Sunteți pe pagina 1din 4

LITERATURA IN EGIPTUL ANTIC

Civilizatia Egiptului antic a impresionat adanc pe toti cei care au intrat in


contact cu ea, prin realizarile arhitectonice, prin arta sa atat de desavarsita, dar mai
ales prin trecutul sau prestigios. Si cu milenii in urma, filozofii greci au fost intrigati
de enigmaticele hieroglife sapate pe coloane, pe obeliscuri, pe statui si pe zidurile
templelor.
Dar nici grecii, nici romanii n-au cunoscut sensul acestei scrieri misterioase si nu au
putut, prin urmare, afla prea multe despre creatiile literare ale vechilor egipteni. Se
stie ca, de abia la inceputul secolului al IX-lea, un invatat francez, Jean Francois
Champollion, a reusit sa dezlege taina scrierii hieroglifice, si de atunci au inceput sa
fie citite nenumarate opere literare lasate noua de vechiul Egipt, despre a caror
existenta se stia din relatarile lui Herodat si Diodor din Sicilia.
Asa cum s-a remarcat demult, nici un popor din anichitate nu a fost atat de
cuprins de patima scrisului ca vechii egipteni. Acest fapt se datora in parte si
existentei la ei in tara a unui material de scris ieftin si abundent, papirusul, o planta
inrudita cu papura de la noi, ale carei tulpini, asezate unele langa altele, erau umezite
si batute cu maiul, pana cand se forma o foaie pe care se putea scrie dupa uscare. Pe
de alta parte, caracterul decorativ al scrierii hieroglifice si asemanarea sa cu arta
picturii o facea sa fie un mijloc natural de ornamentatie. De aceea, in temple si
mormite nu se afla aproape nici un perete care sa nu fie acoperit cu inscriptii. Dar, din
imensa masa de scrieri egiptene pe papirus nu ni s-a pastrat decat o mica parte, si
anume acelea care nu au fost nimicite de vremuri si de climatul umed sau de
inundatiile din delta Nilului, adica din partea cea mai populata a Egiptului.
Cele mai vechi texte literare care ni s-au pastrat sunt asa-zisele Texte ale
piramidelor. Versiunile cele mai vechi ale acestora fiind gasite gravate pe peretii
launtrici ai piramidelor construite de faraonii din dinastiile a IV a si a VI a. Aceste
inscriptii, in cea mai mare parte foarte vechi, se refera exclusiv la soarta dupa moarte
a faraonilor si reprezinta descantece si vraji gratie carora faraonul va putea deveni un
zeu muritor. Ulterior, aceste formule magice au fost preluate si de nobili, care in
timpul dinastiilor a IX a si a XI a au pus sa se scrie multe din aceste texte magice in
interiorul sicrielor mari de lemn in care erau inmormantati. Acestea sunt Textele
sarcofagelor care cuprind si ele descantece si formule magice pentru a-l feri pe raposat
de foame, de sete, de numeroasele primejdii de acolo dar si spre a obtine bucurii,
fericire si nenumarate placeri dupa moarte.
Alte texte din aceeasi sursa si de acelasi gen constituie nucleul unei colectii
de scrieri pe care egiptologii au numit-o Cartea mortilor. Aceasta este o colectie de
texte eterogene cuprinzand descantece, farmece, formule magice dar si imnuri catre
Osiris si Ra, care aveau ca scop sa fereasca pe raposat de o soarta rea pe lumea

cealalta si sa-i asigure fericirea si nemurirea. Aceasta Carte a mortilor era asezata in
mormintele egiptenilor cu stare, pentru ca raposatul, sau mai exact Ka-ul (sufletul) sau
sa rosteasca aceste vraji sau descantece dupa moarte pentru a obtine astfel viata
vesnica.
Ni s-au pastrat si alte carti din aceasta literatura magica nu lipsita de o intensa
putere de evocare si de metafore din cele mai vii, pe langa multe elemente fantastice.
Asa sunt cartile numite: Ritualul slujbei zeilor, Cartea despre ce este in lumea de apoi,
Cartea portilor, Nimicirea oamenilor, apoi numeroase papirusuri magice cuprinzand
vraji si descantece folosite in viata de toate zilele.
Mult mai insemnate pentru istoria literara sunt insa scrierile lipsite de cuprins
magic sau sacral, caci aceste carti erau citie cu puternic interes de egiptenii vechi, intratat incat exemplare din aceste scrieri erau asezate in morminte pentru ca raposatul sa
se desfete citind postum aceste opere literare.
Literatura egipteana a luat nastere si a inflorit insanul credintelor religioase,
dar s-a extins cu rapiditate, cuprinzand intreaga viata de zi ci zi. Operele literare au
ocupat un loc de seama in gandirea si civilizatia egipteana. Stilul literar rafinat
reprezenta o mandrie pentru scriitor, si incantare si apreciere pentru cititor.
Literatura veche egipteana cuprindea aproape toate aspectele vietii. Operele
literare erau impartite pe genuri. Astfel existau: nuvele, povestiri scurte, poezii,
poezii folclorice, de dragoste, proverbe si invataturi, si meditatii filozofice. Structura
era alcatuita din: titlu, introducere, cuprins si incheiere. In plus, ei mai scriau si piese,
poezii dramatice, cantece, imnuri religioase si poezii de dragoste, descriau natura,
luptele eroice sau preaslaveau regele, precum si cantece de munca, pentru lucratori,
fermieri.
Literatura egipteana a constituit sursa de inspiratie pentru literatura lumii.
In literatura egipteana veche exista o poveste datand din timpul Regatului Mijlociu
(2022 1850 i.e.n). Aceasta perioada a furnizat un numar mare de scriitori si ganditori
in cultura egipteana.
Povestea este intitulata Marinarul si insula comorii. Este narata povestea unui
marinar egiptean al carui vas se scufunda si toti oameii de la bord mor. Ca unic
supravietuitor, eroul locuieste o perioada pe o insula pustie, gaseste o comoara, se
intoarce acasa si insula se scufunda misterios dupa plecarea sa.
Cei care studiaza literatura comparata sunt de parere ca atat structura,
actiunesi tema generala a acestei opre a inspirat mari autori clasici si romantici din
intreaga lume in operele lor in care invoca aventuri in cautarea unor comori, sau eroi
care traiesc singuri pe o insula izolata.

Un exemplu bun este cel al lui Robert Louis Stevenson cu Insula comorii. Se
povesteste despre Jim Hawkens care gaseste o harta a unei comori ingropata pe o
insula pustie.
Un alt exemplu este cel al autorului francez Alexandere Dumas si Contele de Monte
Cristo. Aceasta povestire il are ca personaj principal de Ddmond Dante care trece
prin multe aventuri palpitante in incercarea de a gasi o comoara ascunsa pe insula
pustie Monte Cristo. In final, eroul gaseste comoara si se intoarce acasa cu bine.
in mod suprprinzator, vasul eroului purta numele Faraon.
Povestea Cenusaresei apare in abundenta in multe opere folclorice si literare
in toata lumea. Cea mai frumoasa si mai cunoscuta versiune le apartine fratilor Grim.
Povestea Cenusaresei, cu aceeasi tema centrala apare inunele opere literare ale
Egiptului Antic pe papirusuri si avand diverse variante. Prima aparitie a povestirii
dateaza din perioada celei de-a Patra dinastii in secolul 26 i.e.n. Iar o copie datand din
Regatul Nou intre secolele 16-12 i.e.n a fost de asemenea gasita.
Aceasta copie contine o descriere a umilintelor si torturii la care era supusa
Cenusareasa de catre mama sa vitrega. Un alt papirus din secolul al 6 lea i.e.n contine
aceeasi povestire.
Vechii egipteni au fost primii care au creat opere dramatice - un document
egiptean datand din secolul 32 i.e.n. este primul text dramatic din istoria omului pe
pamant. Acesta se afla in prezent la British Museum si contine un dialog filozofic
dramatic intre zeitatile Egiptului antic cu privire la procesul creerii lumii si sistemului
cosmic al lucrurilor si fiintelor. Ceea ce este iumitor este ca dialogurile dintre zei sunt
scrise intr-un mod foarte similar cu cel al dramei clasice europene. Ce e si mai
interesant este faptul ca aceasta contine monologuri ale preotilor care joaca un rol
similar cu cel al naratorului din drama zilelor noastre care interpreteaza si comenteaza
evenimentele care se succed.
Egiptul antic ne-a transmis un numar considerabil de opere poetice si, pe
malurile Nilului, cu aproape 5000 de ani in urma, au fost create primele poezii si au
fost recitate si scrise primele poeme.
In contrast total cu poezia magica, sacrala si imnica, poezia de dragoste
egipteana respinge viziunea magica a lumii si este semnificativ in acest sens cat de
putine descantece de dragoste, cat de rare vraji de iubire gasim in textele egiptene
magice, comparativ cu numarul poeziilor de dragoste. In poemele de dragoste
egiptene vedem mijind doua fenomene cruciale in istoria gandirii poetice: aparitia
persoanei umane, fata sau baiat indragostit, care isi exprima dorintele, si apoi aparitia
dragostei insasi ca sentiment ce cuprinde intreaga fiinta.

Nu putin insemnata pentru geneza acestei poezii de dragoste egiptene era si


ginagasia, precum si bunatatea calda ce se vadeste cu limpezime in firea egiptenilor si
in dragostea lor fata de animale. Iata depilda cum se exprima o poezie adresata unei
pasarele: Nu ti-e cald in cuibul tau?/ Nu te incurci prin maracinis/ Cand maica-ta nu
e alaturi de tine?/ Cand sora ta nu e aici/ Sa te racoreasca/ Si nici doica ta sa te
apere?.(cit in Constantin, 1974)
Foarte caracteristic pentru poezia de dragoste egipteana este faptul ca cei doi
iubiti isi spun frate si sora, cu toate ca nu poate fi catusi de putin vorba de o
casatorie sau de o dragoste intre frati. Ci este mai curand o metafora pe care o folosesc
cei doi iubiti, casatoria intre frati si surori neexistand in Egiptul antic decat in familia
faraonului. In mod foarte precis, iubitul sau iubita implora pe zei sa-i ajute in iubirea
lor care nu este catusi de putin vinovata sau pacatoasa. Caci dragostea in lumea
Egiptului antic este o binefacere daruita de zei si nu este interzisa de ei decat in
anumite zile ca o interdictie rituala.
Referitor la forma in care ne-au fost transmise aceste poezii si structura
poeziei in genere, observam ca din cuvintele egiptene nu ni s-a pastrat decat scheletul
de consoane si nu cunoastem catusi de putin vocalele din termenii limbii egiptene. De
aceea, intr-o poezie egipteana nu putem distinge vocale lungi si scurte. Nici numarul
de silabe nu ne este adesea cunoscut, fiindca ortografia unor termeni diferea mult de
pronuntarea lor, si lucrul acesta il stim prin transcrierea asiro-babiloniana, greaca sau
ebraica a unor termeni. Dar nici accentul tonic al unui cuvant nu il stimin in egipteana.
Asadar, despre forma si structura poeziei egiptene se poate afirma ca versificatia
egipteana este intemeiata pe paralelismul membrelor si nu pe rima sau pe un numar
fix de silabe.
Mai mult ca sigur, in versificatia egipteana nu avem d-a-face, ca in poezia greaca sau
latina cu un ritm dat de masuri sau picioare, compuse la randul lor din silabe scurte
sau lungi (dactil sau spondeu).
Este insa posibil sa fi existat un ritm dat de alternanta accestelor tonice ale cuvintelor.
Caracteristic pentru poezia egipteana este insa paralelismul membrelor care se
regaseste ca element fundamental de versificate si in poezia asiro-babiloniana, in cea
ebraica si in cea feniciana.
Farmecul magic al creatiilor poetice din Egiptul faraonic a inspirat si pe
marele nostru poet Mihai Eminescu, care a descris Egiptul in opera sa Memento
mori, iar Alexandru Macedonski in Ospatul lui Pentaur (1886) a schitat magistral
lumea sclipitoare de pe valea Nilului. In volumul sau de talmaciri Din lirica
Universala, Lucian Blaga a redat cu eleganta sobra frumusetea unui Imn catre soare.