PREFATA Se spune cd trdim intr-o lume de simboluri. Ar finimerit s4 spunem cd o lume de simboluri traieste in noi. Viitorul este semn gi orice semn este purtator de sensuri. Simbolul e singurul mod de a spune ceea ce nu poate fi exprimat prin alte mijloace. ‘Omul are nevoie de simboluri pentru a aduce incomprehensibilul in sfera tangibilu- lui. Simbolismul este cheia intelegerii universului spiritual. Simbolul (gr. ,symbolon” - serin de recunoastere) este o imagine bogata in semnificafii, un semn incarcat cu polivalenta inepuizabila a imaginii. Structura sim- bolului presupune doud componente: imaginea (obiectul, fiinta, fenomenul, eveni- mentul s.a.) si sensul acesteia, fird de care el, simbolul, nu poate exista. Daca meta- fora poate fi smulsa din context, simbolul poate fi conceput numai intr-un context ce dinamizeaz4 un anumit aspect al imaginii simbolice. Poefii simbolisti se aff in c4utarea unitatii lumii prin stabilirea analogiilor si corespondentelor” dintre lumea obiectiva si cea subiectiva. Folosind un sistem de simboluri enigmatice, ei patrund in adincurile emotionale ale sufletului uman, pentru a afirma ideile si adevarurile ,,ves- nice”, esenta existentei »transcendentale”. Simbolul e folosit pentru comunicarea unui mesaj general-uman important, fiind o modalitate de exprimare concentrata, sintetica gi plasticd a vietii. Specificul simbolului rezida in forta extraordinara de generare, relevare gi plasticizare, in expresivitatea emotiva pregnanta. Prin insasi natura lui, simbolul tin- de s& desfiinteze limitele stabilite gi s4 reuneascd punctele extreme in aceeasi viziune, asemanindu-se cu sigeata care zboara fara sd se clinteasca din loc. Descifrarea unui simbol presupune o reconstituire a evolutiei gindului care aspira, nadajduieste, se teme, sufera sau se bucurd imaginindu-si. I. Chevalier crede cA ,prima functie a simbolului este cea de a explora”. Semnificatia simbolului diferd adesea in functie de persoana, precum gi de situatia acesteia la momentul dat. Dictionarul reprezint& doar inceputul unei investigatii enciclopedice aflata, in momentul de fat, in contextul literaturii romane, in special a celeia din partea sting’ a Prutului, la inceput. S-a incercat 0 hermeneuticd la imbogafirea careia suntinvitati 4 participe tofi cititorii. Dictionarul sugereazi doar, nu impune. Nadajduim c& lectura lui va incita cititorii s4 cugete pe seama simbolurilor. Articolele dictiona- rului nu contin toate dimensiunile vreunui simbol, deoarece simbolul o ia la goan’ ssind gindesti c& |-ai prins; pe masurd ce se limpezeste igi ascunde fata, cici, aga cum spune Georges Gurvitch, ,simbolurile reveleaza voalind si voaleaza revelind”. Am selectionat interpretarile considerate capabile de a permite cititorului 8& descopere sau sa intuiasc el insusi semnificafii. Modelele oferite vor sugera, in special elevilor, perceperea personalizata a literaturii. Uneori, am expus gi unele in- terpretari care apartin acestora. Asadar fiecare paragraf ramine deschis cercului larg de cititori care cauti s& stie mai mult despre modul in care au fost traite imaginile -artistice si semnificatia transmisa. Cei dotati cu imaginatie vor gisi, la drept vorbind, mai degraba invitatiile la interpretare decit cunostin{e. Or, perceperea simbolurilor este, in primul rind, personala. Cititorul poate da curs liber intuitiei sale.5 Adam/ Cadere adamica Adam gi Eva sint ,,simbolul cuplului primordial, care marcheazi inceputul omenirii,in mitologia mai multor po- poare si culturi”’. In Biblie se pomeneste de cutezanta cuplului primordial care a nesocotit tabu-ul lui Dumnezeu gi a mincat fructul interzis din Pomul Cu- nogtinjei binelui si rdului, ispitifi fiind de. un sarpe. Din cauza picatuirii prin nesocotirea voii lui Dumnezeu, acest cu- plu avea nevoie de mintuire, Conform evangheliei lui Nicodim, dupa inmormintarea Mintuitorului, la coborirea acestuia in ,,imp&ratia mortii”, acesta a rupt gratiile temniteicelor inchi- si in Infern gi, la invierea Sa, i-a condus pe Adam gi Eva sus, afar’ din intunericul de mormint. Adam simbolizeaza primul om gi imaginea lui Dumnezeu. Primul inseamné aici mai mult decit intiietatea in plan temporal. Adam este primul in ordinea naturii, este culmea creatiei te- restre, fiinta supreméa intru umanitate. Sensul pierderii paradisului a preo- cupat in diverse epoci pe mai multi c&rturari romAni, iar in literatura apare concomitent ca tema si ca simbol. D. Cantemir, in .Metafizica”, afirma c& pa- catul originar are radacini in logica. Eva a incAlcat interdictia pentru ca nu cu- nostea porunca; ea a intrat pe calea mor- tii corporale si, imediat ce fructul inter- zis a fost cules, Adam a fost contaminat de coruptia simpurilor. Adam n-a voit sa fie Iisus, n-a voit s4 fie biruitor, dar, dupa cAdere, el primeste dreptul la pocdinta gi e predestinat si regenereze. In ,,Istoria Teroglifica” de acelasi autor, se face de citeva ori distinctia dintre ,,mincare” si »hrand”, ca ispita ce duce la pacat. I. He- liade-Radulescu pune picatul originar pe seama lui Lucifer, care, alungat din Paradis, isi face o pereche feminina: din capul lui se naste Pacdtuirea. $i la B1 nescu apare aceast4 motivatie a cad adamice. In nuvela .Sarmanul Dioni Zoroastru/ Dan/ Dionis nu-si descope- r limitele, doreste s4 fie Dumnezeu gi traieste de mai multe ori experienta ca- derii, deoarece el este initiat cu intentie de insusi Lucifer (Ruben/ Riven), inge- rul alungat din rai. In intruparea sa de cdlugar pe nume Dan, eroul repeti ex- perienta luciferica si destinul lui Adam, pierde paradisul gi este condamnat s-o ia de la capat. M. Eliade interpreteaz’ intilnirea pa- radiziac& dintre leronim si Cezara, din nuvela eminesciana ,,Cezara”, ca pe o eli- berare de sub timp, cdci starea adamicd de dinainte de cidere este lipsita de eveni- ment, durati gi istorie. In insula transcen- denté ajung doar fiintele care gi-au depasit conditia umana. Insula Jui Euthanasius este un simbol al eternitafii reflectata in moarte si iubire paradiziaca. Profesorul lui M. Eliade, Nae Io- nescu, afirma c4 omul a dorit si devin’ Dumnezeu, adic’ s creeze, ceea ce a si devenit, dar creatia sa se face prin con- sum de substanta, cu suferin{a si munca; ela devenit un Dumnezeu dupa puterile sale. Consecinta a caderii, dorul pentru paradisul pierdut devine impulsul fun- damental al plismuirilor omenesti. In romanul Enigma Otiliei” de G. Cali- nescu, Felix si Otilia alc&tuiesc ,cuplul adamic” cazut intr-o lume care gi-a pierdut irecuperabil esenta paradiziaca. In aceast& lume, fluviul heraclitic antre-6 neaza doar noroaiele si murdaria, adu- cind, prin moartea lui Costache Giurgi- uveanu, sfirsitul iubirii celor doi tineri. In continuare, sintem martorii trecerii grabite a timpului profan, Felix impar- tasind destinul de inger czut. Nici ci- storia (reusitd doar pe plan social) nu-l va reincadra in armonia cosmic&. Dup& »izgonirea din paradis” a lui Felix, noua pereche se incadreaza intr-o terna pro- fanitate, incapabila fiind si participe la Facerea Lumii. Romanul ,,Maitreyi” de M. Eliade reia motivul c&derii adamice. Or, iubirea interzisi constituie un pacat de care Allan nu poate fi izbavit nici prin ritualul logodnei mistice, i izgonirea din timpul sacru fi provoaca tinarului senti- mentul prabusirii totale. Astfel, Allan va repeta destinul luciferic al ,cdderii” din rai: in noua lui casi tindrul inginer este terorizat de amintiri si traieste o suferin- {a hohotitoare. Alb/ Dalb »Intocmai culorii sale opuse, negrul, albul se poate situa la cele doua extremi- tati ale gamei cromatice”*. El semnificd fie absenta, fie suma culorilor. Pictorul Kandinsky s-a exprimat, in aceasta pri- vinta, mai bine decit oricine: ,,Albul, care adesea este considerat 0 non-cu- loare, constutuie un simbol al unei lumi in care toate culorile s-au evaporat. Este nimicul dinaintea inceputului Din acesta pricina, la inceput, albul a fost culoarea mortii si a doliului; alba’ e culoarea giulgiului, a strigoilor, naluci- lor. Astfel, primul om alb care s-a aratat negrilor a inspaimintat si a pus pe fugt toate populatiile. Condamnatul era obli- gat si poarte o cAmasa albi, care este o cdmasa a supunerii. La origini, albul nu reprezint& o culoare pozitiva, ci neutra, pasiva, aratind doar c& nimic incd nu a fost implinit. De aceea copiii, in cadrul ritualului crestin, sint condugi spre in- humare intr-un linfoliu alb, decorat cu flori albe. Din acelasi motiv, este alb ves- mintul celor care se indreapta spre im- partdsanie gi cel al logodnicei mergind la ceremonia cAsatoriei. Albul mai este cu- loarea candidatului, adic& a celui care igi va schimba conditia; candidatii la func- {iile publice se imbricau in alb. Considerata ast3zi culoare a luminii gi a stralucirii, albul este de bun augur. O virtute magica ii este atribuita lapte- lui, in bund parte datorit& culorii sale. La fara, la nunt&, mireasa este stropita cu lapte. Faina, lina, ouale albe sint semne bune. La fel gi albul argintului. Cind o persoana este bolnava gi i se citeste un descintec sau i se face o vraja, ea trebuie si-i dea medicului ceva alb. In poemul »Dan, cSpitan de plai” de V. Alecsandri, culoarea semnificd cAruntetea ca indiciu fizic al imbatrinirii, dar gi puritatea mo- rala, marefia lui Dan: Jar munfii, albi ca dinsul, se-nchind-n depdrtare”. Al- bul reprezinta crezul si modul de viata al personajului: .Alb am trait un secul pe plaiul stramosesc/ $i vreau cu fata albd senin sd mda sfirgesc,/ Ca dupa-o viata lungd, ferita de rusine,/ Mormintul meu sd fie curat si alb ca mine”. Motivul este reluat prin termenul ,,dalb”: ti placea sd-nfrunte cu dalba-i vitejic Pe cei care prin lume purtau bici de ur- gie”. Acest cuvint are rezonante arhaice gi nuanfé sacra, fiind folosit, frecvent, in colinde. Printr-o alaturare neobisnuita, autorul reuneste sensurile de vechime si7 puritate, vitejia lui Dan capatind aureola neprihanirii. Sadoveanu atribuie culorii albe sen- suri pozitive. Calul alb este simbolul puterii politice, iar bourul alb este pri- mordial, fiind 0 metaforé a vechimii, a timpului, Izvorul alb este o metafora a curgerii tuturor lucrurilor, sugerind existenta universali. Izvorul Alb spre care calitoreste Stefan cel Mare, perso- najul romanului ,Fratii Jderi” de M. Sa- doveanu, poarti semnul contactului cu infelepciunea straveche, mitici, magica, or, $tefan cel Mare urmareste bourul alb nu pentru a-] ucide, ci pentru a descope- ri chilia unui vechi sihastru care preves- tea viitorul. Calificativul ,,Alb” atribuit perso- najului Harap-Alb din povestea lui I. Creanga face aluzie la nemurire, in une- le traditii, Insula Alba fiind un salag al nemuririi. Acest termen ar mai putea avea semnificatia de ,cel care raspindes- te lumina”. In gridina craiului, ea i se adreseazi tinarului, in mod repetat, cu apelativul ,luminate crdigor”. Idea e ac- centuata in momentul in care personajul aduce capul cerbului ucis: se parea ca Harap-Alb soarele cu el ducea”. In versu- tile ,Neguri albe, strélucite”, din poezia »Craiasa din povesti” de M. Eminescu, albul sugereaza feericul, conferind negu- rilor o stralucire de sidef. Acelasi motiv reluat in versul fi fosnea uscat pe frunze poala lungd-a albei rochii” face aluzie la candoarea miresei. In ,,Nunta Zamfirei” de G. Cosbue ,dalbul” iatac si briul de argint au acceasi semnificatie, Motivul »dalb” este prezent in pastelul ,larna” de V. Alecsandri, sugerind frumusetea patriei: ,Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,/ Raspindind fiori de gheaja pe ai tarii umeri dalbi”. Albul din nuvela ,Sania” de I. Druta face aluzie la inepuizabilul izvor al crear torului, filozofia vietii si a creatiei ne- implinite. Terminind sania, batrinul igi da seama ci ceea ce era atit de perfect in visurile sale nu s-a realizat pe deplin: iaragi fi apare in fata ochilor ,,ceva alb, sprinten si frumos, acea invdluire voini- ceasca”, motivul raminind si semnificé idealul neatins. »Chipul alb” al lui Christos-omul din poezia ,.In gridina Ghetsemani” de V. Voiculescu simbolizeazi puritatea, sa- crul ceresc, in antitezd cu singele ~ sim- bol al suferintei umane: ,,Curgeau sudori de singe pe chipu-i alb ca varul”. »Alba vilvataie”, adici parul mamei din balada ,,Miorita” de N. Labis ne tri- mite cu gindul la pana albité a pasarii din poezia ,,Pasarea” de G. Vieru, care sem- nificd durata cAutarii fiului pierdut. In poezia ,,Ars poetica” de G. Vieru, culoa- rea denoti trecerea generatiilor: ,Merg eu dimineata, in frunte,/ Cu spicele albe in brate/ Ale parului mamei”. tnalbit de trecerea timpului, parul mamei ar putea semnifica curgerea timpului: a imbatri- nit mama, va imbatrini si fiul, iubita si toti ce vin din ei, intr-un neostoit ritual al omenirii. Dar nu este o simpla trecere: parul mamei devine struna pentru vioa- ra. Altadata, poetul atribuie albului 0 co- notatie de corolar al cunoasterii: , $i zic: lar ochii mamei,/ Copil, sd-i vezi oricind -/ In ram, in riu, in toate/ Ah, cine vede albeste/ $i eu ce alb mai sint”. In ,,Psalm” de T. Arghezi, motivul sugereaza privelistea sacrului, limpede gi eliberatoare, puritatea luminii divi- -_—ne purtate de inger: ,,Trimite, Doamne, semnul departarii,/ Din cind in cind, cite un pui de inger,/ Sa bata alb din aripa la lund,/ Sd-mi dea din nou povata Ta mai Buna”. Ingerul e proiectat intr-o feerie misticd prin contopirea suavitatii sele- nare cu albul angelic. La G. Bacovia, in poezia ,Decem- bre”, albul sugereaz indiferenfa, iar in textul ,,Decor” albul e culoarea zApezii ce ,cade rar”, ca si cind s-ar transforma in plumb, afundind parcul in pamintul- mormint. Albastru Dintre culori, albastral este cea mai adinc’: privirea patrunde intr-insa fara s4 intilneasca nici un obstacol gi se ra- tceste in nemarginire. Natura nu o in- fStigeaza decit alcdtuitt din transparen- 1% adic& un vid al aerului, al apei, vid al cristalului si al diamantului. Albastrul este cea mai rece dintre culori gi, in va- loarea ei absolut’, cea mai pura. Aceast culoare mai este un drum al infinitului, in care realul se transforma in imaginar. Albastrul ceresc reprezint& si pragul ce desparte pe om de lumea de dincolo gi de soarta sa. Blazonul de azur cu trei flori de crin de aur al casei regale fran- ceze proclama astfel originea teologic’, supraterestra a Regilor Preacrestini. Ochii albastri ai crdiesei din poezia »Craiasa din povesti” de M. Emines- cu sugereazi fantasticul:"Ea se uitd... Péru-i galben,/ Fata ei lucesc in lund,/ lar in ochii ei albastri/ Toate basmele s- aduna”. ,Florile albastre” din imaginea »flori albastre tremur ude in vdzduhul tdmtict”(,,Calin (file din poveste)” de M. Eminescu) amintesc de cunoscutul motiv literar al florii albastre, semnifi- cind dorul de dragoste si neuitarea. Pre- zenta florilor albastre in spatiul nungii incadreaza acest eveniment in timpul etern al basmelor. Acestui albastru al te- restrului fi corespunde alt albastru - al vazduhului (,,mii de fluturi mici albas- ti”), transpunind cadrul nuptial intr-o atmosfera de vis. Motivul este reluat in aceeasi opera in versul Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta”, semnificind dorul neméarginit, nostal- gia, iubirea care nu moare niciodata. In popor, unei flori de culoare albastri i s-a dat numele de ,,floarea de nu-ma- uita”. Astfel, persistenta iubirii dincolo de trecerea timpului reprezinté prima semnificatie a florilor albastre pe care le poarta mireasa. In alta acceptiune, mirii din poem reprezinta perechea eterna. Albina Moris Meterling, in celebrul sau eseu asupra viefii albinelor, vedea concentra- t& fn istoria unui stup de albini marea istorie a omenirii. Insufletitoare a intre- gului univers, sminta a intelepciunii gi materializare a spiritului, albina poart& mesajul divin, fiind deseori asociata cu- noasterii $i initierii. In mitologia roma- neasc&, ea ramine mesagerul investit cu puteri magice, cici ,Albina face miere/ Mierea se face ceara/ Ceara se face fa- clie/ Faclia se aprinde/ Raiul se deschi- de/ Maica Domnului in brate/ Pe tofi ne cuprinde”, dup4 cum se spune intr-un text popular. In multe legende, povesti sau colinde, albinele sint legate de crea- rea lumii, ele apar ca ajutoare constante ale Creatorului. Simbol solar, albina s-a nascut din lacrimile Maicii Domnului gi9 este ocrotita de Sinziene sau de alte fip- turi miraculoase, dar tot ea este conside- rata un semn nefast, cdci i-a fost sortit acul inveninat, aducator de moarte. In ,Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangi, dupa ce eroul face urdinig al- binelor, ca si in alte basme populare, cra- iasa lor fi di o arip’ miraculoasa, apoi il ajut& s& treacd ultima proba la care il supuse Imparatul Rog: s-o deosebedsci pe printesd de sora sa geamana. Aici al- bina devine un motiv literar frecvent in basmele populare, cel al animalelor be- nefice, salvatoare pentru erou. Sugerind atmosfera de belsug gi feri- cire bucolic&, motivul este reluat de M. Sadoveanu in romanul ,,Fratii Jderi”: al- binele fac miere densé, iar spicul de griu este mare ,cit degetul mijlociu al unui barbat plugar”. In poezia , Albina”, G. Vieru aseama- n& procesul creator cu lucrarile albinei, Poetul invata de la ea ,,viefuirea curata”: »».ntimeni, nimeni nu-i in stare/ Aripa a- ti incdtusa”, ,As vrea pe drumul cel din urma/ Sa ma petreaca roiul tau”. Amurg Moment intermediar intre zi gi noapte, urmind imediat dupa coborirea soarelui, amurgul reprezint& un timp situat inainte de infiptuirea unui mira- col $i anunfa marea calitorie, adeseori moartea. ,,Amurg” este un cuvint vechi, format pe terenul limbii romane din pre- pozitia latineasc& ad si adjectival murg considerat de origine tracica, desemnind © culoare intunecatd, cu reflexe rosieti- ce. Sensurile etimologice ale cuvintului sugereaza disparitia luminii singerinde a soarelui care moare tn negura noptii. Totodat&, aceastd moarte a unui timp si a unui spatiu vesteste alt timp si alt spa- fiu ce vor lua locul celor vechi. A merge spre vest inseamna a merge spre viitot, dar printr-o serie de transformari obs- cure. Dincolo de noapte se afli nadejdea in zorii noi, Amurgul mai simbolizeazi i frumusetea nostalgica a declinului si trecutului. El este imaginea gi ceasul me- lancoliei si nostalgiei. . Moartea pistorului din ,,Miorita” este fixata la asfintitul soarelui, ,./a apus de soare”, iar cerbul vrajit din ,,Poveste. lui Harap-Alb” de Ion Creanga igi pics de puterea magica in amurgul zilei. Scriitorul M. Sadoveanu reia sen- surile simbolice ale amurgului mioritic in romanul ,,Baltagul”. Vitoria viseaza c& Lipan se departeaza de casa, trecind apa neagra a mortii la apusul soarelui: »lncerca sd-l opreasca pe Lipan si sd-i in- toarcé spre ea obrazul, ca sd i-l ceteasca. El era insa tot mai in fund. Peste el se revarsau ape de primavara”. Obrazul in- tors catre apus sugereazi moartea. Cri- ma $i pedepsirea vinovafilor au loc in amurg. Ritualul praznicului, de aseme- nea, se desfasoara sub lumina soarelui in asfintit, incheind moartea mioritica si lungul drum al femeii. Determinarea temporala din titlul poeziei Sara pe deal” de M. Emines- cu semnificd oprirea clipei. Atunci se produce imperceptibila trecere spre miracolul noptii, blinda lunecare spre cer. Termenul ,,sara” este unul vag, dar Proiectat in eternitate, continind ideea prelungirii in timp. In poemul ,,Dan, c&pitan de plai” de V. Alecsandri, motivul sugereaza vi- gurozitatea personajului, in pofida vir-10 stei sale:"$i cine-I vede falnic, aprins, cu fruntea sus, Ii pare cé alt soare se-nalta din apus”. * Parintele Toil din romanul »Frafii Jderi” de M. Sadoveanu, spune, in spa- fiul binecuvintat al manistirii, povestea bourului alb si a schivnicului, poveste care pare o rostire de taind sub impresia amurgului: In umbra pictata de citeva Saclioare si candele, parea ca sta in tacere duhul lui Dumnezeu si al muntelui.” B. $. Delavrancea, in ,,Apus de soa- te”, atribuie simbolului conotatii n apusul sugereaz4 moartea domnitorului Moldovei. Imaginea amurgurilor ravasitoare de toamna din-poezia bacoviana se asocia- 2A dizolvarii universale. Amurgul apare ca simbol al mortii violente: insinge- rat, apusul face ca frunzele care cad s& para lacrimi mari de singe: , Amurg de toamnd pustiu, de huma,/ Pe cimp sini- stre soapte trec pe vint -/ Departe plopii s-apleacd la pamint/ In larg balans lene- vos, de guma”.(,,Amurg de toamna”). In textul blagian ,,Batrinul calugar imi sopteste din prag”, apusul comport sensul reintegrarii cosmice: ,, Tinere care mergi prin iarba schitului meu,/ mai este mult pin-apune soarele?/ Vrea sd-mi dau sufletul...”. Poezia lui Vasile Voiculescu. pro- pune, poate, cele mai plastice si variate imagini ale amurgului. Pentru poet, simbolul asfinfitului se rezuma la clipa declansatoare de reverii: deasupra stu- falui, amurgul pare ,de tutun” (,Toam- na la balta”), iar in peisajul de pe deal, »vast chihlimbar, amurgul a prins in el colina” (Elegie in amurg”). Momentul asfintitului intristeaz fiinta, fi creazi © predispozitie special de jale si nos- talgie, venita din sentimentul pierderii iremediabile. In sonetul ,In gridina Ghetsemani” de acelasi autor, lisarea seri anun{& noaptea cea mare a supli- ciului si morfii: fl aflim pe Tisus, pe om in general, cu desavirgire singur in fata cumplitelor chinuri prin care trebuie si treaca. Poetul alege clipa de singuratate oméneascd a lui lisus, clipa ivirii sudorii de singe in pustietatea gradinii. Acest efect al stingerii este inregistrat de Nichita Stanescu in imagini spectacu- lare: ,O secundé, 0 secunda/ eu |-am fost zarit in undd./ El avea roscata fundd./ Inima incet mi-afunda” (,,1n dulcele stil clasic”). Rastimpul de curgere a inserarii spre seara deplina (,dintr-o inserare-n seara”) genereazi durerea grea, evoca- toare a mortii, dar si o emotie de indra- gostit. De aceea clipa cea repede prinde imagini strani, care oglindesc fragmen- tar observatia lirica: timpul amurgului este ca un ,pas de domnisoara”, lin si cochet, coborit dintr-un zbor dureros si trist (,dintr-o pasdre amara”). Prezent in romanul ,,Morometii” de M. Preda prin crepusculul familiei de tip patriarhal, motivul semnificd declinul unui mod de existent. Acelasi motiv, pen- tru copilul Niculae, reprezintd integrarea in universul nemuritor: ,Simfeam ca soa- rele e al meu, pentru totdeauna...Dar nu numai soarele, ci tot, norii, care ndvdleau Pasnici din urmé si soarele parca le dadea ‘foc, cimpia care isi inchidea incet geana ei uriasd, odata cu stingerea apusului...”. Si- mina, sofia lui Niculae, asociaza sfirgitu-i, de asemenea, cu asfinitul: ,, Uitd-te la soa- re cind coboara si adu-ti aminte de mine... Voi asfinti si eu.”i In textul ,Padure, verde padure” de G. Vieru, ,amurgul greu de stinci” evocd greutatea apisdtoare a pietrei de mor- mint. Poezia ,.n dulcele stil clasic” de N. Stanescu red4 atmosfera de blind’ me- Jancolie a unui univers delicat crepuscu- lar, subfiat de retragerea imperceptibila a luminii: ,dintr-o inserare-n seara”. In creatia lui D. Matcovschi, moartea paringilor este un dezastru cosmic pen- tru copiii care ramin singuri: ,,Si rasdri- tul curge-n asfintit”. Apa/ Apa vie/ Apa moarta Semnificatiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante: origine a viefii, mijloc de purificare, centru de regenescen{a. Ea reprezinta infinitatea posibilitatilor, simbolul fertilit&tii, inge- lepciunii, harului gi virtufii. £ simbolill universal de fecunditate. Daca muntele indicd gindirea ascensionala, apoi apa semnificd gindirea orizontala. Ca mas nediferentiat’, ea confine saminta pri- mordiala, toate semnele unei dezvoltari viitoare, dar si toate amenintarile de re- sorbtie. Ca toate simbolurile, apa com- porta sensuri diametral opuse: ea este generatoare de viati si generatoare de moarte, creatoare si distrugatoare. In traditiile crestine, apa simbolizea- 24 originea creatiei, e generatoarea viefii gia morfii. Orientalii au considerat apa simbol al binecuvintarii. Apele linistite semnifica pacea gi ordinea. Apele amare reprezint& amardciunea vietii. Datorita functiilor ei germinative si purificatoa- re, apa sintetizeazd sensul inceputului. In basmul popular ,Greuceanu”, picdtu- ra de apa vie pe care i-o da corbul fi va darui viata vesnicd. In mitologia noastri se spune ca, inainte ca Dumnezeu sa fi creat lumea, nu era decit apa nesfirsita. Viziunea apare si la Eminescu, in ,Scri- soarea I”, Secventa ,noian intins de ape” si sfirgitul lumii se leaga de simbolistica apei, tema potopului apocaliptic aparind obsesiv in basmele ¢i religiile mai multor popoare. , Dupa Mircea Eliade, apele simbo-* lizeazi substanta primordiala, din care toate formele se nasc gi in care toate se reintorc. In nuvela ,La tiginci”, apele simbolizeazi cunoasterea vietii, care, in viziunea autorului, este un labirint din care se poate iesi doar prin moarte. M. Sadoveanu, fascinat de solemni- tatea apelor, subliniaza adeseori functia Jor de a inocula o stare contemplativa: »Apele acelea nesfirsite, care domneau pre- tutindeni, intr-un tinut intreg, alcdtuiau o stdpinire.a necunoscutului si a tainei” (,Taine”). In romanul ,,Baltagul” apa neagrA sugereazi moartea lui Nechifor Lipan: ,L-am visat rau, trecand calare o apa neagra”. Avind virtuti sacre, apa in- tinereste, vindeca miraculos, ilumineazi fiinfa. In folclor exist’ motivul apei ne- gre, hotar intre lumi, motiv reluat de Sa- doveanu in romanul ,Baltagul”. Ton Creanga reia ideea in ,Poves- tea lui Harap-Alb”, in care eroul titular moare gi este inviat printr-un ritual cu apa vie si apd moarta, cu trei smicele de mér” sugerind regenerarea. Identificim motivul si in ,Tigania- da” de Ion Budai-Deleanu: in padurea blestematd, in care se rataceste Parpan- gel, sint doua izvoare gemene, care curg in directii opuse; cel din dreapta este bi-12 necuvintat gi cine va bea din el se spiri- tualizeaza si devine un ,,viteaz neinvins si leu inimos”, cel din stinga ,face mintea timpa si ndtingd.” In nuvela ,Dincolo de nisipuri” de F. Neagu, apa, atit pentru sateni, cit si pen- tru Susteru, constituie idealul rivnit cu infrigurare; nici drumul anevoios nu-i opreste pe ciutatori, dar, de fiecare data cind par a se apropia de ideal, acesta se indeparteaz’. Susteru este singurul om caruia i se vesteste sosirea apelor gi tot elo aude sub pamint. In final, am putea crede c& la a treia incercare (ca in bas- me) el a descoperit-o simtind in fat ,r3- coarea apelor”. In poeinul Paradis in destrimare” de L. Blaga, descingi in fluviul heraclitic, wingerii” ,inseteaza” dup’ Adevarul ultim echivalent cu viata. Apa din fintini inst (simbol al eternitatii, ,muma”) ,,refuzd ‘gale lor” ca semmn al pierderii capacitatii genetice: este ,apa vie” umpluta de ,paian- jeni mulfi”, saturati de Raul universal. La Bacovia, apa reprezint’ o adevi- rat prezen{i obsedanta. Ea apare nu doar sub forma de ploaie, lacrimi, burni- {8.ci gi de gheaf gi ninsoare. Universul poetic al lui Bacovia st& sub semnul apei care cade vertical. Poetul aduce vizi nea inecului colectiv, ca proiectie a fricii existentiale. In poezia ,,Lacustra”, ploaia nesfirsit’ evoch dramatismul materiei care se descompune, iar in poezia ,Rar” ea determina alienarea fiintei:” Ploud, ploud, ploua,/ Vreme de betie-/ $i s-as- culfi pustiul,/ Ce melancolie”. Apocalipsa Apocalipsa este simbolul ultimelor zile ale lumii, ce vor fi marcate de feno- mene infricositoare (uriase involburari ale marilor, prabusiri de munti, despica- riale pamintului, aprinderea vazduhului sia cerului, confuzia anotimpurilor, coruptia oamenilor,decadenta claselor sociale, rautatea, deciderea_moravuri- lor...). M. Eliade, in ,Istoria credintelor ideilor religioase”, vorbeste de Sfirgitul Lumii ca mit universal, in care urma de viata dispare, intreg Pamintul este inghi- tit de ocean, Stingerea Universului din ,,Scrisoa- rea I” de M. Eminescu e sfirsitul lumii, apocalipsa, extinctia, escatologia — mo- tiv mitic fundamental ce apare la poet intr-o proiectare succesiva .fabuloast: mai intii ca o moarte termica a sistemu- lui solar (,soarele ce azi e mindru el il vede trist $i ros/ cum se-nchide ca 0 rand printre nori intunecosi”), urmat& de un colaps gravitational, de o prabusire a »planetilor” scipati din ,frinele luminii” si apoi de disparitia stelelor (,,ca si frun- zele de toamnd toate stelele-au pierit”), de intunecimea orizonturilor cosmice (iar catapeteasma lumii in adinc s-au innegrit”), de oprirea timpului ,mort” si de rec&derea celor ce au fost pind atun- ci in miscare, pentru a incepe ,eferna pace”, haosul primordial. In ,.Memento mori”, poetul prevesteste Apocalipsa: ,,E apus de Zeitate, s-asfintire de idei.” In »lmparat gi proletar”, viata e definita ca un vis ce se incheie in mormint, lumile dispar. $i in ,Egipetul” magul descifrea- 74 Apocalipsa care ineaca civilizatia in nisipuri: ,Si-atunci vintul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,/ Astupind cu el ora- se, ca gigantice sicriuri/ Unei gingi ce fara viafd-ngreuia pamintul stors”. La Arghezi, teama de moarte transfor-13 ma universul cunoscut in imagine apoca- liptica: ,Ce noapte groasa, ce noapte greal/ A batut in fundul lumii cineva.” In volumul Lauda somnului” de L. Blaga, imaginile confin sugestia unui »apocalips blind si rustic” (Calinescu), in care potecile se retrag in padure si in pesteri, bufnitele se asazi pe brazi, iar portarul raiului, despuiat de atribu- tii, tine in mina un cotor de spada fara de flacari”; noaptea, in lumina siderali a unui alt ey, ciobanii pun pamint peste »mieii ucisi de puterile codrului”, in timp ce ,fetele stinilor” trec pe sub lund; c&zuti intr-un ,,paradis in: destramare”, ingerii caut& pe pamint fintinile adevarului, dar acestea ,refuzd giiletile lor”. Poetul ex- prima spaima (de sorginte expresionis- t&) in fata disolutiei universale, a unor »catastrofice pustiiri” care vor distruge totul. Apostol Apostol e numele dat fiectrui din- tre cei doisprezece discipoli ai lu lisus Christos, misionar crestin, adept si pro- pagator al doctrinei cregtine In ,Padurea spinzuratilor” de L. Re- breanu, prenumele personajului releva esenta sa: discipol al lui lisus, care repet jertfa Mintuitorului, intru izbavirea ne- amului sau. El este simbol al dragostei de patrie si popor, de adevar si framos. lubirea protagonistului e un zbor frint, dar admirabil si inalt, de aceea erosul romanului e proiectat pind la spiritua- lizare. Apostol, in fata morfii, ramine doar esenta: discipol al lui lisus care re- peta jertfa Mintuitorului intru izbavirea neamului sau. $i in alt scene, precum in dimineata executiei, preotul fi cere lui Apostol si fie tare, ,precum a fost Dom- nul Mintuitorul nostru lisus Christos”. In ultimul episod, Apostol intelege ci Dumnezeu e iubire, simtindu-si sufle- tul napadit de acest sentiment: ,,Atunci Apostol fu impresurat de un val de iubire izvorita parca din rérunchii pamintului. Ridicé ochii spre cerul tintuit cu putinele stele intirziate...Privirile ti zburau spre strdlucirea cereascd, in vreme ce in urechi i se stingea glasul preotului: ~ Primeste, * Doamne, sufletul robului téu Apostol... Apostol... Apostol...” Arama Metal sacru, arama a fost folosita la fabricarea instrumentelor de cult, din antichitate si pind in crestinism. Din arami erau gi vasele al caror zAnginit se auzea in bataia vintului in padurile sa- cre ale lui Zeus. Acest metal era simbo- Tul nealterarii si al nemuririi, precum si al dreptatii neinduplecate. Dual, si deci ambivalent, este si simbolul cuprins in legenda cAprioarei cu picioare de ara- ma. El poate insemna atit despartirea de pamintul corupt, gratie acestui metal dur gi sacru, cit $i ingreunarea cAprioa- rei, ugoara gi pura de felul ei, sub povara dorintelor pamintesti. Altfel spus, arama sugereaza fuga disperata a cAprioarei ne- obosite, care incearcd si scape de urma- rirea vinatorilor: curs perpetua si sacri a fecioarei silbatice. Simbol asociat cu prima virstd a fiin- fei, arama sugereaza puterea, violenta si ribufnirea. Arama constituie materialul instrumentelor muzicale gi al obiectelor folosite in ritual. In literatura, in bas- me dezvolta sensul celei dintii rataciri a eroului, care trebuie s& treaca cele trei14 piduri (de arama, de argint si de aur). »Codrii de arama” din poemul ,,Calin (file din poveste)” de M. Eminescu (cel mai frumos pastel din literatura romana ce prezinta un spatiu mirific si fabulos) separa lumea real de spatiul in care fe- ricirea mirilor avea si devina realitate. Arama sugereaza nu doar coloritul su- perb al naturii, ci si fosnetul metalic al frunzelor ori lucirea stins a tranchiu- rilor. In ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu, motivul sugereaza forta distrugatoare a atacului, duritatea loviturilor de arme, ecourile acestor lovituri auzindu-se in vazduh, ca un urias gong cosmic:”$i ca nouri de arama, si ca ropotul de grinde- ni/ Orizontu-ntunecindu-l, vin sdgeti de pretutindeni,/ Vijtind ca vijelia si ca ples- netul de ploaie...” Arama mai simbolizeaza si schim- barea, recladirea lumii, asa ca in poezia lui O. Goga. Poetul patimirii nationale igi exprima dorinta de a deveni un lup- t&tor al cirui cint s4 devin’ ,glasul de arama” al muceniciei celor multi: fn suflet seamdnd-mi furtund,/ Sa-I sit in matca-i cum se zbate,/ Cum tot ama- rul se revarsd/ Pe strunele infiorate;/ $i cum sub bolta lui aprinsé,/ In smalt de fulgere albastre,/ Incheaga-si glasul de aramda:/ Cintarea pdatimirii noastre.” (,Rugaciune”). Argint In sistemul de corespondenta al me- talelor si al planetelor, argintul este ra- portat la Luna. Prin contrast cu aurul, care este principiul activ, masculin, solar, diurn, produs de foc, argintul este prin- cipiul pasiv, feminin, lunar, apos, rece. Alb si luminos, argintul simbolizeaza, de asemenea, puritatea. El este lumina pura, asa cum este ea primitd gi redata de transparenta cristalului, de limpezi- mea apei, de stralucirea diamantului. In simbolistica crestina, el reprezinta in- felepciunea divin’, asa cum aurul evo- ca intelepciunea divini pentru oameni. Eroul multor povesti traditionale stie c& éste amenintat cu moartea atunci cind cutia cu tutun, furculita sau vreun alt obiect familiar incepe si se innegreasca. Ins argintul, pe planul eticii, simboli- zeaza obiectul lacomiei, degradarea con- stiintei. Astfel, pervertirea valorii sale este aspectul sdu negativ. Pentru romani, argintul este un me- tal utilizat in ritualurile de purificare, invocat in descintece si purtat pentru functiile lui protectoare. Argintul lim- pezeste si desface soarta omului; intr-un descintec de alungare a spiritelor rele, alaturi de matasea rosie, pana de paun si busuioc, se leag gi o bucati de argint; obiectele se inmoaie in apa neinceput’, iar descintecul se rosteste in vatra focu- hi. In general, in poezia lui Eminescu, lumina de luna este argintie, aflata in starea ei pura, deoarece apare ca ele- ment definitoriu pentru universul feeric, epurat de orice influenta a lumii reale. Imaginea unei nopti feerice, strabatute de iriziri diamantine, ca intr-un vis, este redata in ,,Calin (file din poveste)” de M. Eminescu:,... prin mindrul intuneric al padurii de argint” . In ,Mistretul cu colfi de argint” de $t. A. Doinas, argin- tul simbolizeaza idealul superior al unui cAutator deosebit. Pentru gasirea lui, se purcede la vin&toarea ritualica.15 Aripi Aripile sint, in primul rind, simbo- lul avintului, adicd al despovararii, al dematerializarii, ‘al eliberarii sufletu- lui sau spiritului, al descdtus&rii de sub povara terestra. In orice traditie, aripile se cuceresc, cu pretul unei educatii ini- fiatice si purificatoare, adeseori lunga gi primejdioasa. Avintul in zbor se refera intotdeauna la aspiratia sufletului catre o stare supraindividualé. Aripile mai in- dicd si facultatea cunoasterii: acela care infelege are aripi (,Jnteligenta este cea mai iute pasdre”). In Biblie, ele sint un simbol constant al spiritualizarii faptu- rilor care le detin. Sufletul are aripi de porumbel. Daci Dumnezeu, ca athetip, are aripi, sufletul creat dupa chipul sfu are propriile sale aripi, Daci omul se indeparteaz’ de Dumnezeu, isi pierde aripile; daca se apropie, le recapata. Ase- meni rofii, aripa este simbolul deplasarii, al eliberarii de conditia de loc si spati In general, aripile vor exprima elevatia pentru sublim, elanul de a depisi con- ditia umana. Aripa, amplificata prin detaliul cres- teri intr-un peisaj halucinant, semn al inalfarii, imprima semnificatii magice si evoca, in poemul eminescian ,,Povestea magului calator in stele”, imaginea in- gerilor care plutesc in univers: $i rds- {firati in spatiu ingerii duceau in poale/ A luminilor adince si blinde rugdciuni”. Magul ,zboara ca gindul” spre viitor, dus de o stea inaripat&: Se suie-n virf de munte, o stea din cer coboard -/ O stea, vultur de aur, cu aripe de foc/ In infi- nit el zboard,/ Stelele sclipeau sfinte si-n cale-i faceau loc”. In poezia ,Albatrosul” de Charles Baudelaire, motivul sugereaza situatia apasatoare a artistului in lumea vulga- ra, meschina si plictisitoare: ,,Si-aripile lor albe si mari le lasd:blegi,/ Ca niste! visle grele s-atirne caraghioase”. In poe- zia ,.Emoftie de toamna” de N. Stinescu, »aripile ascutite pand la nori” semnificd durerea profunda, de care poetul vrea si se elibereze prin zbor. La N. Labis, ari- pa simbolizeaza spiritul launtric. dornic’ s& se afirme: ,Aripa mea se izbeste me- reu de zabrelele namarginirii”. In poe- zia ,Plumb” de G. Bacovia, ,aripele de plumb” sugereaza disperarea, sentimen- tul apasator de izolare si singuratate: »Stam singur Tinga mort...si era frig.../ Si-i atirnau aripele de plumb”. Artist/ Creator Fiinté duala, sfigiaté intre desti- nul istoric gi cel etern, artistul cap3ta numeroase sensuri in literatura. Intre arte, poezia ocupi un loc privilegiat, este un reflex al indumnezeirii. Pentru romantici, poetul e un damnat, ,trasnit de soarta”, zice Macedonski, traieste cu dramatism nebunia-i. In poemul sati- ric ,Icoana si privaz”, Eminescu scrie despre firea poetului, care nu este decit un ,nduc”. Aceeasi viziune propune si poezia argheziana ,Nehotarire”, in care poetul traieste doua vieti, una de cum- plite umilinte in planul realitatii sociale, gialta de inaltare sublima, prin interme- diul creatiei. O. Goga identifica destinul poetului cu cel al preotului, dator si de- vind un ,apostol” al neamului. Manole din ,Mesterul Manole” de L. Blaga reprezinté Creatorul de pre- tutindeni si dintotdeauna. Zidarul gi-a iubit, mai presus de toate, tinara sotie16 frumoasi ca 0 floare, ins4 destinul lui de Creator a preficut-o in bisericd la care s4 se inchine toti muritorii. Numai prin moartea Mirei, soarta Creatorului se va implini. Destinul ti Manole este cel al tuturor creatorilor: de a-si realiza opera prin zbucium gi suferint& si de a fi ucis chiar de acest ideal. $i $tefan Gheorghidiu, personaj cen- tral al romanului ,,Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi” de C. Petrescu, traieste drama creatorului. El reface mitul lui Pigmalion, sculptorul care s-a indragostit de statuia Galateei, pe care el insusi 0 facuse. Ceea ce iubeste tindrul nu este femeia real, ci propria sa fictiune. De aici incepe drama: mai tirziu, pe masura ce iubirea se spulber, tinarul va trai suferin{a creatorului cdruia ii este negat’ capacitatea de a zAmisli. Ideea ar fi c4 omul cu constiinya, fiind creatorul lumii ca reprezentare, are libertatea de a alege o alt constiint& pe care 0 conside- r& egal cu a lui; or, de data aceasta, ale- gerea fiind gresita, libertatea interioara fi este contrazisa. In conceptia omului de creatie, arta inseamna generozitate si daruire dusi pina la sacrificiu, inseamna dorinja de a face bine oamenilor prin inseninarea sufletului lor. Ea mai consta intr-o per- manenta nazuin{& spre perfectiune, in vegnica sete de ideal, La tipul creatorului se refera si mog Mihail din nuvela ,,Sa- nia” de I. Drutd,cu spiritu-i blind si vis&- tor: ,Pentru cd iar ti apare in fata ochilor ceva alb, sprinten si frumos”, ,,acea inva- luire voiniceasca”, ,iar vine acel fior ce-i scuturd umerii”. La G. Meniuc, conditia creatorului- poet, intr-o societate neprielnicd lui, este una ingrata: ,Hei, nimeni nu ghices- te cind string pumnii mei,/ Razvratirea ma-ndbusd sau tremur de frg./ In fara asta eu umblu pribeag si strain,/ Tovards cimpurilor $i celor fra caimin./ Ce-i daca mi-i sufletul din foc $i azur?/ Ce-nseam- na azi o viata de trubadur?”. Ascet/ Eremit Fiinta iluminata, ascetul este cel care a parasit lumea si desarticiunile ei pen- tru rugaciune si comunicarea cu Dum- nezeu. Prin izolarea sa ascetic& de cele lumesti, poate dobindi harul vizionar si pe cel al binecuvintarii celor ce cauté un sfat. Desprins de lume si de patimile ei, el este filozoful ermetic prin excelenta. Temeiurile ascetului sint renuntarea la comunicare si nizuinfa de a fi singur cu Domnul”. Refuzind s&-si accepte conditia uman, cel ce a ales calea izola- rii igi refuz4 propriile limite, chutindu-si mintuirea dincolo de ordinea profana. Ca forma a vietii monastice (gr. ,mo- nos”- singur), sihdstria a fost practicaté mai intii de egiptenii cregtini, care isi duceau viata in desert, in grote sapate in stinca, in timp ce in Europa eremitii igi construiau chiliile in padure. Un asemenea personaj este schiv- nicul din povestea lui Ioil din romanul »Frafii Jderi” de M. Sadoveanu: ,up om schilav $i batrin”, care avea ,,canon sin- guratatea si mufenia”; acesta isi para- seste pestera doar in dimineata de dupa Inviere, la rasdritul soarelui, pentru a asculta ,,glasul pamintului”. La acest om sfint vine voievodul Stefan cel Mare, ca s& primeasca prin el un semn divin, o dezlegare, pentru a porni razboi impo- triva turcilor.7 Simbolul apare ¢i in lirica lui Mace- donski. Emirul din poezia ,,Noapte de decemvrie”, se indreapta spre cetatea sfint’ Mekka, supunindu-se probei ca- pitale de ascezi ce consti in traversarea pustiei: $i foamea se face mai mare-mai mare,/ $i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare.../ Bat.timplele...- ochii sint demoni cumplifi.../ Cutremur e setea, $-a foamei simtirel E sarpe, ducindu-si a ei zvirco- lire/ In pintec, in singe, in nervii-ndirji- fi.” $i hagiul Tudose, personajul lui De- lavrancea, savirsegte un act ascetic prin pelerinajul la Sfintul Munte; duce o via- {A absistenta gi tsi capt’ numele de om sfint, dar renuntirile lui sint 0 consecin- {8a zgirceniei maladive. Asteptare Asteptarea se impune, in special, prin poezia lui G. Bacovia. Agteptarea anihileaza libertatea, degradeaza fiinja, distruge sensul realitafii, genereazi un sentiment de nesiguranta si de teama. In poezia ,Plumb”, asteptarea se asociazi cu un priveghi: ,Dormea intors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, si-am inceput sd-l strig -/ Stam singur lingd mort... $i era frig../ $i-i atirnau aripele de plumb”. Viziunea din poezia ,Lacu- stra” asaz4 asteptarea in contextul unui univers labil, amenintat de potopul apo- caliptic. Tot tresarind si asteptind, izolat intr-o cas& lacustr, poetul resimte te- roarea timpului si a lumii. Pentru personajul lui Caragiale din nuvela ,,In vreme de razboi”, asteptarea se transforma intr-un cogmar, care il sta- Pineste si il distruge. Pentru Stavrache, momentul asteptat, in loc s& elibereze, devasteaza: ambele personaje innebu- nesc. Tema viefii ca asteptare si pregati- re pentru Marea Trecere apare la Bla- ga: »Astept in prag racoarea sfirsitului./ Mai este mult? Vino, tinere,/ ia tarnd in pumn/ si mi-o presara pe cap in loc de apa si vin./ Boteaza-md cu pamint” (,CAlugarul batrin imi sopteste din prag”). In poezia ,Gorunul”, poetul afir- mi cd fiecare clipa trecdtoare scurteaz’ asteptarea sfirgitului: ,O simt cum frun- za ta mi-o picurd in suflet/ si mut/ ascult cum creste-n trupul tau sicriul/ sicriul meu,/ cu fiecare clipa care trece,/ goru- nule de margine de codru” In poezia eminesciand, asteptarea accentueaza sentimentul solitudinii si amplificd sensul contemplatiei (,,Sara pe deal”), iar uneori intristeaza (,Lacul”). $i in poezia lui I. Pilat momentul as- teptirii, situat intre zi si noapte, declan- geaza reverii si meditatii profunde (,,Aici sosi pe vremuri”). In povestirea lui Fanus Neagu ,Din- colo de nisipuri”, oamenii asteapta ve- nirea apei pe vreme de secet4 cumplita. Epuizati de asteptare, se pornesc in in- timpinarea apei, in susul albiei uscate, dar speranfele nu le sint confirmate si, prada nebuniei generale, ei incearcd si sfideze asteptarea prin calatoria care nu duce nicaieri. Aur Considerat prin traditie cel mai pre- tios dintre metale, aurul este metalul perfect. El are stralucirea luminii. Este definit ca un produs al focului solar, re- gal, ba chiar divin. Simbol al perfectiu- nii, Luminii, cunoasterii, imortalitdtii. E18 considerat de alchimisti secret al pamin- tului. In traditia greacd, e simbol solar ce evoca fecunditatea, cildura, bogitia, iubirea. Element al vietii depline, semn al absolutului, aurul este asociat soare- lui, ratiunii gi cunoasterii. Este definit ca un produs al focului solar, regal, ba chiar divin. Imaginile lui Buddha sint aurite = semn al perfectiunii absolute. Fun- dalul icoanelor bizantine, de asemenea, e aurit. In Extremul Orient se crede c& aurul se naste din pamint, fiind copilul dorintelor pe care le are natura. Metal pretios prin excelent&, reprezinta taina cea mai adinc& a pimintului, gasindu- se sub unsprezece straturi de pamint si de minerale diferite. Aurul nu putre- Zeste, nu rugineste; este singurul metal care devine bumbac, fara sa inceteze sa fie fier. Cu un gram de aur se poate face un fir subtire ca firul de par, care s& in- conjoare tot satul. Metal ambiguu, aurul prezinti dualismul originar: este o cheie ce poate deschide multe usi, dar si po- vara putind sa-ti fringd oasele si gitul. E tot atit de greu sa-l utilizezi cum tre- buie, pe cit este de dificil s& ti-] procu- ri, Find simbolul bogatiei materiale, e si principiu simbolic al bogitiei spirituale. Numai ca aurul este 0 comoar& ambiva- lenta. Daca aurul-culoare si aurul-metal pur sint simboluri solare, aurul — mone- da reprezinti un simbol al pervertirii gi exaltdrii impure a dorinjelor. ,,Trebuie s§ ne amintim, in legitura cu aceasta, de caracterul primar al virstei de aur, cici virstele ce urmeazi (de argint, de bronz, de fier) marcheaza etapele descendente ale ciclului”.’ Aurul-lumina reprezinta simbolul cunoasterii. {n literatura, apare mai ales ca deno- tativ simbolic; ca gi folclorul, creatia ro- mantica il investeste cu functii absoluti- zatoare; fiinta angelicd are »par de aur’, paradisul este poleit, soarele devine ,co- pilul de aur” al marii, iar trecerile fericite se petrec peste un pod de aur. In ,Rondelul rozelor de aur” de A. Macedonski, aurul simbolizeaza piinea, gtinele, bogatia, iubirea si cildura: , Cal- dura de aur topit/ $i pulbere de aur pe grine,/ Ciobani si oi de aur la stine,/ $i aur pe flori risipit”. In contextul poemului ,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski, motivul aurului, impreuna cu cel al argintului, intregeste tabloul stralucitor al bogatii- lor emirului (,$i el e emirul, si are-n te- zaur/ Movile inalte de argint si de aur/ $i jaruri de pietre cu flacari de sori”), in opozitie cu neinduplecata sete de ideal. Balaur/ Dragon Balaurul este strajerul comorilor as- cunse gsi reprezinta, in aceasta calitate, adversarul care trebuie infrint pentru a le poseda. In Occident, el pazeste Lina de Aur, iar in China - Perla. Dragonul din Legenda lui Siegfried supraveghea- 24 si el 0 comoara care nu este altceva decit nemurirea. Sfintul Gheorghe sau Arhanghelul Mihail si dragonul, a ciror lupta a fost adesea reprezentata de artis- ti, ilustreaza nesfirsita infruntare dintre bine si rau. Balaurul este si un simbol al timpului distructiv, el anunta prabusirea lumii inapoi, in tenebrele inceputului. In traditiile populare, balaurul e pus in legatura cu furtunile pe care are puterea s& le declangeze. In povestirea ,Balau- rul” de M. Sadoveanu, monstrul aduce o furtuna care invaluie trasura celor doi19 fugari. Uneori, balaurii ti pedepsesc pe diavoli, alteori chinuie sufletul omului. De asemenea, balaurul se strecoara in case gi fi pedepseste pe cei indragostiti. De aici provine si imaginea creata de I. H. Radulescu, in poemul ,Zburatorul”, in care balaurul e fiinta misterioasd, por- tretizata in linii nebttoase, ce torturea- z4 tinara fata, simbolizind astfel erotica pubertatii: ,Balaur de lumind cu coada- nflacdrata,/ $i pietre nestemate lucea pe el ca foc./ Spun, soro, c-ar fi june cu dra- goste curatd;/ Dar lipsd d-a lui dragosti? departe de ast loc”. In romanul ,,Frafii Jderi” de M. Sa- doveanu, imaginea ostirii otomane este substituita de imaginea unui balaur cu multe capete si labe, atras in mlastind de trimbitele moldovenilor, ca intr-un tablou apocaliptic: Asa de tari au fost acele lovituri si atit de neinduplecate, cu mare pieire si jertfa din partea rizdsimii, incit trupul balaurului a fost curmat in doud. Jder si Nicoard au prins a bate sia mina inapoi coada, pravalind-o spre ca- rufele si sdivanele hadimbului...” In plan fabulos, metafora ,,trupul balaurului”, desemnind oastea otomand, sugereazd Raul. Baltag/ Secure Baltagul este un topor cu tdisurile plasate simetric, de-o parte si de alta a cozii, E deopotriva distrugator si obli- duitor. Interpretarile cu privire la cele doua tisuri fac din baltag un simbol binar cu trimitere la cele doua taisuri” ale oricdrei puteri. Simbolismul acestuia tine de dualitatea moarte — viata, repre- zentind, posibil, si cele dou naturi ale lui Christos, reunite in aceeagi persoana. Baltagul loveste si taie, iute ca fulgerul, zgomotos si stirnind scintei. In multe le- gende, el reprezinta o emblema a fortei. El crap scoarta copacului, fiind un sim- bol al patrunderii spirituale, precum si un instrument de eliberare. Intiia arma a omului, baltagul e un centru de integra- Te, expresia unei permanente, un fulger acumulat. Infipt in virful unei piramide sau al unei pietre cubice, ar putea fi in- feles ca act suprem de initiere, act ce se confunda cu iluminarea. Mortivul este reluat de M. Sadovea- nu. In ultima parte a romanului cu ace- lagi titlu, Gheorghita il loveste pe Bogza cu baltagul sau devenit ,,creanga de aur”, pentru a prelua ceea ce ucigasul luase de la Nechifor, folosind un alt baltag, cu aceeasi functie. Fiul isi recupereazi nu doar oile, ci $i locul pe care Nechifor il avusese in lume gi pe care i- Iuase uci- gasul. In context, motivul comporta mai multe semnificatii. El este unealta hota- ritoare in destinul munteanului caruia i-a fost hirizit ,sd-si cistige piinea cea de toate zilele cu toporul si cu cata”. De asemenea, baltagul poate fi considerat arméa a crimei si instrument al sortii lui Nechifor: ,,Oase risipite albeau farina... Cépajina era sparta de baltag”. In ter- menii mitului crengii de aur, baltagul inlocuieste arma prin care conducatorul tribului este ucis, pentru ca invingatorul sa-iia locul. In roman, baltagul este tot 0 »creanga de aur”: momentul in care fiul mortului il loveste pe Bogza cu baltagul in frunte simbolizeaza preluarea de citre tinarul inifiat a locului pe care tatal sau il ocupase in lume. In esenti, baltagul simbolizeaza viata, moartea si neistovita curgere a generatiilor.20 Ban Moneda rotunda, metalica, zimtata adeseori, dincolo de valoarea ei econo- mic, este investit& si cu functii magice; utilizat in vraji, ca sugestie a cercului, sau in ritualuri pentru dobindirea puterii, banul inchide in el o forta diabolica; cu un ban de argint se reteaza capul sarpe- Tui gasit in ziua de Sf. Gheorghe. In vri- jile de dezlegare, banul sugereazi aura protectoare a celui pardsit de noroc. In multe povesti vechi, se vorbeste despre un ban-spiridus, nascut dintr-un ou mic; el este vrajit si aduca celui care il detine alti bani, necurati. Replica diabolizata a soarelui, banul mai sugereaz si durata, in special prin sugestiile acelui galben care este siminta oului. Daca soarele este considerat ochiul lui Dumnezeu, »banul este ochiul dracului”; acest afo- rism popular rezumi semnificatiile do- minante ale banului. Banul e prezent in majoritatea ope- relor care trateazi tema avaritiei si ra- portul distructiv dintre om si ban. I. Slavici dezvolta aceast tez4 in mai mul- te opere. In nuvela ,,Moara cu noroc”, drama personajului Ghiti descinde, in principal, din neputinta de-a rezista is- pitei banului: ,Se gindea la cistigul pe care l-ar putea face in tovdrdsie cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa i i se impdinjeneau parct ochii: de dragul acestui cistig ar fi fost gata sd-si pund pe un an, doi capul in primejdie”. Persona- jul Mara din romanu! omonim traieste fascinatia banilor pastrati in cei trei cio- rapi; zgircenia {i altereaz4 simtul moral, dar ii d& un sentiment de atotputernicie. Banul domina sufletul Marei, ea spune: »Banul, dragii mamei, e mare putere, el deschide toate usile si stricit toate legile”. Ultimile cuvinte ale lui Costache Giur- giuveanu din romanul ,Enigma Otiliei” de G. Calinescu se refer’, de asemenea, la ban si trideaza avaritia proprietarului: Bani, ba-nii, pu-pungasule!”. Biserica Lacag al reculegerii si rugiciunii, al comunicarii cu Dumnezeu, biserica se afl asezata in centrul lumii, ascunzind in sine taina capitala, ceea ce face ca fiinga s{ dobindeasca intuitia sacrului, in atmosfera sa de stranie liniste. Ca orice centru, confine semnificatia Ge- nezei si valoarea inceputului. Biserica mai este simbolizata si de o vif de vie, o carabie sau un turn. Adesea compara- t& cu Fecioara Maria, Biserica mai este numita Mireasa lui Christos ori mama cregtinilor. Din acest punct de vedere, i se potriveste intreg simbolismul mamei. Arhitectura bisericii, aceasta fiind chipul gilocul lui Christos, reproduce o sintezi de simboluri: ,Eu sint calea, adevarul si viafa...", spune Christos, Simbolul se regiseste in balada po- pularé ,Monastirea Argesului”. Cind Manole se pregiteste si se arunce in vazduh, glasul Anei il face si cada mort, pentru c4 numai astfel Manole se conto- peste cu biserica si reface, in eternitate, cdsnicia cu Ana. Simbolul este reluat de Blaga in drama ,,Mesterul Manole”, in care zidirea Mirei nu mai reprezint& o jertfA sacramentala, ci o insufletire a li- casului, o legatura intre creatorul lumesc gi cel divin: ,lacasul e ceea ce unuia sin- gur ii e dat sd infaptuiascd patruns de cea mai inaltd taind cereasca”, Biserica devine simbol al valorii estetice eterne,al vocatiei creatoare. Or, biserica si Mira sint cele doua jumatati ale personalitatii lui Manole. Acesta dobindeste dreptul la taind pentru a inchide in zidurile biseri- cii semnul etern gi fertilizator al lumii. Desi Manole vrea sa-i distrug’ zidurile pentru a-si elibera sotia, este impiedicat de mesteri, fiindcd biserica nu mai apar- tine unui individ, ci eternitatii. Biserica indlfat de el din pamint si apa, din lu- mina si vint constituie 0 copie micsorata a Cosmosului sacralizat prin jertfa. Biserica reprezinta si un spatiu pe- depsitor. Alexandru Lapusneanu din nuvela lui Negruzzi, venit cu ginduri criminale in biserica, se ingalbeneste si face s& se cutremure'sfintele moaste. In nuvela lui Slavici ,Moara cu no- roc”, biserica inoculeaz& in mintea sa- maddului germenii cdintei; Lica, urmarit de poter’, se refugiaz4 intr-o biseric’, ceea ce ti declanseaz4 acestuia o teama nelamurita: , Fulgerele luminau intr-una chipurile sfintilor, ce priveau finta cu ochii lor nemiscati la omul abatut din cale, care venise sa tulbure linistea sfin- tului ldicas. Licd nu auzea si nu vedea nimic”, Profanarea bisericii (Lica rupea perdeaua altarului) fi d4 un sentiment de adinc& vinovatie: ,fnspaimintat, el singur nu stia de ce, facu un pas inapoi... Ti venea sd-si scoatd inima din piept, ti venea sd se repeada cu capul in zid, ca sd ramiie sférdmat la treptele altarului”. Motivul este prezent aproape in toa- te povestirile din ,Hanul Ancutei” de M. Sadoveanu: c&pitanul Nicolae Isac asculta ,,clopotele de la Tupilati”, Nasta- se Bolomir ,s-a cununat chiar la Sfinta Mitropolie”, comisul Ionita trage la han, linga biserica lui Lozonschi, Toderica 21 Catana este inchis in turn la Golia, jupin Damian are un dar pentru ,Sfinta noa- stra Maica Parascovia”. Reluat de O. Goga in poezia ,Biseri- cuta din Albac”, motivul sugereaza ideea de suferint&: ,Bisericufa din Albac/ Tu esti al vremurilor semn,/ Tot bietul no- stru plins sdrac/ E-nchis in trupul tau de lemn.” In finalul nuvelei ,Sultinica” de B. $t. Delavrancea, motivul bisericii e evocat in scena finala, ca o revenire la cele sfin- te: ,Sultdnica ajunsese in virful dealului... Privi lung la turla bisericii din sat...” Brad Considerat pomul vietii, bradul are functii in ritualele legate de toate cele trei evenimente ale vietii: nastere, nunta i moarte. Insusi cuvintul care defineste acest copac pare si fie foarte vechi, mos- tenit din fondul prelatin. Bradul apare in literatura populara, in special, pentru desemnarea falniciei si a vitalitatii. Vegsnic verde pe culmile muntilor, prin simetria exceptionali, el inoculeaza sensul perfectiunii si adeseori in poezia cult apare ca element al peisajului so- lemn sau ca reper in lumea trectoare. In poezia ,Bradul” de B. P. Hasdeu, po- mul sugereaz4 statornicia, rezisten{a si frumusetea, forta si vitalitatea poporu- lui:,,Cind arde soarele de mai,/ Cind vin- tul iernii geme,/ Mareful brad pe-naltul plai/ Sti verde-n orice vreme!” Aceeasi semnificatie o identificam gi in pastelul »Bradul” de V. Alecsandri: ,.n zddar tu, vrdjitoare,/ Aduci viforul pe-aice,/ In zadar imi pui povara/ De zapada si de gheafa./ Fie iarnd, fie vard,/ Eu pastrez a mea verdea{a”.22 Blaga il considera o legatura eterna intre cer gi pamint: Std intre zodii si fara gi un brad (,,Cintecul bradului”), iar Sa- doveanu ii confera valoare de emblema a spiritualitatii noastre, caci oamenii din »Baltagul” sint oameni ,,de sub brad”. Busuioc Planta protectoare, cu atribute puri- ficatoare si simbol al iubirii statornice, busuiocul se afla in strinsa legatura cu semnificatiile botezului si ale apei sfin- tite. Frunzele de busuioc sint utilizate la prepararea apei rosii de leac, despre care se crede c& detine puteri magice. Florile de busuioc raspindesc un miros pitrun- zator. In Congo, frunzele de busuioc sint utilizate pentru dezlegarea farmecelor si pentru alungarea duhurilor rele. Ele sint bune pentru vindecarea ranilor si a contuziilor. Alituri de un ou luat de la o gaind neagra, busuiocul este folosit si in descintecele de indepartare a stri- goiului. Literatura a facut din el un simbol al iubirii impatimite si un element de- finitoriu pentru atmosfera tihnita si cuprins’ de o vraja solara a satului ro- manesc. La Goga, este un fel de recipient al emotiilor lumii: in poezia ,,Reintors”, »trei fire de busuioc” devin martore ale juramintului sdu, iar in ,,Singur”, busu- iocul piere otravit de nefericirea poetu- lui: ,Bolnavit de doruri multe,/ Moare-n geam azi busuiocul/ Ni s-a dus in alta fara/ Amindurora norocul”. Busuiocul sfintit fi inoculeazi un sentiment de si- guranta: ,,Adormitor m-alind busuiocul/ Ingélbenit sub candela de paza” (.,Lacas strabun”). Floare a dragostei, busuiocul e aso- ciat albului servetelor sau paretarelor. El readuce, in plan simbolic, preaplinul verii, care, impreund cu focul din vatra si culorile somptuoase ale covoarelor, prelungeste frumusetea si intensitatea solara a verii. Motivul e prezent in poe- zia ,Harta” de G. Vieru cu semnificatia de valoare spirituala: ,,latd ca la rdsdrit/ pamintul nostru/ se margineste/ cu por- tretul marelui Eminescu, la asfintit ~ cu cel al marelui Creangé, la miazd-noapte ~ cu smicele vechi de busuioc, la miaza- zi — cu patucul baiatului meu”. In poezia ,Busuioc” de V. Roman- ciuc, planta tine de ritualul cregtin, are puterea magica de ocrotire: ,.Busuioc la nastere,/ Busuioc [a moarte,/ Floare de tristefe,/ Floare de noroc,/ Viata noastra toaté,/ Doamne, cum incape/ Intre doud firel Mici de busuioc!”. Cal Este o traditie, se pare, potrivit c4- reia, la origine, calul fisneste, galopind ca singele in vine, din bezna adincuri- lor, fie din maruntaiele pamintului, fie din adincurile mari. Acest cal arhetipal este purtitorul deopotriva al vietii si al mortii, fiind legat atit de focul ce nimi- ceste si triumf&, cit si de apa ce hraneste gi ineaca, Multi considera calul simbol al inconstientului, al dorintei nestavilite. Dar dupa noapte vine ziua si se intimpla calul s&-si pardseasca aripile intunecate, inalfindu-se la ceruri, in plina lumina. Atunci el apare intr-un alb vesmint de slava, reprezentind instinctul stavilit, sublimat. Intre om si cal intervine o dialectica specific§: sub soarele amiezii, purtat de navalnica-i goana, calul galo- peaza orbeste, iar claretul, cu ochii mari23 deschisi, ti alunga spaimele si il indreap- ta spre finta pe care si-a propus-o; dar noaptea, cind, la rindu-i, cdirequl este orb, calul devine calauza clarvazatoare. Desi este erou, stapinul trebuie si renun- fe intrucitva la propria-i personalitate gi si se lase pe seama puterilor supranatu- rale ale calului: ,Calare pe Vizir si im- presurat de curteni, Maria sa a facut in pas ocolitl batdliei; apoi s-a oprit in locul unde mértii moldoveni fusesera aduna- ti. Se opbea ici colo cautind cu privirile, pind ce deodata a simtit la harmasarul sdu o neliniste. Maria sa a descélecat si a cunoscut la citiva pasi-pe comisii sdi, $i mai incolo pe batrinul Céliman, staroste- le” (,,Pratii Jderi” de M. Sadoveanu). In m&sura in care calaretul il con- duce spre o cale gresiti, el descopera umbrele, fantomele. Dar calul poate fi oricind un aliat al demonului. Insotito- rul gi sfatuitorul eroului, este totusi, de cele mai multe ori, animalul benefic. In timpuri indepartate, e posibil ca el sd fi fost animal de cult. Emblema a eroicu- lui, sporeste prestigiul rézboinicului si de aceea calaretul apare ca erou initiat in cultul Cavalerului prin cele trei trepte: jertfa, lupta si izbind’. Din acest punct de vedere, calul supus, adicd invins $i imblinzit reprezinta un simbol al trium- fului. Caii inaripati, stralucitori si bene- fici, sint adeseori mesagerii divini si pro- tectori ai luptatorilor. In spatiul Daciei fericite, ,caii albi ai zinei Dochii” devin simbol al armoniei generale. Ca fina inaripata, in basme, el poate patrunde pe celalalt tartm, zboara ca gindul, se Tevitalizeaz’. periodic, hrinindu-se cu JAratic, si cunoaste toate vicleniile lumii. In ritualurile funerare, conduce sufletul mortului, ciliuzindu-I spre lumea de dincolo. Caul alb, dar de un alb straluci- tor, este solar, luminos si reprezinta ma- retia; calul negru este, de obicei, bidiviul mortii, desi in unele texte rusesti acesta devine simbol al tineretii gi al vietii tri- umfatoare, In balada ,,Toma Alimos”, ca gi pas- torul harazit mortii din ,,Miorita”, hai- ducul ii cere animalului-prieten si-i oficieze ritualul intoarcerii in natura: groapa si-i fie sipat in codru, florile de pe mormint sa-i aminteasc ,,mindrei” de cel disparut, finul asternut in noul »pat” si-i inmiresmeze somnul. Manea apare pe un cal negru - simbol al des- tinului malefic. Calul poate fi si un depozit de ne- multumire, un perfid si un narivas pe care doar eroul il poate imblinzi, Nesu- pus omului, el este un pericol, dar si un animal care impune teamé gi, sub acest aspect, poate intrupa ameninjarea. Ca animal invins de erou, calul se trans- forma in aliat si calauzitor. In basmul »Tinerefe fara batrinete si viata fara de moarte”, calul se vitalizeaza, pentru ca apoi s& poat fi ciluza spirituala si re- flex al constiintei eroului; in final, calul face ,tocmeala” cu printul pentru a-1 insoti pe ultimul drum gi, odata intrati in timpul profan, nu-i mai cere acestuia sa-gi respecte promisiunea, ci ,,fi sdrutd mina’ si pleaca. Este vorba, asadar, de ca- lul insofitor al mortilor si de aceea este, in primul rind, cAlauzitor. In ,,Povestea lui Harap-Alb”, calul il ucide pe Spin, in momentul in care toate probele sint de- pagite; gestul stu pregateste intoarcerea lui Harap-Alb din moarte.24 Carte Cartea este simbolul universului. Cartea vietii din ,Apocalipsa” se afla in centrul Paradisului si se identifica cu Pomul vietii: frunzele pomului, intocmai caracterelor cirfii, reprezinta totalitatea fiinfelor, dar gi totalitatea legilor divine. Cartile sublime erau consultate de ro- mani in imprejurari iegite din comun; ei credeau ca, prin rispunsurile divine ce le aflau intr-insele, isi pot izbavi nelinistile. In Egipt, Cartea mortilor era o culege- re de formule sacre, inchise in mormint impreuna cu cel disparat, menite si ple- deze in favoarea lor la judecata final si si-i implore pe zei sa le inlesneasca stra- baterea infernului si accesul la lumina soarelui vesnic. Cartea apare ca simbol i divine, care nu este dezvaluita itiatului. Daca este inchisa, car- tea isi pastreaz4 taina. Odata deschisa, igi las& infeles continutul de citre cel care 0 priveste. In textul ,,Minunea cartii” de N. Da- bija, cartea semnific’ puntea de legiturd intre generafii, oameni, popoare, depo- zit al experientei umane. Autorul scrie: »Cartea, cu ajutorul cuvintelor, fixeazd Sgindirea, ideile, intimplarile lumii. Ca acestea sd nu se uite.” Semnificatiile motivului in poe- zia Testament” de T. Arghezi ar fi de treapté in marea ,,trecere” universala; vhrisov” al innobilarii prin munca; ,cu- vinte potrivite’; rezultat al sublimarii uritului $i al transforméarii lui in frumos: (,Facui din zdrenfe, muguri si coroane”); convertirea ,,durerii” adunate in ,,vecii” in creatie artistic’ ce izbaveste si puri- ficd. In versurile ,Cartea mea-i, fiule, 0 treapta”, motivul exprim&’ mostenirea spirituali transmisd urmasilor. Moste- nirea pe care o lasi eul liric este, aparent neinsemnata, e doar ,un nume adunai pe-o carte”. Ideea continuta aici este cd procesul de realizare a unei opere (cArti) este unul anevoios si indelungat (nue adunat”), la capatul c&ruia poetul isi va aduce partea lui de contributie la curge- Tea ascensionala a generafiilor. In poezia »Ex-libris” de acelasi autor, motivul car- tii comport semnificatia unei trepte in evolutia spiritual’, unui depozit de valo- ri si spatiu al cunoasterii rationale: ,,Car- te frumoasé, cinste cui te-a scris,/ Incet, ginditd, gingas cumpanitd;”, iar in Rug’ de seari”, cartea face parte din vegnicul mit al universului: ,Si-nghite-ma intreg, in haos,/ Umil, senin si mulfumit/ Ca las in urma mea repaos,/ $i-0 foaie noud de adaos/ La cartea Vesnicului mit/ fn care visul mi-e strivit/ Ca un vldstar de mar- garit”. Simbolul apare si in nuvela ,Sarma- nul Dionis” de M. Eminescu. In ambele ipostaze (Dan/ Dionis), personajul des- coper in cartea lui Zaroastru un mijloc de anulare a timpului gi o cale spre Para- dis. In aceastd opera, cartea apare ca un obiect magic: ,Pe 0 pagind gasi o mulfi- me de cercuri ce se tdiau, atit de multe, incit pdrea un ghem de fire ros sau un Paienjinis zugravit cu singe”. Pentru omul fara cultura, cartea este spafiul iluminat, in care acesta se simte opresat si pierdut, Astfel, reprezentantii dictaturii comuniste din romanul lui M. Preda Cel mai iubit dintre paminteni” ingeleg s& lupte cu lumina c&rtilor prin arderea lor: ,Auzisem indata dupa nafi- onalizare ca niste comisii de inventariere a bunurilor mosierilor de prin conace25 socotisera de pilda cartile acestora drept ceva daundtor, din moment ce le gdsisera intr-un conac mosieresc, le aruncasera in curte si seara faranii faceau cu ele un foc pasnic, taifasuind la lumina lor fizicd, in timp ce straémosii lor culturali le scrisese- ra pentru lumina lor spirituala”. Cartea (scrisoarea) pe care o trimite iubitei unul dintre fii falnicului domn. la sfirsitul luptei din ’,Scrisoarea III"de M. Eminescu prezint’, de fapt, 0 doina de catanie ce sintetizeaza, in simplitatea pura a termenilor, frumusefea sufleteas- c& (,ochii cu sprincenele”) si spatiul sil- vestru (,codrul cu poienile”). In poezia ,,Legamint” de G. Vieru, eroul liric intretine un adevarat cult al c&rtii lui Eminescu, sub constelatia spi- ritual a cdruia {si recunoaste statutul plenipotentiar de poet: ,.Stiu: cindva, la miez de noapte/ Ori la rdsdrit de Soare/ Stnge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra carfii Sale”. Casa Ca gi cetatea, templul, casa se afla in centrul lumii, este imaginea universului. Ea este un simbol feminin, cu sensul de refugiu, de mama, de protectie, de sin matern. Primul nostru colt de lume, pri- mul univers, casa semnifica permanenta unei spiritualitati, este un punct de ple- care, dar si un punct de convergenta a tuturor drumurilor-intoarceri. In lite- raturd, casa nu e doar pereti de piatra si fatada, ci catedrala a sufletului. Ea este 0 axa intre cer $i pamint, e Licagul familiei sial dragostei. Casa parinteasca din ,Amintiri din copilarie” de I. Creangi semnificd un Centru al lumii niciodat& uitat ,cdtre care sufletul de copil al autorului se in- toarce spre a-si mentine tinerefea aido- ma anticului Anteu” (C. Miu). Purtind in mina ,,creanga de aur” a nemuririi sale viitoare, Nic& isi incepe ,drumul” in viata in casa parinteascd ce simboli- zeaza Casa natala universal’. Spatiu al jocului (in care Nica si ceilalti copii se aflau mereu in petrecere) si loc protejat de prezenta pirintilor, modesta locuin- {a devine spatiu cosmicizat prin soarele chemat de copilul cu par balai. In opera lui I. Drut&, motivul casei se asociazi cu destinul personajelor: casa mare a Vasilutei, casa dornici de co- costirci a Rutei, casa-stind a pastorului, casa-clopotnit’ a lui Horia, casa-bise- ricd a Ecaterinei, casa-pamint a lui Gh. Doinaru. La acest autor, casa are cer, are pimint-temelie, are ferestrele des- chise cu licomie spre lume. Pe Onache Cardbus din ,,Povara bunatafii noastre” dorul de casa il face s& infrunte riscuri- le unui riu in primavara. Ciobanul din »Toiagul pastoriei” revine din fundul lumii, durindu-si de fiecare data casa, adic& destin. Pentru el, casa e un spatiu al statorniciei si puritatii, al sigurantei si retragerii in intimitate. Construit pe virf de deal, are asemanare cu stina, este © continuare a casei din vis: ,,Si-a ridi- cat deci o cAsutd acolo, in virful dealu- lui, pe un petec de pamint mostenit de la réposata sa maicé... numai cd prea semana ograda ceea a ocol; portifa prin ceva amintea de strunga prin care trec dimineafa oile cind le vine vremea mul- sului.,.” Bunelul lui Isai, personaj din roma- nul ,,Zbor frint” de V. Besleaga, se in- toarce pe jos acasi tocmai din Galitia.26 In rizboiul anterior, trecuse prin multe primejdii, dar ,numai dorul de casa |-a ajutat”, afirma I. Ciocanu. Motiv prezent in ,,Hronicul gi cinte- cul virstelor” de L. Blaga, casa si locurile dimprejurul ei se prezinta ca loc sacru, magic, legendar si mitic: ,Aceasta era lumea mea: casa, sura, stogul de paie de dupa sura, in care imi faceam, in fiecare vara, un labirint...” Ulterior, aflindu-se departe de casa parinteasca, autorul va scrie: ,Aveam doud umbre, 0 umbra de zi si-o umbra de noapte. Umbra de noapte era a doru- lui. Md chinuia dorul de casa,” Casa de la fara din poezia argheziana devine un spatiu sacralizat: ,Seara stau cu Dumnezeu/ De vorba-n_ pridvorul meu” (,,Denie”) In poezia Casa parinteasca” de G. Vieru, motivul asigura o centrare cosmi- ca: ferestrele deschise in univers, fintini- le ~ sonde adinci in istorie, vintul curat gi mirosul de brazi — oglinda sufletului si chipului, ploaia ~ ritual, floarea-soarelui ~ faguri de miere: ,Acasd Patria mai li- nistitd este/ $i mai a mea”. Castan In stravechea China, castanul cores- pundea vestului gi toamnei. Era sidit pe altarul Pamintului indreptat spre acest punct cardinal. Traditia a facut din cas- tan un simbol al prevederii, fructul siu servind drept hrana pentru iarna. Uriagul castan din ,Hronicul si cin- tecul virstelor” de L. Blaga copleseste cu coroana lui toata casa, simbolizind inge- rul ocrotitor. Legat printr-un duh ascuns de destinul casei si al familiei, acesta se stinge odata cu moartea st4pinului. Castel Castelul este, de obicei, situat pe in- altimi sau in luminiguri de paduri: este © constructie solida gi la care se ajunge greu. Castelul da o senzatie de siguranta, ca gi casa, in general, dar in cazul sdu este vorba despre un grad sporit de securita- te. Este un simbol al protectiei. Po: lui insd fl izoleaza intrucitva de mijlocul cimpiilor, padurilor sau colinelor. Ceea ce se afla induntrul siu este despartit de restul lumii, capita un aspect inde- partat, pe cit de greu de capatat, pe atit de rivnit. Ceea ce ocroteste castelul este transcendenta spiritualului. Este consi- derat adapostul unei puteri misterioase si imperceptibile. Castelele apar in pa- durile si in muntii vrajiti, avind faima unor locuri sacre. Tot in castele se afl preafrumoasele tinere adormite, ce as- teapta si fie trezite de drumetul indra- gostit, sau feti-frumosi sfirsiti de dor, ce aleargi s-o intimpine pe frumoasa cala- toare, Castelul simbolizeaza conjugarea dorintelor. Castelul negru este castelul pe veci pierdut, dorinta condamnata s& nu fie vreodata implinita; este imaginea infernului, a destinului incremenit, fara speran{a de intoarcere sau schimbare; este castelul fira punte si de-a pururi pustiu, in care salasluieste doar sufletul singuratic. Castelul alb este, dimpotri- va, un simbol al implinirii, al unui des- tin desavirgit, al perfectiunii spirituale. Castelul cu luminile stinse, care nu este neaparat castelul negru, simbolizeazi inconstientul, memoria confuza, dorinta nedefinita; castelul luminat, care nici el nu este castelul alb sau de lumina, sim- bolizeaza constiinja, dorinta aprinsa, proiectul realizat.27 Castelul din poemul ,,Luceafirul” de M. Eminescu, in care traieste fata de imparat, simbolizeaz& inconstientul, dorinta imprecisi, condamnat a nu se realiza vreodat’, ba chiar pamintescul din firea eroinei, in opozitie cu lumea strilucitoare a Luceafarului nemuritor: oi cit de viu s-aprinde el/ In fiecare sea- ra,/ Spre umbra negrului castel, Cind ea o sd-i apara”, Cavou Cavoul, in contextul poeziei bacovie- he, este un spatiu al somnului vecin cu moartea, o anticamera a Neantului, caci intregul sens al poeziei bacoviene este prabusirea lentd in moarte, sub apasarea plumbului, Motivul este dominant in poezia simbolista, care cultiva echivocul si vagul, si comporta diverse acceptii. Cavoul ar putea fi camera poetului ,cu briie negre zugravita” (,,Singur”) — cel mai mic cerc al solitudinii sale. Cavoul ar mai putea sa reprezinte oragul care, intr-o zi de ninsoare urias4, devine un intins cimitir: .$i ninge ca intr-un cimi- tir (,,Nevroza”) — al doilea cerc al singu- ratagii bacoviene. Prin extensie, ,cavoul” ar mai putea simboliza planeta: ,,fntreg pamintul pare un mormint” sau chiar intreg Universul: .Pe zdri argintii, in imensul cavou”- ultimul cerc spatial al solitudinii $i agoniei bacoviene. Prins intre aceste cercuri concen- trice ale Nefiintei, poetul devine prizo- nier al unui spatiu intunecat, apasator si rece; singuratatea viului in aceasta lume a mortii ar putea sugera implacabila lu- necare in Neant, prin includerea tuturor in acelasi destin. In poezia ,,Plumb” de G, Bacovia, ca- voul simbolizeaz’ imposibilitatea iegirii din spatiul unei lumi, in care ti se refuzd implinirea aspiratiilor: ,Stam singur in cavou...si era vint.../ $i scirfiiau coroane- le de plumb”. Verbele la imperfect pre- lungesc aceasta stare, plasind eroul liric intr-o nemigcare incremenitd parca pen- tru vecie: ,dormeau”, stam”, ,scirtiiau”. Calatorie Simbolismul calitoriei, extrem de bogat, se rezuma totugi la ciutarea ade- varului, a pacii, a nemuririi, la descope- rirea unui centru spiritual. Cautarea lor a dat nastere aventurilor nenumarate. Calitoria mai inseamna seria de incer- cari pregatitoare ale initierii, ca progres spiritual. In masura in care cdutarea muntelui central, de exemplu, este o inaltare spre axa lumii, urcarea lui este egalé cu inalfarea la cer. Acelagi lucru se poate afirma gi despre trecerea poduri- Jor. Mersul spre centru se mai explicd prin cSutarea Pamintului Fagaduintei. Calatoria exprima o dorinfa profunda de schimbare interioar’, 0 nevoie de noi experiente; ea este marturia unor nemulfumiri ce imping la cAutarea si descoperirea de noi orizonturi. De fapt, calatoria nu se implineste decit indun- trul fiinfei (.Calatoreste in tine insufi. $i acolo, in tine insufi, vei ajunge la Marea Pace”). Calatoria ca fuga in sine nu-si va atinge niciodata scopul. In toate literaturile, calatoria simbo- lizeaz4 o aventura gi o cercetare, fie cd este vorba de o comoara sau de o sim- pl& dorinta de cunoastere, concreta ori spirituala. Mereu nemultumiti, calitorii viseaza la un necunoscut mai mult sau mai putin accesibil. Dar nu gisesc ni-28 ciodati lucrul de care au vrut si fag’: pe ei insigi. Astfel cAlatoria devine semnul unui perpetuu refuz de sine. In basmul popular ,,Greuceanu”, Junga calitorie a personajului este un drum al destinului, el fiind un ales. Calatoria realizata de Nica din »Amintiri din copilirie” de I. Creangi e cea de la Humulesti la Iasi si reprezintd © ,coborire” din universul pur al copils- riei; Nica pierde insula de nemurire, care era Humulestiul si calatoria il va condu- ce lao adevarata drama a instrainarii. Pentru Dionis/ Dan, personajul cen- tral al nuvelei ,Sarmanul Dionis” de M. Eminescu, care traverseaza timpul prin intoarcerea in vremea si spatiul apus prin ascensiunea ficutd in lund, calato- ria se dovedeste o cdere adamica. In naratiunea ,,Descoperind riul” de F. Neagu, cilitoria (reali, imaginari?) copilului incepe accidental, sdrind in al- bia bunicii Paraschiva, ce ,,se rotea goala alaturi de mal”. Pentru Banica clatoria semnificd cunoagterea primara a lumii, a naturii inconjuratoare, cu toate splen- dorile ei. Calatoria lui Ionut Jder din romanul »Fratii Jderi” de M. Sadoveanu semni- ficd initierea si invatatura personajului. La fel ca gi in basme, drumul si aventuri- le reprezinta probe si incerc&ri, prin care Ionut dobindeste experiensa gi intelep- ciunea vietii. Motivul calatoriei in ,,Ultima lund de toamna” de I. Drug devine proba a valo- rilor eterne. Copiii n-au venit la izvorul vietii si pe batrin il chinuie gindul: au nu cumva gi-au pierdut esentele culturale adunate de veacuri de catre neam? Imaginea ,,Ratdcitor, cu ochii tulbu- ri/ Cu trupul istovit de cale” din poemul »Rugiciune” de O. Goga sugereazA mo- mentul de cumpana pe care il traieste tinarul autor aflat la inceput de drum; el este un cAlator, un cdutator care vrea s4-gi gaseasc& rostul sau in mijlocul po- porului caruia ii apartine. Motivul calitoriei in romanul ,,Bal- tagul” de M. Sadoveanu presupune lungul drum al Vitoriei in cdutarea ose- mintelor lui Nechifor, acesta fiind o re- plicd le ,marea calatorie” in care a plecat »dalbul-de pribeag”; si pentru ca sufletul lui s8-gi gaseasca odihna, femeia si fecio- rul ei cutreier& muntii, spre a implini da- tina: Sa nu ramiie intre lupi; sd-l aduc intre crestini”. Camasa In tradifia celtic, de un trup imbra- cat in cdmasa nu se atinge nici o boala, c4masa fiind insemnul ocrotirii. Faptul de a nu avea nici cimasa este semn nu numai de deplina siracie materiala, ci gi de total singuratate morala si de renun- fare la lume: nici uh loc material, nici un om gi nici o iubire nu-ti mai oferd ocro- tire. Faptul de a-ti da si cAmaga de pe tine este, dimpotriva, un gest de nefar- murita generozitate. In masura in care cAmaga este o a doua piele, esti dispus si te daruiesti pe tine insufi, sa-ti impar- tdsesti intimitatea. Simbolismul cAméasii este nuantat de materialul din care este facutd gi care se afl in contact direct cu trupul: cinepa grosolana pentru [4ran si ascet, in fin pentru oamenii de lume, miatase de pret pentru cei bogati, orna- mente bogate pentru cimaga purtata la diferite ceremonii. In poezia ,,Camasile” de G. Vieru,29 motivul reprezint& esenta vietii mamei, © parte din fiinja celui dus, camagile constituie obiecte aproape magice, ca si cum, prin spalarea lor, feciorul ar putea fi adus acasd. In context, cimagile mai sugereaza viata pasnica: ,$i nu le-a im- bracat de mult feciorul”. Caprioara C&prioara este in esenté un simbol feminin. Pentru copiii nevinovati ea poate deveni o mami-doici. Asemeni mielului, ea este simbolul impotrivelii: ea se opune agresivitatii dominatoare. Frumusejea sa se datoreaza stralucirii extraordinare a ochilor: privirea fi este adeseori comparatd cu cea a unei fete ti- nere. Caprioara cu picioare de bronz, pe care Heracles vrea s4 0 captureze dupa o urmirire indelungat’, simbolizeazi infelepciunea. In acest punct, simbo- lul metalului sacru gi cel al cprioarei fugare se intilnesc. In traditia celtilor, vindtoarea de caprioare simbolizeaza si cutarea infelepciunii care nu se afli decit sub un mar, pom al cunoasterii. In multe mituri, este simbolul nimfelor si poate avea caracter demonic, cu toate cA ciuta ni se pare o faptura blajina. In unele basme, fetele erau transformate in ciprioare. O veche legenda chinezi relateaza despre o cAprioara care a nas- cut o fetita. La moarte insa cadavrul ei a disparut, dezvaluindu-si astfel originea supranaturala. In poezia ,Moartea cAprioarei”de N. Labis, simbolul poarté valoarea copila- riei cu care are loc o rupere foarte dure- roasi, ciprioara constituind o pierdere esentiala. Din perspectiva unei herme- neutici a simbolurilor, despre ,,Moartea caprioarei” s-a spus cd ea ar reprezentao figurare a patrunderii intr-o noua treap- ta de virstd insofita de pierderea purittii gi inocentei originare a copilariei. Ceas/ Ceasornic Constient ca .ceasul care loveste” a venit, Toma Alimos din balada populari cu acelagi titlu las4 murgului nazdrivan sarcina ingroparii. Ideea este ci omul e muritor, ci vine o vreme cind ii soseste »ceasul” implinirii destinului omenesc (.dar si ceasul mi-a sosit”). In ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu, ceasornicul care urmeazA singur ,lunga- a timpului carare” simbolizeaz’ nu doar timpul marelui Univers: lumina, impe- rioasd gi palida, este potriviti pentru a domina o lume van gi absurda, nascuta dintr-un vis al neantului. Cenusa Simbolismul cenusii e determinat, mai inti, de sensul pe care-] comporta acest cuvint: ceea ce rimine dupa stin- gerea focului. Mai presupune cadavrul, reziduu al trupului, dupa ce s-a stins in . In orice viziune, cenuga va simboliza lipsa de valoare, nulita- tea legati de viata omeneasca, datorita precaritatii acesteia. Ascetii crestini isi amesteci hrana cu cenus&, ca semn al renunfirii la orice vanitate paminteasca. Dar acest simbol nu este lipsit de nuante si extinderi. La chinezi, viziunea cenusi- lor umede era o prevestire a mortii. Ce- nusa de trestii era folosita pentru a opri apele potopului, Cenuga stinsa, cu care comparat capul unui intelept, semni- ficd oprirea activitatii mentale. Dar tot30 ceea ce este legat de moarte tine de sim- bolismul eternei reintoarceri. Astfel, in manistirile crestine, s-a pastrat obiceiul de a-i culca pe muribunzi pe pamintul acoperit de o cenusa agezat in forma de cruce, aceasta fiind un simbol universal alalternantei viaja/moarte. Cenuga bine- cuvintata este utilizata in cadrul sfintirii unei noi biserici. La unele triburi, preo- tii invocau ploaia, raspindind cenusa pe creasta unui munte. In poezia ,Intoarcere in ,rina” de T. Arghezi, motivul comport semnificatia de ideal national pistrat cu sfintenie: »cenusa morfilor din vatra”. In finalul nuvelei ,Moara cu noroc” de I. Slavici, la intoarcere, batrina nu gi- seste decit zidurile innegrite de fum ale hanului, gramezile de praf si cenusa din care se vedeau oasele celor care fusesera Ghit& si Ana. Repetarea termenului ,,ce- nusa” si imaginea celor cinci cruci care se proiecteazA simbolic, peste intreg ca- drul, capata accente tragice. La. Pillat, motivul sugereaza aspec- tul rezidual al zilei care a fost: ,Pe sesul peste care seara cade/ Cenusa si pustiul se intind” (,,Cocorii”). In poezia ,,Noi si pimintul” de L. Blaga, motivul exprim’ dorinja de re- structurare, de sublimare: ,in zori de zi as vrea sd fiu si eu cenusa”. Cer Este un simbol universal prin care se exprima credinta intr-o fiiny’ cereascd divina, creatoare a universului. Cerul e o manifestare directa a transcendentei, a puterii, a perenitatii, a sacralitatii, cea ce nici o fiinté de pe pamint nu poate atinge. Transcendenta crestina se rea- lizeaz4 in inaccesibilitatea, infinitatea, eternitatea si forta creatoare a cerului (ploaia). Cerul a fost considerat tatal re- gilor si al stapinilor de pe pamint. Cerul mai este simbolul complex al ordinii sa- cre din univers, invizibile, superioare lu- mii fizice. Adeseori cerul este reprezen- tat printr-un clopot, o cupa rasturnata, © cupola, El este silasul Divinitagilor gi Preafericitilor. Cerul mai este considerat jumitatea a doua a Oului lumii. Se spune c& cerul se afl induntrul sufletului si nu invers. Acesta este motivul pentru care omul citeste in cer lucrurile folositoare. Cuvintul este adeseori folosit pentru a semnifica absolutul aspiratiilor omului, ca plenitudine a cdutirii, ca loc posibil al perfectiunii spiritului su, ca si cum cerul ar fi spiritul lumii. In contextul poemului ,Luceafarul” de M. Eminescu, motivul sugereazi principiul pater: ,lar cerul este tatdl meu/ $i muma-mea e marea”. In altd parte, cerul semnificd spatiul sacru, su- perior lumii fizice: ,O, vin,’ in parul tau balai/ S-anini cununi de stele,/ Pe-a mele ceruri si rasai/ Mai mindra decit ele”. Cerb Cerbul a fost adeseori asemuit ar- borelui vietii din cauza coarnelor lui ramuroase, care se reinnoiesc periodic. Este simbolul riturilor cresterii, al renas- terilor. In mai multe cosmologii, cerbul lopatar, prin mugetele lui, trezeste viata creatd; in arta indiana, arborele este ade- seori reprezentat rasarind din coarnele ramificate ale animalului. De asemenea, cerbul este vestitorul luminii si arata drumul spre lumina zilei. In alte civili- zatii, cerbul este conceput ca mediator31 intre cer gi pamint, ca simbol al soarelui ce rasare si urcd spre zenit. Alteori, re- prezentat cu o cruce intre coarne, cerbul devine imaginea lui Christos, simbolul harului mistic, al revelatiei mintuitoa- re. Origene percepe cerbul ca pe un ur- miritor al sarpelui, adica al raului. Ca si vulturul ce devoreaza serpii, cerbul este un semn prin excelenta favorabil, dar bipolar, caci el distruge prin foc se- ceta, inibusind tot ceea ce traieste cu apa. Cerbul lopatar mai are o trasitura cu totul specifica: calcd cu copitele din spate exact pe urma copitelor din fafa, astfel_ simbolizind modul in care tre- buie urmatd calea stramosilor. Nichifor Caliman, personajul romanului Prati Jderi” de M. Sadoveanu, asociaza chipul marelui domnitor cu cel al unui cerb, in sensul cd acesta era pentru moldoveni, asemeni cerbului, vestitorul luminii, al bucuri ..acolo sede Voda ca un cerb frumos cu stea in frunte, iar imprejurul cerbului numai jivine” In ,Povestea lui Harap-Alb” de I. Creanga, uciderea cerbului constituie una din probele initiatice la care e su- pus personajul, iar semnificatia moti- vului este una profunda: ucigind cerbul, Harap-Alb omoara o ipostazd a Raului etern, instaurind pacea in lume. La L. Blaga, simbolul reprezinta o lume ,,curata”, fara constiinta impovara- (4 a omului: ,Cerbi cu ochii uriasi si blin- intra-vor in bisericile vechi/ cu portile deschise,/ uitindu- se mirafi in jur”. Ace- cagi semnificatie a simbolului o regisim in rindurile eminesciene: ,$i prin vuietul de valuri,/ Prin miscarea’naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi in taina/ Mersul cirdului de cerbi” (,,Semne”). . Cere Cercul este figura ciclurilor ceresti, a revolutiilor planetare, a ciclului anual din zodiac. Mai degraba decit cercul, forma primordiala este sfera care figu- reaz4 oul lumii, cercul fiind o proiectie sau o sectiune a sferei. Paradisul tere- stru era circular. In iconografia crestina, motivul cercului sugereazA eternitatea; trei cercuri sudate evocd Treimea Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Tot ce este rotund are un sens universal pe care il simbo- lizeaz& globul. Sfericitatea universului si a capului omului sint indici de perfec- tiune. Inchis, fara inceput gi fara sfirgit, complet desavirsit, cercul este semnul absolutului. Cercul mai simbolizeaza diversele semnificatii ale cuvintului: un prim cerc simbolizeazi sensul literal; un al doilea sens — sensul alegoric; un al treilea sens — sensul mistic. Atunci cind este destinat si protejeze un in- divid, cercul devine inel, bratara, colic briu, coroana. Inclul ce se poartd pe de- get are functia si-1 protejeze pe purtitor in punctele cele mai sensibile — degetele miinii, instrumentele naturale de emisie si receptie a fluidului magic. Cercurile aveau menirea de a mentine coeziunea dintre suflet gi corp. Tata de ce in anti- chitate razboinicii purtau atit de multe bratari yi Je ce inclele gi bratirile nu pu- teau rimine asupra celor, al cdror suflet trebuia s& poata evada, precum mortii Inclui nai inseamina o fegatura sau 0 da- ruire Voits gi irevocabila, de aceea calu- Biritele poartd verighete. romaneasca, cercul este asocial soareiui, cerului, lumii gi lui Dumnezeu. Cercul include sensurile ar- moniei prin comunicare, iar cunoasterea In congtiings _32 este raportati la posibilitatile limitate ale fiintei, prin sensurile mostenite din latina ale verbului ,,a incerca”. In poezia romantic’, apare imaginea cercurilor acvatice, oglind’ a cercului gi migcare magica a lumii: ,Ca sa vada-un chip se uitd/ Cum alearga apa-n cercuri,/ Caci vrajit de mult e lacul/ De-un cuvint al Sfintei Miercuri"(,,Craiasa din povesti”, 'M. Eminescu). Lacul, element care nu lipseste din cadrul ideilor romantice, simbolizeaza perfectiunea: in el se ri- sfringe imaginea cercului, a eternitatii coborite in lume. La Eminescu ,,cercul strimt” (,,.Lu- ceafirul”) se asociazi cu universul profan, supus norocului si intimplarii, adic& doar posibilitatii de a incerca fara certitudinea biruintei. Viata se consti- tuie in ciclu minimal, este ca o alerga- re in cerc sub prigonirea sortii. Lucian Blaga defineste universul lumesc ca pe 0 corold de minuni”, metafora releva- toare, construita pe asocierea imagini unei flori (simbol al regenerarii conti- me) cu viziunea crestina asupra vietii (moarte gi inviere). In acest cerc, exist& posibilitati infinite pentru fiinja care evolueaza o dati cu el, acceptind cu- noasterea lui dinduntru, prin partici- pare la misterul viefii (,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”). Cosbuc transpune simbolul in bala- da ,Nunta Zamfirei”: ,,S-adund cerc si iar se-ntind/ $i bat pamintul tropotind/ In tact usor”. Cercul, in acest context, este o aluzie la minunatele calitati fizice si morale ale oamenilor din popor, e expresie a capacititii acestora de a trai cu intensitate, e un moment de intens& bucurie a fardnimii. Cetate Cetatea este, aproape in mod univer- sal, simbolul refugiului interior al omu- Jui, al adincului inimii, simbolul locului unde se produce comunicarea privilegi- ata intre sufletul omului si Divinitate sau Absolut. In ,,Psalmi”, Dumnezeu insusi este comparat cu un turn de tdrie”, iar in alt text religios citim rindurile: , Incer- cafi a intra in cetatea cea mai din adin- cul inimii, in casa lui Christos”,”O cetate puternica este Domnul nostru”, ,Domnul este Sprijinitorul si Cetatea mea”. Uneo- ti, si ,dumnezeiescul Ierusalim” era des- cris ca prototipul cetatii, care incd de pe atunci fi proteja pe credinciogi. Imaginea Cetatii Neamtului des- chide si incheie-nuvela ,,Sobieski si romanii” de C. Negruzzi. Aparitia acesteia provoaca orgoliul lui Sobies- ki: ,zari pe sprinceana dealului, inal- tindu-se trufasa dinaintea lui, cetdtuia Neamtu”. Ap&arata de ziduri groase si stind neclintita in fata timpului, ce- tatea constituie o imagine micsora- ti a pamintului stramosesc etern, un simbol al demnitatii neamului: ,Sa nu zicd leahul c-au intrat intr-o cetate romdneascé ca intr-o tard pustie”. La sfirsitul textului, cetatea devine per- sonaj de mit: ,iar cetatea, cu portile deschise, purtind pe zidurile ei urmele boambelor dusmanesti, rdmase singura pe culmea inverzita, ca un mare schelet de urias”. Cetatea Hotinului, in care s-a retras Lapugneanu din nuvela cu acelasi titlu de C. Negruzzi, ,este mutd si pustie, ca un mormint de urias”, bituta de valuri in coastele ei stincpase si sure. Imaginea apartine, dupa conceptia Ini Durand,33 structurilor mistice ale regimului noc- turn al imaginarului; in final, Lapugnea- nu-Demonul se intoarce in spatiul sim- bolic al cetatii, dupa ce, intreaga viata, spatiul sau sufletesc a stat sub semnul tenebrelor. Ciocan Ciocanul, din multe privinte, este o unealta a raului,a forteibrutale. Este, tot- odata, creator i distrugator, instrument de viata si de moarte. Instrument al lui Hefaistos, ciocanul reprezint& activita- tea formatoare sau demiurgic’. Cind loveste nicovala, el este metoda, vointa spirituald de cunoastere. Faurit.in mod ritual, ciocanul este eficace impotriva adversarilor, hotilor, joaca un rol de pro- tectie activa si magica. La unele civiliza- (ii, un ciocan greu din piatra sau bila de piatra era asezat pe fruntea muribunzilor pentru a le usura trecerea in nefiinta. De altfel, traditia romana cere ca Decanul Sfintului Colegiu sa-I loveasca in frunte cu un coican din metal pretios sau din fildes pe Papa, indat& dupa ce s-a stins din viata, inainte de a-i proclama dece- sul. In Lituania, au fost descoperite ves- tigiile unui cult inchinat unui ciocan din fier de 0 m&rime extraordinar’. Acest cult igi are radacinile intr-o legenda ve- che, care spune c& pe vremuri un rege a inchis soarele intr-un turn de necucerit Acesta a fost eliberat de semnele Zodia- cului care au distrus turnul cu un ciocan mare. Buzduganul din basmul romanesc »Fat-Frumos gi soarele” este gi el simbol al fortei si izbavirii. In contextul poemului ,Imparat gi proletar” de M. Eminescu, ciocanul se asociaz cu puterea care are menirea s& loveasca pe cei supusi: ,Jstoria umana in veci se desfasoard,/ Povestea-i a ciocanu- lui ce cade pe iléu”. Ciocirlie Datorita felului sau de a se inalta cao sigeata spre cer sau, dimpotriva, de a se lisa brusc s& cada, ciocirlia simbolizeaza evolutia sau involutia Manifestarii. Ea este un fel de mediatoare: zborul ei de la pamint spre cer si de la cer spre pamint leagi cei doi poli ai existentei. Asfel, cio- cirlia reprezint& unirea dintre terestru gi ceresc. Ba zboard sus si-gi face cuibul pe pamint, din fire de iarba uscata. Cind isi ia zborul in lumina zorilor, ea evoc ar- doarea unui elan juvenil, expresia bucu- riei de viata. Cintecul ei, spre deosebire de cel al privighetorii, este un cintec de bucurie: ,Sus, sus, tot mai sus/ Din pa- mint fisnesti,/ Ca un nor de foc;/ Rasco- lind adincul albastru,/ Te inalfi cintind si cintind te inalfi” (Shelley). Pentru teo- logi, cintecul ciocirliei inseamna rug rispicata gi veseld inaintea tronului lui Dumnezeu. Din cauza vitezei cu care zboara, a inaltimilor pe care le cucereste, dar si din cauza dimensiunilor ei mo- deste, ciocirlia nu poate fi vazuta. Tata de ce ea devine un simbol al transparentei, al materiei dure, al strigatului. Pasare sa- cra pentru gali, in folclor si in credinte populare, ciocirlia este o pasire de bun augur. Gherufele unei ciocirlii adevarate sau simbolice pot fi purtate ca talisman. Acesta poate feri de persecutii, asigura victoria. Zborul ciocirliei este asociat, in poe- zia lui B. P. Hasdeu, cu ascensiunea spre eternitate a creatorului: ,Se duce ciocir- lia sd-i cinte-n departare,/ Acolo unde34 vara mai poate straluci.../ Ce mai astepfi, poete? E ziua de plecare/ Vei mai cinta o datd...dar numai nu aci! (,,Ciocirlia”). In Legenda ciocirliei” de V. Alecsan- dri este evocata originea acestei pasari: o fata de imparat indragostita de soare este blestemata de mama soarelui s4 nu ajung’ niciodata la acesta: ,,Jar sufletu-i Jferice luat-au formd viel De-o mica, drat- ‘gilasd, duioasa cioctrlie/ Ce vesnic catra ‘soare se-nalfa-n adorare/ Chemindu-l, primavara, cu dulcea ei cintare!” In piesa ,,Pasdrile tineretii noastre” de I. Drufa, ciocirliile intruchipeaza se- tea de zbor, visurile si aspiratiile spre inalfimile spiritului: ,...mie mai dragi mi sint ciocirliile. Ce mai pasare,’sfin- ste Dumnezeule! Cimp arat, semanaturi Proaspete, zare largd, cer senin, atita-i trebuie ciocirliei. Se suie, tovardsi, sus pind se topeste mai cu totul si, de acolo, de sus, o zi intreaga cinta, seamand, ara si prdseste impreund cu faranul.” Cires Inflorirea ciresilor este unul dintre cele mai atragitoare spectacole ale na- turii. Floarea de cireg este un simbol al puritatii. La ceremoniile de nunta din Japonia, ceaiul este inlocuit printr-o in- fuzie de flori de cires, care reprezinta, in acest caz, un simbol al fericirii. In- florirea varietatii celei mai cunoscute de cireg coincide cu solstitiul de primavara si prefigureaza, de fapt, inflorirea grine- lor, fiind un indiciu al recoltelor viitoa- re. Floarea ciresului, efemera si fragila, curind luata de vint, mai simbolizeaza 0 moarte ideala, detasata de bunurile i precaritatea acestei lumi. In poezia eminesciana ,,Atit de fra- geda”, motivul evoca candoarea femeii iubite: ,Atit de fragedd, te-asemeni/ Cu floarea alba de cires,/ Si ca un inger din- tre oameni/ In calea viefii mele iesi”. Ciuleandra Dans (din Muntenia) si nume de cintec, ciuleandra a constituit motivul romanului cu acelasi nume, scris de Li- viu Rebreanu. Caracterul straniu al dan- sului gi ritmul sacadat al melodiei redau idea sacrificiului sacramental. Pentru personajul lui Rebreanu, ciuleandra devine o imagine'a armoniei, iar cind Madialina este luata din acest univers, ea inceteaza si mai existe, fiind jertfa aleasa gi ucisd dintr-un imbold de identificare cu victima; in final, Puiu Faranga intr’ in cercul magic al ciuleandrei. Ciine Prima functie miticd a ciinelui este aceea de caliuza a omului ‘in tntuneri- cul mortii, dupa ce fi va fi fost tovaras in lumina vietii. Vechii mexicani cresteau ciini anume pentru a-i insofi pe morti in lumea de dincolo. In multe traditii, impreund cu cadavrul, este ingropat un ‘cline sau cite unul in fiecare cele patru colturi ale mormintului. La un popor de calareti, calul mortului e sacrificat si car- nea lui este impartita ciinilor si pasarilor care-l vor calduzi pe raposat spre impa- ratiile cerului si infernului. In Persia, mortii, batrinii si bolnavii erau aruncati la clini, Persii asaz& ling’ muribund un ciine astfel incit omul si animalul s& se poata privi in ochi. Cind o femee moare la nastere, este nevoie de doi clini, deoa- rece trebuie asiguratd calatoria a doudsuflete. Uneori, avind virtuti medicinale, ctinele este un erou civilizator, stramos mitic, simbol al vitalitaqii. Se spune ca, daca un om nu are frati, frafii lui sint cti- nii. Inima unui cfine este inima stapinu- lui su. Latratul cfinilor ling’ o casi este un semn prevestitor de moarte. Totoda- t&, el este simbolul aviditatii, al Licomiei. Inradit cu lupul si sacalul, ciinele apare ca un animal malefic si impur. Profetul ar fi declarat c& vasul din care a baut un cline trebuie spalat de sapte ori, prima data cu pamint. Cine omoara un ciine devine necurat; este tot atit de rau si ucizi un cline, cit si omori gapte oameni: despre cline se crede cd are sapte vieti. Simbol al fidelitatii- fata de om, in credintele populare romanesti, este adu- c&tor de noroc, dac& se pripaseste pe la casa omului, venit din necunoscut. Cu semnificatia din ,Miorifa”, de paznic de taina si apardtor al omului, ctinele apa- re in multe legende si balade populare. Sfinta Vineri are o catelusé cu ,dinfii de ofel”. In vinatoarea sa ritualic’, Dragos este insotit de un cfine indrumator, care reprezint& viafa pus& in slujba omului, adeseori nerecunoscator si tradator, ca intr-o poveste din [storia ieroglifica” a lui D. Cantemir: un ctine, care pazea © gospodirie siract, simte apropierea lupului gi isi cheama st4pinul; acesta ig- nora chemarea paznicului sau fidel, cAci »omul, tictlosul, somnului s-au ldsat”. Ciinele este ucis de fiara salbatica, este asociat mizeriei si abandonului in ex- Presi de felul celei care explicd ultimul gind al personajului Ion din romanul lui Rebreanu: ,mor ca un cline”. In fabula ,Doi clini” de A. Donici, in baza alegoriei, motivul sugereaz servi- 35 lismul omenesc, prin intermediul cite- lului ,,tarcat/ Ce din ograda an in curte s-au luat” si fidelitatea in cazul dulaului ce rabda ,ploaie, foame, ger”. In romanul ,,Baltagul” de M. Sado- veanu, ciinele Lupu rimine in preajma osemintelor lui Nechifor pina este gasit de Vitoria gi fiul Gheorghita. Cind aces- tia se apropie de ramisitele stapinului, ciinele este nelinistit, incearca si opreas- cA caii, fuge spre o ripa. Ulterior, ciine- Te il recunoaste pe Bogza ca ucigas: ndpusti la beregata, mestecind mormairi sdilbatice cu singe”. Cimpie Cimpia este simbolul spatiului, al ne- sfirsitului terestru. Ea poate s4 reprezin- te spatiul ideal in care pot locui oameni, in opozitie cu muntele destinat perso- najelor divine. Una din muncile impuse unor personaje, in schimbul unui servi- ciu sau a unei prestatii oarecare, const uneori in a defriga una sau mai multe cimpii. Cimpia Bucuriei era, de aseme- nea, un pamint al tineretii: reprezenta gederea intr-un loc elizean, unde secolele trec ca minutele, unde locuitorii nu mai imbatrinesc, unde pajigtile sint acoperite de flori vegnice. In mitologia greco-ro- mana, mortii a caror psihostazie a fost prielnicd merg in Cimpiile Elizee, pen- tru a gusta bucuriile divine ale vesniciei. Antiteza a Infernului, cimpiile sint sim- bolul Paradisului in care intra cei drepti dupa moarte. »Cimpiile asire” din meditatia ,Floa- re albastra” de M. Eminescu sint simbo- Jul universului lumii antice babiloniene, edenul pamintesc gi sugereaza ideea ci, aga cum aceasta lume infloritoare a de-36 venit pustie, tot astfel plecarea iubitei va face ca viata sd-i para pustie ¢i lipsita de sens. In pastelul ,,Miezul iernei” de V. Alecsandri, cimpia apare ca spatiu al terorii hibernalului, in care ceva din oroarea italic a lui Ovid a trecut si la poetul roman” (G. Calinescu). Intinsa cimpie incremenita capata o solemnita- te de inceput de lume. Cimpia ,pustie si alba” din poemul »Noapte de decemvrie” de A. Mace- donski fuzioneaza cu odaia alba, antre- nind frigul cosmic. Acest cadru exterior dusmianos (cu viscol albastru si lupi care urla) constituie proiectii ale sentimentu- lui de frustrare pe care il traieste poetul, simbolizeazi lumea contemporana, in interiorul careia Macedonski s-a simtit mereu nedreptatit: , Dar luna cea rece, $- acea dusminie/ De lupi care urla, s-acea sdracie/ Ce-aluneca zilnic spre ultima treapta,/ Sint toate pustia din calea cea dreaptd...” Cint/ Cintec Cintul este suflul fiintei care raspun- de actului creator. In raport cu muzica, cintul este primordial: muzica, chiar si cea sacra, nu este decit o tehnicd ce avea s& vind mai tirziu. In poezia ,,Dorinta” de M. Emines- cu, clipa iubirii, insopita de cintec de ape side susuri ale vintului, se integreaza in marele cint eminescian al lumii. Faptul este sugerat prin prezenta unuia din cele mai muzicale versuri din creatia marelui poet: ,Adormind de armonia”. Cintecul buciumului (alituri de ace- la al cornului) constituie, de asemenea, unul din motivele poeziei eminesciene. In poezia ,,Fiind biiet...” de M. Emines- cu, sunetul de bucium red misterul si farmecul padurii, sugereaz4 melancolia, nostalgia vaga a fericirii trecute, dorul: »Un bucium cinta tainic cu dulceatd,/ Sunind din ce in ce tot mai aproape”. In nuvela ,,Toiagul pastoriei” de I. Druti, cintecul pastorului, care adeseo- ri ia nastere in préajma focului, se vrea auzit de lume, dar lumea nu-I auzea, nu putea s& auda cintecul acela trist, care transmitea “ bunavoint’, blagoslovire: »Avea fluierul cela darul de-a mingiia, de-a imbarbata, de-a face sufletul sd se rupa de pamint, sa zboare, si sittenii, osin- diti de-a se fi tot tirit ca rimele, tmpreund cit fluierul cela se rupeau si ei pe-o clipa- doua de la pamint, sa mai vada lumea din jur”.Motivul cintecului popular este atestat in nuvela ,,Zilele dupa Oreste” de Vitalie Ciobanu. Acesta dadea batrinei o stare de gratie si de regasire a ecourilor unei existente demult apuse. Chiar dupa arderea gheretei, postul de radio local a continuat s& transmit, la aceleasi ore, concerte de muzica populara. Plingea de fiecare data suferinda mami, cind le as- culta, Astfel, cintecul popular reprezint’ marile valori ale poporului. In poezia ,Azi sint indragostit”, cintul devine expresie a sentimentului inaltator al dragostei: ,,£u curg intreg in acest cintec sfint;/ Eu nu mai sint, e-un cintec tot ce sint”. Clavir/Vioara Clavirul din poezia ,,Mars funebru” de G. Bacovia, este expresia tristetii, de- primarii, melancoliei: ,Ningea bogat, si trist ningea; era tirziu/ Cind m-a oprit, in drum, la geam clavirul;/ $i-am plins37 la geam, si m-a cuprins delirul--/Amar, prin noapte vantul fluiera intre pustiu”. In piesa ,,Pasarile tineretii noastre” de I. Druf&, vioara semnifica amintire, inalfare in lumea frumosului, lirism ris- colitor si duiosie. Cintecul ei patrunde in toate colfisoarele sufletului omenesc, declansind melodii tainice. Clepsidra Clepsidra simbolizeaz4 curgerea im- placabil-« vietii. Dar ea mai inseamna si o posibititate de rasturnare a timpu- lui, o intoarcere la origini. Forma clep- sidrei, cu cele douad compartimente ale sale, evocd raportul dintre entitatile sus-jos. Chiar dac& trecerea dintre com- partimente e doar un git ingust, rapor: tul totusi se poate stabili intr-o miscare continua. Vidul si plinul trebuie si se succeada, astfel exist o trecere de la re- gistrul superior la cel inferior, adica de la ceresc la terestru i apoi, prin rasturnare, de la terestru la ceresc. Aceasta pentru c&, cele doua rezervoare ale clepsidrei co- respund Cerului si Pamintului, iar firul de nisip care curge invers, atunci cind © rastorni, intruchipeaza schimburile dintre aceste doua tarimuri, manifesta- rea posibilitatilor ceresti, reintegrarea manifestarii in izvorul divin. Gituitura mediand este usa cea ingusta prin care au loc schimbarile. V. Romanciuc, in poezia ,Clepsidra”, extinde semnificatia acestui motiv: ,Cea mai veche clepsidra/ formata/ din cele ipiente:/ lumea asta, ceea lume/ Ni-nisipull — curgem/ dintr-un vas in altul/ exact intr-un veac de om”. In poezia omonima, N. Dabija suge- reaza ideea cA sfirgitul vietii pamintesti a omului prezinta in sine nu altceva decit inceputul viefii sale celeste: »Vroiam sa dobor secunda cu o siigeata, Vroiam sé masor cu o iubire vecia. Mult prea multa-mi parea Poezia. $i-a mea imi era lumea toata... larba crestea sub ochii mei, teii scoteau flori pe ram de md gindeam la ei atunci cind iubeam, ce tinar eram o! eram ce tindr atunci cind iubeam: de ma gindeam la ci, teii scoteau flori pe ram; iarba crestea sub ochii mei, si-a mea imi era lumea toata... Mult prea multa-mi parea Poezia. Vroiam sé masor cu o iubire vecia. Vroiam sa dobor secunda cu o sdgeata.. Clopot Simbol al vestirilor solemne, clopotul bisericii reprezinta o masura a timpului, instituie o legaturd emotionala cu sacra- litatea, consfinteste iesirea din durata, preceda un eveniment de interes gene- ral. Prin sunetul su grav si amplu, se impune in viati ca un semn al legiturii dintre un individ si lume gi inoculeazi © stare meditativa, adeseori de reviz re a pozitiei pe care omul 0 are in ut vers. Simbolismul clopotului este legat, mai degraba, de perceperea sunetului. In India, clopotul simbolizeaza reflec- tarea vibratiei primordiale, rasfringerea Puterii divine in existenta: perceperea dangatului clopotului risipeste limitarile38 conditiei temporale. Muzica produsa de clopote este inalfatoare $i, totodata, pre- zinta un criteriu al armoniei universale. Clinchetul clopotelor sau al clopoteilor are ins pretudindeni putere de puri- ficare; alungi duhurile rele sau micar avertizeaza de apropierea acestora. Ast- fel, clopotul devine simbolul chemarii divine, supunerii fai de cuvintul lui Dumnezeu, in orice caz, 0 comunicare intre cer si pamint. Prin pozitia limbii ce loveste peretii lui, clopotul evoca lo- cul a tot ce este ,suspendat” intre cer gi pamint, stabilind astfel o relatie intre lu- cruri. Dar el define si puterea de a intra in legatura cu lumea subteran’. In literatura, clopotul se consideri ‘simbol prolific, mai cu seamé in poezie. In ,Sara pe deal”, Eminescu face din el elementul central al pastelului. Clopotul armonizeazA migcarea sonor’: ,Clopo- tul vechi tmple cu glasul lui sara,/ Sufle- tul meu arde-n iubire ca para”. Apogeu al vietii, sunetul clopotului stimuleazi exaltarea erotic& si genereazA o ,,sfinfe- nie simpla” . In poemul ,,Imparat $i pro- letar”, motivul este utilizat pentru a des- crie viata de apoi, cind fiinta se va arita impiacata: ,,Chiar clopotul n-a plinge cu limba lui de spija/ Pentru acel de care norocul avu grija;/ Nimeni de-a plinge n-are, el traiul si-a trait”. Goga asociaza freamatul poeziei sale cu simbolul clopotului ce exprimi glasul durerii colective, intrupata in ,rugd” si »chemare”; de asemenea, glasul sau este cao binecuvintare si constituie o legatu- racu stramogii: ,E clopotul...Copilaria-si plinge/ Comoara ei pierduta-n pribegie,/ cu limba lui de ruga si chemare/ Stramo- sii tofi igi spun mustrarea mie”. Ion Pilat investeste clopotul cu atri- bute biblice si ritualice: ,O,clopot trist, profetizind cu glas de Christ”. In drama ,,Mesteral Manole” de L. Blaga, motival clopotului sugereaza ide- ea ci Manole, prin opera sa, rivalizeazi cu Dumnezeu, caci cei veniti si admire biserica nu aduc laude lui, ci mesterului care s-a intrecut pe sine: ,,Auzifi-I cum trage clopotul, cumplit si fard smerenie, parcé s-ar certa cu cerul”, Multimea observa adevarata dimensiune a zidirii, acceptind ideea c& autorul ei se ridicase, prin propria jertf&, deasupra cerului sia semenilor, apreciindu-I ca pe 0 valoare absolutd, in jurul cAreia se tese un mit. La inceputul romanului ,,Clopotni- fa” de 1. Druga fll aflam pe Horia ,,stind cu fata la soare, cu ochii inchisi, astep- tind sd bata clopotul din Piata Biruin- fei’; clopotul a oftat incet, domol, o singurd dat&”; vibreazA incet peste oras dangitul lui, masurindu-i clipele, orele, viata... Dar mai exista clopote altundeva, intr-acolo il poart& amintirea si gindul. Clopotnita reprezinta locul care trebuie jinut minte gi cinstit, relicva ce pastreazd aura de miretie: A trecut prin viltoarea multor secole si aceasta lung, anevoioa- sd cale dainuia deasupra ca o aureold sfinta”. Dangatul clopotului vibreazi a chemare si indemn, a luare-aminte si durere. In romanul ,,Biserica Alba” de acelasi autor, clopotul de la biserica sfintului loan Bogoslovul avea ceva cu- tremurator in dangatul sau si de aceea toate bisericile intrau gi ieseau din slujba Ja auzul lui. Se vorbea chiar despre pre- vestirile facute de acest clopot: ,, Tocmai atunci cind intorcea in jale, se mai aba- tea cite o ndpasta peste oras; alteori urca39 in slavi plin de viata, plin de lumina, si chiar ca vremurile se inseninau...” In poezia ,,Parintii” de D. Matcovs- chi, motivul sugereazd curgerea vremii a generatiilor: in curgerea vremii, copii devin oameni maturi, in timp ce batrinii urca in ceruri, repetind acelasi ritual al generatiilor de sute de ani: ,$i clopotele bat din vesnicii”. Cocor In simbolismul oriental, cocorul evo- c4 longevitate, dar, mai ales, fidelitatea exemplara. ,,In China antica, dansul co- corilor evoc& puterea de a zbura si, prin urmare, de a ajunge in Insulele Nemuri- torilor”*. Ca simbol al longevitatii, este asociat cu broasca festoasa, fiind, toto- data, si un simbol al nemuririi. Japonezii cred c& cocorii trdiesc mii de ani. Astfel batrinilor li se daruiesc adesea picturi sau gravuri cu cocori, broaste testoase si pini, toate fiind simboluri ale longe- vitatii. De aceea nemuritorii zboara, de obicei, clare pe un cocor. Ouale de co- cor servesc la prepararea bauturilor ce confera nemurirea. Intoarcerea ci cocorului este simbolul regenerarii. Este motivul pentru care, asociat cu prunul, constituie o emblema a primaverii. O legends antic& spune ca cocorul igi hra- neste tatal foarte batrin, fapt care face din el un simbol al dragostei copiilor fata de parinti. Pozitia sa, cind sta linis- tit intr-un picior, sugereaza demnitatea, meditatia si vigilenta, ceea ce a facut ca el s4 devina prototipul meditatiei si con- templarii. Mai este considerat aducdtor de daruri si averi sau dat&tor de viatd. In piesa ,Pasarile tineretii noastre” de I. Drusa, cocostircii constituie un ele- ment poetic al vietii, semnifica viata ru- ral& pagnic& si cuminte, legatura omului cu pamintul ce I-a nascut si crescut. Fara cocostirci, satul e mai sarac si mai banal, mai lipsit de poezie sau, cum zice Ruta, mai ,fard suflet”: ,.Doamne, macar un pui de cocostirc sa vad in valea satului, sd inchid ochii $i sé mor!”, Nu intimpli- tor satul in care tsi duc viata personajele dramei se numeste Valea Cucoarelor. 6 Cocos Simbol solar, pe care traditia folclo- rica il investeste cu virtuti protectoare, izgoneste demonii noptii, cheama soa- rele, El este, deopotriva, semnul luminii paradiziace gi al intunericului infernal; in credintele populare, cocosul negru identific’ mormintul strigoiului, iar cel alb daruieste lumina sufletelor condam- nate s4 raticeasca in intunericul mortii; in noaptea de Inviere sint dugi in tinda bisericii cocogi albi, in numele unui om care a murit fird luminare, iar daca in zorii zilei cint& cocogul, sufletul osin- dit primeste dreptul la lumina sfinta. In basme gi povesti populare, cocogul anuntf zorile, salvind lumea de primej- dia duhurilor rele. Precum Mesia, coco- gul anunta ziua care urmeazi noptii, de aceea figureaza pe flesele bisericilor si turnurile catedralelor. Pozitia aceasta in virful licagelor de cult si a caselor poa- te evoca suprematia spiritului in viata omeneasca, originea divina a iluminarii izbavitoare. Pind in secolul trecut, era zidit in temelia caselor pentru a proteja locuinta de diavol. In alte traditii, coco- gul este luat drept imagine a miniei, a dorinfei nestavilite. Alturi de ciine si de cal, cocosul figureaza printre psiho-40 pompii sacrificafi mortilor. Cocosul mai este simbolul veghei militare: el scrutea- 2A zarile de pe cele mai inalte crengi. In le romanesti, cintatul cocosului prevesteste venirea oaspetilor. In ,UIti- ma luna de toamna” de I. Drufa, acest cintec este mai mult o dorinta, un dor al parintilor batrini de copiii imprastiati prin lume: ,In pragul casei sté un cucos obraznic cu creasta singerind a batalie proaspata. Saltd putin din labe si cinta biblic de trei o1 Ca simbol solar, apare gi in povestea »Punguta cu doi bani” de Ion Creang’s la un moment dat, pentru a-] convinge pe boier si-i inapoieze punguta, ,intinde aripile in dreptul soarelui, de intunecd de tot casa boierului”. Simbolul apare gi in ,Istoria ieroglifica” de D. Cantemir: Inorogul, scApat din inchisoarea croco- dilului, se refugiaza in casele Cocosului Evropei, pe care il prefera pentru ci nu era implicat in intrigi si adunéri; inoro- gul se simte legat de el prin simpatie gi il considera o intrupare a iubirii protec- toare. In Poem” de G. Vieru, cocogul din creasta casei face o aliant& spiritual cu pisirile c&litoare, ficindu-le semne de implinire duioasa, si este un simbot cos- mic. De la el, ca gi de Ja briul albastru al casei cu care s-a incins poetul plecind in lume, incepe cerul: ,,N-as putea spune, cum spun alfii acum/ cé toaté viata mea, de mic,/ Am visat numai la stele/ Dar mi-au ardtat cerul/ Cocosul din creasta casei noastre,/ Cocorii care vin la’ noi primavara,/ nucii, stejarii,/ si-atunci am prins dragoste de ele”. La L. Blaga, motivul cocogilor ex- primi intunericul infernal: ,,Cocosi apocaliptici tot strigd/ tot strigd din sate romanesti/ Fintinile nopfii deschid ochi si-asculta/ intunecatele _ vesti"(Peisaj transcendent). Codru/ Padure Spatiu misterios, labirint, padurea reprezinta un loc al incercarilor; trezeg- te spaima prin faptul c& este un peisaj inchis si stapinit de umbre. Romanti- cii fi acorda sensuri simbolice; pentru ei, padurea este locul fericirii absolu- te, paradisul terestru in care evadeaza fiinta romantic&. Pidurea verde este un simbol al eternitatii, un spatiu dobin- dit dincolo de moarte. Eliade afirma ci padurea este un sanctuar si un centru, un spatiu originar in care fiinta igi re- giseste natura primordiala si patrunde in miezul lumii. Spatiu mitic, padurea simbolizeaza dainuirea eterna a naturii. Padurea constituie un adevarat sanctuar in stare naturala. In India, ascetii se re- trag in padure. Acoperemintul sau parul muntelui reprezint& gi puterea acestuia, ingaduindu-i si aducd ploaia, adica bi- nefacerile cerului. Padurile sint genera- toare deopotriva a stirilor de spaima si de calm, de apasare si de simpatie. Sene- ca scria: ,Cind ajungi intr-o padure, cu copaci peste masurd de inalfi, ale caror ramuri, acoperindu-se unele pe altele, iti rapesc vederea cerului, atunci indltimea copacilor, taina locului, umbra deasd si nepdtrunsd, de care te minunezi, te fac sd crezi intr-o putere divind”, Codrul sau padurea sacra este un centru de viata, 0 rezerva de racoare, de apa si de caldura, asociate intre ele ca un soi de matrice. De aceea padurea este si un simbol matern. Ea intervine adesea in visele oamenilor,4l vadind o doringa de securitate gi de in- noire. Padurea poartd simbolismul unui imens $i inepuizabil rezervor de viata si de cunoastere misterioas’. In literatura populara, padurea re- prezinta un spatiu amenintitor, Muma- Padurii fiind personificarea spiritului ei. Padurea e simbol-labirint in multe basme: Harap-Alb isi incepe calatoria intrind intr-o p&dure din care nu poate iesi fara ajutorul Spinului (,,Povestea lui Harap-Alb”); Parpangel, personajul din »Tiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, ri- taceste prin padurea cu naluci si zine, in care copacii glasuiesc, din ramurile frin- te picura singe, iar el trebuie s& se lupte cu ,nebunele schime”. Univers al ideilor sial riticirilor inocente, spatiu al visarii si al purificarii, padurea rimine pentru Eminescu un simbol esential. Sub lumi- na lunii, ling& izvorul tainic, in mijlocul padurii se declangeaz4 reveriile subli- me: ,Adormind de armonia/ Codrului batut de ginduri/ Flori de tei deasupra noastra/ Or s&é cada rinduri-rinduri” (,Dorinta”). In poezia ,O, rami” de M. Eminescu, padurea apare drept spatiu al copilariei, de mit si legenda, ale cdrui re- pere sint lacul, luna, iarba, cerbii. Poetul Se va intoarce mereu spre acest spatiu- timp definitiv pierdut, padurea mirificd simbolizind timpul magic al copilariei, in antiteza cu cimpul gol gi sarac simbo- lizind maturitatea, Chemarea in codru din poezia »Dorinja” de M. Eminescu echivaleazi cu izolarea intr-un spatiu fermecat, sub ocrotirea cdruia omul se sustrage destinului. In acest sens, ima- ginea crengilor ,plecate”, care ascund »prispa cea de brazde”, izoleaz& spatiul real aflat sub semnul timpului trecdtor de spatiul iubirii ce devine insula de ne- murire. ,,Codrul cu verdeata” este locul privilegiat pentru implinirea erotica riv- niti in ,Floare albastra” de M. Emines- cu, Imaginea ,Cu crengile la pdmint”, cu referire la codru, din poezia ,Ce te lege- ni...” sugereaza tristetea, ca si cind min- drul codru ar fi atins de ,,boala” cosmica a toamnei. Analogia om-pom din textul »Revedere” de M. Eminescu, prin extin- dere, transfigureaza simbolul codrului, dindu-i valoarea de neam, fiint& natio- nala. Aici codrul este un element mistic, investit cu atributele vegniciei, pentru cA are putinta de a auzi necontenitul cint al rotatiei anotimpurilor: ,larna visco- Jul ascult”, , Vara doina mi-o ascult”. In »Scrisoarea III”, comparat cu imaginea corturilor (simbol al vietii nomade), co- drul semnificd statornicia, forta si viata vegnici a poporului roman, In plus, din fiecare ghinda va creste un alt stejar, sim- bolizind viata fara de moarte a pamintu- Jui strabun. Ostenii lui Mircea se inscriu in ordinea cosmica ¢i in unitatea a, tot ce misca-n fara asta, riul, ramul”, ultimul termen simbolizind codrul clocotitor din care ies mile de ,capete pletoase”,ca sicind s-ar fi impartasit din puterea lui. »Ochiul de padure” din poezia ,Floare albastra” devine spatiu al iubirii si spa- tiu - timp scos in afara riului heraclitic; codrul este numen kantian, care pune efemerul sub protectia eternului. Textul ,In pidurea Petrigorului” de M. Sadoveanu prezinta batrina pidure a Petrisorului ca fiind monumentala prin boltile ei de frunziguri, ca niste bolti de catedrala. Expresia ,codrii in zbucium” din poezia ,,Legimint” de G. Vieru semni-42 fica clocotul national, pe care Eminescu 1-a surprins excelent in opera sa. In con- textul poeziei ,,Padure, verde padure” de acelasi autor, padurea constituie un sim- bol al feminitatii percepute ca neprimi- toare de citre tindrul barbat, care trebuie mai intii s8 o exploreze. In romanul ,,Pidurea spinzuratilor” de L. Rebreanu, motivul sugereaz viata, iar spinzuratoarea - moartea. Comuniunea om-natura In balada populara ,,.Monastirea Ar- gesului”, Manole de dows ori se roagi lui Dumnezeu sa dezlantuie natura, de doua ori ruga ii este ascultata, dar nici potopul si nici vintul n-o abat pe Ana in drum. Balada popular’ ,,Toma Alimos” prezint& armonia desavirsit dintre su- fletul viteazului haiduc si codrul-frate: »Codrul se cutremura,/ ulmi $i brazi se clatina,/ fagi si paltini se pleca,/ fruntea de i-o struta/ si cu freamat il plingea”. $i moartea ciobanului moldovean din ,,Miorita” poate fi privita ca o jert- f§ ritual , prin care omul se intoarce in Universul din care s-a rupt prin naste- re, reconstituind astfel superba lui inte- gritate; de aici, feeria nuptiala din final — imagine a unui Cosmos riscumparat prin jertfa. Insotit de sunetele sacre ale liturghiei cosmice, sufletul ciobanului se intoarce in lumea celesta, completindu-i fiinya eterna. In ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu, natura, ca simbol al dainuirii vesnice a poporului, devine personaj de mit: gla- sul i se aude prevestitor al nimicirii, iar »poala” codrului ascunde, ca un spatiu protector, miile de ,,capete pletoase”, care formau oastea roman’. Motivul naturii solidare cu romanul capita in aceastA operi o memorabil formulare, devenita reper al firescului in exprima- rea sentimentului patriotic: ,$i de-ace- ea tot ce miscd-n fara asta, riul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iard tie dusman este”. Sentimentul comuniunii cu natura, fiorul topirii omului, prin moarte, in pamintul incalzit de soare se contine in poezia ,Vara” de G. Cosbuc: ,Priveam Sara de finta-n ‘sus/ Intr-o sdlbaticd splendoare,/ Vedeam Ceahlaul la apus,/ Departe-n zari albastre dus”. _In sonetul ,,In gradina Ghetsemani” de V. Voiculescu, sint alese numai citeve migcari ale verticalitatii $i comuniunii cosmice: furtuna, zbuciumul mislinilor, pasarile. Tintuirea trupului in neputin- fa de a bea paharul sub furtuna dezlin- quita in clarobscurul sumbru al inserarii transfera intr-un cadru natural stihia Iauntricd inchisi in trupul care asuda singe, fiind reflectaté in dezlantuirea vintului, in vraistea gridinii. Agezarea cosmic e clatinata de suferinta celui ne- vinovat. Interferenja umanului cu natura e reliefaté sugestiv in versurile blagiene: »Tristefi nedeslusite-mi vin, dar toata/ durerea,/ ce-o simt, n-o simt in mine,/ in inima,/ in piept, ci-n picurii de ploaie care curg/ $i altoita pe fiinfa imensa lume/ cu toamna gi cu seara ei/ ma doare ca o rand” (,,Melancolie”, L. Blaga). Motivul e prezent in poezia ,Goru- nul” de L, Blaga prin analogii ca ,trun- chiul tau”. ,sicriul meu”, ,frunza”-“su- filet”: ,,O simt cum frunza ta mi-o picura in suflet”. Lumea mortii se face simtit&