Respiraia anaerob i aerob

Respiraia la plante
Respiratia = Procesul prin care organismele isi obtin
energia necesara desfasurarii tuturor activitatilor.
In lumea vie exista 2 tipuri de respiratie:
- Aeroba
- Anaeroba
Respiratia aeroba este intalnita la organismele care folosesc
oxigenul atmosferic pentru obtinerea de energie.
Respiraia aeroba are loc numai in prezenta oxigenului dup
urmtoarea reacie chimica:
C6H12O6 + 6O2 6CO2 + 6H2O + 675Kcal.
Majoritatea plantelor si animalelor au respiraie aeroba.
La nivel celular au loc procese metabolice de degradare a
substantelor organice pana la substante minerale, cu eliberarea
de energie.
Cuprinde 2 etape:
1. Glicoliza are loc in hialoplasma, glucoza fiind
transformata in acid piruvic; procesul este anaerob, se
elibereaza o anumita cantitate de energie, pe baza
careia se sintetizeaza 2 molecule de ATP;
Glicoliza este un proces catabolic, de oxidare (ardere) a
monozaharidelor cu eliberare treptat a anergiei. A fost
descoperit de G.Embden, O.F.Meyerhof si I.O.Parnas si presupune
ruperea enzimatic n 10 trepte a glucozei, n condiii anaerobe,
care duce ntr-un prim stadiu, n citoplasm la dou molecule de
piruvat, energia fiind preluat de co-factori: ADP <--> ATP i NAD
<-->NADH; piruvatul, se va descompune apoi, enzimatic - n

cadrul ciclului Krebs - n mitocondriile celulei eucariote, sau n

citoplasma bacteriilor fie, aerob, la dioxid de carbon, eliminat prin
respiraie i ap fie, printr-un proces de fermentaie, anaerob,
care va duce la acid lactic (n activitatea muscular intensiv),
sau la etanol.

Calea Embden-Meyerhoff-Parnas

2. Ciclul Krebs se desfasoara la nivel mitocondrial ,

cuprinde mai multe reactii de oxidoreducere; acidul
piruvic se transforma in CO2 si H2O si se obtine o
cantitate mare de energie.
Ciclul acidului citric - cunoscut i sub numele de ciclul
acizilor tricarboxilici (ciclul TCA), ciclul Krebs, sau ciclul
Szent-Gyrgyi-Krebs - este un ciclu de reacii chimice, care
este folosit de ctre toate organismele aerobe pentru a genera
energie , dioxid de carbon i ap. n plus, ciclul furnizeaz
precursori pentru biosintez, incluznd aici anumii aminoacizi,
precum i agentul de reducere NADH, care este implicat n
numeroase reacii biochimice. Importana acestuia din urm,
pentru mai multe ci metabolice, sugereaz c a fost unul dintre

cele mai timpurii componente ale metabolismului celular i poate

avea origine abiogenic.
Numele acestei ci metabolice este derivat de la acidul citric (un
acid tricarboxilic) care este mai nti consumat i apoi regenerat
prin aceast secven de reacii pentru a completa ciclul. NADH-ul
generat prin ciclul acizilor tricarboxilici este utilizat ulterior n
procesele de fosforilare oxidativ. Rezultatul net al acestor dou
ci strns legate este oxidarea de substane nutritive pentru a
produce energie sub form de ATP.
n celulele eucariote, ciclul acidului citric are loc n matricea
mitocondriei. Bacteriile utilizeaz, de asemenea, ciclul TCA de
generare a energiei dar, n lipsa mitocondriilor, secvena de
reacie se efectueaz n citosol.
Componentele i reaciile ciclului acidului citric au fost stabilite n
1930 de ctre laureaii Premiului Nobel Albert Szent-Gyrgyi i
Hans Adolf Krebs.

n 1937 Hans Krebs a propus ciclul acidului citric; a reprezentat

una dintre cele mai importante descoperiri ale chimiei metabolice.
Se mai numete ciclul citric sau ciclul acizilor tricarboxilici. Este
un ansamblu de 8 reacii care se desfoar n matricea
mitocondrial prin care este oxidat grupul acetil din acetil-CoA n
doi moli de CO2 printr-un proces care permite recuperarea
energiei libere prin sinteza de ATP. Funcia principal a ciclului
Krebs este producerea de energie.

Reprezint un punct de convergen al catabolismului

tuturor substanelor nutritive (glucoza, acizi grai, aminoacizi,
alcool).
Ciclul Krebs comport 8 reacii:
- una de condensare
- 2 de decarboxilare
- 4 de oxidare
- 1 de fosforilare

Randamentul energetic este de 38 moli ATP/1 mol glc.

Mitocondriile sunt organite complexe, prezente in celulele tuturor
organismelor
aerobe (oxibionte). Contin numeroase enzime capabile de a
degrada unele substante organice pana la dioxid de carbon si
apa si de a pune in libertate o mare cantitate de energie. De aici
si numele lor, sugestiv, de uzinele energetice ale celulei.
Mitocondriile au aspectul unor vezicule elongate, cu un contur
neregulat, care se pot fragmenta sau , dimpotriva, pot fuziona.
Diametrul redus face dificila observarea lor in vivo" la
microscop. Dupa o colorare adecvata (ex. cu solutia Lugol sau
verde de Janus) ele devin vizibile sub forma unor granule sau
bastonase. ntr-o celula sunt numeroase mitocondrii; ansamblul
lor formeaza condriomul celular.
Cercetarile electromicroscopice au relevat existenta unui plan
unic de organizare al mitocondriilor. O mitocondrie prezinta
invelis si matrix mitocondrial sau condrioplasma.
nvelisul mitocondrial separa condrioplasma de hialoplasma
(citosol); este format din doua membrane distincte. Membrana
externa este neteda, membrana interna se pliaza si formeaza
numeroase cute numite criste. Prin formarea acestor, suprafata
membranei se mareste de pana la 10 ori. Spre deosebire de cea
externa, membrana interna este inalt impermeabila si este
energizanta, adica are rol in conversia si stocarea energiei sub
forma de ATP. Acest potential se datoreaza faptului ca ea contine
masinaria biochimica care functioneaza in respiratia aeroba,

catenele respiratorii.
Matrixul mitocondrial reprezinta un amestec de solutii de
substante organice si minerale. Dominante sunt enzimele care
catalizeaza degradarea acidului piruvic in cadrul unei serii ciclice
de reactii cunoscuta sub numele de ciclul Krebs.
Mitocondriile au o compozitie chimica strict specializata, capabila
de a cataliza reactiile etapei (fazei) oxigenice a procesului de
respiratie. Prin urmare, functia esentiala a mitocondriei este cea
legata de respiratia celulara.
Respiratia celulara este un proces biologic complex in cadrul
caruia sunt degradate substante organice pana la substante
minerale, printr-o serie de reactii oxidative, cu eliberarea energiei
in interiorul celulei. Energia chimica inclusa in moleculele
organice nu poate fi utilizata direct pentru diversele activitati
celulare, nici chiar celulele care o produc, ca urmare, este necesar
ca aceasta sa fie convertita intr-o forma mai accesibila de
"cheltuit". Aceasta transformare are loc in timpul respiratiei, cand
energia rezultata din degradarea substantelor organice este
utilizata pentru sinteza unei molecule speciale denumita adenozin
trifosfat(ATP), din adenozin difosfat(ADP) si fosfat anorganic(P),
conform reactiei: ADP+P+E->ATP. ATP a fost numit moneda
energetica a celulei.
Odata sintetizat, el este transferat de la locul de sinteza in alte
compartimente ale celulei unde energia este utilizata in diverse
procese celulare: absorbtia substantelor nutritive impotriva unui
gradient de concentratie, sinteza de noi substante (proteine,
glucide, acizi nucleici etc.), edificarea unor structuri celulare (ex.
microtubuli, citoschelet, fus de diviziune), transportul intracelular,
miscarea organitelor locomotori (flageli, cili, pseudopode) s.a.

Plantele folosesc in respiraie oxigenul liber din aer si sol sau

dizolvat in apa.
Dei respira tot timpul, in cursul zilei respiraia plantelor este
mascata de fotosinteza. Ziua, in acelai interval de timp,
cantitatea de dioxid de carbon eliminata prin respiraie este foarte
mica in comparaie cu cea absorbita prin fotosinteza; practic la
lumina poate fi pusa in evidenta numai cantitatea de dioxid de
carbon absorbit.
Organul principal specializat prin care se realizeaz respiraia
la plante este frunza. Schimbul de gaze respiratorii are loc la
nivelul stomatelor si al spatiilor intercelulare numeroase din
esutul lacunar al frunzelor.
Stomatele sunt celule modificate in scopul realizrii schimbului
de gaze(CO2 si O2) in respiraie si in fotosinteza, si al eliminrii
vaporilor de apa, prin transpiraie.
O stomata este formata din doua celule de forma unor boabe
de fasole, care las intre ele o deschidere(ostiola). Pereii lor sunt
inegal ingrosati, cu rol in deschiderea si nchiderea stomatelor in
funcie de lumina, umiditate, temperatura aerului.

Stomatele se gsesc din loc in loc in epiderma(mai numeroase

in epiderma inferioara). La frunzele plantelor care
plutesc(exemplu, la nufr), stomatele se gsesc numai pe
epiderma superioara.
Plantele respira si prin celelalte organe(rdcina, tulpina, floare,
samanta). De exemplu, rdcinile respira la nivelul periorilor
absorbani, unde are loc schimbul gazelor respiratorii. Aa se
explica de ce plantele au nevoie de soluri bine aerate. La
majoritatea plantelor acvatice schimburile de gaze se fac intre
gazele dizolvate in apa si organele imersate. Plantele de
dimensiuni mari (arborii) au in scoara nite deschideri (lenticele)
cu rol in respiraie.

Factorii care influenteaza respiratia la plante

varsta plantelor (este mai intensa la plantele
tinere);
volumul de frunze (este mai mare la plantele cu
coroana mare si frunzis bogat);
lumina (noaptea respiratia este mai accentuata deci se
produce mai mult dioxid de carbon);
temperatura aerului (respiratia incepe la 0 grade si creste
pana pe la 35 de grade);
gradul de hidratare a tesuturilor (de exemplu semintele au
o respiratie redusa);
nivelurile de oxigen si dioxid de carbon din aer (cand este
prea putin oxigen si prea mult dioxid de carbon plantele
vor muri). In serele marilor producatori se practica marirea
concentratiei de dioxid de carbon din aer. Acesta grabeste

infloritul, accentueaza culorile florilor si in acelasi timp

mareste productia de
flori.

Umiditatea aerului este foarte importanta in viata

plantelor. Plantele cu flori, in mod deosebit, au cerinte fata
de umiditate foarte diverse. In acest sens plantele tropicale
au nevoie de umiditate ridicata pentru a evita pierderea
unei mari cantitati de apa prin transpiratie, in timp ce
cactusii au nevoie de umiditatea cea mai scazuta.
Umiditatea aerului se asigura prin pulverizare de apa la
temperatura camerei asupra intregii plante, plasarea
ghivecelor pe tavite de umidificare, folosirea de
umidificatoare, plasarea pe calorifere a unor recipiente cu
apa, gruparea plantelor pentru a asigura un oarecare
microclimat constant.
Fotosinteza si respiraia sunt doua procese
complementare.

Respiraia anaeroba se produce in lipsa oxigenului.

Substanele organice sunt oxidate pana la formarea unui produs
intermediar si a dioxidului de carbon. Ecuaia reaciei este
urmtoarea:
C6H12O6 produs intermediar + CO2 +energie(~30Kcal.)
Nu se produce apa, iar cantitatea de energie rezultata este
mult mai mica dect cea eliberata in respirata aeroba, deoarece o
mare parte este stocata in produs intermediar.

Respiraia anaeroba este caracteristica ciupercilor si

bacteriilor, dar exista si la plantele superioare si esuturile
animale. Astfel, datorita respiraiei anaerobe, plantele superioare
din culturile inundate pot supravieui cteva zile.
La animale, in celulele musculare, datorita unui efort prelungit,
aportul de oxigen este insuficient pentru respiraia aeroba. De
aceea, in muchi se acumuleaz o mare cantitate de acid lactic. El
este toxic si blocheaz contracia fibrelor musculare; astfel apar
crampele musculare.
Respiraia anaeroba la bacterii si ciuperci se numete
fermentaie. Dup natura produsului obinut, fermentaiile sunt de
mai multe tipuri: alcoolica, lactica, acetica.
Procesele fermentative utilizate n industria alimentar,
produse de culturi selecionate, sunt prezentate n urmtorul
tabel:
Fermentaii
anaerobe i
produse de
fermentaie
Alcoolic(alcool
etilic i CO2)
Lactic (acid lactic,
diacetil)

Microorganism
e selecionate

Fermentaii
oxidative i produse
de fermentaie

Microorganis
me
selecionate

Saccharomyce
s sp.
Lactobacillus,
Lactococcus

Acetic(acid acetic,
H2O)
Gluconic (acid
gluconic)

Acetobacter

Propionic(acid
propionic, acid
acetic, CO2)
Butiric(acid
butiric, CO2, H2)

Propionibacteri
um

Citric (acid citric)

Clostridium

Oxalic, fumaric

Gluconobacte
r Aspergillus
niger
Aspergillus
niger
Aspergillus

Fermentaia alcoolica este produsa de unele ciuperci:

drojdia
de
bere
(Saccharomyces
cerevisiae),
drojdia
vinului(Saccharomyces elipsoideus). Glucoza este transformata in
alcool etilic, CO2 si energie. Aceasta fermentaie are aplicaii la
fabricarea pinii si a buturilor alcoolice. Umflarea aluatului de

pine ca si fierberea mustului se datoresc bulelor de CO 2

degajate.
n prezena aerului, drojdia respir aerob, degradnd glucidele n
ap i CO2, de aceea este foarte important ca butoaiele s fie
nchise etan.

Celule de drojdie de bere la microscop

Agenii tipici ai fermentaiei sunt drojdiile genului Saccharomyces
care, prin fermentarea glucidelor, pot s produc mai mult de 8
grade alcool etilic.
Fermentaia alcoolic este un proces ntlnit i la alte
microorganisme: Bacillus macerans, Clostridium acetonoetilicus,
Zygomonas mobilis, dar acestea produc prin fermentare cantiti
mai reduse de alcool etilic comparativ cu drojdiile i nu sunt
considerate ageni tipici.
Drojdiile sunt sensibile la creterea concentraiei n alcool. n timp
ce drojdiile cu putere alcooligen slab (Kloeckera, Torulopsis)
sunt inhibate la o concentraie n alcool de 4-6 grade, drojdiile de
vin i spirt (S.cerevisiae var. ellipsoideus, S. cerevisiae-

cerevisiae)au o putere alcooligen mare i produc fermentaie

alcoolic pn se acumuleaz 16-18 grade alcool.
Fermentaia lactica este produsa de unele bacterii. Molecula
de glucoza este rupta in doua molecule de acid lactic. Aceasta
fermentaie se aplica la obinerea laptelui acru, iaurtului,
prepararea murturilor, a nutreurilor murate.
Bacteriile degradeaz glucidele formndu-se acid lactic, conform
formulei: C6H12O6 2 CH3CHOHCOOH
Prin fermentaie se produce i biogazul, un amestec de H 2 i CH4
care poate fi folosit ca i combustibil.
Bacteriile lactice prezint heterogenitate morfologic; principalele
forme sunt derivate de la forma coccus: streptococi (genul
Lactococcus i Streptococcus), diplococi (genul Leuconostoc),
tetrade (genul Pediococcus). Numeroase alte bacterii lactice se
prezint sub form cilindric, de bastonae cu dimensiuni
variabile, izolate sau formnd lanuri lungi (genul Lactobacillus).
Aplicaii practice ale fermentaiei lactice. Acidul lactic are multiple
ntrebuinri:
- n industria alimentar pentru acidifierea sucurilor i esenelor
de fructe, limonadelor, bomboanelor;
-n medicin, sub form de lactai de Ca i Fe, substane uor
asimilabile de ctre organismul uman;
-n industria chimic mordant la colorarea i imprimarea mtsii
i a diferitelor textile;
-n industria pielriei;
-n industria panificaiei, paralel cu fermentaia alcoolic produs
de drojdia de
panificaie n aluat are loc activitatea fermentativ a bacteriilor
lactice contribuind la formarea aromei i la creterea n volum a
pinii;
-n industria extractiv, la fabricarea amidonului, n timpul
operaiei de nmuiere a porumbului, prin adugarea de SO 2 este
inhibat dezvoltarea bacteriilor butirice i este favorizat
dezvoltarea unei fermentaii lactice; lichidul obinut de la

nmuierea porumbului se folosete n form concentrat ca adaos

la obinerea mediilor de cultur a microorganismelor n industriile
fermentative;
-n industria laptelui bacteriile lactice, sub form de culturi pure
selecionate, sunt folosite la obinerea produselor lactate acide:
lapte acru, sana, chefir, lapte acidofil, iaurt, smntn
fermentat, a untului i la fabricarea brnzeturilor;
-prin fermentaia lactic spontan determinat de bacteriile
lactice din microflora epifit a plantelor, se pot conserva prin
murare varza, castraveii, tomatele, mslinele i poate avea loc
nsilozarea furajelor verzi;
-n vinificaie bacteriile lactice pot avea un efect pozitiv, reducnd
aciditatea vinurilor prin transformarea acidului malic n acid lactic;
-fermentaia lactic spontan nedirijat poate avea i un efect
negativ, ducnd la alterarea unor produse (acrirea berii, borirea
vinului) sau pierderi de zaharoz la difuziune, n industria
zahrului.
Fermentaia acetica este produsa de anumite bacterii care
transforma zaharurile sau alcoolul etilic in acid acetic. Fermentaia
acetic este un proces aerob prin care substratul (alcoolul etilic)
este oxidat n prezena oxigenului din aer, sub aciunea
echipamentului enzimatic al bacteriilor acetice, n acid acetic ca
produs principal al fermentaiei. Are aplicaii in industria oetului.
Dei este considerat fermentaie, fermentaia acetic se
desfoar n prezena oxigenului conform reaciei:
CH3-CH2-OH + O2 CH3COOH + H2O
n medii lichide (staionar) se dezvolt sub forma unui voal fragil
care, cu creterea n dimensiuni, ascensioneaz pe pereii vasului
(Acetobacter ascendens, A. aceti). Alte specii, A.xylinum, A.
xilinoides formeaz, n vin oeit sau n oet, un strat gelatinos de
natur -glucanic (coloidal i fibros).

Clasificarea tehnologic a bacteriilor acetice, propus de W.

Hennerberg n patru grupe, n funcie de cantitatea de acid acetic
produs, concentraia de alcool din mediu i biotop, este
urmtoarea:
bacterii acetice din plmad: Gluconobacter suboxidans i
Acetobacter industrium;
bacterii acetice din bere: A. aceti suport 11 % alcool i poate
produce 6,6% acid acetic i A.pasteurianum suport 9,5% alcool
i produce 6,2% acid acetic. Alte specii: A.ktzingianum, A.
rancens;
bacterii acetice din vin: A. orleans poate produce 9,3% acid
acetic; A. xilinum suport 7% alcool i produce 4,5o acid acetic
i ali produi secundari;
bacterii acetice de fermentaie rapid, izolate din acetatoare: au
o mare capacitate de acidifiere, cu speciile A. schtzenbachii , A.
acetigenum, A. curvum.
Fermentaia acetic este utilizat industrial la fabricarea oetului,
cnd se pot folosi ca materii prime soluii alcoolice, vin, cidru sau
materii prime amidonoase (n prealabil zaharificate i fermentate
alcoolic cu drojdii).
Exist numeroase tipuri de fermentaii, dar cele de mai sus sunt
cele mai cunoscute i cu cea mai mare importan n viaa
omului.
Febra musculara descrie un fenomen de durere musculara
resimtita la 24-72 de ore dupa efort, mai ales in cazul practicarii
unui nou program de exercitii, dupa o schimbare a sportului
practicat sau dupa o crestere a duratei si intensitatii
antrenamentelor. Febra musculara se caracterizeaza prin
sensibilitate musculara, scaderea fortei si, in consecinta,
afectarea miscarii. Aceasta durere este un raspuns normal la un
efort neobisnuit si este o parte a procesului de adaptare ce duce
la o mai mare rezistenta si forta pe masura ce muschii se refac si
revin la conformatia normala.

Glicogenul este un polizaharid format din mai multe molecule de

glucoza, ca un fel de amidon animal. Cand muschii au nevoie de
glucoza pentru a functiona, glicogenul se desface in molecule mai
mici de glucoza. Glucoza este transformata cu ajutorul oxigenului
adus de celulele rosii din sange in apa, dioxid de carbon si
energie, necesara muschilor pentru a se contracta. Aceasta este
respiratia aeroba.
Cand organismul nu mai are la dispozitie glucoza sau glicogen,
muschii nu-si mai pot indeplini functiile. Uneori, dupa o activitate
musculara prelungita, lipsa de glicogen se asociaza cu oboseala
placii neuromusculare, locul unde impulsul electric transmis de
nerv ajunge la muschi. In acest caz, eficienta contractiei
musculare scade foarte mult.
In anumite conditii aportul de oxigen nu este suficient pentru
transformarile intense ale glucozei. In acest caz, muschiul este
obligat sa apeleze la un al doilea tip de respiratie, si anume cel
anaerob, care are loc in absenta oxigenului. In acest caz, produsii
care se formeaza sunt acid lactic, dioxid de carbon si energie, dar
in cantitate mai mica decat in cazul respiratiei aerobe. Pe langa
faptul ca aceasta respiratie este mai putin eficienta, ea duce si la
acumularea acidului lactic.