Sunteți pe pagina 1din 30

Tema 5 : Finanţarea activelor circulante în gospodăriile agroindustriale

PLANUL TEMEI:

5.1 Conţinutul

rotaţia fondurilor circulante în gospodăriile agricole.

necesarului

activelor circulante.

5.3 Surse de finanţare a activelor circulante.

5.4 Creditele pe termen scurt – sursa de acoperire a

activelor circulante

5.2 Determinarea

finanţarea

şi

economic,

structura

materială

pentru

BIBLIOGRAFIE:

1. Iulian Văcăreţ ş.a. „Finanţe Publice”

2. Toma Mihai „Finanţele şi gestiunea financiară”

3. Ion Stancu „Gestiunea financiară”

4. Mihai Adochiţei ş.a. „Finanţele agenţilor economici”

5. Paul Bran „Finanţele întreprinderii”

6. Ivan Glig „Drept financiar public”

7. Petre Şerban „Analiza activităţii economico-financiară”

„Analiza activităţii economico- financiară” 8. Marin Dumitru „ Finanţele întreprinderii” 9.

8. Marin Dumitru „Finanţele întreprinderii”

9. Nadejda Botnar „Finanţele întreprinderii”

9. Nadejda Botnar „ Finanţele întreprinderii” 10.Revista „Contabilitate şi audit” 11. Revista
9. Nadejda Botnar „ Finanţele întreprinderii” 10.Revista „Contabilitate şi audit” 11. Revista
9. Nadejda Botnar „ Finanţele întreprinderii” 10.Revista „Contabilitate şi audit” 11. Revista
9. Nadejda Botnar „ Finanţele întreprinderii” 10.Revista „Contabilitate şi audit” 11. Revista

10.Revista „Contabilitate şi audit” 11.Revista „Bănci şi Finanţe” 12.Revista „Banca mea”

5.1 Conţinutul economic, structura materială şi rotaţia fondurilor circulante în gospodăriile agricole

Activele circulante constituie o componentă esenţială a mijloacelor economice ale întreprinderii ce au menirea asigure funcţionalitatea curentă a acesteia, constituind obiectul asupra cărora se realizează acţiunea de prelucrare şi transformare specifică unităţii economice.

stocuri de mărfuri şi materiale;

stocuri de mărfuri şi materiale; Reflectate în activul bilanţului întreprinderii, activele circulante cuprind în

Reflectate în activul bilanţului întreprinderii, activele circulante cuprind în structura lor:

creanţe pe termen scurt;

investiţii pe termen scurt, care apar în urma plasării excedentului de trezorerie;

disponibilităţi băneşti aflate în casă sau pe cont la bancă.

Asemănător cu agenții economici din economia națională și în gospodăriile agricole mijloacelor circulante sunt
Asemănător cu agenții economici din economia
națională și în gospodăriile agricole mijloacelor
circulante sunt formate din:
materii prime și
materiale;
combustibil;
produse finite;
alte valori materiale
sau bănești.

În timpul rotaţiei, când trec din sfera de circulaţie în sfera de producţie şi invers mijloacele circulante se găsesc într-o continuă modificare, fiind influenţate de:

caracterul sezonier al producţiei; specializarea sau profitul întreprinderii; condiţiile de aprovizionare;
caracterul sezonier al producţiei;
specializarea sau profitul întreprinderii;
condiţiile de aprovizionare;
producţie;
desfacere.
materii şi minerale; animale tinere; Între activele păsări tinere și animale la îngrășat; circulante mai
materii şi minerale;
animale tinere;
Între
activele
păsări tinere și animale la îngrășat;
circulante
mai
animale adulte de reproducție, care
nu intră în categoria activelor fixe;
importante
menționăm:
producţia neterminată industrială;
semifabricate din producția proprie
îngrășămintelor, ş.a.

Materiile şi materialele au o structură foarte diversificată, cuprinzând atât elemente de natură agricolă cât şi de natură industrială:

seminţe şi materiale de plantat, furaje, îngrăşăminte chimice şi naturale; medicamente, materiale de pansament,
seminţe şi materiale de plantat, furaje, îngrăşăminte
chimice şi naturale;
medicamente, materiale de pansament, dezinfectante
de uz veterinar
erbicide, combustibil şi lubrifianţi, piese de schimb şi
materiale pentru reparaţii;
obiectele de inventar, de mică valoare şi scurtă durată.
1 • la începutul anului cea mai mare parte de mijloace circulante o deţin rezervele
1
• la începutul anului cea mai mare parte de
mijloace circulante o deţin rezervele de
producţie (seminţele, furajele,
îngrăşămintele);
2 • spre mijloc predomina producţia neterminată adică cheltuieli cu producţia vegetală şi animală;
2
• spre mijloc predomina producţia
neterminată adică cheltuieli cu producţia
vegetală şi animală;
3
3
• în ultima fază a anului mijloacele circulante sunt alcătuit din produse finite.
• în
ultima
fază
a
anului
mijloacele
circulante sunt alcătuit din produse finite.

Prin consumul treptat al stocurilor, activele circulante trec în procesul creierii de noi valori şi se regăsesc sub forma stocurilor de produse finite sau producţie neterminată. Ca rezultat al expedierii lor către consumatori, activele circulante apar, în bilanţul contabil, sub forma iniţială de capital bănesc sau sub formă de creanţe asupra clienţilor. Procesul de formare şi transformare a activelor circulante poate fi prezentat schematic, după cum urmează:

Procesul de formare şi transformare a activelor

cum

circulante

poate

fi

prezentat

schematic,

după

urmează:

Procesul de formare şi transformare a activelor cum circulante poate fi prezentat schematic, după urmează :

Fondurile activelor circulante în relaţia lor începând de la forma bănească parcurge toate fazele circuitului şi revine la forma iniţială, iar o parte din ele ocoleşte forma bănească, rămânând în permanenţă în sfera de producţie. Timpul de rotaţie a AC este format din timpul de producţie şi timpul de circulaţie, ritmul aici se creează produsele din care se realizarea şi apoi se obţine profit. Viteza de rotaţie a AC poate creşte şi aceasta e bine dacă se asigură folosirea lor corectă să nu se formeze stocuri mai mari decât necesarul şi a. Dar cel mai mare rol îl are calcularea necesarului în stocuri pentru materii şi materiale pe baza calculelor justificate.

5.2 Determinarea necesarului pentru finanţarea activelor circulante

Necesarul de mijloace circulante se face pe grupe de elemente cum sunt:

• seminţe şi material de plantat; • îngrășăminte; • pesticide; • furaje şi aşternut; •
• seminţe şi material de plantat;
• îngrășăminte;
• pesticide;
• furaje şi aşternut;
• păsări şi albini;
• producţia neterminată vegetală;
• producţia neterminată din industrie;
• produse finite ş.a.

Tot necesarul în active circulantea acestor grupe se stabileşte în

funcţie de normele de consum, ele se calculează separat pentru fiecare element (seminţe, furaje ş.a.)

1. Necesarul în active circulante pentru producţia neterminată

din zootehnie se stabileşte în funcţie de efectivele de animale pe

specii şi categorii de la sfârşitul perioadei şi preţul pe kg sau animal.

2. Necesarul de active circulante pentru producţia neterminată

din fitotehnie, industrie reprezintă valoarea tuturor lucrărilor şi

consumul de seminţe, îngrăşăminte, materiale etc. la sfârşitul anului şi se adaugă consumurile ce vor fi efectuate în cursul anului şi se adaugă cheltuieli ce vor fi efectuate în cursul anului până la recoltare.

3. Necesarul de active circulante semifabricate, produse finite,

produse alcoolice, reprezintă valoarea acestora la sfârşitul perioadei. 4. Necesarul de active circulante pentru cheltuielile anticipate

în care se includ în special cheltuielile pentru culturile perene, ameliorarea solurilor acide se stabilesc la nivelul consumurilor din anul precedent.

Algoritmul determinării stocului optim de materii prime şi materiale începe cu identificarea tuturor cheltuielilor de aprovizionare şi a celor de deţinere a stocurilor. Cheltuielile de aprovizionare sunt cele ocazionate de studierea pieţei furnizorilor, cheltuieli de transport- aprovizionare, cheltuieli de întocmire a comenzii, alte cheltuieli. Nivelul cheltuielilor totale suportate de întreprindere este în dependenţă de numărul aprovizionărilor. Cheltuielile de deţinere a stocurilor sunt generate de întreţinerea acestora în anumite condiţii de păstrare (căldură, lumină), cheltuieli prilejuite de paza stocurilor, asigurarea lor (plata primelor de asigurare). Nivelul cheltuielilor este direct proporţional cu mărimea stocului, astfel încât creşterea stocului antreneaun volum mai mare de cheltuieli.

Figura 6.3.1. Interdependenţa dintre mărimea stocului şi nivelul cheltuielilor privind aprovizionarea şi deţinerea acestuia

privind aprovizionarea şi deţinerea acestuia Notăm prin: S - mărimea optimă a stocului comandat N -

Notăm prin:

S - mărimea optimă a stocului comandat N - necesarul anual de aprovizionat c a - costul fix unitar pentru pregătirea unei noi aprovizionări

c d - costul de depozitare pe unitate de stoc P a - preţ unitar de aprovizionare C a - cost total de aprovizionare C d -cost total de depozitare.

Mărimea optimă a stocului de materii prime şi materiale este cea care antrenează cheltuieli totale minimale. în grafic, se observă că valoarea minimă a costului total (C t ) se obţine exact pentru acea cantitate a stocului pentru care costul de deţinere (C d ) este egal cu costul de aprovizionare (C a ). Reiese problema care apare în cadrul gestiunii stocurilor este determinarea optimului între cheltuielile de deţinere a stocurilor şi costurile de aprovizionare, ori determinarea nivelului stocului de mărfuri şi materiale care va antrena costuri totale minimale.

Întrucât stocurile se consumă aproape zilnic, fie în consum, fie în vânzări, cheltuielile de depozitare sunt o medie a cheltuielilor din prima zi a constituirii stocului şi a celor din ultima zi de existenţă a acestuia. Deci, costul pe unitate de stoc se corectează cu V, şi va fi c d /2. Costul total ce ţine de formarea stocului este egal cu:

C t = C a + C d , iar costul de aprovizionare şi cel de depozitare vor fi egale cu:

de aprovizionare şi cel de depozitare vor fi egale cu:  Minimul costului se obţine în
de aprovizionare şi cel de depozitare vor fi egale cu:  Minimul costului se obţine în
de aprovizionare şi cel de depozitare vor fi egale cu:  Minimul costului se obţine în

Minimul costului se obţine în punctul în care derivata întâi a costului total în raport cu

mărimea stocului este egală cu zero.

obţine în punctul în care derivata întâi a costului total în raport cu mărimea stocului este

Aşadar, mărimea stocului optim se calculează după formula:

, mărimea stocului optim se calculează după formula: Numărul de comenzi de aprovizionare cu materii prime

Numărul de comenzi de aprovizionare cu materii prime (n) într-un an este de:

N n = S optim
N
n =
S optim

Intervalul dintre două aprovizionări (i), va fi:

360 i = zile n
360
i =
zile
n

Atât numărul de comenzi, cât şi intervalul dintre două aprovizionări sunt aleatorii, fiecare dintre aceşti doi indicatori pot fi influenţaţi de un sistem întreg de factori, precum: caracterul procesului de producţie (sezonier, continuu), complexitatea aprovizionării, competitivitatea produselor şi mărimea cererii, starea tehnologică a întreprinderii etc. Concomitent cu determinarea stocului optim de materii prime şi materiale, se poate calcula şi nivelul optim al volumului de produse finite, pentru care costurile vor fi minimale (S pF ):

pentru care costurile vor fi minimale (S p F ):  Q - reprezintă volumul producţiei

Q - reprezintă volumul producţiei planificat S - consumjul specific pe unitate de produs

C - costul de deţinere la un leu stoc de produse finite în perioada planificată

Exemplu

Întreprinderea planifică producerea unui nou tip de producţie în cantitate de 2000 tone. Consumurile de producţie pe unitatea de produs sunt de 200 lei. Costul de deţinere constituie 20 lei pentru 1 leu stoc de produse finite.

constituie 20 lei pentru 1 leu stoc de produse finite. Reiese că volumul producţiei fabricate, pentru

Reiese volumul producţiei fabricate, pentru care cheltuielile de deţinere şi cele de aprovizionare vor fi minimale, este egal cu 200 tone. În practică, se pot întâmpla situaţii în care stocul curent s-a epuizat, iar aprovizionarea cu un nou stoc de materii prime încă n-a fost făcută, ceea ce duce la întreruperea procesului de producţie, la creşterea riscului economic. Pentru a evita asemenea situaţii, întreprinderea poate forma un stoc de siguranţă, care reprezintă cantitatea de materii prime şi materiale necesară pentru asigurarea continuităţii ciclului de exploatare în cazul eventualelor întreruperii în aprovizionare, în consecinţă, mărimea stocului optim se majorează, amplificându-se, în acelaşi timp, costul de aprovizionare, dar mai ales cel de păstrare a stocului. Costurile suplimentare cu formarea stocului de siguranţă trebuie fie contrabalansate de costurile cu pierderea de vânzări datorită lipsei de stocuri. Mărimea optimă a stocului de siguranţă se determină ca probabilitatea satisfacerii cererii pentru un anumit produs sau pe grupe de produse, într-un anumit volum şi la termenul stabilit.

5.3 Surse de finanţare a activelor circulante.

Din punct de vedere al surselor financiare de formare sau de acoperire de fonduri activele
Din punct de vedere al
surselor financiare de formare
sau de acoperire de fonduri
activele circulante pot fi:
active circulante
procurate din
fonduri proprii;
active circulante
procurate din
fonduri
împrumutate.
În ciclul de exploatare a mijloacelor circulante se creează 3 grupe de stocuri fizice cum
În ciclul de exploatare a
mijloacelor circulante se
creează 3 grupe de stocuri
fizice cum ar fi:
stocuri de materii
prime şi materiale;
stocuri de producţie
finită.
producţia
neterminată sau
stocuri în curs de
fabricaţie;

Avem

3

resurse

de

finanţare

a

mijloacelor circulante:

proprii arase
proprii
arase
Avem 3 resurse de finanţare a mijloacelor circulante: proprii arase împrumutate

împrumutate

Sursele interne se referă, în primul rând, la profitul net, care trebuie fie, în proporţii raţionale, repartizat între plata dividendelor şi fondul de dezvoltare economică, divizat, la rândul său, în fondul de investiţii în active fixe şi fondul de investiţii în active circulante (stocuri de materii prime intrate în procesul de producţie). Având în vedere, însă, că stocurile se consumă integral într-un singur ciclu de exploatare, asigurarea continuităţii procesului de producţie şi a ritmicităţii vânzărilor va necesita o înnoire permanentă a stocurilor, cărora, din punct de vedere financiar, le corespund surse permanente de finanţare. Partea din resursele financiare care asigură finanţarea permanentă a activelor circulante se numeşte fond de rulment. Necesarul financiar sau totalitatea mijloacelor circulante mai poate fi numit şi necesarul fondului de rulment, care este egal cu:

F rulment = Stocurile + clienţii – Datoriile sau din punct de vedere contabil, fondul de rulment Reprezintă excedentul de c/(pital permanent faţă de imobilizările în active pe termen lung. Fond de rulment = Capital permanent - Active pe termen lung

Capitalul permanent este format din capital propriu şi datorii pe termen lung, care sunt exigibile într-o perioadă mai mare de un an, dobândind, astfel, caracter de stabilitate în timp pentru întreprindere.

astfel, caracter de stabilitate în timp pentru întreprindere. Figura 6.5.1. Prezentarea grafică a fondului de rulment

Figura 6.5.1. Prezentarea grafică a fondului de rulment

Stocurile şi clienţii reprezintă activele sau active circulante în timpul exploatării, iar furnizorii sunt pasive de exploatare. In grupa activelor pe lângă stocuri şi clienţi mai intră şi avansurile acordate furnizorilor şi personalului, iar în grupa pasivelor intră furnizori, avansuri primite de la clienţi, datorii faţă de personal, stat şi asigurări sociale. Pentru a calcula izvoarele de acoperire financiară a activelor circulante cum sunt datoriile faţă de furnizori, salariaţi e necesar de a calcula corect mărimea lor pentru a fi luate în consideraţie la finanţare. Acestea resurse când gospodăria agricol foloseşte de resurse băneşti ce nu-i aparţin, adică a întreprinderilor furnizoare în practică financiară sunt cunoscute sub forma de resurse atrase şi nu sunt decât pasivele stabile. La finanţarea activelor circulante se ia în consideraţie numai soldul minim a pasivelor stabile, de aici reiese că pasivele stabilite reprezintă datoriile minimale şi au un caracter de permanenţă în gospodăriile agricole. Elementele pasivelor stabile sunt salarii, impozite la salariu, contribuţiile la asigurările sociale, impozite pe profit, alte impozite şi taxe.

În practica financiară pasivele stabile se calculă după 2 metode:

Pasivele stabile determinate direct pe fiecare element

Metoda soldurilor zilnice:

Mps = (Dt + Nînt) / 90

, unde

Dt-datorii trimestriale Nînt - numărul de zile întârziate Se alege trimestru cel mai mic, iar calculul poate fi făcut şi pe 30 zile. Se stabileşte cota zilnică pentru fiecare datorie prin raportul obligaţiilor trimestriale la numărul de 90 zile şi se înmulţeşte m cota medie zilnică a datoriei cu numărul de zile întârziate a plăţii obligaţiei, obţinându-se soldul activelor curente în ziua când are loc achitarea. Acest sold se adună în fiecare zi cu cota medie zilnică până când soldul va scădea brusc cu suma achitată. Metoda calculului direct pe fiecare element constă în aplicarea următoarei relaţii:

Dt + Zi Ps = 90
Dt
+ Zi
Ps =
90

Ps – pasive stabile

Dt – datoria trimestrială numărul de zile de întârziere a plăţii. Excepţie de la această regulă o prezintă pasivele stabile a fondurilor în vederea executării reparaţiilor, ele prezintă suma cea mai mică a rezervelor de fonduri pentru reparaţii.

Mărimea fondului de rulment este influenţată de un sistem de factori, cei mai semnificativi fiind:

de un sistem de factori, cei mai semnificativi fiind: volumul vânzărilor; valoarea stocurilor; nivelul
de un sistem de factori, cei mai semnificativi fiind: volumul vânzărilor; valoarea stocurilor; nivelul
de un sistem de factori, cei mai semnificativi fiind: volumul vânzărilor; valoarea stocurilor; nivelul

volumul vânzărilor;

valoarea stocurilor;

nivelul datoriilor circulante;

durata de încasare a clienţilor etc.

Situaţia în care fondul de rulment real este mai mic decât fondul de rulment necesar, ca urmare a influenţei nefaste a factorilor enumeraţi, impune găsirea de noi surse pentru realizarea echilibrului dintre aceste două fonduri. Reechilibrarea, în asemenea situaţii, se poate realiza fie prin majorarea capitalului permanent, fie prin atragerea de resurse financiare pe termen scurt. Sporirea capitalului permanent se poate realiza prin:

Sporirea capitalului permanent se poate realiza prin: recurgerea la împrumuturi, aporturi noi ale acţionarilor,

recurgerea la împrumuturi,

aporturi noi ale acţionarilor,

emisiuni de acţiuni,

obţinerea subvenţiilor din partea statului.

5.4

Creditele pe termen scurt – sursa de acoperire a activelor circulante

În acoperirea necesarului de fonduri pentru active circulante creditul bancar pe termen scurt ocupă un loc important în finanţare. Potrivit Legii Finanţelor băncile acordă gospodăriilor agricole credite în baza de contract pentru finanţarea activelor circulante.

De aceea, în practică, reîntregirea necesarului fondului de rulment se realizează din surse atrase, care pot fi:

de la bănci, se acordă întreprinderilor pe o perioadă de până la un an, în anumite condiţii şi cu o anumită dobândă;

1.

2.

3.

4.

credite pentru cheltuieli privind aprovizionarea cu stocuri de materii prime şi materiale, energie, combustibil necesare finalizări produselor şi serviciilor cu desfacere asigurată;

credite pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere. Se acordă întreprinderilor cu caracter sezonier de producţie (fabrica de conserve, uzina de prelucrare a strugurilor, etc);

de conserve, uzina de prelucrare a strugurilor, etc); • creditul de scont, dacă întreprinderea are efecte
de conserve, uzina de prelucrare a strugurilor, etc); • creditul de scont, dacă întreprinderea are efecte

creditul de scont, dacă întreprinderea are efecte comerciale de vândut;

creditul factoring. Factoringul implică procurarea facturilor de plată (creanţelor) de către o societate financiară specializată şi achitarea lor contra unui comision. Creditul factoring se acordă în baza cererii, însoţită de un borderou al facturilor în care se cuprinde informaţia cu privire la numărul şi data facturii, valoarea facturii şi

scadenţa acesteia, plătitorul şi banca care-l deserveşte.

Creditul comercial reprezintă o formă de credit ce apare între două întreprinderi şi vizează:

1. Creditul acordat de către furnizor întreprinderii sub formă de materii prime şi materiale, pe de o parte, pe perioada de la livrarea mărfurilor până la achitarea contravalorii lor, dar nu mai mare de un an. In ţările vest-europene, durata de acordare a creditului-furnizor diferă de la întreprindere la alta, în funcţie de sectorul de activitate al acestora. Se cunoaşte urmatoarea clasificare a creditului furnizor în funcţie de durată:

pînă la 40 zile - în industria alimentara a bunurilor proaspete;

pînă la 75 zile - bunuri textile de consum;

pînă la 77 zile - pentru bunuri alimentare comercializate în „en-gros-uri";

pînă la 48 zile - pentru bunuri alimentare comercializate „en detail" în mari complexuri comerciale;

pînă la 81 zile - pentru bunuri nealimentare comercializate în „en-gros-uri";

pînă la 67 zile - pentru bunuri nealimentare comercializate „en detail".

Creşterea duratei de acordare a creditului comercial peste cele indicate mai sus, se poate accepta pentru clienţii permanenţi, cu situaţie financiară stabilă.

Întreprinderea poate apela la această formă de credit fie atunci când rata dobânzii bancare este dezavantajoasă, fie în situaţii precare din punct de vedere financiar, câand bancile refuză satisfacerea cererii de credite.

2. Creditul acordat furnizorului, sub formă de avans, pentru a-i crea acestuia posibilităţi financiare în vederea realizării comenzii, pe de alta parte.

Creditul comercial constituie un mijloc eficient de acoperire a necesarului de finanţare al ciclului de exploatare, deoarece, în practică, furnizorul nu solicită garanţii şi este mult mai tolerant decât instituţiile financiare, în cazul nerespectării scadenţei de plată.