Sunteți pe pagina 1din 3

Ion - Caracterizarea personajului principal

Liviu Rebreanu

Se stie ca, in textul epic, personajele sunt purtatoare de semnificatie ale


mesajului transmis prin discursul narativ. Ele sunt rotitele care pun in miscare
universul fictional. In literatura, unele personaje au devenit celebre, iar altele
detestate sau uitate de cititor. Dintre cele celebre pare sa faca parte si personajul
principal din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu.
In primul rand, discursul narativ al romanului dezvolta, in maniera
realista, tematica rurala, particularizata prin problematica pamantului in satul
transilvanean, Pripas, de la inceputul secolului al XX-lea. Aceasta tema centrala este
dublata de cea a erosului si cea a destinului. In lumea arhaica a satului Pripas,
ierarhia sociala este stabilita in functie de numarul de loturi de pamant detinute,
adica in functie de avere. Ion devine reprezentativ pentru tipologia taranului sarac,
nemultumit de conditia sa sociala, pe care vrea sa si-o depaseasca. Ceea ce il
scoate in evidenta este patima sa pentru pamant si mijloacele imorale la care
recurge pentru a-l obtine. Astfel, Ion intruchipeaza tipologia parvenitului.
In al doilea rand, romanul dezvolta un conflict central exterior reprezentat
de lupta pentru avere in satul Pripas. Acest conflict principal se particularizeaza prin
altele secundare, care il au ca in centru pe protagonist: intre Ion si Vasile Baciu
(pentru avere), intre Ion si Geroge Bulbuc, intre Ion si Simion Lungu.
In aceeasi ordine de idei, perspectiva narativa este obiectiva, cu o viziune
din darat care-i apartine unui narator omniscient, omniprezent si extra diegetic.
Naratorul omniscient nu intervine in destinul personajelor, lasandu-le sa evolueze
spre deznodamant in fucntie de slabiciuni si nazuite. Acesta ii ofera cititorului detalii
despre portretul fizic al personajelor, despre biografia lor, despre vestimentatie,
dezvaluindu-le totodata si realitatea interioara. Omniscienta naratoriala se remarca
prin scene de perspectiva finalista. De exemplu, imaginea drumului care intra si iese
din sat, prefigureaza traseul existential al protagonistului cu suisuri si coborasuri,
in vreme ce imaginea mainilor sale pline cu lutul cleios ca niste manusi de doliu
anticipeaza finalul tragic al acestuia.
Nu in ultimul rand, modalitatile de caracterizare a personajului principal,
Ion, sunt cele consacrate de proza realista: directe si indirecte. Astfel, in capitolul al
doilea al romanului, naratorul prezinta biografia protagonistului, aflam despre
acesta ca a urmat clasele primare in satul Pripas, fiind cel mai iubit elev al
invatatorului Herdelea, Pentru ca era silitor, harnic si cuminte. Desi dascalul a
intervenit pe langa tatal lui Ion sa-l lase sa urmeze scoala mai departe, baiatul s-a
impotrivit, deoarece pamantul ii era mai drag ca ochii din cap. Aceste elemente
biografice devin semnificative pentru intelegerea psihologiei protagonistului si a
evolutiei sale: Ion devine obsedat in dorinta de a obtine si de a avea pamant.
Din punct de vedere social, Ion este flacaul sarac, in societatea Satului
Pripas, in care pozitia sociala este dictata de avere. Ion isi doreste sa-si depaseasca

pozitia sociala in care se afla, cea de calic. Se pare ca protagonistul reitereaza


destinul tatalui sau, Alexandru Glanetasu, care si-a luat nevasta cu avere pecare,
insa, a risipit-o. Destinul lui Ion este prestabilit, ii este dat sa ramana sarac si, de
aceea, cand va incerca sa-si depaseasca conditia va sfasi tragic.
Psihologia personajului principal este dezvaluita prin caracterul slab si
prin obsesia care-i dicteaza atat viata, cat si gesturile si atitudinile. Ion este obsesiv
in dorinta sa de a avea cat mai mult pamant. Ion isi manifesta caracterul de
manipulator, profitand de slabiciunile Anei, punand la cale un plan de seductie
pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu.
Ion are o existenta situata in afara moralitatii. Acesta recurge la gesturi
necinstite pentru a-si atinge scopul, batjocorind-o pe Ana, impingand-o la
spanzuratoare. Cu toate acestea, protagonistul poate fi absolvit de vina, avand in
vedere ca a fost influentat din exterior, acesta punandus-i in aplicare planul sfatuit
fiind de Titu Herdelea.
O prima secventa narativa, semnificativa pentru relevarea unei trasaturi
principale a protagonistului este cand Ion se retrage de la hora, alaturi de Ana
pentru a sta de vorba feriti de ochii satului. Naratorul omniscient recurge la stilul
indirect-liber pentru a reda gandurile protagonistului. Astfel acesta priveste lung la
buzele Anei care se misca lent, dezvaluindu-i gingiile trandafirii si niste dinti albi ca
laptele cu strungulita la mijloc. Ion nu surpinde deloc privirea femeii, ci doar buzele,
gura cu care aceasta se va lamenta pana la finalul vietii. In schimb lui Ion ii vine in
minte imaginea zambetului cald al Floricai. Daca protagonistul mai are vreun dubiu
asupra propriilor sentimente, cititorului ii devine clar ca Ion o iubeste pe Florica si
nu pe Ana.
O a doua secventa reprezentativa pentru relevare unei trsaturi principale
a personajului principal este cea care prezinta nunta lui Ion cu Ana. Mai intai, nunta
este zugravita in maniera traditioanal, dupa tipicul nuntilor taranesti. Ospatul
dureaza trei zile si sunt prezentati calaretii care trag din pistoale si tinerii care
chiuie. Apoi prin stil indirect-liber, naratorul omniscient surpinde gandurile mirelui,
care nu-si poate da seama cum a putu el imbratisa si saruta pe fata asta urata, cu
ochii pierduri in cap de la atata plans si care acum asa impopotonata cum era ii
parea si mai urata.
Sunt de parere ca viziunea traditionala a scriitorului asupra lumii, privind
relatia omului in raport cu destinul, se evidentiaza si prin intermediul constructiei
protagonistului. Am in vedere, cand afirm aceasta, faptul ca, in viziunea traditionala,
omul trebuie sa se inscrie in limitele unui destin prestabilit. Lui Ion ii este dat sa
traiasca, asemeni tatalui sau, prezentat la inceputul romanului ca un caine la usa
bucatariei, sfindu-se sa intre in vorba intre bocatani. Protagonistul isi forteaza
limitele destinului, fapt pentru care va sfarsi tragic, omorat de Geroge Bulbuc.

In concluzie, Ion este reprezentativ pentru viziunea despre lume a unui


scriitor care si-a propus, prin romanul sau, sa depaseasca viziunea idilica a

samanatorismului, surprinzand taranul in precara si umila lui realitate sociala,


trasatura care-l apropie de naturalismul rus si cel francez.