Sunteți pe pagina 1din 6

DEX : LITIZ, litiaze, s. f.

Afeciune caracterizat prin formarea patologic


de nisip sau de calculi n anumite organe sau n canalele excretoare;
calculoz. Litiaz biliar. Litiaz renal. [Pr.: -ti-a-] Din fr. lithiase.

GENERALITATI :
Litiaza renala (calculii renali sau nefrolitiaza) reprezinta bucati de minerale care
sunt localizate la nivelul rinichiului. Acestea pot ramane la nivel renal sau pot fi
eliminate din organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu
vezica urinara, numiti uretere si cel care face legatura vezicii urinare cu
exteriorul uretra).
Drumul calculilor (denumiti popular pietre la rinichi) poate fi asimptomatic sau
poate produce o durere intensa sau alte simptome (asa numita colica renala). In
mod normal, litiaza renala nu produce leziuni cronice (pe termen lung) ale
tractului urinar. Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor
dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament.

CAUZE :
Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si
alte substante din urina se modifica. Modul in care aceasta balanta este
modificata determina tipul de calcul care se formeaza. Cei mai multi calculi
renali sunt formati din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in urina se
modifica. Factorii care determina modificarea balantei urinare sunt:
-lipsa unui aport suficient de lichide (deshidratare): in aceasta situatie, sarurile,
mineralele si alte substante din urina precipita si formeaza calculul; aceasta este
cea mai frecventa cauza de litiaza renala
-afectiuni medicale: exista multe boli ce pot afecta balanta normala ducand
astfel la formarea de calculi; persoanele care au o boala inflamatorie intestinala
sau care au suferit interventii chirurgicale la nivelul intestinului, nu absorb
normal grasimile de la acest nivel; aceste modificari interfera cu modul in care
este metabolizat calciul si alte minerale ducand la aparitia litiazei renale
-alimentele bogate in oxalati: persoanele care consuma mancaruri bogate in
oxalati, cum sunt legumele verzi si ciocolata, sunt predispuse la formarea de
calculi; aceasta poate fi o problema mai mare daca alimentatia este in acelasi
timp si saraca in calciu.
Litiaza renala poate fi o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor
generatii ale aceleiasi familii. In cazuri rare, pot apare calculi renali datorita
productiei crescute de hormoni de catre glandele paratiroide, ceea ce are ca
urmare cresterea calciului in sange si formarea de calculi renali.

SIMPTOME :
Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din organism pe
calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti
uretere si tubul care face legatura vezicii urinare cu exteriorul uretra).
Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:
-nici un simptom, in cazul in care calculul este suficient de mic
-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul
zonei lombare (portiunea inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului
(in flancuri), la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor genitale;
persoanele care au avut astfel de dureri le descriu de obicei ca fiind cea mai
groaznica durere pe care au avut-o
-senzatie de greata si voma
-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care
raman la nivelul rinichiului sau cei care se mobilizeaza la nivelul tractului urinar
-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter
sau dupa ce a parasit vezica urinara si se gaseste in uretra; urinarile frecvente
pot apare si in infectii ale tractului urinar
-febra
-inapetenta (pierderea apetitului alimentar)
-diaree sau constipatie
-transpiratii abundente (diaforeza)
-oboseala.
Afectiunile care au simptome similare sunt apendicita, hernia, sarcina
ectopica (sarcina care se dezvolta in afara uterului) si prostatita
La inceput, calculii renali apar ca niste bucati mici de minerale aflate la nivelul
rinichiului. Cand urina paraseste rinichiul poate angrena sau nu aceste
conglomerate de minerale. Daca aceste conglomerate raman in rinichi mai mult
timp, se unesc intre ele si formeaza un calcul de dimensiuni mai mari.
Majoritatea calculilor parasesc rinichiul si traverseaza intreg tractul urinar
atunci cand au dimensiuni suficient de mici, care sa permita eliminarea usoara
din organism. In aceasta faza, nu este necesar nici un tratament. Pe de alta parte,
"pietrele" de dimensiuni mai mari se pot bloca la nivelul ureterului. Ca urmare,
pot apare simptome ca durerea. Ei pot impiedica scurgerea urinei de la nivelul
rinichiului la vezica urinara prin ureter. De obicei, durerea se accentueaza intrun interval de 15-60 minute ajungand sa fie constanta si de intensitate foarte
mare. Durerea scade in intensitate cand calculul este mobilizat si nu mai
blocheaza ureterul. Durerea dispare atunci cand calculul este eliminat in vezica
urinara. In majoritatea cazurilor, calculii de dimensiuni mari necesita tratament
de specialitate. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din
organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii
mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de

la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In


medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din
cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul
simptomatologiei.
Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi
calculi in urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament. Atunci cand se
formeaza calculi renali de mai multe ori in decurs de cativa ani, intervalul de
timp intre formarea lor tinde sa fie din ce in ce mai redus. Nu se poate sti cine
va avea un numar mai mare de calculi sau deloc.

INVESTIGATII :
De multe ori, litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand
pacientul se adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate
mare. Medicul curant, fie cel de medicina de urgenta, fie medicul de familie
poate pune cateva intrebari si poate face un scurt examen obiectiv inainte de a
sugera tratamentul. Dupa eliminarea unui calcul renal poate fi necesar un alt
examen obiectiv, pentru ca medicul sa poata stabili daca exista riscul de
recurenta al litiazei renale.
Investigatii diagnostice pentru litiaza renala Medicul specialist poate cere o
serie de teste care sa il ajute in diagnosticul litiazei renale sau sa determine
localizarea calculului si care sa aduca informatii in legatura cu faptul ca acestea
pot produce leziuni ale tractului urinar.
Astfel de teste sunt:
-tomografia computerizata (CT) fara contrast, in spirala, este examinarea de
electie pentru litiaza renala; reprezinta o scanare CT a uretrei si rinichilor in care
scanerul descrie o miscare circulara in timp ce pacientul trece prin dispozitivul
folosit; acest test dureaza jumatate din timpul cat dureaza o scanare CT
standard, ofera imagini mai clare ale rinichilor si altor organe si le poate
vizualiza din diferite unghiuri de incidenta
-pielografia intravenoasa (IVP) este o examinare radiologica care poate arata
marimea, forma si pozitia tractului urinar, incluzand rinichii si ureterele; in
timpul IVP, un colorant numit substanta de contrast, este injectat intravenos in
brat, dupa care se fac o serie de radiografii la intervale regulate; inainte de
aparitia CT-ului fara contrast in spirala, aceasta examinare era de electie
-daca nu se poate stabili un diagnostic prin IVP se poate face o pielograma
retrograda; de data aceasta substanta de contrast nu este injectata in brat, ci
ajunge in tractul urinar prin tubii ce elimina urina la exterior (uretra)
-urocultura si sumarul de urina: urocultura determina daca exista o infectie a
tractului urinar, iar sumarul masoara mai multi parametri diferiti, printre care si
aciditatea (pH-ul) si daca urina contine cristale

-radiografia abdominala ofera o imagine a rinichilor, a ureterelor si a vezicii


urinare; se pot identifica calculii renali sau alte surse ale durerii; acest test se
poate efectua si la cateva saptamani dupa eliminarea unui calcul, pentru a vedea
daca intreaga piatra a fost eliminata sau daca s-au produs leziuni ale tractului
urinar
-ecografia renala foloseste ultrasunete care se reflecta pentru a oferi o imagine
a rinichiului; este examinarea de preferat la femeile insarcinate.
Examinari care stabilesc compozitia calculilor
Determinarea tipului de calculi este de folos in deciziile terapeutice, precum si
in stabilirea masurilor ce trebuie luate pentru a preveni recurenta litiazei. Testele
care fac posibil acest lucru sunt:
-istoricul bolii si examenul obiectiv, orientate spre descoperirea factorilor de risc
pentru litiaza renala: includ intrebari legate de dieta si stilul de viata
-analiza calculului: pacientul este rugat sa pastreze calculul dupa eliminare,
filtrand urina folosind o sita cu ochiuri mici sau un tifon
-analize biochimice care masoara functia renala, nivelurile serice de calciu, acid
uric, fosfor, electroliti si alte substante, ce pot contribui la aparitia litiazei
renale; acestea pot sugera existenta riscului de recurenta a calculilor
-colectarea urinii pe 24 de ore pentru a masura volumul, pH-ul, calciul, oxalatii,
acidul uric si alte substante ce pot contribui la formarea calculilor.
Aceste teste nu sunt obligatorii, insa unii medici le fac de rutina, iar altii cer
aceste examinari doar daca sunt convinsi ca exista riscul de recurenta. Medicul
poate indica aceste examinari daca pacientul a eliminat mai mult de un calcul si
daca are un istoric familial de litiaza renala. Femeile la varsta procreatiei, pot
face un test de sarcina inainte, pentru a elimina o sarcina ca si cauza a
simptomatologiei si pentru a sti daca examinarile radiologice sunt sigure.

TRATAMENT :
Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata
de aceasta este suportabila pentru pacient, poate recomanda tratament la
domiciliu, care include:
-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot
reduce durerea; la nevoie, medicul poate prescrie medicamente mai puternice
-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel
normal, de 8-10 pahare pe zi, si anume 2 pahare de apa la un interval de 2 ore;
medicul trebuie consultat cu privire la consumul crescut de lichide daca
pacientul prezinta boli renale, cardiace sau hepatice, care au ca indicatie
restrictia de lichide
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este
sucul de grapefruit; mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si
ciocolata) este bine de evitat.
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul
blocheaza tractul urinar sau exista o infectie concomitenta, ceea ce-l va
determina pe medic sa indice unul din urmatoarele tratamente:
-litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste
ultrasunete care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de
puternice incat sa sparga calculul renal; este metoda cea mai folosita ca
tratament medical al litiazei renale
-nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana: chirurgul plaseaza un tub
telescopic in rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si
prin intermediul acestuia extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi
extrage fragmentele (litotripsie (vezi imagine) sau litotritie); aceasta procedura
se poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic
foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il
va sparge, si apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale; uneori este
necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter
pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele
fragmente de calcul; aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor
care au alunecat din rinichi in ureter
-operatia chirurgicala clasica in care chirurgul face o incizie lateral de stomac,
pentru a ajunge la rinichi si a extrage calculul; metoda este rar folosita in acest
moment.
SURSE :
www.dex.ro
www.sfatulmedicului.ro