Cum s omori vise

Nu am mai scris pentru simpla mea plcere de ceva vreme bun. Mi-am tot gsit scuze: nu am
timp, nu am dispoziia necesar etc. Sunt attea lucruri pe care a putea s mi le spun s m
consolez pentru ultima perioad n care am absentat din lumea scrisului de plcere, nct mi
vine s-mi rd n fa ca rspuns. Adevrul e c uneori m ntreb dac mai sunt n stare s
scriu de plcere. Poate scriind aceste rnduri mi demonstrez c da.
De mai bine de un an am nceput timid s scriu articole, recenzii, descrieri, con inut pentru
paginig web i mai tiu eu ce, pentru un bnu. S simt c nu fac umbr pnntului degeaba.
Am i scris un articol despre lucrul on-line. Eram att de entuziasmat la nceput, pe ct sunt
acum de sictirit. De ce? Nu pentru c nu a fi n stare s scriu la cererile clientului i despre
banane mov, ns adevrul e c e fals. Tot ce scriu a devenit automat, fr suflet, nimic. De
Crciun i ziceam prietenei mele cele mai bune c mi-am ndeplinit visul de a scrie i a fi
pltit pentru asta. Vreau s trec mai departe. Mi-am dat seama c nici dac a scrie romane,
poezii etc. nu a fi fericit dac a fi o scriitoare cunoscut. Nu suport gndul de a scrie la
comand cnd e vorba de inspiraie. Ideea-mi pare ca i cum ai avea o zgard la gt i ai fi tras
de les s scrii cum se apropie deadline-ul. Poate alii pot, eu nu tiu dac a putea. Probabil
din acelai motiv am renunat repede la ideea de a compune versuri pentru cntece i de a
nva s cnt la pian/org. Simt uneori puterea cu care m atrage spre ea muzica ce o simt,
dar entuziasmul mi moare repede cnd privesc mai departe de paii mei.
Ajung tot mai des la concluzia c e mai bine s m las dus de vestitul fie ce-a fi dect s
m chinui pentru ceva n ce cred. S-au dus zilele de rebel, cnd mi mai permiteam s scuip
lumea n fa c pot i s le demonstrez. i nu neaprat pentru c nu a putea, ci pentru c azi
nu mai e vorba de ceva ce ar depinde aproape n totalitate sau n totalitate numai de mine. Azi
toate depind de ci bani ai s nvri, de pile i de ct eti dispus s te vinzi ca s ob ii un pic
de comfort.