Sunteți pe pagina 1din 46

Securitatea sociala

1 notiuni generale
2 asigurarile sociale de sanatate
Asigurarile sociale de sanatate, ca subsistem al sistemului asigurarilor sociale, vizeaza riscul
mbolnavirii, al bolii. Boala, fiind o situatie de fapt nefavorabila, poate fi prevenita respectiv supusa
unor tratamente care finalmente au drept scop mentinerea, recuperarea starii de sanatate a
populatiei.
Starea de sanatate, constituie, unul dintre cei mai reprezentativi indicatori ai standardului
de viata ai populatiei, al prosperitatii economice si sociale a unei societati.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca reprezentnd o buna stare completa
pe plan fizic, mintal si social, si nu numai absenta bolii sau a suferintei.
Sanatatea nu este numai un bun social, ci reprezinta cea mai importanta resursa economica a
societatii. De starea sanatatii a populatiei active depind att productivitatea muncii, ct si rezultatele
activitatilor desfasurate.
n conditiile dezvoltarii economice actuale, apar noi cerinte fata de dezvoltarea creatoare a
omului, fata de starea sanatatii lui.
Asistam la o scadere a cerintelor fata de forta fizica a omului si la o crestere a pretentiilor
fata de refacerea posibilitatilor lui psihice si capacitatii sale de a se adapta conditiilor tehnice ale
productiei n continua schimbare.
n acest fel, se modifica continutul categoriei "sanatate", ceea ce face sa creasca implicit
rolul social - economic al ocrotirii ei.
Sanatatea publica si dezvoltarea ocrotirii sanatatii devin astfel factori ai cresterii economice.
Sanatatea nu poate fi considerata un scop n sine, ci un mijloc pentru realizarea bunastarii
optime n cadrul unor limite determinate de mediul ambiant, fizic, social si biologic n care traieste
omul.
n procesul cunoasterii starii de sanatate a populatiei o deosebita importanta are identificarea
factorilor sanogenetici care actioneaza n familie, n scoala sau la locul de munca si care tin de
alimentatie, habitat, conditiile de munca, educatie fizica sau de folosirea timpului liber, de cultura
sanitara a populatiei, precum si de gradul de dezvoltare a ocrotirii sanatatii.
Factorii care conditioneaza starea de sanatate
Factorii principali care actioneaza asupra starii de sanatate sunt grupate astfel:
- biologici, care includ numarul si structura populatiei, caracteristicile d 444r178e e vrsta,
sex si genetice, posibilitatile de adaptare, particularitatile fizice ale indivizilor;
- natural - geografici sau, mai precis componentele mediului fizic: solul, aerul, apa, clima,
vegetatia etc.;
- social - economici si psihologici, care includ cultura spirituala, modul de viata si
comportamentul, gradul de urbanizare si mobilitate teritoriala, conditiile de munca si alimentatie,
locuinta, nivelul veniturilor;
- gradul de organizare al ocrotirii sanatatii si nivelul de dezvoltare a stiintei si practicii
medicale.

Daca influenta pe care o exercita acesti factori este relativ usor de stabilit, mult mai dificila
este nsa determinarea directiei actiunii factorilor si a aportului fiecarei componente n efectul
global al sanatatii publice.
Factorul conditiile de munca - gradul de dificultate sau nocivitate al muncii, nivelul
intensitatii si al organizarii, caracterul activitatii ei productive - exercita o influenta foarte puternica
asupra starii de sanatate a muncitorilor.
Gradul de risc potential pentru sanatate al diferitelor componente ale conditiilor de munca
obliga administratia ntreprinderilor si institutiilor sa aiba o atitudine plina de griji fata de sanatatea
lucratorilor, la o respectare stricta a normelor de protectie a muncii si a celor privind securitatea si
sanatatea n munca stabilite prin lege.
Starea sanatatii publice este influentata, ntr-o mare masura, de alimentatie, a carei
particularitati determina procesul de dezvoltare a organismului, capacitatea lui de munca si
adaptarea la conditiile nefavorabile ale mediului nconjurator.
Conditiile de locuit - parametrii nefavorabili ai locuintei;
-zgomotul ridicat, igrasia, lipsa de luminozitate, temperaturi greu suportabile-, au o actiune
fizica directa asupra organismului, provocnd modificari patologice - boala.
Un alt factor important care actioneaza asupra sanatatii este, fara ndoiala, nivelul
veniturilor pe locuitor cat si pe membrii de familie.
Nivelul dezvoltarii ocrotirii sanatatii si a stiintei medicale.- determina succesele
medicinii si mai buna organizare a sistemului de ocrotire a sanatatii care au un efect direct asupra
reducerii morbiditatii si mortalitatii populatiei.
Factorii biologici ai sanatatii, aflati sub influenta mediului social si economic, au un rol
nsemnat n evolutia starii de sanatate a populatiei.
n prezent sunt cunoscute peste 2000 de boli ereditare, iar cercetatorii considera ca n viitor
numarul lor nu va nceta sa creasca. Bolile ereditare influenteaza n mare masura evolutia
indicatorilor sanitari-demografici si, n primul rnd, mortalitatea infantila, a carei influenta este
apreciata la cca. 20%.
Aflat n plin proces de reforma, sistemul sanitar din Romnia se armonizeaza, tot mai mult,
cu practicile si mecanismele din tarile comunitare, avand drept scop reducerea n perspectiva a
morbiditatii si mortalitatii, pentru scaderea numarului de decese evitabile si prelungirea sperantei de
viata.
In Romnia speranta de viata, ca indicator esential al starii generale a sanatatii populatiei
este mult sub cel al tarilor din spatiul comunitar. Speranta medie de viata este de numai 69,2 ani,
respectiv cu 8 ani mai mica dect media UE.
Starea de sanatate a populatiei nregistreaza mari diferente n profil teritorial, ratele
mortalitatii generale si infantile fiind sensibil mai mari n mediul rural si n judetele mai putin
dezvoltate.
Elemente de reforma n sistemul asigurarilor sociale de sanatate
Principalele caracteristici ale sistemului sanitar mostenit de la vechiul regim politic sunt:

constituirea fondurilor banesti pentru sanatate, aproape n exclusivitate, din

subventiile bugetului de stat;


statutul de salariat al medicului cu venituri fixe aliniate la politica de salarii
nivelatoare;
-

arondarea obligatorie a populatiei la circumscriptiile sanitare teritoriale;


ramnerea n urma a serviciilor medicale primare, n raport cu cele secundare si

tertiare;
-

dezvoltarea insuficienta a serviciilor medicale preventive, comparativ cu serviciile

medicale curative;
lipsa posibilitatii de a se dezvolta legal, n anii socialismului,a unor institutii de
sanatate private, care sa furnizeze servicii medicale,farmaceutice, de urgenta sau de laborator.
Ca o consecinta ale acestor neajunsuri, prin trecerea la noul regim politic, s-a declansat si n
sistemul sanitar reforma sistemului, aceasta urmnd trendul nevoilor sociale.
Dezbaterile privind reforma n sistemul asigurarilor sociale de sanatate din Romnia, au
nceput nca din anul 1990, n noul context social-economic al tranzitiei catre economia de piata.
Astfel, spre sfrsitul anului 1990, cnd s-a pus problema masurilor de protectie sociala, care
sa acompanieze trecerea efectiva, de la 1 noiembrie a aceluiasi an, la reforma economica, prin
liberalizarea preturilor, compensarea preturilor la medicamente a constituit una dintre cele mai
complexe probleme.
S-a resimtit din plin nevoia ca sa se asigure o protectie a principalelor categorii ale
populatiei, care a suportat n mod direct cresterea preturilor, n special legate de medicamente, ca
efect al liberalizarii.
Procedeul adoptat pentru compensarea partiala a cresterii preturilor la celelalte produse (care
a constat n acordarea unor sume fixe) nu putea fi aplicat si n ce priveste medicamentele, cel putin
din doua considerente. Pe de o parte, sumele fixe s-au acordat la veniturile (salarii, pensii, ajutoare
etc.) obtinute de o persoana, ceea ce ar fi nsemnat ca unele categorii de populatie, care nu
beneficiau de venituri protejate, sa fie excluse. Pe de alta parte, dupa cum este bine cunoscut,
consumul de medicamente se repartizeaza extrem de inegal.
Cuprinderea unei anumite compensatii pentru medicamente n suma fixa, ar fi nsemnat
acordarea unei compensatii nejustificate celor care nu aveau nevoie sa foloseasca medicamente si o
protectie total insuficienta a celor care foloseau frecvent medicamente, n cantitati care depasesc
media si ntr-un sortiment diversificat, inclusiv din punct de vedere al preturilor.
Compensarea preturilor medicamentelor a constituit prima masura legislativa prin
care s-a declansat efectiv reforma n sistemul de sanatate din Romnia.
Mecanismul prezentat a fost de mai multe ori modificat, att n ce priveste modalitatile de
colectare a fondurilor (care initial

s-au ncasat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, odata

cu contributiile pentru celelalte prestatii de asigurari sociale si, ulterior, de catre Ministerul
Sanatatii), ct si n ce priveste cuantumul compensarii, beneficiarii acesteia si mecanismele de
decontare. A ramas nsa ceea ce este esential: se compenseaza numai anumite medicamente

prescrise, iar compensarea este partiala (respectiv suportarea de catre beneficiar a unei parti din
costul medicamentelor, pentru a frna excesul de medicamente si a reduce efortul financiar al
sistemului de asigurari).
Dezbaterile privind generalizarea asigurarilor sociale de sanatate s-au accentuat, pe masura
ce dificultatile privind finantarea sistemului de sanatate au crescut, ca urmare a diminuarii surselor
de venituri ale bugetului de stat, a necesitatii ncadrarii deficitului acestui buget n limite acceptabile
si convenite cu Fondul Monetar International si a dificultatilor privind realizarea integrala a
veniturilor statului.
n urma dezbaterilor ample cu participarea fortelor politice si a partenerilor sociali a fost
adoptata, Legea nr.145 /19997 a asigurarilor sociale de sanatate.
Prin adoptarea acestei legi, s-a initiat practic transformarea sistemului de sanatate, dintr-un
model finantat de stat, ntr-un model bazat pe asigurare.
Prevederile-cheie ale acestei legi reglementeaza veniturile sectorului de sanatate, alocarea
fondurilor pentru serviciile de sanatate si furnizorii de servicii de sanatate.
Dupa mai multe completari si modificari ulterioare aduse la Legea nr.145/1997, n anul 2006
a fost elaborata Legea nr.95 privind reforma n domeniul sanatatii al carei scop principal este
realizarea unei reforme cuprinzatoare de durata n domeniul sanatatii.
Reforma sistemului sanitar continua sa se consolideze si are la baza urmatoarele principii
determinante astfel:
- obligativitatea asigurarii - presupune participarea la sistemul de asigurari sociale de
sanatate n mod obligatoriu, att pentru persoanele fizice, care realizeaza venituri ct si pentru cele
juridice, prin contributiile la fondul de sanatate. n cuantumurile si la termenele prevazute.
- principiul solidaritatii si subsidiaritatii n constituirea si utilizarea fondurilor - acest
sistem presupune o solidaritate ntre cei sanatosi si cei bolnavi, ntre cei tineri si cei batrni, ntre
persoane cu venituri diferite.
Toti contribuie cu o suma proportionala cu venitul lor si beneficiaza de serviciile medicale
de care au nevoie.
principiul alegerii libere - de catre asigurat a casei de asigurari, a furnizorilor de
servicii medicale, de medicamente si de dispozitive medicale
Prin asigurarea dreptului de libera alegere precum si prin aparitia, alaturi de unitatile sanitare
publice, a celor private se creeaza un cadru propice pentru dezvoltarea competitiei si cresterea
gradului de reactie a sistemului sanitar.
principiul autonomiei - promoveaza parteneriatul social si organizarea dupa criterii
ocupationale. S-a creat:
o
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) si un sistem de case de asigurari de
sanatate judetene, precum si doua case de asigurari de sanatate departamentale
o
Casa de Asigurari de Sanatate a Armatei, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si
Autoritatii Judecatoresti (CASAOPSNAJ)
o
Casa de Asigurari de Sanatate a Transporturilor (CAST).

accesarea serviciilor medicale n mod echitabil si nediscriminatoriu de catre

oricare asigurat
principiul deschiderii si functionarii altor forme de asigurare a sanatatii. -aceste
asigurari sunt facultative.
Asigurarea voluntara complementara sau suplimentara de sanatate poate acoperi riscurile
individuale n situatii speciale si/sau pe lnga serviciile acoperite de asigurarile sociale de sanatate.
Sistemul de asigurari sociale de sanatate n legatura cu furnizarea si finantarea serviciilor
medicale se bazeaza pe o armonizare eficienta a participantilor. Acestia sunt:
asiguratul - respectiv pacientul care suporta contributia de asigurari de sanatate n
mod individual sau mpreuna cu angajatorul.
furnizorul de servicii medicale
casele de asigurari de sanatate care gestioneaza finantarea serviciilor medicale.
3 asigurarile de somaj
n Romnia fiecarei persoane i sunt garantate drepturile de a-si alege liber profesia si
locul de munca, precum si dreptul la asigurarea de somaj. Termenii folositi de Legea 76/2002legea somajului, explica continutul constituirii fondului de somaj si sunt urmatorii:
1) sOMER = persoanele care ndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) este n cautarea unui loc de munca de la vrsta de minim 16 ani si pna la
ndeplinirea conditiilor de pensionare.
b) starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei
munci.
c) nu are loc de munca, nu realizeaza venituri, sau le realizeaza din activitati autorizate
potrivit legii, venituri mai mici dect indemnizatia de somaj ce i s-ar cuvenii.
d) este disponibila sa nceapa lucrul n perioada imediat urmatoare daca si-ar gasi un
loc de munca.
f) este nregistrat la ATOFM n conditiile legii.
2) STAGIU DE COTIZARE = perioada n care s-a platit contributia de asigurari de
somaj att de catre asigurat ct si de catre angajator, sau dupa caz numai de catre asigurat (n
situatia contractului de asigurare pentru asociatii unici).
3) ASIGURAT = persoana fizica care realizeaza cerintele potrivit legii si este asigurat
pentru riscul pierderii locului de munca prin plata contribu# 444h78e 5;iei pentru asigurarile
de somaj.
4) INDEMNIZAIE DE sOMAJ = este o compensatie partiala a veniturilor
asiguratului ca urmare a pierderii locului de munca, sau a veniturilor absolventilor a
institutiilor de nvatamnt care nu s-au putut ncadra n munca.
Angajatorii sunt obligati sa comunice ATOFM locurile vacante pentru ca aceasta sa
organizeze burse de locuri de munca, precum si repartitii pentru somerii care urmeaza sa fie
rencadrati.
Beneficiarii ajutorului de somaj sunt persoane n cautarea unui loc de munca aflate n
urmatoarele 2 situatii:
A - nu are loc de munca si nu realizeaza venituri

B - nu a putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea studiilor de nvatamnt, de


asemenea dupa satisfacerea stagiului militar (pentru persoanele care nu au CIM anterior
ncorporarii).
De asemeni pot fi care au obtinut statutul de refugiati, precum si straini care au fost
ncadrati n munca n Romnia si si-au ndeplinit stagiul de cotizare necesar pentru obtinerea
somajului.
somerii prevazuti la punctul A se pot gasii n una din urmatoarele situatii:
1) le-a ncetat CIM din motive neimputabile lor.
2) le-a ncetat mandatul pentru care au fost numiti sau alesi
3) au ncheiat contract de asigurare pentru somaj si au realizat venituri
4) le-a ncetat concediul platit pentru cresterea copilului pna la 2 ani sau 3 ani daca
copilul are un handicap si nu a mai fost posibila reluarea activitatii, din cauza ncetarii
definitive a activitatii angajatorului (faliment); iar n caz contrar reluarea activitatii acestora
este obligatorie din partea angajatorului.
5) nu s-au putut rencadra n munca dupa efectuarea stagiului militar din cauza
ncetarii definitive a activitatii angajatorului (faliment); iar n caz contrar angajatorul are
obligata de a facilita reluarea activitatii a persoanei n cauza, n cazul n care prezentarea la
locul de munca s-a facut n termenul celor 30 de zile calendaristice dupa ncetarea stagiului
militar.
Sunt asimilati somerilor persoanele de la litera B (absolventii) urmatorii:
1) absolventi ai institutelor de nvatamnt n vrsta de minim 18 ani care ntr-o
perioada de 60 de zile calendaristice de la absolvire nu au reusit sa se ncadreze n munca
potrivit pregatirii lor profesionale.
2) absolventi ai institutelor de nvatamnt n vrsta de minim 16 ani care n cazuri
justificate sunt lipsiti de sustinatori legali.
3) sunt persoane care naintea efectuarii stagiului militar nu au fost ncadrate n munca
si care ntr-o perioada de 30 de zile calendaristice de la lasarea la vatra nu s-au putut ncadra.
Angajatorii sunt obligati sa depuna n termen de 25 de zile calendaristice de la
expirarea lunii pentru care sunt datorate contributiile la ATOFM, declaratiile lunare privind
obligatiile de plata catre bugetul asigurarilor de somaj si dovada efectuarii platilor (OP si
transmisia electronica).
Angajatorii au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor de somaj,
ntr-o cota de 3 % aplicata asupra fondului total de salarii lunare brute realizate de salariati
conform Legii 107/2004 care a modificat si completat sistemul asigurarilor de somaj prevazut
prin Legea 76/2002.
n fondul total de salarii brute lunare se includ ca salarii realizate urmatoarele:
1)-salarii de baza brute realizate (cstigul individual la sfrsitul fiecarei luni pentru toti
salariatii)
2)-sporurile si indemnizatiile la salariile de baza brute realizate.
3)-salariile de merit

4)-sumele realizate prin plata cu ora: garzi, medicale si indemnizatii clinice (functie de
destinatia clinicii-TBC sau Oncologica).
5)-drepturile ce se acorda personalului de specialitate trimis n strainatate si platite din
fondul de salarii (NU DIURNA)
6)-stimulentele si premiile de orice fel care se platesc din fondul de salarii (primele de
Paste, de Craciun, de vacanta).
7)-indemnizatia pentru CO.
8)-indemnizatiile pentru perioadele de incapacitate temporare de munca, suportate de
unitate din fondul de salarii (primele 7; 12 sau 17 zile calendaristice ale CM-concediu
medical- determinate functie de numarul de salariati scriptici ai societatii, precum si toata
perioada CM pentru accidente de munca sau boli profesionale).
9)-alte sume platite din fondul de salarii.
De asemenea angajatorii au obligatia de a retine si vira lunar contributia individuala a
fiecarui angajat cu CIM, ntr-o cota de 1% aplicata asupra salariului de baza brut lunar de
ncadrare al angajatului (cel din CM-carnet de munca)
Termenul de plata si al acestei contributii virata de angajator este de 25 ale lunii
urmatoare pentru luna expirata.
Pentru neachitarea n termen a acestor contributii (angajat 1% si angajator 3%) se
aplica majorari de ntrziere privind executarea creantelor bugetare, adica a datoriilor fata
de buget, si care sunt 0,06% pe zi calendaristica aplicata asupra sumei datorate.
n conformitate cu Legea nr. 76/2002 si Legea 107/2004 n sistemul de asigurari de
somaj se pot asigura optional si persoane aflate n una din urmatoarele situatii: 1) sunt
asociati unici sau asociati actionari.
2) sunt administratori care au ncheiat contracte de administrare potrivit legii.
3) sunt persoane autorizate sa desfasoare activitati independente (Legea 300/2004).
4) sunt membrii ai asociatiilor familiale.
Toate aceste persoane de la 1 la 4 daca au vrsta de 18 ani mpliniti pot ncheia
contracte de asigurare pentru somaj cu ATOFM din raza careia si are domiciliul.
Venitul lunar pentru care se face contractul de asigurare nu poate fi mai mic dect
salariul de baza minim brut pe economia nationala.
Persoanele asigurate n baza acestui contract de asigarare au obligatia de a platii lunar
o contributie de 4%, conform Legii 107/2004, aplicata asupra venitului din contractul de
asigurare. Contributia se achita n termen de cel mult 5 zile de la data stabilita n contract.
Pentru a putea beneficia de indemnizatia de somaj, somerii trebuie sa ndeplineasca
urmatoarele conditii cumulativ:
1)-sa aiba un stagiu de cotizare de minim 12 luni n ultimele 24 de luni premergatoare
datei de nregistrare a cererii de solicitare a ajutorului de somaj.
2)-sa nu realizeze venituri.
3)-sa nu ndeplineasca conditia de pensionare la limita de vrsta.
4)-sa fie nregistrati ca persoane la ATOFM din raza careia si au ei domiciliul.
Din punct de vedere a duratei somajului, indemnizatia de somaj se acorda pe
perioadele stbilite diferit n functie de stagiul de cotizare dupa cum urmeaza:

1)- 6 luni pentru persoane cu stagiu de cotizare de pna la 5 ani dar nu mai putin de 12
luni.
2)- 9 luni pentru persoane cu stagiu de cotizare cuprins ntre 5 si 10 ani.
3)- 12 luni pentru persoane cu stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara,
reprezentnd 75% din salariul de baza minim brut pe economia nationala.
Pentru somerii care au absolvit o forma de nvatamntsi nu s-au ncadrat n perioada
celor 60 de zile calendaristice de la data absolvirii stabilirea indemnizatiei de somaj se acorda
pe durata a 6 luni si este o suma fixa, neimpozabila, lunara, a carei cuantum reprezinta 50%
din salariul de baza minim brut pe economia nationala.
Persoanele care beneficiaza de ajutor de somaj au urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte lunar pe baza programarii ori de cte ori sunt solicitate la ATOFM
pentru a primii sprijin prin ofertele agentiei.
b) sa comunice n termen de maxim 3 zile lucratoare, agentiei la care sunt nregistrati,
orice modificare a conditiilor care au condus la acordarea drepturilor de somaj.
c) sa participe la serviciile de stimulare a ocuparii fortei de munca (trguri, licitatii de
posturi) la servicii de formare profesionala oferite de ATOFM (cursuri de calificare,
reconversie profesionala).
d) sa caute activ un loc de munca ( mass-media)
Angajatorii care au ncadrat n munca persoane care beneficiaza de ajutor de somaj au
obligatia si ei de a anunta n termen de 3 zile lucratoare ATOFM de acest lucru.
Persoanele care se afla n cautarea unui loc de munca, pot participa la programul de
formare profesionala: prin cursuri, stagii de practica si specializari precum si alte forme
prevazute de lege, toate organizate de centre de pregatire acreditate, a caror certificate de
calificare, perfectionare sau reconversie sunt recunoscute la nivelul economiei nationale.
Toata activitatea de formare profesionala este finantata din bugetul asigurarilor de
somaj.
Msuri de diminuare i control a omajului:
Msuri pe termen scurt : au rolul de a proteja omerii prin garantarea unui venit minim
numit indemnizaie de omajdiferit de la o ar la alta i de la o perioad la alta; se acord
difereniat pe categorii de vechime n munc dar i n funcie de salariu.
Msuri pe termen mediu i lung : sunt orientate att spre populaia omer ct i spre
populaia ocupat spre a preveni omajul.
- organizarea cursurilor de recalificare i reconversie profesional
- faciliti acordate de ctre stat pentru crearea de noi locuri de munc
- exploatarea unor domenii noi capabile s ofere locuri de munc ( gestionarea deeurilor
i a pdurilor ,conservarea mediului, cercetare-dezvoltare)
Spre cei care lucreaz:
1.reducerea programului de munc
2.orar atipic
3.segmentarea obligaiilor
4.reducerea duratei vieii active

5.repartierea emigranilor
6.stipularea n contractul de munc a unor clauze care s garanteze locul de munc
7.angajarea pe perioade determinate de timp
Msuri de combatere
1.
omajul determinat de o conjunctur economic, cnd cererea se reduce pe piaa
economic, se poate realiza printr-o politic fiscal flexibil de a echilibra pierderile provocate prin
reducerea vnzrilor.In SUA aceast politic este mai flexibil n comparaie cu Europa,dac
aceast politic este aplicat raional va exclude posibilitatea repetrii zilei de vinerea neagr pe
Wall Street SUA la data de 25 octombrie 1929, cnd a izbucnit o criz economic mondial ce a dus
la falimentarea bncilor, devalorizarea valutei.Acest fenomen bineneles nu aa de intens a fost
observat ncepnd din anul 1970 i n Germania cnd impozitele erau mari, omajul cretea,
salariile devenind mari, determinnd ca preurile s fie ridicate la produsele germane ,care nu
puteau concura cu cele produse mai ieftin n alte ri.
2.
O msur pentru combaterea omajului structural, este stabilirea unor tarife flexibile de
salarizare, prin colaborare mai bun dintre sindicate i conducerea firmelor, ca tarifele s fie reglate
n funcie de gradul ratei de inflaie.Metoda prelungirii colarizrii elevilor i pensionarea timpurie a
angajailor s-a dovedit pe o perioad mai lung de timp ca o msur costisitoare i neeficace. O alt
msur de reducere a omajului a fost crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post s
fie ocupat de doi angajai.
3.
Msuri politice active pentru reducerea omajului sunt:

la noii angajai este un timp de prob, timp n care primesc o retribuie mai mic,
flexibilitate a timpului de lucru, uurarea desfacerii contractului de munc i tarife de salarizare
flexibile dup conjunctura economic

instruirea i trenarea omerilor n felul n care trebuie s-i caute un loc de munc

integrarea n acest proces a celor care triesc n ar i au o cetenie strin

ridicarea nivelului de calificare i pregtire a colilor


n multe situaii, msurile active au ca efect sporirea numrului i a intensitii barierelor de
pe piaa muncii, accentund omajul.
Eliminarea tuturor barierelor de pe piaa muncii (normele specifice legislaiei muncii), ar
avea drept consecin eliminarea oricrei forme de omaj involuntar, sporirea competiiei dintre
salariai pentru cele mai bune locuri de munc (salarii i condiii de munc superioare), sporirea
competiiei dintre angajatori pentru cei mai buni salariai, efectele fiind creterea productivitii
muncii, reducerea birocraiei, creterea generalizat a veniturilor reale ale populaiei i va fi
stimulat dorina oamenilor de a se instrui.
Ajutorul de integrare profesional
Pot beneficia de ajutorul de integrare profesional absolvenii unei forme de nvmnt, n
vrst de minim 18 ani, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel puin jumtate din salariul
minim pe ar i care nu au reuit s se ncadreze n munc n termen de 60 de zile de la absolvire;
absolvenii instituiilor de nvmnt n vrst de cel puin 16 ani, dac nu au susintori legali;
tinerii care nainte de efectuarea stagiului militar nu au fost ncadrai cu contract de munc, i care

ntr-o perioad de 30 de zile de la terminarea stagiului militar nu au putut s se angajeze; absolvenii


colilor speciale pentru handicapai, care nu au loc de munc i care sunt luai n evidena oficiilor
de munc, imediat dup absolvire.1
Cuantumul ajutorului de integrarea profesional se calculeaz n urmtoarele cote
procentuale: 60% din salariul de baz minim brut pe economie, n cazul persoanelor care provin din
rndul absolvenilor de nvmnt preuniversitar, profesional sau de ucenicie; 70% pentru
absolvenii unei instituii de nvmnt superior.
Pentru a primi ajutorul de integrare, absolvenii trebuie s fac dovada preocuprilor lor
pentru ncadrarea n munc, respectiv s se nscrie la oficiile de munc.
Ei au obligaia s urmeze cursurile de calificare, recalificare organizate de direciile de
munc i protecie social, iar la absolvire s se ncadreze n unitile la care sunt repartizai. n caz
contrar, ei sunt obligai s plteasc cheltuielile de colarizare.
Alocaia de sprijin
Pot beneficia de alocaie de sprijin persoanele care au beneficiat de ajutor sau de integrare
profesional i sunt lipsite de mijloace de ntreinere, pe o perioad de maximum 18 luni.
Cuantumul su este diminuat i are ca scop asigurarea unui venit minim de trai, se acord n sum
fix, egal cu 60% din salariul de baz minim brut pe economie pentru toi ndreptii.
Pentru a primi alocaia de sprijin trebuie ndeplinite simultan urmtoarele dou condiii:
persoanele respective, mpreun cu membrii familiei, s nu dein terenuri agricole;
s nu realizeze, mpreun cu membrii familiei, un venit mediu lunar, pe membru de
familie, de cel puin 60% din salariul de baz minim brut pe economie.
Cei care beneficiaz de ajutor de omaj, ajutor de integrare profesional sau alocaie de
sprijin, vor beneficia i de alocaia pentru copii, de asisten medical gratuit, de compensarea unei
pri din preul medicamentelor i de alte drepturi de asigurri sociale prevzute de lege pentru
persoanele ncadrate n munc, inclusiv de pensia de invaliditate.
Toate aceste drepturi bneti de care beneficiaz omerii nu sunt impozabile i nu pot face
obiectul executrii silite pentru alte debite dect cele provenite din acordarea necuvenit a ajutorul
de omaj, ajutorul de integrare profesional sau alocaia de sprijin.
Analiza structurii omerilor, dup regimul de indemnizare, pune n lumin tendina constant
de reducere a numrului celor care beneficiaz de ajutor de omaj i a celor care beneficiaz de
alocaii de sprijin.
Numrul beneficiarilor de ajutor de omaj s-a dublat n anul 1997 fa de 1996, datorit
marilor restructurri care au avut loc n industrie (n special n industria grea), apoi numrul
beneficiarilor de omaj a sczut, ajungnd la nivelul anului 2002 aproximativ la acelai nivel
nregistrat n 1996.
Dei rata omajului a nregistrat cea mai mare valoare n 1999 (11,5%), numrul
beneficiarilor de ajutor de omaj a fost mai mic dect al beneficiarilor de alocaie de sprijin,
Ocuparea premis fundamental a situaiei sociale
http://www.economiesociala.net/imag/files_4/6354862164e2d25384dfbe.pdf
1

deoarece cei disponibizai au beneficiat de compensaii importante din parte statului, considerate ca
fcnd parte din msurile pasive de ocupare a forei de munc
Aplicarea msurilor pasive ale politicii de ocupare a forei de munc, mai ales n regiunile
cu o rat nalt a omajului, este o condiie esenial de meninere a linitii sociale i de evitare a
conflictelor i proceselor sociale care nu fac dect s distrug potenialul economic al regiunii.
Evident c aceste msuri nu pot compensa funciile muncii dincolo de cea a asigurrii unui venit
pentru individ, dar contribuie la meninerea capacitii de munc a oamenilor, din momentul n care
acetia i pierd locul de munc i pn i gsesc altul nou. Cuantumul acestor ajutoare precum i
perioada de acordare trebuie stabilite astfel nct omerul sau persoana n cauz s fie stimulat s i
gseasc un loc de munc imediat, pentru c, amnarea gsirii unui loc de munc va duce, n timp,
la scderea capacitii de munc, la pierderea deprinderile i a cunotinelor acumulate i mai grav
la instalarea unor stri de depresii care l vor descuraja n gsirea unui loc de munc.
n rile membre ale Uniunii Europene msurile pasive ale politicii pieei forei de munc
sunt aplicate n mod diferit de la o ar la alta. Ajutorul de omaj din rile membre ale UE se
deosebete de alocaia de omaj din Romnia prin: perioada de acordare este mai mare i depinde de
vrsta i vechimea n munc a asiguratului (Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia, Luxemburg,
etc.); valoarea contribuiei variaz n funcie de salariul de referin; perioada de contribuie la
fondul pentru asigurri de omaj este mai mare; se acord alocaii de omaj special pentru tineri i
pentru cei care depesc vrsta de 50-55 de ani; unele ri acord i alocaii de asisten pe o
perioad nelimitat n funcie de situaia familial (familiile cu copii sau aduli n ntreinere) i
venit, etc.
Unele state din Uniunea European ncearc s eficientizeze activitatea serviciilor lor
publice de ocupare pstrnd, n acelai timp, un monopol n acest domeniu. Multe alte state membre
caut s obin acelai lucru printr-o privatizare parial a acestei game de servicii. Descentralizarea
serviciilor publice de ocupare i /sau deschiderea pieei ctre firmele private reprezint principalele
caracteristici ale recentelor reforme.
4 sistemul national de asistenta sociala
Sistemul de protectie sociala in romania
SISTEMUL DE PROTECTIE SOCIALA IN ROMANIA
Asistenta sociala, componenta a sistemului national de protectie sociala, reprezinta
ansamblul de institutii si masuri prin care statul, comunitatea locala si societatea civila intervin
pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care
pot genera marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei, familiei, grupurilor sau
comunitatilor.

Asistenta sociala cuprinde prestatiile si serviciile sociale acordate in vederea dezvoltarii


capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si
promovarea unei societatii incluzive si coezive.
Tranzitia in Romania a fost mult mai dificila decat in alte state ex-socialiste centraleuropene. Renuntarea brusca dupa decembrie 1989 la sistemul de comanda a condus intr-o prima
etapa la adancirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta
pregatire a clasei politice managerilor si in general a populatiei pentru a actiona in conditiile
democratiei si a mecanismelor de piata.
Din anul 2000 s-a trecut la elaborarea unei legi-cadru a asistentei sociale, act normativ ce a
fost definitivat prin adoptarea Legii nr. 705/2001 privind Sistemul National de Asistenta Sociala.
Astfel, s-a constituit la nivelul consiliilor judetene si locale servicii publice de asistenta sociala
integrate care sa acopere toate tipurile de nevoi sociale, conform H.G. nr. 90/2003 pentru aprobarea
Regulamentului cadru de organizare si functionare a serviciului public de asistenta sociala.
Incepand cu anul 2000 in Romania a inceput sa se dezvolte o multitudine de programe de
protectie si asistenta sociala. Transferurile banesti detin cea mai mare pondere din totalul fondurilor
destinate protectiei sociale (97%). Programele de protectie sociala sub forma de transferuri banesti
pot fi grupate in trei mari categorii:
- asigurari sociale;
- alocatii familiale;
- prestatii de asistenta sociala.
Dintre acestea, asigurarile sociale reprezinta cea mai importanta componenta din totalul
transferurilor banesti.
Evolutia sistemului de protectie sociala s-a dezvoltat sub impactul unor factori
contradictorii, care au impiedicat imprimarea unei directii clare. Presiunile unor crize punctuale, ale
unor competitii institutionale, ale unei atitudini nu de putine ori ambigue din partea colectivitatilor
locale si uneori chiar a actorilor politici, lipsa unei strategii clare in domeniu, au generat masuri si
actiuni din banii publici cu prea putine efecte pozitive in categoriile sociale vizate.
In conditiile actuale, asistenta sociala, complementar cu activitatea practica, va fi inevitabil
tentata sa incerce sa influenteze activ optiunile majore ale politicilor sociale pentru imaginea unor
programe speciale de suport si asistenta a persoanelor aflate in situatii de risc social.
1. Principii generale - sistemul de asistenta sociala
In vederea garantarii accesului egal la drepturile prevazute de legislatia in vigoare, sistemul
de asistenta sociala se intemeiaza pe urmatoarele principii generale:
universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, in conditiile
prevazute de lege;
respectarea demnitatii umane, potrivit caruia fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea
libera si deplina a personalitatii;
solidaritatea sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu
isi pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si intarirea coeziunii sociale;

parteneriatul, potrivit caruia autoritatile administratiei publice locale si centrale, institutiile


de drept public si privat, structurile asociative, precum si institutiile de cult recunoscute de lege
coopereaza in vederea acordarii serviciilor sociale;
subsidiaritatea, potrivit caruia comunitatea locala sau asociativa si,
complementar, statul intervine in situatia in care persoana sau familia nu-si poate asigura
integral nevoile sociale;
participarea beneficiarilor, potrivit caruia beneficiarii masurilor si actiunilor de asistenta
sociala contribuie activ la procesul de acordare a acestora;
transparenta, potrivit caruia se asigura cresterea gradului de responsabilitate a administratiei
fata de cetatean, precum si stimularea participarii active a beneficiarilor la procesul de luare a
deciziilor.
nediscriminarea, potrivit caruia accesul la drepturile de asistenta sociala se realizeaza fara
restrictie sau preferinta fata de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri,
sex sau orientare sexuala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectare HIV ori
apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect
restrangerea folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Principalele concepte utilizate
Termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
procesul de incluziune sociala reprezinta un set de masuri si actiuni multidimensionale din
domeniile protectiei sociale, ocuparii fortei de munca, locuirii, educatiei, sanatatii, informarii
comunicarii, mobilitatii, securitatii, justitiei si culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.
nevoia sociala reprezinta ansamblul de cerinte indispensabile fiecarei persoane pentru
asigurarea conditiilor de viata in vederea integrarii sociale;
prestatiile sociale sunt masuri de redistributie financiara acordate persoanelor sau familiilor
in functie de nevoile si dupa caz, veniturile acestora;
serviciile sociale reprezinta ansamblul complex de masuri si actiuni realizate pentru a
raspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitatilor in vederea
prevenirii si depasirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenta pentru cresterea
calitatii vietii si promovarea coeziunii sociale;
furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat,
care acorda servicii sociale in conditiile prevazute de lege;
acreditarea reprezinta procesul prin care furnizorul demonstreaza propria capacitate
functionala, organizationala si administrativa in acordarea serviciilor sociale, sub conditia
respectarii standardelor de calitate in vigoare, iar. statul recunoaste dreptului acestuia de a acorda
servicii sociale;
standardele generale si specifice de calitate reprezinta ansamblul de norme in baza carora
este evaluata si monitorizata activitatea furnizorilor si calitatea serviciilor sociale acordate.

ancheta sociala este o metoda de investigatie intemeiata pe diferite tehnici de culegere si de


prelucrare a informatiei in scopul analizei situatiei sociale si economice a persoanelor, familiilor,
grupurilor sau comunitatilor, avand rol de diagnostic social;
managementul de caz este o metoda de coordonare a interventiei, printr-o implicare
multidisciplinara si, dupa caz, interinstitutionala, in scopul eficientizarii activitatii si cresterii
calitatii serviciilor sociale.
3. Dreptul de a primi asistenta sociala in situatii de necesitate este un drept universal al
tuturor membrilor colectivitatii
Serviciile de asistenta sociala nu sunt destinate numai celor saraci, si cei care au un standard
satisfacator de viata pot avea de infruntat situatii de dificultate pe care nu le pot solutiona cu
mijloacele si capacitatile disponibile.
Dreptul la masurile de asistenta sociala este garantat in conditiile legii pentru toti cetatenii
romani cu domiciliul in Romania fara nici un fel de discriminare.
Cetatenii altor state, apatrizii si refugiatii, care au domiciliul sau resedinta in Romania, au
dreptul la masuri de asistenta sociala, in conditiile legislatiei romane si a acordurilor ratificate de
Romania cu alte state.
Toti cetatenii au dreptul de a fi informati asupra continutului si modalitatilor de acordare a
masurilor si actiunilor de asistenta sociala.
Dreptul la asistenta sociala se acorda la cerere sau din oficiu, dupa caz, in conformitate cu
prevederile legii.
4. Asistenta sociala are un caracter profesional
Spre deosebire de sprijinul interprofesional si caritabil traditional, asistenta sociala moderna
reprezinta o profesie inalt calificata care absoarbe cunostinte specializate din toate stiintele socialumane: sociologie, psihologie sociala,

psihologie,

psihoterapie,

medicina, economie, stiinte

juridice etc. Ea presupune in acelasi timp deprinderi, abilitati practice (indemanare de a comunica si
a lucra cu persoane si grupuri in dificultate) si, nu in ultimul rand, un set de valori, principii, norme,
reguli morale care compun codul deontologic al profesiei. Codul deontologic asigura in mod special
respectarea drepturilor omului, excluzand orice discriminare de etnie, sex, religie sau varsta.
5. Optiune fundamental umanista
Profesia de asistent social, prin specificul sau, implica o filozofie proprie, centrata umanist.
Persoana umana reprezinta valoarea suprema a actului de asistenta sociala, orice manipulare
fiind principal exclusa, chiar daca ea s-ar face in numele vreunui interes colectiv.
6. Baza organizarii serviciilor de asistenta sociala este comunitatea locala
Coordonarea si indrumarea la nivel national are de regula un profil politic general si de
suport tehnic-profesional. Responsabilitatile si deciziile de organizare sunt ale comunitatilor locale.
7. Strategii de dezvoltare a sistemului serviciilor sociale
Serviciile dezvoltate pana acum in cadrul sistemului public sunt mai degraba embrionare si
cu un grad de profesionalism scazut. Obiectivul actual este deci de a proiecta practic de la zero un
intreg sistem national. Va fi necesara o perioada de probabil, 8-10 ani pana cand aceste servicii vor

ajunge la deplina lor maturitate. Este vital de aceea a se adopta cat mai rapid cu putinta o strategie
de dezvoltare.
Exista patru principii fundamentale pentru constructia sistemului serviciilor de asistenta
sociala:
a) Servicii inalt profesionalizate utilizeaza specialisti cu inalta calificare (asistenti
sociali), dobandite prin forme de pregatire inalt elaborate, de regula la nivel universitar. Asistentii
sociali sunt deosebiti de voluntarii care actioneaza in organizatiile nonguvernamentale. Serviciile
inalt profesionalizate au o alta logica decat serviciile profesional medii, inalt standardizate si usor
de difuzat/asimilat.
b) Servicii deschise la revederea procedurilor si la incorporarea noilor proceduri si
cunostinte ca orice profesiune cu un grad ridicat de incorporare a cunostintelor stiintifice,
asistenta sociala se afla intr-un proces rapid de dezvoltare. Ea presupune deschiderea la
perfectionare/schimbare rapida si capacitatea de asimilare de noi tehnici. Disponibilitatea la
perfectionarea profesionala este conditionata de tipul de pregatire initiala: o profesie cu o baza
stiintifica solida si cu capacitate de reflectie critica si de autodezvoltare, constand din noi cunostinte
si tehnici, de formare profesionala continua.
c) International/national/local in dinamica serviciilor sociale profesia de asistent social
trebuie considerata ca o paradigma tehnico-stiintifica mondializata (stoc de cunostinte utilizat,
tehnici de tratare a problemelor, sistem de valori), care se transmite continuu in mod special prin
canale profesionale, si mai putin prin cele administrative. Este vital deci sa existe, pentru
mentinerea standardelor profesionistilor la nivelele dezvoltarii actuale, un mecanism de contact
profesional cu experienta mondiala.
d) Combinarea intre prioritati stabilite la nivel national cu prioritati stabilite la nivel
local, pe fondul unei mondializari/regionalizari tot mai accentuate a sistemului de valori, a
problemelor de solutionat si a prioritatilor activitatea de asistenta sociala se fundamenteaza pe
angajamente juridice, politice si morale atat ale tarii intr-un context mai larg (mondial: conventii
O.N.U. de exemplu), regional (reglementarile europene), pe angajamente juridice, politice si morale
ale tarii ca un intreg, prin legile si optiunile sale politice, prin sistemul de valori promovat national,
cat si pe angajamentele locale si responsabilitatea fata de comunitatea locala.
Programele de protectie sociala se realizeaza prin transferul unor importante
financiare pentru populatie, sub forma de :
alocatii familiale;
ajutoare sociale;
pensii si alte drepturi de asigurari sociale;
prestatii pentru someri;
Scopul serviciilor sociale
- protectia familiilor in indeplinirea functiilor ei majore;
- contribuie la ameliorarea conditiilor de viata si intarirea legaturilor familiale;
-reducerea saraciei si a formelor sale extreme.
Obiective:

resurse

- echilibrul factorilor demografici prin incurajarea natalitatii;


- protectia copiilor si familiilor impotriva saraciei si redistribuirea veniturilor in favoarea
familiilor cu copii;
- libera alegere a modelului familial, a responsabilitatilor in cadrul cuplului si a drepturilor
in cresterea si educarea copiilor;
- statutul femeii in societate si pe piata muncii, concilierea intre responsabilitatile familiale
si cele profesionale.
Caracterul masurilor:
- stimulativ incurajarea comportamentului demografic si a modelului familial;
- limitativ - descurajarea sau limitarea unor comportamente demografice si familiale;
- de reglementare - redirectionarea unor comportamente demografice si familiale intr-un
anumit sens (casatorie, filiatia, infierea, divortul, celibatul).
Prestatiile familiale - reprezinta totalitatea ajutoarelor in bani sau natura, care se acorda in
cazul unor riscuri sociale si pot fi:
- directe - in bani;
- in natura;
- indirecte - subventionarea de catre stat sau colectivitatile locale, a unei parti din costul
unor servicii sau produse si prin facilitati fiscale.
Sistemul de prestatii sociale in Romania, are un puternic caracter redistributiv, fiind
rezultatul combinarii efectului redistributiv al posibilitatilor banesti, al furnizarii serviciilor de
educatie si sanatate, al impozitelor si contributiilor sociale.
Pensiile si alte drepturi de asigurari sociale - prezentarea sistemului public
(reglementat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de
asigurari sociale, vezi si alte reglementari in vigoare)
Sistemele de pensii au drept obiectiv principal, asigurarea unui venit permanent dupa o
anumita varsta (pensia pentru limita de varsta) si protectie in eventualitatea unor situatii deosebite,
generatoare de incapacitate temporara, precum: accidente de munca, boli profesionale sau decese in
familie (pensie de invaliditate sau de urmas).
Sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca principii de baza:
a) principiul unicitatii, potrivit caruia statul organizeaza si garanteaza sistemul public
bazat pe aceleasi norme de drept;
b) principiul egalitatii, care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili
si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute
de lege;
c) principiul solidaritatii sociale, conform caruia participantii la sistemul public isi asuma
reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor
sociale prevazute de lege;
d) principiul obligativitatii, potrivit caruia persoanele fizice si juridice au, conform legii,
obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurari sociale exercitandu-se corelativ cu
indeplinirea obligatiilor;

e) principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie


pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public,
drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite;
f) principiul repartitiei, pe baza caruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata
obligatiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine statatoare a sistemului public,
conform legii.
In sistemul public, se acorda urmatoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limita de varsta
b) pensia anticipata
c) pensia anticipata partiala
d) pensia de invaliditate
e) pensia de urmas
Calculul pensiilor:
Incepand cu data inscrierii la pensie, cuantumul pensiei se determina prin inmultirea
punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare cu valoarea unui punct de
pensie.
Cuantumul pensiei astfel stabilit se majoreaza cu suma corespunzatoare contributiei pentru
asigurarile sociale de sanatate, datorata potrivit legii. CNPAS comunica asiguratului, prin casele
teritoriale de pensii, punctajul anual si punctajul cumulat pentru perioada de cotizare.
Valoarea unui punct de pensie se calculeaza in cadrul CNPAS la data intrarii in vigoare a
legii bugetului asigurarilor sociale de stat si se actualizeaza in functie de posibilitatile financiare, in
cursul executiei bugetare, prin indexare trimestriala cu un procent care sa acopere cu pana la 100%
rata inflatiei. Indexarea prevazuta se stabileste prin hotarare a Guvernului.
Stabilirea si plata pensiilor:
Pensia se acorda la cererea persoanei indreptatite, a mandatarului desemnat de aceasta cu
procura speciala, a tutorelui sau a curatorului acesteia.
Cererea de pensionare, impreuna cu actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute
de lege se depun la casa teritoriala de pensii in raza careia se afla domiciliul asiguratului.
Persoanele care au implinit varsta standard de pensionare nu mai pot solicita inscrierea la
pensia de invaliditate.
Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisa de casa teritoriala
de pensii, in termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.
Decizia casei teritoriale de pensii cuprinde temeiurile de fapt si de drept pe baza carora se
admite sau se respinge cererea de pensionare. Decizia casei teritoriale de pensii se comunica in scris
persoanei care a solicitat pensionarea, in termen de 5 zile de la data emiterii.
Plata pensiei se face lunar.
Pensia se plateste personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procura speciala
sau reprezentantului legal al acestuia.
Modalitatile de plata a pensiilor se stabilesc prin regulament al CNPAS.
Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul
veniturilor respective, urmatoarele categorii de persoane:
a) copiii urmasi orfani de ambii parinti, pe perioada scolarizarii;

b) nevazatorii;
c) pensionarii pentru limita de varsta.
d) pensionarii de invaliditate de gradul III.
Beneficiarii pensiei de urmas pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate
profesionala, daca veniturile brute lunare realizate nu depasesc o patrime din salariul mediu brut
lunar pe tara.
Pensia pentru limita de varsta:
Pensia pentru limita de varsta se acorda asiguratilor care indeplinesc, cumulativ, la data
pensionarii, conditiile privind varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat in
sistemul public. Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru
barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii
in vigoare a legii, prin cresterea varstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si
de la 62 de ani pentru barbati.
Stagiul minim de cotizare atat pentru femei, cat si pentru barbati este de 15 ani. Cresterea
stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii
in vigoare a legii. Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru
barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii
in vigoare a legii, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani
pentru barbati.
Femeile care au realizat stagiul complet de cotizare si care au nascut cel putin 3 copii si i-au
crescut pana la varsta de 10 ani beneficiaza de reducerea varstei standard de pensionare dupa cum
urmeaza:
a) cu un an - pentru 3 copii;
b) cu doi ani - pentru 4 sau mai multi copii.
Reducerea varstei nu poate fi cumulata cu o alta reducere prevazuta de lege. Varsta de
pensionare astfel redusa nu poate fi mai mica de 55 de ani.
Pensia anticipata:
Pensia anticipata se acorda, cu cel mult 5 ani inaintea implinirii varstei standard de
pensionare, asiguratilor care au depasit stagiul complet de cotizare cu cel putin 10 ani.
Cuantumul pensiei anticipate se stabileste in aceleasi conditii cu cel al pensiei pentru limita
de varsta.
La implinirea varstelor standard de pensionare prevazute de lege, pensia anticipata devine
pensie pentru limita de varsta si se recalculeaza prin adaugarea perioadelor asimilate si a
eventualelor stagii de cotizare realizate in perioada de anticipare.
Pensia de invaliditate:
Au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate
din capacitatea de munca, din cauza: accidentelor de munca, bolilor profesionale si tuberculozei;
bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca.
In raport cu cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii de munca,
invaliditatea este: de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, a capacitatii
de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, invalidul necesitand ingrijire sau

supraveghere permanenta din partea altei persoane; de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a
capacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se
orienta spatial, fara ajutorul altei persoane; de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin
jumatate din capacitatea de munca, invalidul putand sa presteze o activitate profesionala.
Incadrarea sau neincadrarea intr-un grad de invaliditate se face prin decizie, emisa de
medicul specializat in expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca. La implinirea varstei
standard prevazute de lege pentru obtinerea pensiei pentru limita de varsta beneficiarul pensiei de
invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasa dintre pensii.
Pensia de urmas:
Au dreptul la pensie de urmas copiii si sotul supravietuitor, daca persoana decedata era
pensionar sau indeplinea conditiile pentru obtinerea unei pensii. Copiii au dreptul la pensie de
urmas: pana la varsta de 16 ani; daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata
potrivit legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 de ani; pe toata durata
invaliditatii de orice grad. Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii, la
implinirea varstei standard de pensionare, daca durata casatoriei a fost de cel putin 15 ani. In cazul
in care durata casatoriei este mai mica de 15 ani, dar de cel putin 10 ani, cuantumul pensiei de
urmas cuvenit sotului supravietuitor se diminueaza cu 0,5% pentru fiecare luna, respectiv 6,0%
pentru fiecare an de casatorie in minus.
Sotul supravietuitor care are in ingrijire la data decesului sustinatorului unul sau mai multi
copii in varsta de pana la 7 ani beneficiaza de pensie de urmas pana la data implinirii de catre
ultimul copil a varstei de 7 ani, in perioadele in care nu realizeaza venituri lunare dintr-o activitate
profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o patrime din
salariul mediu brut pe tara. Cuantumul pensiei de urmas se stabileste, prin aplicarea unui procent
asupra punctajului mediu anual realizat de sustinator, in functie de numarul urmasilor indreptatiti,
astfel: pentru un singur urmas - 50%; pentru 2 urmasi - 75%; pentru 3 sau mai multi urmasi 100% .
Bilete de tratament balnear:
Bugetul asigurarilor sociale de stat suporta diferenta dintre valoarea biletului de tratament
balnear si contributia beneficiarilor de astfel de bilete, pentru un numar de locuri stabilit anual.
Tarifele pentru serviciile acordate beneficiarilor biletelor de tratament de catre unitatile de
tratament aflate in proprietatea Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale se
stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, la propunerea presedintelui
Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, neputand depasi tarifele din
unitatile similare cu care s-au incheiat contracte de prestari de servicii.
In cursul unui an calendaristic se poate elibera un singur bilet de tratament aceluiasi
beneficiar.
Biletele de tratament balnear se distribuie pensionarilor, de catre casele teritoriale de pensii.
Bilete de tratament balnear se acorda gratuit, intr-un numar stabilit anual, pentru:
- pensionarii I.O.V.R.;

- veteranii de razboi;
- persoanele cu drepturi stabilite in baza Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice, deportate in strainatate ori constituite in
prizonieri;
- persoanele cu drepturi stabilite in baza Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice.
Bilete cu pret redus pe calea ferata:
Se acorda pensionarilor 6 calatorii simple cu reducere de 50% din tariful trenurilor de
persoane clasa a II-a. De aceste facilitati nu beneficiaza pensionarii care au dreptul la calatorii
gratuite stabilite in baza altor prevederi legale.
Legitimatiile de calatorie pentru pensionari se elibereaza de Societatea Nationala a Cailor
Ferate Romane, prin statiile si agentiile de voiaj pe baza deciziei de pensionare si a buletinului sau
cartii de identitate. Conditiile de eliberare a legitimatiilor de calatorie pentru pensionari se stabilesc
de Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane, potrivit reglementarilor specifice cailor ferate.
Asigurarile pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca reglementate de
Legea nr. 76/ 2002
Piata muncii a suferit schimbari puternice in ultimul deceniu. Modificarile aparute au creat
nevoia unei noi institutii, una moderna, flexibila cu capacitatea de a raspunde acestor provocari.
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), impreuna cu cele 42 de agentii
judetene si peste 180 de agentii locale, raspunde acestor provocari. Serviciile sale se adreseaza
somerilor si agentilor economici. Principalul sau obiectiv este cresterea gradului de ocupare a fortei
de munca si implicit scaderea ratei somajului. Prin Legea nr. 145/1998, a fost reglementata
infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocupare si Formare Profesionala,
institutie publica de interes national, cu personalitate juridica, ce si-a inceput in mod efectiv
activitatea la data de 1 ianuarie 1999. Prin Ordonanta de Urgenta nr. 294/2000 a fost modificata si
completata Legea nr. 145/1998, noua denumire a institutiei fiind Agentia Nationala pentru Ocuparea
Fortei de Munca. Pentru organizarea si coordonarea activitatilor specifice la nivel judetean si la
nivelul municipiului Bucuresti, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are in
subordine agentii constituite la nivel judetean si la cel al municipiului Bucuresti, unitati cu
personalitate juridica. Agentiile judetene pot infiinta subunitati de furnizare a serviciilor de ocupare
a fortei de munca.
Prin Programul Social, Guvernul sustine eforturile de implementare a strategiei in jurul
politicilor de protectie sociala si asistenta sociala prin: pensii duble pentru agricultori, majorarea
semnificativa a alocatiilor, scaderea contributiilor la fondurile de asigurari sociale, sistem de pensii
private, scaderea ratei somajului. La toate acestea se adauga programe de accesibilizare pentru
persoanele cu handicap, precum si investitii in resursele umane.
5 dreptul de asitenta sociala a copiilor

teresul pentru drepturile copilului a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a
luat nastere prima miscare preocupata de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care
pleda pentru PROTECTIA copilului impotriva neglijarii, exploatarii si a violentei. In Europa,
aceasta perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui numar considerabil de institutii publice de
ocrotire, scoli si institutii separate pentru copii delincventi, precum si de tribunale pentru
minori.Dupa Primul Razboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima data atentia
lumii. In 1924, Liga Natiunilor a adoptat Declaratia de la Geneva. In 1959, O.N.U a adoptat
declaratie drepturilor copilului.
Spre sfarsitul anilor 60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale
copilului. Mai multi lideri de opinie au sustinut ca si copiii au competentele necesare pentru a lua
decizii in privinta problemelor importante din viata lor si ca ar trebui lasati sa participe la luarea
deciziilor.
Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta
a intrat in vigoare in septembrie 1991 si a fost ratificata de majoritatea tarilor din lume, cu exceptia
SUA si Somaliei .Romania a ratificat Conventia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 si s-a
inspirat din aceasta atunci cand a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea
drepturilor copilului (A.N.P.D.C.)
Perioada 1993 - 1997, pana in momentul adoptarii de catre Guvern a Ordonantei de Urgenta
nr. 26 privind protectia copilului aflat in dificultate, s-a caracterizat printr-o succesiune de decrete,
legi si hotarari de guvern in acest domeniu, care insa nu au reusit sa se constituie intr-o baza
legislativa unitara care sa cuprinda intreaga problematica a protectiei copilului. Necesitatea unor noi
reglementari legislative, absolut necesare in conditiile aparitiei unor noi probleme sociale
neacoperite de sistemul legislativ (spre exemplu situatia copiilor strazii, a copiilor din familii ce
traiesc sub nivelul pragului de saracie, a copiilor infectati cu virusul HIV/SIDA, etc.) s-a concretizat
in anul 1997 prin aparitia Ordonantei de Urgenta nr. 26 privind protectia copilului aflat in
dificultate. Primul pas in stabilirea principalelor directii de actiune in favoarea copilului aflat in
dificultate a fost acela prin care s-a definit categoriile de copii care necesita ajutor special din partea
statului si a comunitatii. Prin aplicarea Ordonantei de Urgenta nr. 26/1997 s-a renuntat la termenul
de 'minor' si la categoriile acestuia, folosindu-se conceptul nou de 'copil aflat in dificultate'. Prin
acest ultim concept se acopera toate categoriile de copii care necesita sprijin si interventie din partea
statului, fie ca au sau nu o familie:
1. Copilul orfan de unul sau ambii parinti ai carui parinti sunt decedati, disparuti sau
decazuti din drepturile parintesti;
2. Copilul abandonat temporar sau permanent in institutiile de ocrotire sau aflat in
plasament familial sau adoptie;
3. Copilul deficient bolnav cronic, cu tulburari de dezvoltare, deficiente fizice, senzoriale
sau cu dificultati de invatare- care necesita ingrijire si educatie speciala, ce nu ii poate fi asigurata

de propria familie. In aceasta situatie tipul de interventie educationala, realizata in unitatile


invatamantului special, se constituie in forme de protectie speciala pentru copiii elevi cu cerinte
educative speciale;
4. Copilul care a savarsit fapte penale dar nu raspunde penal;
5. Copilul care a abandonat scoala si familia si isi petrece viata in strada, apartinand
categoriei de copiii ai strazii ;
6. Copilul aflat intr-o familie care traieste in saracie;
7. Copilul din comunitati minoritare marginalizate;
8. Copilul victima a unor calamitati naturale, razboaie sau alte catastrofe;
9. Copilul supus unor rele tratamente abuzat sau neglijat.
Anul 1997 este marcat si de transferul responsabilitatii protectiei copilului in dificultate
catre autoritatile publice locale prin crearea Comisiilor Judetene de Protectie a Copilului si a
Serviciilor Publice Specializate pentru Protectia Copilului la nivel local, subordonate Autoritatii
Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, organism central de elaborare a politicilor nationale
in domeniu si de monitorizare a implementarii acestora. Aceasta descentralizare necesara a avut insa
si consecinte negative datorate insuficientei resurselor materiale si umane la nivel local.
In februarie 2001, au avut loc consultari la nivel local pentru elaborarea unor propunei
coerente si unitare privind Strategia guvernamentala de reforma a sistemului protectiei copilului. La
aceste consultari au participat reprezentanti ai autoritatilor centrale si locale, precum si din partea
organizatiilor neguvernamentale. Cu ocazia acestor intalniri au fost reactualizate planurile nationale
initiate de Organizatia Salvati Copiii, in favoarea copiilor rromi, copiilor expusi abuzurilor, copiilor
a caror munca este exploatata si a copiilor cu dizabilitati. Ca urmare a consultarilor s-au evidentiat
trei propuneri majore:
elaborarea strategiei de protectie a copilului aflat in dificultate ;
elaborarea Legii Copilului ;
infiintarea institutiei Avocatul Copilului.
In anul 2001, a fost elaborata o noua Strategie guvernamentala in domeniul protectiei
copilului in dificultate (2001-2004), avand ca directii generale: - mentinerea copilului in mediul
familial, atunci cand este in interesul superior al copilului, si prevenirea abandonului copiilor prin
sprijinirea familiilor aflate in situatii de risc; - reducerea numarului de copii afalti in institutii (cu
aprox. 25.000 copii pana la sfarsitul anului 2004), prin dezvoltarea si diversificarea de servicii
alternative destinate unei ingrijiri personalizate si adecvate nevoilor copilului; - promovarea
adoptiei ca masura speciala de protectie a copilului, cu accent pe incurajarea adoptiei nationale.
Adoptia internationala va fi practicata ca ultima modalitate de protectie a copilului in
familie; - continuarea procesului de descentralizare a sistemului de protectie a copilului, cresterea
eficientei managementului resurselor financiare, materiale si umane; - crearea unui sistem de
acreditare si monitorizare la nivel national a organizatiilor neguvernamentale care desfasoara
activitati in domeniul protectiei copilului, in conformitate cu standardele minime obligatorii; crearea si dezvoltarea unui sistem national de monitorizare si evaluare a situatiei copilului aflat in

dificultate, a serviciilor si institutiilor de protectie a copilului, precum si a resurselor financiare


alocate de la nivel central/local. De asemenea, noua strategie guvernamentala identifica si
eveidentiaza rolul fiecarei institutii implicate in realizarea obiectivelor mentionate anterior. Pentru a
asigura includerea in Legea Copilului, aflata in stadiul de proiect de lege, a tuturor drepturilor
stipulate in Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, Salvati Copiii a organizat
10 intalniri de lucru la care au participat 62 de specialisti in domeniul drepturilor copilului.
Recomandarile referitoare la proiectul Legii Copilului, rezultate in urma acestor dezbateri,
au fost inaintate Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptii. In octombrie 2001, prin
Ordonanta de Urgenta nr. 121, adoptiile internationale au fost sistate pe o perioada de 1 an, datorita
depistarii unui numar mare de adoptii ilegale si datorita unor deficiente in sistemul de monitorizare
post-adoptie. In prezent se reanalizeaza regimul juridic al adoptiilor internationale in scopul
armonizarii legislatiei interne cu reglementarile si practicile internationale in domeniu. Autoritatea
Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie si Ministerul Justiei au in lucru un proiect de lege
privind adoptia, care urmeaza a fi finalizat pana la sfarsitul perioadei de suspendare a procedurilor
referitoare la adoptia internationala (Raport al Salvati Copiii Romania catre Comitetul Natiunilor
Unite pentru Drepturile Copilului Geneva referitor la al Doilea Raport Periodic al Guvernului
Romaniei pentru intervalul 1995 2002, 2003 p.2 ,3).
Conform legislatiei in vigoare L 272/2004 autoritatile publice, organismele private autoriate,
precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa
respecte, sa promoveze si sa garantee drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in
concordanta cu prevederile Conventiei Organiatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului
si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este parte. ( art.1 alin.(2)
Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor
principii:

respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;


egalitatea sanselor si nediscriminarea;
responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea

obligatiilor parintesti;

primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea


drepturilor copilului;

descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si


parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autoriate;
asigurarea unei ingrijiri individualizate pentru fiecare copil;
respectarea demnitatii copilului;
ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si
de gradul sau de maturitate;
asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand
cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;
celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;

asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;


interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu

ansamblul reglementarilor din aceasta materie. ( art.6 )


Drepturile prevazute de lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare,
indiferent de rasa, culoare, sex , limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate,
apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de
statutul de nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de formare si devoltare sau de alt gen ale
copilului, ale parintilor ori ale altor repreentanti legali sau de orice alta distinctie. ( art.7 )
Drepturile copilului:
copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale (art.8 alin.(1) )
copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele,
precum si cu alte persoane fata de care acesta a devoltat legaturi de atasament (art.14 alin.(1)
copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si
familiale (art.22 alin.(1) )
copilul are dreptul la libertate de exprimare (art.23 alin.(1) )
copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei
probleme care il priveste (art.24 alin.(1) )
copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie (art.25 alin.(1) )

copilul are dreptul la libera asociere in structuri formale si informale, precum si


libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege (art.26 alin.(1) )
copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul
la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei
sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din
care face parte (art.27 alin.(1) )
copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi
supus pedepselor fiice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art.28 alin.(1) )
copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale
fundamentale (art.29 alin.(1) ); copilul este informat asupra drepturilor sale, precum si asupra
modalitatilor de exercitare a acestora (alin.2)
copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai (art.30 alin.(1) )
copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate
atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii
efective a acestui drept (art.43 alin.(1) )
copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa
fizica, mentala, spirituala, morala si sociala (art.44 alin.(1) )
copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie
de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste (art.45
alin.(1) )

alin(1) )

copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale (art.46

copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii

nediscriminatorii, aptitudinilor si personalitatii sale (art.47 alin.(1) )


copilul are dreptul la odihna si vacanta (art.49 alin.(1) )
Protectia speciala a copilului repreinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor
destinate ingrijirii si devoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau
a celui care, in vederea protejarii sale, nu poate fi lasat in grija acestora. (art. 50).
Copilul beneficiaza de protectie speciala pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu
(18 ani) si dupa, in cazul in care isi continua studiile intr-o forma de invatamant , pe toata durata
studiilor, dar fara a depasi varsta de 26 ani.
Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de
protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie,
fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de
protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face dovada ca
tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din
motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile de mai sus nu mai sunt aplicabile.(art.51)
Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai
cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa dea consimtamantul, masurile de
protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca, care, in situatii temeinic motivate,
poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul fata de masura propusa.(art.53
alin.(3) )
Masurile de protectie speciala a copilului sunt:
plasamentul;
plasamentul in regim de urgenta;
supravegherea specializata.(art.55)
De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:
copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor
parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie,
declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;
copilul care, in vederea protejarii intereselor sale nu poate fi lasat in grija parintilor din
motive neimputabile acestora;
copilul abuzat sau neglijat;
copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;
copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
(art.56)
Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar,
care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz , la:
persoana sau familie;
un asistent maternal;
un serviciu de tip rezidential.(art.58 alin.(1) )
Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia
extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzisa.(art.60
alin.(1) )

La stabilirea masurii de plasament se va urmari:


plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
mentinerea fratilor impreuna;
facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine
legatura cu acesta.(art.60 alin.(3) )
Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele
tratamente sau neglijenta (art.85 alin.(1) ), impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca
ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze
sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.(art.87 alin.(1) )
Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de
drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,morala sau
sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie cat si in orice
institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.(art.90)
Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si
are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligata
sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv.(art.91 alin.(1) )
Noua legislatie, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aduce cateva
schimbari de perspectiva in sensul extinderii ariei de reglementare la toti copiii, indiferent unde se
afla acestia, langa parinti sau separati de acestia, in scoala sau deja pe piata muncii, in tara sau
strainatate, cu probleme de sanatate, handicap sau de comportament, carora, fara nici o
discriminare, li se garanteaza exercitarea drepturilor prevazute de Conventia ONU cu privire la
drepturile copilului.
Pana la ora actuala nu exista planuri de actiune din partea ministerelor pentru

aplicarea

integrala a prevederilor legislatiei in domeniul protectiei copilului. Spre exemplu, Ministerul de


Justitie nu a infiintat Tribunalele pentru Minori prevazute, iar Ministerul Sanatattii nu a angajat
asistenti sociali in maternitati.
Pentru ca activitatile de asistenta sociala sa se desfasoare cat mai aproape de mediul de
dezvoltare a copilului , in cadrul familiei si al comunitatii din care acesta face parte, consiliile locale
vor fi sprijinite pentru infiintarea diferitelor servicii alternative la institutionalizare, cum ar fi
centrele de zi (inclusiv pentru copiii cu dizabilitati), asistenta maternala, servicii de consiliere si
sprijin financiar, in vederea prevenirii abandonului si a mentinerii copilului in propria familie.
Noul cadru legislativ precizeaza in mod explicit faptul ca parintii sunt primii responsabili de
cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului, iar responsabilitatea colectivitatilor locale este
subsidiara. Pentru prima data se prevede drept sanctiune pedeapsa cu inchisoarea pentru parintii
care maltrateaza copiii sau ii expun la situatii de risc maxim (Program de formare in practica
Asistentei Sociale, 2005).

De asemenea, apare pentru prima data reglementat printr-o lege faptul ca anumiti
profesionisti, ca asistentii sociali, cadrele medicale, educatorii, sunt obligati sa raporteze cazurile
asupra carora exista suspiciunea de abuz si maltratare a copilului in familie.
ANPDC are responsabilitatea coordonarii metodologice si a elaborarii politicilor si strategiei
in domeniul protectiei copilului, iar consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti au responsabilitatea asigurarii unei protectii adecvate copiilor aflati in
propria unitate administrativ-teritoriala.
Conform Legii nr.215/2001 privind administratia publica locala, presedintele consiliului
judetean coordoneaza, controleaza si raspunde de activitatea privind protectia copilului. Aceste
atributii delegate de stat administratiei publice judetene sunt realizate de aparatul propriu al
consiliului judetean, care este coordonat de secretarul general. Conform legii privind protectia si
promovarea drepturilor copilului, aceasta responsabilitate se deleaga pana la nivelul consiliilor
locale de la nivelul comunelor.
Intreg pachetul legislativ pune un accent deosebit pe oferirea unui mediu familial copilului
aflat in dificultate. Astfel, masurile posibile de protectie, al caror caracter temporar este clar
subliniat, se limiteaza la plasament, respectiv incredintare, indiferent daca este vorba de
plasamentul sau incredintarea copilului unei persoane, unei familii sau unei institutii.
Masurile temporare de protetie se stabilesc numai atunci cand mentinerea copilului in
familia naturala devine, din diverse motive, imposibila sau indezirabila. De asemenea, obiectivul
urmarit la stabilirea unei masuri temporare de protectie este de a-i asigura copilului conditii optime
de crestere si dezvoltare pe perioada necesara identificarii, pregatirii si punerii in practica a unei
masuri cu caracter permanent reintegrare in familia naturala sau adoptie. Pentru aceasta , legea
prevede ca masura de plasament sau incredintare sa fie reevaluata trimestrial de catre Comisia
pentru Protectia Copilului, pe baza progreselor inregistrate in evolutia situatiei copilului si/sau
disparitia cauzelor ce au dus la stabilirea unei masuri de protectie, avand ca prioritate ingrijirea
copilului intr-un mediu familial, punandu-se accentul in principal pe familia naturala (Program de
formare in practica Asistentei Sociale, 2005).
In virtutea aceluiasi principiu, in cazul necesitatii stabilirii unei masuri de protectie, legea
prevede prioritatea protectiei temporare de tip familial (plasarea sau incredintarea intr-o institutie ),
precum si restructurarea institutiilor de protectie in centre de plasament, denumite astfel tocmai
pentru a sublinia caracterul temporar al protectiei oferite in cadrul acestora, organizate pe sistem
familial.
Pentru ca protectia de tip familial sa devina o alternativa viabila, iar punerea ei in practica
aa se realizeze intr-un cadru profesionist, noul pachet legislativ reglementeaza profesia de asistent
maternal profesionist. In present exista o adevarata retea de asistenta maternala. Aceasta profesie
este inclusa in Nomenclatorul de Functii si Meserii elaborat de Ministerul Muncii, Solidaritatii
Sociale si Familiei.

Asistentul maternal profesionist este, conform HG nr. 217/1998 cu privire la conditiile de


obtinere a atestatului, la procedurile de atestare si la statutul asistentului maternal profesionist,
persoana fizica atestata care asigura prin activitatea pe care o desfasoara la domiciliu cresterea,
ingrijirea si educarea, necesare dezvoltarii armonioase a copiilor pe care ii primeste in plasament
sau incredintare (art.1). Asistentul maternal profesionist poate fi angajat al serviciilor publice
specializate sau al unui organism privat autorizat.
Fata de copilul aflat in ingrijirea sa, asistentul maternal indeplineste un rol similar celui de
parinte, integrandu-l pe acesta in familia sa si asigurandu-i un tratament egal cu ceilalti membri ai
familiei.
Reforma initiata in 1997 a vizat dezinstitutionalizarea, prevenirea institutionalizarii si a
abandonului copiilor. Primul pas in atingerea obiectivului a fost transferal treptat al institutiilor de
protectie a copilului din subordinea mai multor autoritati ale administratiei publice centrale in cea a
consiliilor judetene. Initial au fost transferate casele de copii si leaganele, apoi caminele-spital,
internatele de scoli speciale si sectiile de spital care protejau copiii ce nu mai aveau nevoie de
servicii medicale.
Din punct de vedere financiar, intre anii 1997 si 2000 consiliile judetene au fost sprijinite in
activitatea lor curenta direct de la bugetul de stat, dar si prin intermediul ANPDC. Incepand cu anul
2002, finantarea din partea ANPDC s-a realizat numai pe baza proiectelor de interes national
implementate in cadrul unui parteneriat real public-privat.
Astfel in perioada 2001 2004, au fost alocate prin intermediul PIN-urilor peste 743 de
miliarde de lei pentru dezvoltarea retelei de asistenta maternala, inchiderea caminelor-spital sau a
centrelor de plasament pentru copilul cu handicap sever si mutarea copiilor in servicii alternative,
integrarea sociala a copiilor strazii, integrarea socioprofesionala a tinerilor care parasesc sistemul de
protecie a copilului, precum si pentru reintegrarea si sprijinirea minorilor repatriati.
Statul acorda la ora actuala o serie de prestatii familiilor care au in intretinere copii (Pasa,
F.,2004, p.54-65):
alocatia de stat pentru copii se acorda tuturor copiilor cu varsta cuprinsa intre 0 si 16
ani sau pana la 18 ani daca frecventeaza o forma de invatamant sau atunci cand este vorba despre
copii cu dizabilitati. Se ofera indiferent de mediul de locuire (urban, rural), de ocupatia parinilor,
numarul sau rangul nasterii copilului. Pentru copiii de varsta scolara, alocatia este conditionata de
fregventarea scolii in limita a 40 de absente nemotivate lunar. Cuantumul este in suma fixa, lunara,
indexabila, iar pentru copiii cu dizabilitati se dubleaza. Fondurile provin de la bugetul de stat si se
administreaza prin intermediul

Ministeriului Muncii, Solidaritaii Sociale si Familiei si prin

Ministerul Educasiei;(L61/1993);
alocatia suplimentara pentru familiile cu copii se acorda in situatia in care familia are
in intretinere doi sau mai multi copii. Cuantumul alocatiei suplimentare se stabileste in functie de
numarul copiilor, suma fiind indexata prin hotarare de guvern. Fondurile provin de la bugetul de stat

si se administreaza prin intermediul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei;(OUG


105/2003).
alocatia pentru nou-nascuti are un caracter de recompensa si este acordata mamelor, o
singura data, pentru fiecare dintre primii patru nou-nascuti. Suma este indexabila si e suportata de la
bugetul de stat. Se poate acorda si reprezentantului legal al copilului atunci cand mama nu poate
beneficia de acest drept;(L 416/2001)
alocatia de intretinere pentru copiii aflati in plasament familial sau incredintati unei
familii sau persoane, se acorda familiei sau persoanei care are spre crestere si educare un copil, sub
forma plasamentului familial sau incredintarii. Se acorda sub forma de sume fixe. Fondurile provin
de la bugetul de stat si se adminisreaza prin intermediul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si
Familiei.
Alte facilitati legale acordate familiei cu copii (Pasa, F.,2004, p.54-65):
concediul pentru sarcina si lehuzie se acorda asiguratelor pe o perioada de 126 de zile
calendaristice, timp in care beneficiaza de indemnizatie de maternitate. De aceleasi drepturi se
bucura si femeile care au incetat plata contributiei de asigurari sociale, dar care nasc in termen de
noua luni de la pierderea calitatii de asigurat. Indemnizatia de maternitate se suporta integral de la
bugetul asigurarilor sociale de stat. Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza la cerere de
concediul pentru sarcina, incepand cu luna a sasea de sarcina;
concediul platit pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani se acorda femeilor
asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale de stat si al celui pentru agricultori, femeilor cadre
militare in activitate, cat si femeilor asigurate, in conditiile de mai sus, care au adoptat, au fost
numite tutore, li s-au incredintat copii spre crestere si educare sau in plasament familial. De
prevederile legii poate beneficia, optional, oricare dintre parintii copilului. Se acorda la cerere, in
afara concediului platit pentru sarcina si lehuzie. Perioada concediului pentru ingrijirea copilului in
varsta de pana la 2 ani se considera vechime in munca. Legea prevede expres ca in cazul in care se
solicita concediul pentru cresterea

copilului cu handicap, durata acestuia este de trei ani.

Indemnizatia se stabileste ca procent din veniturile in baza carora se stabileste contributia la


asigurari sociale. Indemnizatiile se suporta integral de la bugetul asigurarilor sociale de stat.
concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau
pana la implinirea varstei de 18 ani in cazul copilului cu handicap. Beneficiaza, la cerere, unul
dintre parinti, daca solicitantul indeplineste conditiile de cotizare prevazute de lege. Beneficiaza la
cerere si asiguratul care, in conditiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, caruia i s-au incredintat
copii spre crestere si educare sau in plasament familial.

Cuantumul lunar al indemnizatiei este

procent din baza de calcul stabilita conform legii pentru asiguratii sistemului de asigurari sociale de
stat si se acorda pe perioade de timp si in cazul afectiunilor prevazute de lege. Indemnizatiile se
suporta integral de la bugetul asigurarilor sociale de stat.
6 venitul minim garantat

Venitul minim garantat Venitul minim garantat se asigur prin acordarea ajutorului social
lunar, n condiiile prevzute de Legea nr. 416/2001.
Instituirea venitului minim garantat se ntemeiaz pe principiul solidaritii sociale, n
cadrul unei politici naionale de asisten social.
1.
Beneficiarii ajutorului social
Au dreptul la un venit minim garantat ca form de asisten social:
A). Familiile i persoanele singure, ceteni romni sau ceteni ai altor state/apatrizi,
care au reedina sau, dup caz, domiciliul n Romnia, n condiiile legislaiei romne.
Termenul familie desemneaz soul i soia sau soul, soia i copiii lor necstorii, care
au domiciliul ori reedina comun prevzut n actele de identitate i gospodresc mpreun (art. 2
alin. 1din Legea nr. 416/2001).
Art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 prevede c sintagma
care locuiesc i gospodresc mpreun desemneaz persoanele care ndeplinesc cumulativ
urmtoarele condiii:
au domiciliul sau, dup caz, reedina comune;
contribuie mpreun la achiziionarea sau la realizarea unor bunuri i a unor venituri
din valorificarea acestora ori la consumul acestora.
Se consider familie i:
a)
persoana care locuiete mpreun cu copiii aflai n ntreinerea sa i se afl n una
dintre urmtoarele situaii: este necstorit; este vduv; este divorat; al crei so/soie este
declarat/declarat disprut/disprut prin hotrre judectoreasc; nu a mplinit vrsta de 18 ani i
se afl n una dintre situaiile prevzute.
b)
fraii fr copii, care gospodresc mpreun i care nu au domiciliul sau reedina
comun cu prinii.
c)
brbatul i femeia necstorii, cu copiii lor i ai fiecruia dintre ei, care locuiesc i
gospodresc mpreun.
Prin termenul copil se nelege copilul provenit din cstoria soilor, copilul unuia dintre
soi, copilul adoptat precum i copilul dat n plasament familiei sau persoanei ori pentru care s-a
instituit tutela sau curatela, potrivit legii.
Conform art. 4 din Normele metodologice, sintagma copiii aflai n ntreinere
desemneaz, dup caz:
copiii pn la vrsta de 18 ani sau, dac urmeaz o form de nvmnt la cursuri de
zi, prevzut de lege, pn la finalizarea acestor cursuri, fr a depi vrsta de 26 de ani;
tinerii n vrst de peste 18 ani care, n condiiile legii, sunt declarai persoane cu
handicap grav sau accentuat ori sunt ncadrai n gradul I sau II de invaliditate.
Prin termenul persoan singur se nelege persoana care a mplinit vrsta de 18 ani,
locuiete i se gospodrete singur.
B). Soii desprii n fapt, dac ancheta social atest situaia existent i justific
acordarea venitului minim garantat.

C). Persoanele fr domiciliu sau reedin i fr locuin, aflate n situaie de nevoie,


pe baza declaraiei pe propria rspundere c nu au solicitat ajutorul social de la alte primrii.
2. Nivelul venitului minim garantat
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 416/2001, nivelul lunar al venitului minim garantat este
de:
a) 166 lei (RON) pentru familiile formate din dou persoane;
b) 231 lei (RON) pentru familiile formate din 3 persoane;
c) 287 lei (RON) pentru familiile formate din 4 persoane;
d) 341 lei (RON) pentru familiile formate din 5 persoane;
e) cte 23 lei (RON) pentru fiecare alt persoan peste numrul de 5 persoane, care face
parte din familie, n condiiile prevzute de Legea nr. 416/2001.
n situaia persoanelor singure, nivelul lunar al venitului minim garantat este de 92 lei
(RON).
Persoanele apte de munc, ce nu realizeaz venituri din salarii sau din alte activiti, se iau
n considerare la stabilirea numrului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit
pe familie numai dac fac dovada faptului c sunt n evidena ageniei teritoriale pentru ocuparea
forei de munc, pentru ncadrare n munc i nu au refuzat un loc de munc ori participarea la
serviciile pentru stimularea ocuprii forei de munc i de formare profesional oferite de aceste
agenii. Agenia teritorial pentru ocuparea forei de munc va transmite primarilor, n prima lun a
fiecrui trimestru, tabelul nominal cu persoanele care sunt n cutarea unui loc de munc ori au
participat la serviciile pentru stimularea ocuprii forei de munc i de formare profesional oferite
de aceste agenii.
3. Stabilirea i plata ajutorului social
Ajutorul social se acord pe baz de cerere i declaraie pe propria rspundere, nsoite de
actele doveditoare privind componena familiei i veniturile membrilor acesteia (art. 9 alin. 1 din
Legea nr. 416/2001). Existena oricror alte venituri dect cele care pot fi dovedite cu acte se
menioneaz n declaraia pe propria rspundere a persoanei care solicit ajutorul social. Cererea i
declaraia pe propria rspundere se semneaz i se nainteaz de ctre reprezentantul familiei care
poate fi, dup caz: unul dintre membrii familiei care are capacitate deplin de exerciiu; n cazurile
prevzute de lege, tutorele sau curatorul persoanei ndreptite; persoana care asigur creterea i
ngrijirea copiilor, dac aceasta are capacitate deplin de exerciiu sau, dup caz, reprezentantul
legal al acesteia (n situaiile prevzute la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 416/2001).
Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar beneficiarul ajutorului social este
familia.
Cererea de acordare a ajutorului social i declaraia pe propria rspundere se nregistreaz la
primarul localitii n a crei raz teritorial i are domiciliul sau reedina titularul; n cazul
cetenilor strini sau apatrizi, documentele prevzute se depun la primarul localitii n a crei raz
teritorial acetia i au reedina sau, dup caz, domiciliul.

n cazul persoanelor fr domiciliu sau reedin i fr locuin, aflate n situaie de nevoie,


cererea se nregistreaz la primarul localitii sau, dup caz, al sectorului municipiului Bucureti n
a crui raz teritorial triesc acestea.
Cererea de acordare a ajutorului social se soluioneaz n termen de maximum 30 de zile de
la data nregistrrii.
n vederea verificrii ndeplinirii de ctre solicitant a condiiilor de acordare a ajutorului
social, primarul dispune n mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale, n termen de 15 zile
lucrtoare de la data nregistrrii cererii.
Ancheta social se efectueaz de personalul serviciului public de asisten social din
subordinea consiliului local sau, dup caz, de persoanele cu atribuii n domeniul asistenei sociale
din aparatul propriu de specialitate al primarului.
Rspunderea asupra coninutului anchetei sociale revine i persoanelor care au efectuat i au
semnat ancheta social.
n cazul n care solicitantul refuz s furnizeze informaiile necesare pentru ntocmirea
anchetei sociale, se consider c familia acestuia nu ndeplinete condiiile de acordare a ajutorului
social.
Stabilirea dreptului la ajutorul social i a cuantumului acestuia se face prin dispoziie scris a
primarului.
n termen de maximum 10 zile lucrtoare de la efectuarea anchetei sociale, primarul are
obligaia s emit dispoziia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social.
Dispoziia primarului se comunic titularului ajutorului social, n termen de maximum 5 zile
de la data emiterii.
Dreptul la ajutorul social se acord ncepnd cu luna urmtoare nregistrrii cererii.
Creana beneficiarilor de ajutor social este o crean privilegiat.
Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face prin dispoziie a
primarului i se comunic att noului titular al ajutorului social, ct i celui nlocuit.
n cazul n care schimbarea titularului este cerut de membrii familiei, dispoziia primarului
se comunic i acestora.
Plata ajutorului social i data efecturii acesteia se stabilesc prin dispoziie scris a
primarului.
Plata ajutorului social se realizeaz, de regul, prin stat de plat sau, dup caz, pe baz de
mandat potal, n cont curent personal sau prin alte forme de plat stabilite de ordonatorul de
credite, inndu-se cont de solicitarea beneficiarului.
4.Obligaiile titularilor i ale beneficiarilor de ajutor social
Titularul ajutorului social are obligaia s comunice primarului n scris orice modificare
intervenit cu privire la veniturile i la numrul membrilor familiei, n termen de 30 de zile de la
data la care a intervenit modificarea (art. 22 din Normele Metodologice);
a)
Titularul ajutorului social are obligaia s comunice primarului, n scris, orice
modificare cu privire la domiciliu, venituri i la numrul membrilor familiei, n termen de 15
zile de la data la care a intervenit modificarea; n cazul n care modificrile nu conduc la

majorri sau diminuri ale ajutorului social mai mari de 5 lei (RON) pe familie, ajutorul social
stabilit anterior nu se modific. n vederea urmririi respectrii condiiilor de acordare a dreptului la
ajutorul social, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de cte ori
este nevoie. n cazul n care se constat situaii ce conduc la modificarea cuantumului sau la
ncetarea dreptului la ajutor social, primarul emite o nou dispoziie scris. Modificarea
cuantumului prevzut sau ncetarea dreptului se stabilete ncepnd cu luna urmtoare celei n care
s-a efectuat ancheta social.
b)
Persoanele apte de munc pentru care se acord ajutorul social au obligaia s
dovedeasc cu acte, din 3 n 3 luni, c ndeplinesc condiiile prevzute la art. 7 alin. 1 din
Legea nr. 416/2001, respectiv c sunt n evidena ageniei teritoriale pentru ocuparea forei de
munc, pentru ncadrare n munc i c nu au refuzat un loc de munc ori participarea la
serviciile pentru stimularea ocuprii forei de munc i de formare profesional oferite de
aceste agenii. Agenia teritorial pentru ocuparea forei de munc i Oficiul pentru Migraia Forei
de Munc vor transmite primarilor, n prima lun a fiecrui trimestru, tabelul nominal cu persoanele
din familiile beneficiare de ajutor social care s-au ncadrat n munc, au refuzat un loc de munc
oferit i, respectiv, care au plecat cu contract de munc n strintate.
c)
Pentru sumele acordate ca ajutor social, una dintre persoanele majore apte de
munc din familia beneficiar are obligaia de a presta lunar, la solicitarea primarului, aciuni
sau lucrri de interes local, fr a se putea depi regimul normal de lucru i cu respectarea
normelor de securitate i igien a muncii (art. 29 alin. 1 din Normele Metodologice). Pentru
aceste persoane, numrul orelor de munc se calculeaz proporional cu cuantumul ajutorului social
de care beneficiaz familia sau persoana singur, cu un tarif orar corespunztor salariului de baz
minim brut pe ar garantat n plat, raportat la durata medie lunar a timpului de munc. Fac
excepie de la obligaia de a presta orele de munc persoanele prevzute la art. 7 2 din Legea nr.
416/2001, respectiv cele care sunt apte de munc i care se afl n una dintre urmtoarele situaii:
asigur creterea i ngrijirea, potrivit legii, a unuia sau mai multor copii n vrst de pn la 7 ani i
pn la 16 ani n cazul copilului cu handicap mediu, dovedit prin certificat eliberat de Comisia
pentru protecia copilului; asigur creterea i ngrijirea, potrivit legii, a uneia sau mai multor
persoane cu handicap grav sau accentuat, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecia
copilului sau, dup caz, de Comisia de expertiz medical a persoanelor cu handicap pentru aduli;
particip la un program de pregtire profesional; sunt ncadrate n munc. n cazul incapacitii
temporare de munc sau, dup caz, al

pierderii totale sau pariale a capacitii de munc a

persoanei nominalizate s efectueze aciunile sau lucrrile de interes local, obligaia de a presta
orele de munc poate fi transferat altor persoane din familia beneficiar de ajutor social numai cu
acordul primarului.

5.

Modificarea

cuantumului

ajutorului

social,

suspendarea

ncetarea plii ajutorului social


A). Cuantumul ajutorului social se modific n situaia n care venitul net lunar al familiei
sau, dup caz, al persoanei singure ori numrul membrilor familiei difer fa de cel avut iniial n
vedere la calculul ajutorului social (art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
416/2001).
Modificarea cuantumului ajutorului social se face prin dispoziie scris a primarului,
ncepnd cu luna urmtoare celei n care s-a efectuat ancheta social i s-au constatat motivele
prevzute i se comunic titularului n termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.
B). Plata ajutorului social se suspend, conform art. 35 din Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 416/2001, pentru ntreaga familie sau, dup caz, pentru persoana singur, n
urmtoarele situaii:
a) nu prezint, din 3 n 3 luni, adeverina eliberat de agenia teritorial pentru ocuparea
forei de munc, prevzut la art. 31 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
416/2001; prezentarea de ctre titular, n termen de 3 luni de la data suspendrii efective a plii, a
adeverinei eliberate de agenia teritorial pentru ocuparea forei de munc atrage reluarea plii
ajutorului social pentru ntreaga familie sau, dup caz, pentru persoana singur.
Reluarea plii ajutorului social se face prin dispoziie scris a primarului, ncepnd cu luna
urmtoare prezentrii adeverinei eliberate de agenia teritorial pentru ocuparea forei de munc.
b) refuz nejustificat efectuarea aciunilor sau lucrrilor de interes local prevzute la art. 29
alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001;
c) n situaia n care se constat c dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date
eronate privind componena familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordrii au intervenit
modificri ale acestora.
Suspendarea plii ajutorului social se face prin dispoziie scris a primarului, ncepnd cu
luna urmtoare celei n care s-au constatat motivele prevzute i se comunic titularului n termen
de 15 zile de la data emiterii acesteia.
C). n concordan cu dispoziiile art. 20 din Legea nr. 416/2001 coroborate cu prevederile
art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, plata ajutorului social nceteaz
ncepnd cu luna urmtoare celei n care a fost constatat una dintre urmtoarele situaii:
a)veniturile nete lunare ale familiei sau ale persoanei singure depesc nivelurile prevzute
la art. 4 alin. 1 i 2 din Legea nr. 416/2001;
b) plata ajutorului social a fost suspendat i n termen de 3 luni de la data suspendrii nu a
fost depus adeverina prevzut la art. 31 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
416/2001 sau, dup caz, nu au fost efectuate aciunile sau lucrrile de interes local prevzute la art.
29 alin. 1 din Normele metodologice
c) n situaia n care familia sau persoana singur beneficiar de ajutor social i schimb
domiciliul sau reedina n alt unitate administrativ-teritorial.

ncetarea plii ajutorului social se face prin dispoziie a primarului i se comunic n scris
titularului n termen de 5 zile de la data emiterii acesteia.
Plata ajutorului social nceteaz ncepnd cu luna urmtoare celei n care se constat
situaiile prevzute.
6. Alte categorii de prestaii familiale
A).
Ajutorul
social
care
se

acord

soiilor

celor

care

satisfac

serviciul militar obligatoriu


Soiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, care nu realizeaz venituri sau acestea
sunt mai mici dect salariul de baz minim brut pe ar, beneficiaz, la cerere, de ajutor social lunar,
pe perioada satisfacerii serviciului militar obligatoriu de ctre so, dac se gsesc n una dintre
urmtoarele situaii:
a)sunt gravide, ncepnd cu luna a patra de sarcin;
b)au copii n ntreinere n vrst de pn la 7 ani;
c)sunt ncadrate n gradul I sau II de invaliditate.
Stabilirea i plata ajutorului social pentru soiile celor care satisfac serviciul militar
obligatoriu se fac de ctre centrele militare judeene sau ale sectoarelor municipiului Bucureti.
La cerere se anexeaz actul de identitate al solicitantei, certificatul de cstorie, actele
doveditoare privind veniturile nete realizate n luna anterioar depunerii cererii precum i dup caz,
urmtoarele acte doveditoare:
a)certificatele de natere ale copiilor n vrst de pn la 7 ani;
b)dovada din care s rezulte c solicitanta este gravid, ncepnd cu luna a IV - a de sarcin;
c)decizia de ncadrare n gradul I sau II de invaliditate;
d)dup caz, actele prevzute la art. 11 alin. 1 lit. d i e (respectiv, hotrrea definitiv de
ncuviinare a adopiei, de plasament familial al minorului; actul din care s rezulte calitatea
solicitantului de tutore sau curator).
n urma verificrii ndeplinirii condiiilor pentru acordarea ajutorului social lunar cererile
sunt aprobate sau dup caz, respinse de comandantul centrului militar n termen de 15 zile de la data
nregistrrii acestora.
n cazul respingerii cererii se comunic solicitantei motivele care au stat la baza acestei
decizii.
Plata ajutorului social se efectueaz ncepnd cu luna urmtoare depunerii cererii i
nceteaz ncepnd cu luna urmtoare celei n care nu mai sunt ndeplinite condiiile legale care au
stat la baza acordrii acestuia.
Plata ajutorului social se efectueaz lunar prin mandat potal, stat de plat sau n cont curent
personal.
B). Alocaia pentru copiii nou - nscui
Mamele au dreptul, o singur dat, la o alocaie pentru fiecare dintre primii 4 copii nou nscui vii, n cuantum de 195 lei (RON) (art. 25 alin. 1 din Legea nr. 416/2001). Solicitarea
acordrii alocaiei pentru copiii nou-nscui se face pn la mplinirea de ctre copil a vrstei de 12
luni (art. 47 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001).

Acordarea dreptului i plata alocaiei pentru copiii nou-nscui se realizeaz pe baz de


cerere i acte doveditoare, prin dispoziie a primarului localitii n a crei raz domiciliaz mama
sau, dup caz, unde a fost nregistrat naterea copilului. n cazul n care naterea a fost nregistrat
n alt comun, alt ora, municipiu sau, dup caz, alt sector al municipiului Bucureti dect cea/cel
n care domiciliaz mama, cererea va fi nsoit de o adeverin eliberat de primarul localitii de
domiciliu sau, dup caz, al celei n care a fost nregistrat naterea, din care s rezulte c nu a
beneficiat de alocaia pentru copilul nou-nscut.
Actele doveditoare pentru stabilirea i acordarea dreptului privind alocaia pentru copiii nounscui sunt: certificatul de natere n original al copilului pentru care se solicit alocaia; declaraia
pe propria rspundere privind rangul copilului nou-nscut; copiile de pe certificatele de natere ale
copiilor nscui anterior.
n urma analizei cererii i a actelor doveditoare, primarul dispune n cel mult 10 zile de la
data nregistrrii cererii dup caz, acordarea sau neacordarea alocaiei pentru copiii nou-nscui.
n cazul neacordrii alocaiei pentru copiii nou-nscui, motivele care au stat la baza acestei
dispoziii sunt comunicate solicitantului n termen de 5 zile de la data emiterii acesteia.
C). Ajutoarele de urgen
Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii i Solidaritii Sociale precum i primarii pot
acorda ajutoare de urgen, n limita fondurilor existente, familiilor sau persoanelor care se afl n
situaii de necesitate cauzate de calamiti naturale, incendii, accidente precum i de alte situaii
deosebite stabilite prin lege, respectiv prin hotrre a consiliului local.
Propunerea de acordare a ajutoarelor de urgen are la baz solicitarea unui membru de
familie sau a persoanei singure precum i ancheta social prin care se certific existena situaiilor
de necesitate sau, dup caz, a situaiilor deosebite n care se afl familiile sau persoanele singure.
Primarii pot organiza acordarea ajutorului social n bani i n natur prin plata unor cheltuieli
de ntreinere i nclzire a locuinei precum i obligaii fa de bugetele locale, la preurile i
tarifele stabilite potrivit legii
Primarii pot dispune ca o parte din cheltuielile cu nmormntarea persoanelor din familiile
beneficiare de ajutor social s fie asigurate din fondurile alocate pentru plata ajutorului social.
Ajutorul constnd n cheltuielie cu nmormntarea se acord unei singure persoane care
poate fi dup caz, soul sau soia supravieuitoare, copilul, printele, tutorele, curatorul, motenitorul
n condiiile dreptului comun sau n lipsa acesteia, persoanei care dovedete c a suportat
cheltuielile cu nmormntarea.
Ajutorul se acord pe baz de cerere nsoit de urmtoarele acte, dup caz:
a)certificatul de deces, n original i n copie;
b)actul de identitate al solicitantului;
c)acte de stare civil ale solicitantului din care s rezulte relaia de rudenie cu decedatul sau,
dup caz, acte care atest calitatea de motenitor, tutore, curator;
d) dovezi privind suportarea cheltuielilor cu nmormntarea.

Cererea i actele doveditoare se nregistreaz la primarul localitii unde familia din care a
fcut parte persoana decedat sau, dup caz, persoana singur decedat a beneficiat de ajutor social.
V securitatea soi sanatataea in munca
1 date generale
Securitatea si sanatatea in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca
scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii,
integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul
de munca.
Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.
Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.
Cu exceptia cazurilor in care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile
publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru
realizarea masurilor de protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.
Prin lucrator se intelege a fi persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv
studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la
procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;
Persoanele juridice vor stabili obligatoriu prin decizie scrisa personalul cu atributii in PM
sau vor organiza chiar compartimente de PM.
Conform art. 171 din Codul muncii, angajatorul are obligaia s asigure securitatea i
sntatea salariailor n toate aspectele legate de munc. Dac un angajator apeleaz la persoane sau
servicii exterioare, aceasta nu l exonereaz de rspundere n acest domeniu. Obligaiile salariailor
n domeniul securitii i sntii n munc nu pot aduce atingere responsabilitii angajatorului.
Msurile privind securitatea i sntatea n munc nu pot s determine, n nici un caz, obligaii
financiare pentru salariai.
Dispoziiile Codului muncii privind sntatea i securitatea n munc se completeaz cu
dispoziiile legii speciale (Legea nr. 319/2006 -a securitii i sntii n munc), ale contractelor
colective de munc aplicabile, precum i cu normele i normativele de protecie a muncii.
n principiu, normele i normativele de protecie a muncii pot stabili: a) msuri generale de
protecie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munc i a bolilor profesionale, aplicabile
tuturor angajatorilor; b) msuri de protecie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite
activiti; c) msuri de protecie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal; d) dispoziii
referitoare la organizarea i funcionarea unor organisme speciale de asigurare a securitii i
sntii n munc.
n cadrul propriilor responsabiliti angajatorul este obligat s ia toate msurile necesare
pentru protejarea securitii i sntii salariailor, inclusiv pentru activitile de prevenire a
riscurilor profesionale, de informare i pregtire, precum i pentru punerea n aplicare a organizrii
proteciei muncii i mijloacelor necesare acesteia. La adoptarea i punerea n aplicare a acestor

msuri trebuie s se in seama de urmtoarele principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor;


b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la surs; d) adaptarea muncii la
om, n special n ceea ce privete proiectarea locurilor de munc i alegerea echipamentelor i
metodelor de munc i de producie, n vederea atenurii, cu precdere, a muncii monotone i a
muncii repetitive, precum i a reducerii efectelor acestora asupra sntii; e) luarea n considerare a
evoluiei tehnicii; f) nlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce
este mai puin periculos; g) planificarea prevenirii; h) adoptarea msurilor de protecie colectiv cu
prioritate fa de msurile de protecie individual; i) aducerea la cunotin salariailor a
instruciunilor corespunztoare.
Angajatorul rspunde de organizarea activitii de asigurare a sntii i securitii n
munc. n cuprinsul regulamentelor interne trebuie prevzute n mod obligatoriu reguli privind
securitatea i sntatea n munc. n elaborarea msurilor de securitate i sntate n munc
angajatorul este obligat s se consulte cu sindicatul sau, dup caz, cu reprezentanii salariailor,
precum i cu comitetul de securitate i sntate n munc.
Angajatorul are obligaia s asigure toi salariaii pentru risc de accidente de munc i boli
profesionale, n condiiile legii.
Angajatorul are obligaia s organizeze instruirea angajailor si n domeniul securitii i
sntii n munc. Instruirea se realizeaz periodic, prin modaliti specifice stabilite de comun
acord de ctre angajator, mpreun cu comitetul de securitate i sntate n munc i cu sindicatul
sau, dup caz, cu reprezentanii salariailor. Aceast instruire se realizeaz obligatoriu n cazul
noilor angajai, al celor care i schimb locul de munc sau felul muncii i al celor care i reiau
activitatea dup o ntrerupere mai mare de 6 luni. n toate aceste cazuri instruirea se efectueaz
nainte de nceperea efectiv a activitii. Instruirea este obligatorie i n situaia n care intervin
modificri ale legislaiei n domeniu.
Conform art. 177 din Codul muncii locurile de munc trebuie s fie organizate astfel nct s
garanteze securitatea i sntatea salariailor. Angajatorul trebuie s organizeze controlul permanent
al strii materialelor, utilajelor i substanelor folosite n procesul muncii, n scopul asigurrii
sntii i securitii salariailor. Angajatorul rspunde pentru asigurarea condiiilor de acordare a
primului ajutor n caz de accidente de munc, pentru crearea condiiilor de prentmpinare a
incendiilor, precum i pentru evacuarea salariailor n situaii speciale i n caz de pericol iminent.
2 reglementarea sanatatii si securitatii in munca
3 masuri de sanatate si securitate in munca
4 accidentele de munca si bolile profesionale
Accidentul reprezinta o ntamplare neplacuta, care apare brusc, de cele mai multe ori
imprevizibil si care ntrerupe n mod neprevazut mersul normal al unei activitati.
n cazul accidentelor de munca ntamplarea neprevazuta apare n circumstantele unui proces
de munca si implica n mod obligatoriu prezenta omului n calitate de executant al unei actiuni.

Accidentele de munca sau mbolnavirile profesionale reprezinta un fenomen complex, cu


implicatii socio-profesionale profunde, datorita complexitatii raporturilor om - echipamente
tehnice atat n contextul proceselor de munca cat si n ansamblul ntregii societati.
Amintim ca legislatia romaneasca defineste accidentul de munca ca fiind vatamarea violenta
a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc n timpul procesului de munca
sau n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului n baza
caruia se desfasoara activitatea si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile,
invaliditate ori deces.
De asemenea precizam ca aceleasi reglementari definesc boala profesionala ca fiind
afectiune care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de agenti
nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si 414i813e de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului n procesul de munca.
1.1. Accidentele de munca - o fatalitate?
1.2.
Afectiune care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de
agenti nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si 414i813e de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului n procesul de munca.
Aparent, accidentele de munca reprezinta o fatalitate, o decizie a hazardului sau un joc tragic
al sortii. ntr-o maniera fatalista, desprinsa din tragica legenda a mesterului Manole, se considera ca
accidentele de munca reprezinta "jertfa de sange" necesara realizarii unor lucrari noi.
n realitate nsa, la o analiza atenta rezulta ca ele sunt generate de o atitudine
necorespunzatoare fata de riscuri, de ncalcari - constiente sau inconstiente - ale unor reglementari
sau prescriptii tehnice, n cadrul unui proces de munca.
Deci practica demonstreaza ca accidentele, inclusiv accidentele de munca, sunt fenomene
naturale. n consecinta se poate analiza un accident ca efect al uneia sau mai multor cauze. Cauzele
producerii accidentelor se regasesc n pericole, noxe sau situatii periculoase preexistente n sistemul
reprezentat de procesul de munca.
Rezulta ca, ntr-un sistem complex cum este procesul de munca, accidentele de munca se
produc prin suprapunerea actiunii a cel putin unui element material periculos cu cel putin o eroare
umana. Gasirea modalitatilor cele mai eficiente pentru evitarea ntalnirii celor doua categorii este
data de munca de prevenire.
Cunoscand ca nu exista activitate care sa nu prezinte pericole "latente" n desfasurarea ei,
activitatea de prevenire a accidentelor se impune de la sine.
Cerinta de asigurare a unui grad cat mai ridicat de securitate n munca a determinat
necesitatea cunoasterii n amanunt a fenomenelor periculoase existente n procesul de munca, a
cauzelor ce pot determina declansarea accidentelor sau mbolnavirilor profesionale si a
mecanismelor dupa care acestea se produc. Aceste cunostinte asigura baza stiintifica a activitatii de
prevenire, componenta a strategiei de dezvoltare a fiecarui agent economic.

n conditiile date, prevenirea accidentelor de munca se poate face numai prin gasirea si
aplicarea metodelor si mijloacelor de eliminare sau diminuare a riscurilor profesionale.
1.2. Accidentele de munca - efecte nedorite ale unor riscuri potentiale nesolutionat
Legislatia romaneasca, ca si legislatia altor tari, defineste accidentul de munca ca fiind
"vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care are loc n timpul
procesului de munca sau n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu..."
ntr-o analiza atenta a cauzelor care conduc la producerea accidentelor se constata ca
originile acestora se regasesc cu mult nainte de momentul producerii accidentului.
n dinamica producerii accidentelor se constata ca de cele mai multe ori se ntrepatrund doua
sau mai multe cauze, efectele uneia favorizand cresterea efectelor celeilalte. De obicei cauza
esentiala a accidentelor o reprezinta un element minor n aparenta, dar cu efecte ce se pot amplifica
hiperbolic, favorizate de efectele cauzelor conexe.
n sprijinul afirmatiilor de mai sus, se da urmatorul exemplu de accident. La schimbul III, un
electrician categoria a V-a, avand grupa III NPN, cu o vechime n munca de 26 de ani, a primit
sarcina de a efectua o interventie la un tablou electric al unei macarale portal. La aproximativ o
jumatate de ora de la primirea sarcinii de lucru, electricianul a fost gasit mort pe platforma metalica
a macaralei portal unde se gasea tabloul electric. Asupra victimei s-a gasit o lampa de control
improvizata.
Din cercetarile efectuate au rezultat urmatoarele:

moartea electricianului a fost violenta; ea s-a datorat electrocutarii; cu exceptia


marcilor electrice intern si extern nu s-au constatat leziuni de violenta;

victima nu avea echipament electroizolant (din fisa de magazie a reiesit ca ultimul


echipament electroizolant l predase cu 4 ani n urma si nu luase altul n schimb);

victima nu a avut niciodata scule si instrumente de masura n dotare;

n momentul producerii accidentului, afara ploua marunt.


La stabilirea cauzelor producerii accidentului s-a ajuns la concluzia ca moartea
electricianului s-a datorat :

lipsei echipamentului electroizolant;

utilizarii unei lampi de control improvizate;

umezelii excesive a mediului de lucru.


La o analiza minutioasa, rezulta nsa ca accidentul s-a putut produce si datorita unor
deficiente de pregatire profesionala si de protectie a muncii, fapt ce a condus la minimalizarea de
catre victima a factorilor de risc profesional.
De asemenea, accidentul a avut drept cauze si gravele abateri de la disciplina tehnologica
comise de maistrul de schimb, care a admis la lucru un lucrator fara echipament de protectie
corespunzator riscurilor profesionale.
Acest exemplu de accident evidentiaza o data n plus ca accidentele nu se produc la prima
ncalcare de norme (cand de obicei se lucreaza cu mare atentie), electricianul n cauza lucrand de 4
ani fara echipament si scule electroizolante.
De asemenea, confirma faptul ca la originea accidentelor se afla mai multe ncalcari de
norme ale caror efecte conjugate transforma pericolul potential n accident.

Eliminarea uneia dintre cele trei cauze directe ale producerii accidentului exemplificat, ar fi
condus la neproducerea lui. n fapt, acesta este rolul muncii de prevenire.
1.3. Se pot preveni accidentele de munca?
1.4.
Raspunsul la aceasta ntrebare este afirmativ, numai ca munca de prevenire a accidentelor
presupune o activitate extrem de laborioasa si complexa.
Mecanismul de producere a unui accident de munca sau mbolnavire profesionala este
complex, determinat de elemente ce pot apartine celor patru subsisteme aflate ntr-o miscare
dinamica activa si interactiva. La analiza lui trebuie tinut cont de interconditionarile ce se produc n
desfasurarea n timp a acestuia.
Analiza apriorica a riscurilor este un proces deductiv, ipotetic, n care tinand cont de
pericolele existente ne imaginam conditionari si fenomene cu probabilitate de producere a unor
evenimente ce se pot solda cu accidente.
Cunoscand elemente "statice" imaginam actiuni "dinamice" si ne nchipuim consecinte si
probabilitati de expunere la risc. Functie de rezultatele unei astfel de analize concepem masuri
pentru eliminarea sau reducerea riscurilor si a posibilitatilor de declansare a acestora.
La analizarea riscurilor dintr-un sistem de munca va trebui sa se tina cont si de o serie de
elemente ale analizei "a posteriori" n speta de datele statistice de analiza a accidentelor precum si
de analizele arborelui de cauze. Acestea ne pot transmite informatii cu privire la probabilitatea de
producere a accidentelor, gravitatea consecintelor precum si la mecanismele de producere dandu-ne
astfel posibilitatea de a corecta unele elemente ale analizei "a priori".
Identificarea si ierarhizarea, cat mai corecta, a riscurilor profesionale reprezinta "piatra de
temelie " n stabilirea unei strategii coerente a prevenirii accidentelor de munca si a mbolnavirilor
profesionale pe care se bazeaza managementul de securitate si sanatate n munca.
Producerea accidentelor de munca se afla ntotdeauna ntr-un raport de dependenta cu cel
putin unul din elementele procesului de munca, cea ce a permis sa se faca o clasificare a factorilor
de risc profesional n functie de acest criteriu, astfel vom avea:

factori de risc generati de factorul uman;

factori de risc generati dependente de mijloacele de productie;

factori de risc generati de sarcina de munca;

factori de risc generati de mediul de munca.


La analiza riscurilor profesionale va trebui sa se aiba n vedere ca ele nu actioneza
izolat ci n cadrul unui sistem interconditionat. De aceea riscurile profesionale nu vor fi judecate
separat se va tine cont de numarul persoanelor expuse la risc, de perioada de expunere la risc, de
gravitatea consecintelor si de probabilitatea de declansare a riscului.
n consecinta, la stabilirea masurilor corective, nu se va putea lua n considerare ntotdeauna
de corespondenta biunivoca ntre cauza si masura preventiva. Aceasta pentru ca, uneori, pentru
eliminarea unui factor de risc sunt necesare mai multe masuri iar n alte situatii este posibil ca o
singura masura sa elimine mai multi factori de risc.

Daca tinem nsa cont ca producerea unui accident de munca sau a unei mbolnaviri
profesionale este posibila la suprapunerea a cel putin unui element material periculos cu cel putin o
eroare umana putem mparti masurile corective n doua mari categorii:

masuri organizatorice, care vizeaza n special evitarea producerii de erorii umane atat

la executant (gesturi, pozitii, metode de lucru, atitudini etc.) cat si n sarcina de munca (omisiuni,
suprasolicitari etc.);

masuri tehnice, care vizeaza n special echipamentele tehnice (n scopul asigurarii

conditiilor minime de securitate) materialele utilizate (urmarind riscurile chimice, de incendiu sau
de explozie) precum si conditiile legate de mediul de munca.
5 Raspunderea juridica pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la
sanatatea si securitatea in munca
1.Notiunea de raspundere juridica. Preliminarii
Notiunea de raspundere nu este specifica in exclusivitate dreptului, ea fiind folosita in toate
domeniile vietii sociale. Astfel se intalneste sintagma de raspundere politica, raspundere morala,
raspundere civila etc..
Legislatia nu defineste notiunea de raspundere juridica, legiuitorul fixand doar conditiile in
prezenta carora o persoana poate fi trasa la raspundere, respectiv principiile raspunderii, natura si
intinderea sanctiunilor susceptibile de aplicare si limitele in care se opereaza. Situatia este similara
si in practica judiciara, care nu da o definitie a raspunderii juridice sau a vreuneia din formele
acesteia, insa practica si-a adus o valoroasa contributie la explicarea si lamurirea condi 555h77f
tiilor si formelor raspunderii juridice.
Sensul frecvent atribuit notiunii de raspundere este acela de obligatie de a suporta
consecintele nerespectarii unor reguli de conduita de catre autorul faptei contrare normei si care
poarta totdeauna reactia dezaprobarii sociale a unei asemenea conduite.
Incalcarea dreptului atrage in mod necesar raspunderea juridica a autorului, a subiectului
incalcarii, aceasta materializandu-se in ultima instanta prin aplicarea sanctiunii.
Definitia 1
De aceea, raspunderea juridica o putem considera ca un raport statornicit de lege, de
norma juridica, dintre autorul incalcarii dreptului si stat, reprezentat prin agentii autoritatii sale,
care pot sa fie instantele de judecata, functionarii de stat sau alti agenti ai puterii publice,
investiti cu dreptul de a aplica intr-o forma sau alta sanctiunile prevazute de lege2[1].
Raspunderea juridica este un raport juridic de constrangere care se naste ca urmare a
incalcarii unor dispozitii legale de catre persoana fizica sau juridica.
Definitia 2
Raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care, potrivit legii, se
nasc ca urmare a savarsirii unor fapte ilicite, constituind cadrul de realizare a constrangerii de
stat prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si a
indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept.
2

Conditiile cumulative
Necesare pentru angajarea raspunderii juridice sunt urmatoarele:

Conduita ilicita: este exprimata intr-o actiune sau inactiune care contravine normei
juridice ;

Rezultatul acestei conduite: este acela care provoaca daune societatii sau persoanei

unui individ, aduce atingere valorilor aparate de drept;

Legatura de cauzalitate intre conduita ilicita si rezultat: succint rezultatul este


generat de conduita respectiva:;

Vinovatia din partea subiectului actului ilicit: reprezinta latura subiectiva a incalcarii
dreptului si este definita ca fiind atitudinea psihica a unei persoane fata de fapta socialmente
periculoasa savarsita de ea, precum si fata de consecintele acestei fapte si se poate manifesta sub
forma intentiei sau culpei;

Inexistenta unor imprejurari exoneratoare de raspundere juridica: difera de la o


ramura de drept la alta, astfel in dreptul penal sunt prevazute ca avand un asemenea caracter,
amnistia, prescriptia, lipsa plangerii prealabile, impacarea partilor;
Exemplu!
Art. 13
In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea
accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:
d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in
domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate; norma juridica
dispune o actiune prin urmare conduita ilicita este concretizata printr-o inactiune.
Art. 13
In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea
accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:
p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in
afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata
accidentatilor si a altor persoane; norma juridica dispune o inactiune prin urmare conduita
ilicita este concretizata printr-o actiune.
2. Raspunderea juridica in domeniul securitatii si sanatatii in munca
Raspunderea juridica reprezinta un aspect important al institutiei protectiei muncii in ceea ce
priveste motivatia respectarii normelor de protectie a muncii. Normele juridice de protectie a muncii
au un rol, in primul rand, de prevenire a producerii accidentelor de munca. Experienta a demonstrat
ca producerea unui accident de munca este determinata de necunoasterea sau neaplicarea normelor
de protectie a muncii. Astfel este normal ca si in acest domeniu, al protectiei muncii, in cazul
incalcarii normelor sale, sa fie atrasa raspunderea juridica. Raspunderea juridica in acest domeniu
are in primul rand un rol preventiv.
Incalcarea normelor juridice de protectie a muncii, chiar daca nu a avut ca urmare
producerea unui accident de munca, poate atrage: raspunderea disciplinara, civila, contraventionala
sau penala.

Pentru determinarea formelor raspunderii juridice se are in vedere criteriul apartenentei si


formei sanctiunilor juridice aplicabile la ramura de drept.
Baza legala a raspunderii!!
Art. 174 alin. (1) din Codul Muncii stabileste raspunderea angajatorului in ceea ce priveste
organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca:
Art. 174. [organizarea de catre angajator a activitatii de asigurare a sanatatii si
securitatii in munca]
(1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si
securitatii in munca.
(2) In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind
securitatea si sanatatea in munca.
(3) In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se consulta cu
sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si
sanatate in munca.
iar art.6 din Legea nr.319/2006 prevede:
Art. 6
(1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate
aspectele legate de munca.
(2) In cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilitatile sale in acest domeniu.
(3) Obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere
principiului responsabilitatii angajatorului.
Raspunderea juridica a angajatorului in materia sanatatii si securitatii in munca subzista
chiar daca el apeleaza la persoane sau servicii exterioare (art. 171 al. 3 din Codul Muncii), iar pe de
alta parte, obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere
responsabilitatii angajatorului (art. 171 al. 4 din Codul Muncii).
Art. 171. [obligatiile angajatorului]
(1) abrogat
(2) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele
legate de munca.
(3) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il
exonereaza de raspundere in acest domeniu.
(4) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce
atingere responsabilitatii angajatorului.
(5) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in nici un caz,
obligatii financiare pentru salariati.

6 protectia in munca a tinerilor si femeilor

Brbaii i femeile sunt diferii din punct de vedere biologic (diferene de sex), iar
activitile pe care le desfoar, condiiile de lucru i modul n care sunt tratai de societate nu sunt
identice (diferene de gen).
Aceste diferene pot avea implicaii asupra pericolelor cu care se confrunt brbaii i
femeile la locul de munc i asupra modalitilor de evaluare i control al acestora. De aceea, EUOSHA cerceteaz i atrage atenia asupra problemelor de SSM cu care se confrunt femeile la locul
de munc.
Diferene care pot afecta SSM
Exist diferene care influeneaz riscurile cu care se confrunt brbaii i, respectiv,
femeile. Femeile:

lucreaz n sectoare specifice i desfoar tipuri specifice de activiti;

trebuie s realizeze un echilibru ntre dou seturi de responsabiliti de la serviciu


i de acas;

sunt insuficient reprezentate la nivel de supervizare i de conducere;


sunt diferite de brbai din punct de vedere fizic, dei numeroase caracteristici

variaz mai mult ntre femei dect ntre brbai i femei de exemplu, fora fizic;

desfoar activiti profesionale care sunt adesea considerate, n mod eronat, ca


fiind sigure i uoare.
Deseori, practicile n materie de sntate i securitate nu in seama de aceste diferene. Mai
mult, volumul de lucru i riscurile legate de stres cu care se confrunt femeile la locul de munc
sunt adesea subestimate. EU-OSHA i propune s scoat n eviden aceste diferene i s ajute la
mbuntirea SSM n domeniile care le afecteaz cel mai puternic pe femei.
Statisticile arat c tinerii cu vrsta cuprins ntre 18 i 24 de ani sunt mai predispu i la
accidente grave la locul de munc dect adulii mai n vrst. Ei pot fi expu i unor condi ii de
munc inadecvate, care s duc la apariia unor boli profesionale fie chiar din tineree, fie mai trziu
n via.
Fiind nou venii n cmpul muncii, este posibil ca tinerilor s le lipseasc experien a i,
adesea, maturitatea fizic i psihologic. Este posibil ca ei s nu acorde importan a cuvenit
riscurilor cu care se confrunt. Exist i ali factori care i expun pe tineri unor riscuri mai mari,
precum:

nivelul insuficient de competene i de formare;


necunoaterea drepturilor proprii i a obligaiilor angajatorului;
insuficient ncredere pentru a semnala eventualele probleme;
nerecunoaterea de ctre angajatori a proteciei suplimentare de care au nevoie

lucrtorii tineri.
EU-OSHA elaboreaz statistici, monitorizeaz riscurile la care sunt expui tinerii i sprijin
schimbul de bune practici pentru ca acetia s fie protejai la locul de munc.
Drepturile i responsabilitile angajatorilor
Este responsabilitatea angajatorilor s protejeze sntatea i securitatea lucrtorilor ,
acordnd o atenie special lucrtorilor tineri. Angajatorii trebuie s evalueze riscurile nainte ca
tinerii s nceap lucrul i s adopte msurile necesare pentru a-i proteja.

Tinerilor trebuie s li se ncredineze sarcini adecvate i s li se asigure formarea i


supravegherea corespunztoare. Angajatorii ar trebui s promoveze o cultur solid a siguranei i
s i implice pe angajaii tineri n aspectele legate de siguran. Exist reguli speciale care se aplic
n cazul angajailor cu vrsta sub 18 ani.
Directiva 94/33/CE a Consiliului stabilete obligaiile legale ale angajatorilor. Aceste
obligaii sunt incluse n reglementrile fiecrui stat membru. Organizaiile naionale din domeniul
sntii i securitii, precum i sindicatele constituie bune surse de recomandri.