuni in care panta versantilor nu depaseste
25-30.
2.3. Tratamente cu taieri si regenerare continui. Tratamentul
codrului gradinarit.
Tratamentul codrului gradinarit consta in rarirea continua si selectiva a arboretului,
prin recoltarea din anumite puncte a cate unui arbore sau grupe mice de arbori deveniti
exploatabili sau a caror mentinere nu mai este necesara, regenerarea golurilor ramase
realizandu-se tot in mod continuu, din samanta, sub masiv, in cadrul unor arborete a caror
structura trebuie permanent indrumata spre cea pluriena de tip gradinarit.
Codrul gradinarit, numit si tratamentul taierilor gradinarite conduce la constituirea de
paduri numite si ele gradinarite, iar structura lor se apropie de aceea pluriena naturala. El este
supus unui sistem continuu de interventii vizand recoltarea arborilor deveniti exploatabili,
instalarea continua a semintisului si aplicarea tot continua a lucrarilor de ingrijire si
conducere a arborilor de varste si dimensiuni diferite dar intim amestecate. Prin aceasta,
padurea de codru realizata prin gradinarit se deosebeste esential de cea de codru regulat.
Caracteristicile tratamentului sunt urmatoarele:
-

exploatarea nu se mai refera la arborete intregi ci la arbori considerati individual


dar se imprastie pe suprafata intregii paduri sau numai o parte din aceasta numita
cupon;

alegerea arborilor de extras are un rol decisiv in realizarea obiectivelor fixate;

punctele deschise prin recoltarea arborilor devin nuclee de regenerare, iar din
semintisul instalat se asigura alimentarea continua cu arbori in prima categorie de
diametre si mentinerea structurii gradinarite;

punctele deschise si regenerate nu se mai largesc in continuare prin noi interventii


ci se vor deschide la o noua interventie noi puncte care vor fi si ele ulterior
parasite;

regenerarea punctelor deschise se realizeaza in mod natural, din samanta, sub


masiv fiind favorizata instalarea preponderenta a speciilor mai rezistente la
umbrire fara a fi necesara corelarea taierilor cu anii de fructificatie;

taierile si regenerarea au caracter continuu;

exploatabilitatea se fixeaza pe diametru nu pe varsta si se refera la arbori


individuali si nu la arborete. Diametrul arborilor exploatabili poarta numele de
diametru tel sau diametru limita;

solul se mentine permanent acoperit cu vegetatie forestiera iar functiile padurii


sunt exercitate constant.

Tehnica tratamentului. Se poate realiza in doua variante:


-

Gradinaritul cultural tipic, in care se preconizeaza recoltarea posibilitatii an de an


din intreaga padure. Prezinta dezavantajul ca imprastie exagerat recoltarea
arborilor ingreunand exploatarea.

Gradinaritul cultural concentrat, care consta in separarea in padurea gradinarita a


5 10 cupoane. Posibilitatea fixata pentru intreaga padure gradinarita se
recolteaza in fiecare an dintr-un singur cupon. Prezinta avantajul ca exploatarea
masei lemnoase se concentreaza pe o suprafata mai mica.

Cuponul se constituie dintr-o portiune a padurii de pe care se recolteaza posibilitatea


anuala pe volum. O suprafata a cuponului prea mare este in defavoarea exploatari dar una
prea mica poate afecta continuitatea regenerarii. Rotatia se refera la numarul de ani dintre
doua interventii succesive in acelasi cupon. In practica noastra silvica s-a impus varianta
gradinaritului concentrat cu 10 cupoane, in care rotatia este de 10 ani.
Aplicarea gradinaritului cultural se bazeaza pe metoda controlului fundamentata de
Biolley (1920). Aceasta consta in controlul permanent al marimii si structurii fondului de
productie si a cresterilor. Arborii din arboret se impart in 3 clase de grosime si anume:
-

clasa arborilor subtiri, cu diametrul cu 1/3 din diametrul tel;

clasa arborilor mijlocii, cu diametrul cuprins intre 1/3 si 2/3 din diametrul tel;

clasa arborilor grosi, cu diametrul 2/3 din diametrul tel;

In amenajamentul romanesc, arborii se impart in 4 clase de grosime si anume:


-

clasa arborilor subtiri, cu diametrul cu 24 cm;

clasa arborilor mijlocii, cu diametrul cuprins intre 28 si 36;

clasa arborilor grosi, cu diametrul cuprins intre 40 si 48;

clasa arborilor foarte grosi, cu diametrul 52 cm;

Structura gradinarita se considera realizata cand marimea cresterilor devine optima si


relativ constanta in timp.
Determinarea marimii si structurii reale a fondului de productie se realizeaza prin
inventarieri integrale sau partiale ale arboretelor. Inventarierea se face diferentiat pe specii si
pe categorii de diametre. Concomitent se determina inaltimea totala pentru fiecare specie si
categorie de diametre ceea ce permite estimarea volumului pentru fiecare arboret din
cuprinsul cuponului. Prin inventarieri succesive se poate estima marimea si structura cresterii
curente ca efect al structurii reale a arboretului si a volumelor recoltate anterior. Efectuand
inventarieri in aceleasi arborete sau suprafete de proba permanenta se va considera ca
padurea a ajuns la starea optima atunci cand principalii parametri se mentin in limite
constante.

Determinarea diametrului tel are o mare insemnatate in sistemul de amenajare in


codru gradinarit si este precizata in normele tehnice in functie de incadrarea functionala si
clasa de productie a arboretelor. Diametrul tel in arboretele gradinarite are aceeasi
semnificatie cu varsta exploatabilitatii in padurile de codru regulat.
Determinarea marimii si structurii optime a fondului de productie se determina
experimental, pentru arboret component. Marimea si componenta cupoanelor ar trebui sa aiba
o pronuntata stabilitate in timp, deoarece la fiecare noua interventie, dupa trecerea unei
rotatii, se recolteaza de regula o masa lemnoasa echivalenta cresterii curente acumulate de la
taierea anterioara si se dirijeaza arboretul spre structura tel fixata.
La punerea in valoare intensitatea nu trebuie sa se depaseasca 12 15% pentru a se
preveni destramarea starii de masiv. Exploatarea masei lemnoase pusa in valoare este mai
dificila si mai costisitoare, intrucat taierile se imprastie e o suprafata mai mare iar volumul
mediu la hectar este mai mic decat in cazul taierilor de produse principale de codru regulat.
Regenerarea se produce in conditii favorabile folosind la maximum capacitatea de regenerare
a arborilor maturi si capacitatea de instalare si dezvoltare sub masiv a semintisului. Sunt
favorizate in regenerare speciile de umbra si semiumbra, fapt ce limiteaza aplicarea
tratamentului impreuna cu considerente de natura economica.
In padurea gradinarita realizata ponderea lemnului gros si foarte gros in structura
masei lemnoase pusa in valoare este semnificativ mai mare (circa 2/3 din volumul pus in
valoare) decat in arboretele de codru regulat sistematic parcurse cu lucrari de ingrijire (circa
1/3 din volumul pus in valoare).
Codrul regulat este recomandat si poate fi aplicat in arboretele pluriene si relativ
pluriene din molidisuri, bradete, fagete si amestecuri de rasinoase cu fag si goruneto-fagete.
In concluzie, codrul gradinarit cultural este cel mai intensiv tratament din regimul
codrului, preocupandu-se de cultura intensiva a arborilor si arboretelor si valorificand optim
si continuu potentialul productiv si protector al padurii.

3. Bazele teoretice ale tratamentelor din regimul crangului.


Tratamentele din regimul crangului de pot aplica numai in paduri constituite din
specii care dispun de capacitatea de regenerare vegetativa din generatie in generatie (anin,
salcam, tei, carpen, etc.). Pentru a mentine activa capacitatea de regenerare vegetativa,
crangurile se exploateaza la varste mici, fapt ce face sa se obtina masa lemnoasa de mici
dimensiuni. Doua mari avantaje au incurajat extinderea s-a.
Un prim avantaj este legat de usurinta, simplitatea, siguranta si costurile mai reduse
de regenerare. In plus, lastarii (drajonii) cresc de la inceput mai activ decat puietii din aceeasi
specie si ca urmare inchid mai repede starea de masiv, beneficiaza de un sistem radicelar mai
bogat si pot suporta mai usor secetele din primii ani, reclama mai putine taieri de ingrijire si
deci costurile de productie la regenerare sunt evident mai mici. Acesta a fost un avantaj deloc
neglijabil mai ales pentru micii proprietari de paduri. Al doilea avantaj este ca prin
exploatarea la varste mici se obtine masa lemnoasa de produse principale in termen scurt, fapt
ce convine mai mult proprietarilor privati.

Tot practica silvica a aplicarii crangului a pus in evidenta insa faptul ca desi arboretele
de crang se dezvolta mai activ in primii 10 15 ani, sunt in ansamblu mai putin productive si
produc o masa lemnoasa de calitate inferioara.
Dupa mecanismul de conducere a taierilor se diferentiaza doua grupe de tratamente:
tratamente cu taieri de jos, bazate pe taierea tulpinilor cat mai aproape de sol sau chiar cu
extragerea unei parti din radacinile groase; tratamente cu taieri de sus, bazate pe taierea
tulpinilor la o distanta apreciabila deasupra solului (1 2 m).
3.1. Tratamente de crang cu taieri de jos
3.1.1. Tratamentul crangului simplu
Crangul simplu se bazeaza pe taierea rasa, an de an, a unei anumite suprafete dintr-o
padure tanara, capabila de a se regenera apoi pe cale vegetativa. Este tratamentul de crang cel
mai vechi, mai larg raspandit si mai cunoscut, inca de pe vremea grecilor si romanilor.
Actualmente are inca o larga aplicabilitate in Italia (40%), Franta (25%), Spania (22%), etc.
La noi se mai aplica doar pe 5-6% din suprafata fondului forestier dar mutatiile produse in
structura proprietatii asupra padurii ar putea genera o noua extindere a tratamentului.
Caracteristicile tratamentului prin care se diferentiaza de celelalte sunt urmatoarele:
exploatarea are loc prin taierea unica a unei suprafete echivalente posibilitatii fixate care
poate lua forma unor parchete sau chiar benzi; in parchetul exploatat regenerarea se produce
prin lastari (butasi) dati din cioatele ramase sau din radacinile acestora; ciclul de productie
este scurt, pentru a nu se pierde capacitatea de regenerare vegetativa; materialul lemnos este
de mai mici dimensiuni si de calitate mai slaba; arboretul rezultat este echien, regulat.
Tehnica tratamentului este simpla (de unde si denumirea tratamentului), usor de
aplicat si reclama costuri reduse de productie. Ciclul de productie este scurt si variaza intre 1
an la rachitarii si 40 de ani la aninisuri. Ca si la codrul cu taieri rase, daca din calcul rezulta o
marime a parchetelor mai mare de 3 ha in culturile de salcam sau de 5 ha in zavoaie, se vor
ataca mai multe guri de exploatare, independente intre ele.
Sezonul de executare a taierii pe parchete are o mare importanta asupra formarii si
cresterii in primul an a lastarilor. Cel mai bine este ca taierea sa aiba loc in ultimele saptamani
ale repausului vegetativ, iar exploatarea si curatirea parchetelor sa fie incheiate inainte de
intrarea in vegetatie si producerea lastarilor sau drajonilor. Taierea de toamna expune cioatele
la degradare dar o taiere intarziata limiteaza cresterea lastarilor in primul an.
Prin exceptie, daca taierile au drept scop producerea liberului de tei sau a cojii pentru
producerea de tananti taierile se vor face de la inceputul sezonului de vegetatie cand coaja se
desprinde usor de pe fusul arborilor.
Modul de executare a taierii in cazul crangului influenteaza semnificativ lastarirea si
calitatea viitoarelor tulpini. Rezultatele cele mai bune se obtin daca taierea se executa cat mai
jos, cat mai neted si inclinata spre exterior, evitandu-se vatamarea scoartei pe cioata ramasa.
Prin aceasta apa din precipitatii nu stagneaza si putrezirea cioatei intarzie mai mult.
Dupa executarea lucrarii este obligatoriu ca masa lemnoasa rezultata sa fie integral
colectata si curatirea parchetului de resturile de exploatare sa se incheie inainte de aparitia

lastarilor. Exploatarea unui pachet alaturat se va face numai dupa 2 -3 ani, cand cel anterior
exploatat este integral regenerat si s-a constituit un nou arboret tanar.
Regenerarea parchetelor exploatate este mai sigura si are loc pe cale naturala din
lastari (drajoni). De remarcat insa ca, dupa 2 3 generatii de lastari, cioatele se degradeaza,
iar calitatea lastaririi slabeste. Pentru a prevenii diminuarea capacitatii productive se
recomanda extragerea cioatelor, regenerarea artificiala prin reimpaduriri cu puieti din
samanta iar arboretul nou creat si mai valoros va fi condus in continuare tot in regimul
crangului.
Productia si productivitatea padurilor de crang este inferioara celor de codru avand
aceeasi compozitie si ocupand statiuni asemanatoare. In plus, tulpinilor este inferioara, ca
urmare a putregaiului propagat de la cioata. Masa lemnoasa rezultata este utilizata
precumpanitor pentru foc. Crangul simplu este actualmente recomandat in cazul rachitariilor,
al culturilor de salcam, al zavoaielor de plopi indigeni si de salcie si al aninisurilor.
3.1.2. Tratamentul crangului cu taieri in cazanire
Este o varianta a crangului simplu, de care se deosebeste prin aceea ca la taierea rasa a
parchetului scadent se procedeaza la extragerea arborilor din pamant, cu o parte din radacinile
groase. Se practica in cazul unor culturi de salcam situate pe soluri usoare si cu capacitate
viguroasa de drajonare.
Tehnica tratamentului. Dupa extragerea arborilor si a cioatelor, pe teren raman
gropile de forma unor cazane, de unde si denumirea tratamentului. In urma nivelarii si
mobilizarii solului se produce si o usoara vatamare superficiala a radacinilor, ceea e
contribuie la stimularea drajonarii. Taierea se executa primavara timpuriu, inainte de intrarea
in vegetatie.
3.1.3. Tratamentul crangului cu rezerve
Consta din aplicarea taierilor de crang in parchetele scadente dar, cu ocazia exploatarii
fiecarui parchet anual, se lasa in teren inca un ciclu de productie 50 100 exemplare la hectar
netaiate, denumite rezerve. Prin aceasta s-a dorit sa se obtina si o anumita cantitate de lemn
de dimensiuni mijlocii. Rezervele sunt alese din specii mai valoroase din arboret, cu
precadere din specii de lumina. La noi a avut o larga aplicare si a fost considerat drept
tratamentul prin care s-au pus bazele silvotehnicii in Principatele Romane.
3.2. Tratamente de crang cu taieri de sus
3.2.1. Tratamentul crangului cu taieri in scaun
Se bazeaza tot pe regenerarea din lastari, ca si la crangul simplu, dar taierea tulpinii se
face de regula la o inaltime de 2 3 metri deasupra solului, iar lastarii dati la acest nivel
formeaza o noua coroana. Lastarii care se formeaza pe tulpina la nivelul taieturii poarta
denumirea de sulinari si constituie o noua coroana din care se va realiza productia de masa
lemnoasa. La revenirea cu taieri in acelasi parchet, dupa trecerea unui ciclu de productie, se
taie toti sulinarii, iar din tulpina ramasa vor apare noi sulinari. Tulpina se ingroasa cu timpul
la nivelul sectiunii si ia o forma asemanatoare unui scaun de unde si denumirea tratamentului.
Cu timpul tulpina se degradeaza, apar scorburi la suprafata si prezinta o vigoare de lastarire

tot mai redusa. De aceea, dupa 3-4 generatii de sulinari se recomanda taierea si extragerea
scaunelor si plantarea de noi generatii (butasi) de talie mare numiti sade, care vor fi apoi tot
cu taieri in scaun.
Alegerea inaltimii locului de taiere se face in functie de agentii vatamatori periculosi.
Astfel, in zavoaiele de salcie din Lunca si Delta Dunarii sau a altor ape interioare, expuse la
inundatii, inaltimea scaunelor trebuie sa fie cu ceva mai mare decat nivelul maxim al apelor
de inundatie, pentru a preveni asfixierea mugurilor proventivi din care se formeaza sulinari.
Daca taierile se fac corect, iar periodic se procedeaza la inlocuirea scaunelor, salcetele
astfel tratate realizeaza un potential de productie ridicat, comparabil cu al culturilor de plopi
euramericani care nu sunt insa asa de rezistente la apele de inundatii de lunga durata. Cu toate
ca aplicarea a fost restransa prin inlocuirea unor zavoaie naturale cu alte culturi, el ramane in
continuare o solutie viabila pentru gospodarirea salcetelor.
De remarcat ca la ingrijirea unor alei, aliniamentele sau arborii izolati din vegetatia
intravilana sau de protectie a unor obiective economice se recurge la astfel de taieri de
formare a coroanei asemanatoare celor in scaun, dar taierile se vor face avand in vedere si
aspectul estetic.
3.2.2. Ciolpanirea
Nu este un tratament in sine ci doar o practica veche si degradanta, care consta in
taierea ramurilor de pe trunchi si lasarea ramurilor doar in varful tulpinii, arborii rezultati
purtand denumirea de ciolpani. Astfel de taieri au fost motivate fie din nevoia de frunzare fie
pentru a provoca uscarea unor arbori inalti din zone intravilane, care umbresc locuintele.