Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea ,,Ștefan cel Mare"din Suceava Facultatea de Inginerie Alimentara Program de studii - Controlul și expertiza produselor alimentare An I

Determinarea rugozitatii cu ajutorul senzorilor fotoelectrici

Îndrumător :

Profesor prof. dr. Ing. Gutt Gheorghe

Student:

Grigoraș Cătălina

Rezumat

Ansamblul neregularităţilor ce formează relieful suprafeţei reale şi care sunt definite convenţional în limitele unei secţiuni fără abateri de formă, reprezintă rugozitatea suprafeţei. Rugozitatea se stabileşte corespunzător condiţiilor de întrebuinţare, în funcţie de: viteza de prelucrare, mărimea suprafeţei de contact, mărimea şi caracterul solicitărilor, precizia dimensiunilor şi a formei geometrice. Rugozitatea reprezintă măsurarea la o scală mică, a variațiilor în înălțime a unei suprafețe fizice (conform metrologiei suprafețelor). Această măsurare este opusă variațiilor la o scală mare care fac parte din geometria suprafeței sau denivelărilor nedorite. Rugozitatea poate fi o suprafață nedorită deoarece cauzează fricțiune și uzură, dar poate fi și benefică, deoarece permite prinderea lubrifianților și preîntâmpină sudarea acestora.Caracteristicile rugozităţii sunt, de obicei, măsurate fie de-a lungul axei piesei, fie în jurul axei acesteia. Acest lucru depinde de modul în care piesa a fost prelucrată şi de modul în care a fost proiectată pentru a fi utilizată. Măsurarea de-a lungul axei liniare este folosită pentru a determina calităţile de retenţie a uleiului pe suprafeţele de aşezare. Pe unele componente, cum ar fi scaunele injectoarelor sau ghidul supapei, este necesar se măsoare de-a lungul circumferinţei pentru a detecta zgârieturi longitudinale, care pot împiedica o etanşare corespunzătoare.

Cuvinte cheie

Rugozitate, senzori fotoelectrici , laser, parametri de rugozitate, fibre optice, detectori.

Oportunitate

Avantajele aplicatiilor optice includ : viteza mare, rezolutie mare, calitate imbunatatita, cost redus.

Rezoluţii înalte Senzorii fotoelectrici permit măsurarea unor suprafeţe mari, fără a întâmpina dificultăţi sau potenţiale distorsiuni cauzate de multiplicarea câmpurilor de vizualizare.

Măsurări mai rapide Un câmp de vizualizare mai mare presupune o iniţializare rapidă, o viteză de evaluare mai mare a mai multor componente, în concluzie, o eficienţă sporită datorată utilizării facile a instrumentelor.

Rezultate bune Cu peste 4 milioane de puncte de-a lungul suprafeţei de măsurare, aceasta devine mult mai bine definită faţă de metodele precendente. Se pot identifica deviaţiile suprafeţei sau potenţialele zone de interes oriunde în vastul câmp de vizualizare. De asemenea, se poate mări imaginea pentru o analiză detaliată, fără a remăsura componenta.

Tehnica de măsurare universală Optimizarea programului de inspecţie se realizează eliminând numeroase elemente de rutină şi rezultate incompatibile ale raportului de măsurare. Datorită algoritmului informatizat, se pot măsura toate suprafeţele, în oricare etapă a producţiei, utilizând aceeaşi tehnică şi instrument. Rugozitatea joaca un rol important in tehnologia slefuirii, deoarece de valoarea ei (printre altele) depinde coeficientul de alunecare si aspectul vizual a suprafetelor prelucrate. Gradul de rugozitate al suprafetelor are o importanta deosebita in procesele de acoperire. Daca rugozitatea este prea mica, aceasta are ca si consecinta diminuarea aderentei invelisului la substrat. La polul opus, daca rugozitatea este prea mare, exista pericolul ca varfurile profilului suprafetei sa ramana neacoperite, permitand astfel aparitia ruginii sau poate duce la un consum nejustificat de vopsea.

Parametri pentru rugozitatea suprafetei

Valoarea rugozității se determină prin calcularea unor parametri definiți prin standardul ISO 4287. Valoarea rugozității poate fi calculată fie pe un profil (linie) sau pe o suprafață (arie, zonă).

Ra este universal recunoscut şi cel mai utilizat parametru de rugozitate. Reprezintă media aritmetică a abaterilor absolute ale profilului rugozităţii de la linia medie;

Rq reprezintă valoarea rădăcinii pătrate medii a parametrului Ra. Parametrul Rq este mult mai sensibil la punctele de maxim şi minim de pe suprafaţa măsurată, făcându-l des utilizat în industria optică, tinzând să ofere o valoare mai mare decât Ra. Pentru calculul statistic, valorile parametrului Rq sunt mai semnificative decât cele ale Ra;

Rt este înălţimea maximă dintre punctul maxim şi cel minim al profilului în cadrul lungimii de evaluare. Acest parametru este utilizat în cazul în care componentele sunt supuse la eforturi mari, făcând ca orice diferenţă considerabilă între punctele de maxim, repectiv minim, fie susceptibilă de a genera propagarea fisurilor;

Rp este înălţimea maximă a profilului peste linia medie în cadrul unei lungimi eşantionate. Punctele de maxim sunt importante atunci când se iau în considerare elementele de frecare şi uzură, deoarece interacţiunea dintre suprafeţe se accentuează în prezenţa lor;

Rv este adâncimea maximă a profilului de sub linia medie în cadrul unei lungimi eşantionate, împărţită, la rândul ei, la n lungimi intermediare;

Rz reprezintă media tuturor valorilor Rt ce reies din fiecare eşantion. Acest parametru are utilizări similare cu Rt, dar nu este supus variaţiilor mari cauzate de caracteristici false precum praful, bavurile sau zgârieturile.

Ra este media aritmetică a tuturor valorilor măsurate pe profil. Ra nu face diferența între vârfuri și văi și are, de aceea, o valoare informativă destul de scăzută

Rz - înălțimea maximă a profilului = valoarea medie a celor cinci valori ale Rz.

Rz1max - înălțimea maximă a profilului = cea mai mare valoare a Rz din cele 5 valori de eșantionare

Rt - înălțimea totală a profilului = înălțimea dintre cea mai joasă vale și cel mai înalt vârf de pe întreaga lungime de evaluare.

RSm - lățimea medie a elementelor profilului

RSm este media aritmetică a valorilor elemetelor de rugozitate din lungimea de evaluare și necesită definirea coeficienților c1 și c2 care definesc suprafeței.

RPc - numărul standardizat de vârfuri

RPc corespunde numărului de vârfuri locale, care depășesc în mod succesiv o linie de secțiune superioară c1 și o linie inferioară c2. Numărul

de vârfuri este raportat la o lungime de 10 mm, indiferent de lungimea de evaluare folosită.

Parametrii pentru rugozitatea suprafetei sunt variati si prezinta importanta in textura suprafetei si rugozitatea acesteia. O definitie pentru rugozitate este urmatoarea : Rugozitatea este o marime de adancime a suprafetei. Exemple de adancimi ale suprafetei includ: semne/cute de slefuire pe suprafete optice, semne de prelucrare pe suprafetele in lucru, nervuri de material magnetic pe discurile de memorie, ondulatii ale placutelor de silicon, sau semne lasate de cilindri pe foaia de stoc. In aplicatie, Rq este folosit de ingineri optici si fizicieni, Ra de ingineri mecanici pentru suprafete rasucite sau ondulate, si Rz este folosit de inginerii mecanici pentru suprafeta solului/ terenului unde eliminarea zgarieturilor este foarte importanta.

Rugozitatea suprafetei se poate calcula cu formula:

Rugozitatea suprafetei se poate calcula cu formula: Rugozitatea - Ra poate fi calculata cu formula: sau

Rugozitatea - Ra poate fi calculata cu formula:

cu formula: Rugozitatea - Ra poate fi calculata cu formula: sau cu : Ra este utilizata

sau cu :

Rugozitatea - Ra poate fi calculata cu formula: sau cu : Ra este utilizata pentru a

Ra este utilizata pentru a descrie rugozitatea materialelor prelucrate in timp ce RMS si Rq sunt folosite pentru a descrie rugozitatea suprafetelor optice.

Formula Rq :

a descrie rugozitatea suprafetelor optice. Formula Rq : Rms functioneaza mai bine pentru suprafete sinusoidale dar

Rms functioneaza mai bine pentru suprafete sinusoidale dar nu si pentru suprafete compuse din sectiuni lungi orizontale interupte de proeminente

nepravazute. Profilul rugozitatii pentru suprafetele la sol este compus in mod normal din mai multe varfuri crestate si pori adanci. In acest caz se foloseste Rz.

Formula acestuia:

pori adanci. In acest caz se foloseste Rz. Formula acestuia: In aceasta figura 5 varfuri inalte
pori adanci. In acest caz se foloseste Rz. Formula acestuia: In aceasta figura 5 varfuri inalte

In aceasta figura 5 varfuri inalte si vai adanci intr-o suprafata determina aparitia a Rz.

Ra si Rq sunt dependente de inaltime - doua suprafete diferite pot avea aceeasi valoare statistica pentru rugozitate. De asemenea Rz este dependent de lungimea profilului - un profil mai lung va avea o valoare mai mare Rz.

Panta RMS:

un profil mai lung va avea o valoare mai mare Rz. Panta RMS: Desi valorile pantei
un profil mai lung va avea o valoare mai mare Rz. Panta RMS: Desi valorile pantei
un profil mai lung va avea o valoare mai mare Rz. Panta RMS: Desi valorile pantei

Desi valorile pantei suprafetei ar trebuis a fie adimensionale, sunt cateodata notate in angstromi pe milimetru sau nanometri pe micrometru. Alternativ, panta

RMS poate fi exprimata de asemenea ca un unghi folosind tangenta( unghiul pantei, = ). Se pot intalni dificultati in masurarea pantei suprafetei. In primul rand este dependent de sunetul instrumental deoarece diferenta de inaltime este mare. In al doilea rand este foarte dependent de separarea punctelor de date folosit. In al treilea rand cantitatea de mediere a zonei suprafetei pentru fiecare punct de date afecteaza masuratoarea. Asadar pantei suprafetei este foarte dependenta de instrumentul folosit si instrumente diferite pot da valori diferite pentru panta suprafetei.

Ondulatia (waviness)

diferite pentru panta suprafetei. Ondulatia (waviness) Ondulatia reprezinta forma generala a profilului suprafetei

Ondulatia reprezinta forma generala a profilului suprafetei la o rezolutie spatiala mai mica decat cea a profilului masurat.

Suprafetele prelucrate sunt diferite fata de suprafetele aleatorii in care defectele tind sa fie formate intr-o maniera obisnuita sau periodica. Un exemplu este un disc de metal ce este produs dintr-un proces de strungare.

intr-o maniera obisnuita sau periodica. Un exemplu este un disc de metal ce este produs dintr-un

Frecventa spatiala a suprafetei este o masura a periodicitatii unui profil al unei suprafete. O suprafata perfect sinusoidala a unei perioade T, are o frecventa spatiala unica f, care este egala cu inversul lui T. Suprafetele in general nu sunt pur sinusoidale si din cauza acestui fapt, functia de densitate a puterii spectrale este folosita pentru a extrage informatii ale frecventei spatiale dintr-un profil al unei suprafete. Functia de densitate a puterii spectrale a fost folosita de multi ani in diferite aplicatii ingineresti. Ea poate transforma suprafata profilului dintr-un domeniu de decalare intr-un domeniu de frecventa.

Principiul de functionare

Principiul de functionare Interferometria este o metodă extrem de precisă pentru măsurarea variaţiilor de lungime, a

Interferometria este o metodă extrem de precisă pentru măsurarea variaţiilor de lungime, a densităţilor materialelor transparente, a indicilor de refracţie şi a lungimilor de undă. Principiul său de funcţionare este descris în cele ce urmează. Un fascicul de lumină coerentă obţinut folosind o sursă de lumină adecvată este împărţit în două de un dispozitiv optic (divizor de fascicul). Aceste două fascicule parţiale de lumină se propagă pe drumuri diferite, sunt reflectate unul către celălalt, apoi sunt dirijate către detector, unde se recombină şi se suprapun. Rezultatul este o figură de interferenţă. Dacă drumul optic al unuia dintre aceste două fascicule parţiale, adică produsul dintre indicele de refracţie şi drumul său geometric, se modifică, atunci se produce o diferenţă de fază faţă de fasciculul neperturbat. Aceasta conduce la o modificare a figurii de interferenţă, care ne permite să măsurăm variaţia drumului geometric, sau a indicelui de refracţie, atunci când una dintre cele două mărimi a rămas constantă. Astfel, dacă indicele de refracţie al mediului parcurs de fasciculul perturbat nu se modifică, atunci se poate măsura variaţia drumului său geometric.

Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină. Fasciculele laser au mai multe proprietăți care le diferențiază de lumina incoerentă produsă de exemplu de Soare sau de becul cu incandescență:

monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de undă;

direcționalitate — proprietatea de a se propaga pe distanțe mari cu o divergență foarte mică și, ca urmare, capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mică;

intensitate — unii laseri sunt suficient de puternici pentru a fi folosiți la tăierea metalelor.

La origine termenul laser este acronimul LASER format în limba engleză de la denumirea Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation („amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației”), denumire construită pe modelul termenuluiMASER care înseamnă un dispozitiv similar, funcționând în domeniul microundelor.

Laserul este un dispozitiv complex ce utilizează un mediu activ laser, ce poate fi solid, lichid sau gazos, și o cavitate opticărezonantă. Mediul activ, cu o compoziție și parametri determinați, primește energie din exterior prin ceea ce se numeștepompare. Pomparea se poate realiza electric sau optic, folosind o sursă de lumină (flash, alt laser etc.) și duce la excitarea atomilor din mediul activ, adică aducerea unora din electronii din atomii mediului pe niveluri de energie superioare. Față de un mediu aflat în echilibru termic, acest mediu pompat ajunge să aibă mai mulți electroni pe stările de energie superioare, fenomen numit inversie de populație. Un fascicul de lumină care trece prin acest mediu activat va fi amplificat prin dezexcitarea stimulată a atomilor, proces în care un foton care interacționează cu un atom excitat determină emisia unui nou foton, de aceeași direcție, lungime de undă, fază și stare de polarizare. Astfel este posibil ca pornind de la un singur foton, generat prin emisie spontană, să se obțină un fascicul cu un număr imens de fotoni, toți avînd aceleași caracteristici cu fotonul inițial. Acest fapt determină caracteristica de coerență a fasciculelor laser.

Rolul cavității optice rezonante, formată de obicei din două oglinzi concave aflate la capetele mediului activ, este acela de a selecta fotonii generați pe o anumită direcție (axa optică a cavității) și de a-i recircula numai pe aceștia de cît mai multe ori prin mediul activ. Trecerea fotonilor prin mediul activ are ca efect dezexcitarea atomilor și deci micșorarea factorului de amplificare optică a mediului. Se ajunge astfel la un echilibru activ, în care numărul atomilor excitați prin pompare este egal cu numărul atomilor dezexcitați prin emisie stimulată, punct în care laserul ajunge la o intensitate constantă. Avînd în vedere că în mediul activ și în cavitatea optică există pierderi prin absorbție, reflexie parțială,

împrăștiere, difracție, există un nivel minim, de prag, al energiei care trebuie furnizată mediului activ pentru a se obține efectul laser.

În funcție de tipul mediului activ și de modul în care se realizează pomparea acestuia laserul poate funcționa în undă continuă sau în impulsuri. Primul maser și primul laser funcționau în regim de impulsuri.

Metoda Interferometrica

In tehnicile bazate pe interfrometrie distantele de masurat sunt compatibile cu lungimea de unda a luminii emise de sursa de referinta. Aparatul cel mai utilizat este interferometrul Michelson.

Fasciculul lumionos de la Laserul L este trecut prin sistemul de lentile l 1 , l 2 in scopul de a-i reduce divergenta. Fasciculul este divizat cu ajutorul oglinzii semitransparente S. Cele doua fascicule obtinute vor fi reflectate de oglinzile O 1 si respectiv O 2 , se vor suprapune din nou si vor da nastere unui fenomen de interferenta. Rezultatul interferentei intr-un anumit punct al fasciculului emergent este determinat de defazajul, introdus fie datorita parcurgerii bratelor de lungimi diferite, L 1 si L 2 , fie datorita indicilor de refractie diferiti ai mediilor pe care le parcurg cele doua fascicule, n 1 si n 2 . Defazajul va fi dat de relatia:

DF =

2pd / l 0 =

4p / l 0 (L 1 n r1 L 2 n r2 )

unde l 0 este lungimea de unda in vid. In cazul cand indicii de refractie a mediilor celor doua brate ale interferometrului sunt egali, n r1 = n r2 = n r ,

DF =

4pn r (L 1 L 2 ) / l 0

Consideram ca initial L 1 = L 2 . O anumita lungime asezata dea lungul unuia dintre bratele interferometrului va fi masurata prin deplasarea corespunzatoare a oglinzii respective. In acest caz, defazajul care apare este o masura directa a raportului dintre lungimile de masurat l = L 1 L 2 si lungimea de unda a radiatiei de referinta.

Sistemul de franje de interferenta este observat cu doua fotomultiplicatoare. Se realizeaza situatia in care fiecare dintre fotomultiplicatoare primeste lumina de la zone ale sistemului de franje in care faza difera de p /2. Aceasta diferenta de faza este independenta de valoarea absoluta a lui F. Introducand semnalele de la fotomultiplicatoare pe cele doua axe ale unui osciloscop, spotul acestuia va descrie un cerc intreg atunci cand oglinda mobila se deplaseaza cul 0 / n r , sensul de parcurgere depinzand de sensul deplasarii. Un circuit logic cuplat cu un numarator electronic reversibil

analizeaza semnalele de la fotomultiplicatoare adaugand o unitate pentru o deplasare intr-un sens si scazand una pentru celelalt sens. In acest mod poate fi

inregistrata corect deplasarea totala, deoarece micile varietati aleatorii datorate vibratiilor mecanice sau variatiilor de indice de refractie nu-si vor aduce aportul. Precizia de masurare prin aceasta metoda poate fi ridicata pana la o valoare

de l 0 / 8. S-a demonsrat ca se pot pune in evidenta deplasari de

se poate obtine un raport semnal / zgomot suficient de bun la detector.

l 0 / 100 daca

Sensibilitatea fotoelectrica prin fibra optica

Industrial, sensibilitatea fotoelectrica este cea mai comuna aplicatie.

Senzorii fotoelectrici sunt dispozitive electronice ce raspund la o schimbare in intensitatea caderii luminii pe fotodetector. Ei detecteaza prezenta unui obiect sau a marginii unui obiect. Sensibilitatea fotoelectrica poate fi utilizata cu ajutorul unei surse de lumina sau a unui detector, electronicele de control si lentilele fiind incapsulate intr-un pachet. Folosirea fibrei optice permite controlul electronic al unui senzor sa fie de departe pozitionat intr-un mediu ostil. In cazul altor dispozitive, daca spatiul este limitat, un cap voluminos de detectare nu poate patrunde in spatii unde fibra optica poate.

Sunt 3 moduri de baza pentru acesti senzori: opusi, retroreflectivi si difuzi. Toate aceste moduri pot fi implementate fara lentile dar aditia lentilelor extinde gama/distanta senzorului. In general un senzor fotoelectric foloseste un grup de fibre optice, in cazul telecomunicatiilor folosindu-se o singura fibra optica. Aceasta pentru ca o singura fibra electrica aduna un procent relativ mic de lumina emisa dintr-o singura dioda de emisie( Light Emitting Diode - LED). In aditie, daca o singura fibra optica esueaza/se strica din orice motiv, de exemplu capatul fibrei nu este polizat/slefuit corespunzator sau este acoperit cu mizerie, senzorul cedeaza. Fibrele de telecomunicatii sunt mai putin robuste decat fibrele din grup. Un grup de fibre poate tolera esuarea unui numar substantial de fibre inainte ca senzorul sa se opreasca din functionare. Este mai usor sa pozitionezi un grup de fibre sa adune lumina decat sa pozitionezi o singura fibra.

Grupurile de fibre pot fi de doua tipuri : coerente si incoerente.

Grupurile coerente contin fibre aranjate cu grija si care transmit o imagine. Acest tip de grup este folosit mai des in instrumentele medicale, un exemplu ar fi endoscopul. Grupurile coerente sunt destul de scumpe. Majoritatea industriilor folosesc grupuri incoerente. Fibrele sunt aranjate intamplator in grupurile incoerente, ceea ce duce la costuri mai scazute.

In modul opus, sensibilitatea emitatorului si receptorului sunt pozitionati in mod opus, unul fata de

In modul opus, sensibilitatea emitatorului si receptorului sunt pozitionati in mod opus, unul fata de altul, si semnalul dispare cand un obiect patrunde in raza. In modul retroreflectiv capul de sensibilitate al fibrei contine un grup bifurcat de fibre, un grup ce contine atat fibre de emisie cat si de receptie. Lumina se reflecta pe o tinta, de exemplu o oglinda sau in cele mai dese cazuri un retroreflector, adica o tinta care este alcatuita din mai multe unghiuri. Un retroreflector este mai putin susceptibil decat o oglinda din cauza problemelor de pozitionare. In comun cu modul opus, sensibilitatea senzorului detecteaza daca un obiect patrunde in raza. In modul difuz prezenta unui obiect este detectata de reflectia obiectului in sine. Acest tip de sensibilitate functioneaza cel mai bine pentru obiectele reflective, ca de exemplu, pinii dintr-un circuit integrat. Sensibilitatea modului difuz nu este recomandata pentru detectarea obiectelor cu reflectivitate variabila.

Senzorul fotoelectric

Senzorul poate fi aplicat pentru a masura rugozitatea unei foi calandrate, plachete semiconductoare, substratele hard discurilor si a unor parti din utilaje. In industria tablei( metal, tabla) netezimea suprafetei este importanta. Procesul de industrializare consta in reducerea unui bloc sau foi de intrare folosind cilindri pentru a realiza deformarea, adesea in conditii de presiune si temperaturi ridicate. In realizarea acestei operatii, cilindrii devin uzati si trebuie sa fie slefuiti. Un senzor de masurarea a rugozitatii poate lucra la viteze ridicate si cu masuratori non-contact ale rugozitatii suprafetelor.

Senzorii cu fibra optica

Senzorii cu fibra optica au avantajul ca sunt relativ imuni fata de interferenta electromagnetica, nu consuma mult curent, au o marime si o greutate scazuta, sensibilitate ridicata in majoritatea masurarilor si compatibilitatea cu controlul electronic si modulator. Masuratorile pot fi facute intr-un mediu ostil si fibra poate transmite semnalul de la distante mari.