Titu Maiorescu

Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova d. 18 iunie 1917, Bucureti) .Fara sa
fie un spirit enciclopedist, Maiorescu este o personalitate polivalenta. A fost un academician,
avocat, critic literar,eseist, estetician, filosof, pedagog, politician i scriitor romn , prim-ministru
al Romniei ntre 1912 i 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Romne,
personalitate remarcabil a Romniei la sfritului secolului al XIX-lea i nceputului secolului
XX. In toate domeniile s-a manifestat egal cu sine,performant,cum nimeni in epoca nu a mai fost .
Marea teorie pe care o dezvolta Maiorescu este teoria formelor fr fond, baza junimismului
politic i piatra de fundament pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creang,
Ion Luca Caragiale i Ioan Slavici.
- Titu Maiorescu este primul critic literar in adevaratul sens al cuvntului pe care l-a avut
literatura romana; Conceptul specific care rezuma maiorescianismul fiind criticismul.
- In 1863 Titu Maiorescu pune bazele Societatii cultural - literare "Junimea" alaturi de: Petre
Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Vasile Pogor
Rolul esenial pe care l-a avut Titu Maiorescu n literatura romn este acela de ndrumtor
cultural, el impunnd o nou direcie care a revoluionat domeniul literar. Studiile sale, printre care
putem enumera O cercetare critic asupra poeziei romne de la 1867, n contra direciei de azi
n cultura romn, au reprezentat analize complexe ale situaiei n care se afla literatura romn
n cea de-a doua jumtate a secolului al XIX-lea, oferind totodat noi direcii demne de urmat n
vederea redresrii culturale.
Societatea Junimea, la a crei nfiinare Maiorescu nsus i a contribuit, a sprijinit activitatea
reformatoare a acestuia promovnd valorile culturale prin intermediul revistei junimis tilor
Convorbiri literare.
- ideile promovate de junimisti:

lupta mpotriva formelor fara fond

sustinerea autonomiei esteticului in fata eticului, etnicului, politicului

promovarea spiritului filozofic (prin: speculatia teoretica, gndire

abstracta, idei generale)

spiritul oratoric (dizertatia)

gustul clasic si academic

ironia

spiritul critic, promoveaza o critica de ndrumare a creatiei artistice cu

scopul de a forma o literatura de valoare europeana
-Introducerea alfabetului latin in locul celui chirilic. Combaterea etimologismului, folosirea
ortografiei fonetice, respingerea calcului lingvistic si aveau rezerve in privinta introducerii
neologismelor.
ntors i de la studii din strintate, tinerii P.P. Carp, Vasile Pogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi
s i Titu Maiorescu au pus bazele schimbrii n cultura romn prin nfiinarea societii Junimea
care a activat ncepnd cu anul 1867. Spiritul junimist a contaminat toate domeniile cunoas terii,
literatura, limba romn, filosofia numrndu-se printre disciplinele care necesitau un suflu nou,

reformator.
Observnd starea deloc ludabil a culturii romne, Titu Maiorescu s-a impus prin
evidenierea lipsurilor, dar s i prin identificarea rapid a unor soluii salvatoare. Astfel, putem
spune c direciile maioresciene s-au fundamentat pe nis te principii teoretice bine nchegate, fiind
facilitat punerea n practic a acestora. n literatur, prin analizarea atent a textelor scriitorilor
contemporani, Maiorescu a stabilit criteriile n funcie de care se delimiteaz valorile de nonvalori, devenind fondatorul criticii literare moderne...
Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba romna,
literatura, cultura, estetica, filosofia. Studiile sale sunt de o importanta majora pentru literatura
romna.
Studiul "O cercetare critica asupra poeziei romne de la 1867" are un puternic caracter
didactic, urmarind sa initieze tinerii scriitori n problemele mai generale ale artei. Obiectivul
propus de Titu Maiorescu era delimitarea raportului dintre forma si fond n poezie, de aceea si
mparte cercetarea n doua capitole: "Conditiunea materiala a poeziei" si "Conditiunea ideala a
poeziei".
n "Conditiunea materiala a poeziei", se dovedeste ca poezia este "arta de a pune fantezia n
miscare prin cuvinte", lucru realizat prin figuri de stil, tropi, licente poetice, expresivitate, dar mai
ales prin utilizarea "cuvntului cel mai putin abstract", cuvntul fiind "organ de comunicare", sau
prin utilizarea figurilor de stil - epitete, comparatii, metafore, personificari.
Cealalta conditiune, "ideala" reprezinta exprimarea sentimentelor si pasiunilor. Criticul face o
clasificare a obiectelor gndirii omenesti, astfel nct "iubirea, ura, tristetea, bucuria, desperarea,
mania etc. sunt obiecte poetice; nvatatura, perceptele morale, politica etc. sunt obiecte ale stiintei
niciodata ale artelor". Primele reprezinta obiectele poetice, deoarece sunt stari ce exista n viata
oricarei persoane, pot fi ntelese de toata lumea, avnd un grad mai mare de sensibilizare
asemanator cu cel al artelor. Celelalte nu pot deveni niciodata arte, ntruct nu sensibilizeaza, nu
trezesc niciun sentiment, fiind neinteresante si nentelese de majoritate oamenilor. Obligatia
poetului, spre deosebire de cea a omului de stiinta, care sustine adevarul, este de a se expune n
fata cititorului, prin intermediul limbajului figurativ.
Att artele frumoase, ct si poezia sunt realizate n urma repaosului intelectual, rednd
satisfactia spiritului omenesc, pe cnd stiinta produce fenomene cu efecte nelimitate, n continua
schimbare.
ntr-o perioada n care cultura romna se afla ntr-o stare instabila, Titu Maiorescu ntrevede o
speranta n ceea ce priveste evolutia literaturii romne. Prin lucrarea sa "Directia noua n poezia si
proza romneasca" face o selectie ntre artistii vremii, aratnd "adevaratele valori".
n poezie, reprezentanti de frunte erau Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu si Bodnarescu, iar
n proza sunt mentionate nume ca Odobescu, Slavici, Xenopol, P.P. Carp.Tot n aceasta lucrare,
Maiorescu aminteste si de "talentele inferioare", care aspirau fara fundament la statutul de artist.
Un alt studiu important, "Comediile d-lui Caragiale", trateaza tema moralitatii n arta si a

naltarii impersonale, pornind de la moralitatea n raport cu opera comica a lui Caragiale.

"Eminescu si poeziile lui" este un studiu prin care Maiorescu defineste profilul geniului
si personalitatea lui Eminescu, scotnd n evidenta, pe lnga talentul nnascut, inteligenta si
memoria poetului, dar si modernitatea acestuia, prin cultura de nivel european.
Un studiu important n cultura romna a fost "In contra directiei de astazi n cultura
romna", n care, prin "teoria formelor fara fond", Maiorescu se revolta fata de situatia existenta n
epoca, tendinta de a mprumuta forme ale culturilor occidentale si de a le adapta conditiilor
existente. Acesta sustinea ca trebuie adaptate la specificul national si anticipate de crearea unui
fond propriu.
Viznd limba romna, teoria formelor fara fond are proiectii n studii precum: "Despre
scrierea limbei romane", "Limba romna n jurnalele din Austria", "Betia de cuvinte",
"Neologismele". Maiorescu sustine n aceste studii alfabetul latin si principiul ortografiei fonetice,
mbogatirea vocabularului cu neologisme si combate mprumuturile realizate n mod fortat,
ridiculiznd totodata ceea ce el numeste sugestiv "betia de cuvinte".
Filosof, critic literar, estetician, Titu Maiorescu a fost una dintre cele mai importante
personalitati ale culturii romne.
n istoria literaturii si culturii romne, "Junimea" a marcat nceputul functionarii sigure a
spiritului critic, victoria ideii de valoare estetica si a dezvoltarii simtului artistic, majoritatea
ideilor fiind preluate de la etapa anterioara, pasoptista, dar evoluate. Identificarea principalelor
elemente definitorii ale spiritul junimist a fost realizata de Tudor Vianu; n viziunea criticului
aceste aspecte ar fi spiritul filosofic si oratoric, gustul clasic si academic, ironia si spiritul critic