UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE I ADMINISTRAIE PUBLIC

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE I INFORMATIC DE GESTIUNE

TEMA:
ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII

Student:
Anul: II - ID

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII

CONCEPTUL DE ECHILIBRU FINANCIAR SI ECUATIILE SALE DE EXPRIMARE
Notiunea de echilibru financiar este una dintre cele mai greu de definit din domeniul
financiar, datorita ipotezelor pe care se bazeaza si a formelor de exprimare pe care le
are. Ipotezele in functie de care se poate defini si analiza echilibrul financiar se refera la modul
de functionare a pietei financiare si la comportamentul celor interesati in cunoasterea situatiei
financiare a agentului economic. Este vorba de actionari si creditori.
In acest context, economistul G. Charreaux arata ca, echilibrul financiar este satisfacut
daca reabilitatea investitiilor permite satisfacerea exigentelor in termeni de reabilitate a
actionarilor si creditorilor, tinand cont de riscurile pe care acestia le suporta. Riscurile pot aparea
in conditiile in care piata financiara nu functioneaza perfect. In acest caz se modifica si
comportamentul tertilor agentului economic: actionarii, in cazul in care acesta este cotat la bursa,
opereaza cu actiunile lor, iar creditorii reduc imprumuturile acordate acestuia.
Din punct de vedere al agentului economic, aprecierea echilibrului financiar este legata
de obiectivele sale, care sunt supravietuirea, asigurarea unei rentabilitati satisfacatoare pentru cei
care au adus resursele necesare activitatii economice, cresterea economica, diversificarea si
dezvoltarea in functie de oportunitati. Toate acestea se subordoneaza obiectivului major al
intreprinderii: maximizarea valorii intreprinderii.
De asemenea, echilibrul financiar depinde de flexibilitatea financiara cu care uneori se
confunda. Flexibilitatea financiara reprezinta capacitatea pe care intreprinderea o manifesta in
materie de mobilizare rapida de lichiditati. Ea inseamna o structura financiara adecvata, un
arbitraj intre marimea capitalurilor proprii, a datoriilor si a costului acestora, care sa asigure
finantarea unor oportunitati de investitii, strategice sau de natura comerciala. Altfel spus se
urmareste modul de utilizare a resurselor proprii si imprumutate ale agentului economic.
Se poate spune ca pentru un agent economic, un echilibru financiar apare ca o stare sau
ca un sistem de stari partiale care se intinde asupra tuturor elementelor patrimoniale si a
rezultatelor financiare ale acestuia. Pentru a-l aprecia trebuie analizate toate starile partiale,
proportionalitatea si relatiile dintre acestea.
Ca parte componenta a echilibrului economic, echilibrul financiar este dat de egalitatea intre
capitalul economic si resursele sale de constituire, intre incasari si plati, intre fonduri si resurse.
O modalitate prin care se poate exprima echilibrul financiar este egalitatea dintre resursele
financiare si folosintele acestora, adica:
RESURSE FINANCIARE = FOLOSINTELE RESURSELOR

Resursele financiare ale unei intreprinderi pot fi:

veniturile ce provin din activitatea de baza si alte activitati (V);
pasivele de exploatare si cele din sectorul de investitii (Pe);
creditele de la banci si alte organisme financiare (C);
1

finantari de la bugetul de stat (Fb);

aporturi noi ale actionarilor (A);
alte resurse (Ar).
Toate acestea pot fi sintetizate in relatia de mai jos, astfel:
Resursele financiare = V + Pe + C + Fb + A + Ar

Folosintele resurselor pot fi :

stocuri, clienti si conturi asimilate (S);

cheltuieli legate de personal (Cp) referitoare la actiuni sociale, culturale, sportive, de

stimulare suplimentara, protectie sociala, etc;

cheltuieli de investitii (Ci);

cheltuieli pentru tehnica noua (Ctn);

cheltuieli ce se suporta din venituri (Csv);

plata obligatiilor referitoare la impozitul pe profit si circulatia marfurilor; restituirea

creditelor si plata dobanzii (Of);

alte cheltuieli (Ac);

Folosintele resurselor devin :
Folosintele resurselor = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac
In consecinta, tinand seama de componenta resurselor financiare si a folosintelor
acestora, echilibrul financiar al intreprinderii (E), devine:
E

E = V + Pe + C + Fb + A + Ar = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac

Evident ca pentru a stabili acest echilibru general, se impune sa se inventarieze cat mai
riguros toate resursele financiare si toate folosintele, relatia de mai sus fiind data doar pentru
ilustrarea unei modalitati de calcul al echilibrului.
Alti indicatori prin care echilibrul financiar poate fi exprimat sunt:
; raportul dintre capitalurile permanente si activul economic;
; raportul dintre datoriile fata de furnizori si activele circulante;
; fondul de rulment;
; ratele de lichiditate.
Indicatorii de mai sus urmeaza a fi analizati mai pe larg in urmatoarele capitole.
Diferitele aspecte ale echilibrului financiar pot fi redate printr-o serie de ecuatii liniare, cum
sunt:

capital economic = fonduri proprii si imprumutate sau

2

activul bilantier = pasivul bilantier

veniturile = destinatiile sau folosintele acestuia

Astfel, beneficiul brut trebuie sa fie egal cu cheltuielile care se acopera direct din
rezultate + impozitul pe profit + utilizarea profitului pentru dezvoltare, cointeresarea materiala a
actionarilor si personalului + celelalte destinatii.

Soldul initial al resurselor financiare din sectorul investitiilor + intrarile

de resurse = utilizare + soldul final sau, tot in sectorul investitiilor,
cheltuielile de investitii - resursele interne de finantare = resurse externe de
finantare.

Necesarul final al exploatarii =fondul de rulment+credite de trezorerie

Fondul de rulment + capitaluri permanente = imobilizari

Sold initial al trezoreriei + incasari = plati + sold de la sfarsit, etc

Ecuatiile de echilibru redau aspectul cantitativ al echilibrului financiar reflectand
participarea diverselor resurse la acoperirea nevoilor de fonduri si utilizarile date fondurilor, dar
si participarea finantarii, autofinantarii si creditarii in realizarea echilibrului financiar.
Echilibrul financiar constituie o premisa, dar si o consecinta a desfasurarii normale a
activitatii agentului economic. El insoteste viata economico-sociala a intreprinderii , avand un
caracter temporar. Adica, starea de armonie si stabilitate ale relatiilor elementelor structurii nu
este data odata pentru totdeauna. Exista o multime de astfel de stari care vin, decurg din altele ce
au suferit influenta factorilor de dezechilibru. Insa factorii dezechilibrului se cer cunoscuti, incat
sa nu actioneze spontan, anarhic, subiectivist cu efecte de nedorit, evitandu-se aparitia de
fenomene negative si disproportii.
La aparitia fenomenelor de dezechilibru, managerul financiar trebuie sa adopte decizii de
reglare, de actiune asupra intrarilor si iesirilor de fonduri, spre a se elimina starea de
dezechilibru, abaterea de la echilibru.
Intre caile cele mai importante prin care se poate actiona in vederea asigurarii echilibrului
financiar se pot mentiona urmatoarele:
- desfasurarea unei activitati eficiente, rentabile;
- realizarea ritmica si pe masura cerintelor, a aprovizionarii, productiei si comercializarii
produselor;
- realizarea de venituri acoperitoare si obtinerea de rezultate financiare bune;
- gasirea de resurse financiare suplimentare atunci cand folosintele sunt mai mari decat
resursele existente;
- reducerea cheltuielilor si platilor inutile, neeconomicoase si neoportune;
- inlaturarea stocurilor excedentare si prevenirea aparitiei lor;
- accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante;
- folosirea rationala a capacitatilor de productie si a fortei de munca;
- sincronizarea intrarilor cu iesirile de fonduri;
- imbunatatirea cooperarii intre compartimentele intreprinderii,etc.
In concluzie, putem sublinia faptul ca:
3

- atingerea unui echilibru financiar este o conditie de baza pentru

derularea unei activitati profitabile;
- realizarea echilibrului financiar este un obiectiv principal al politicii
financiare.
FORMELE DE MANIFESTARE ALE ECHILIBRULUI FINANCIAR
Atat echilibrul cat si dezechilibrul financiar se manifesta la nivelul unei intreprinderi prin
consecintele pe care le exercita in planul solvabilitatii, lichiditatii si al capacitatii de plata.
Astfel, realizarea echilibrului financiar presupune obtinerea unor coeficienti optimi de
lichiditate, capacitate de plata si solvabilitate.
Solvabilitatea
Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si achita toate obligatiile banesti
fata de terti. Ea rezulta din echilibrul intre fluxul incasarilor si cel al cheltuielilor.
In mediul economic intreprinderea se poate confrunta cu dificultati de plata care pot fi
atat temporare sau ocazionale, cat si permanente.
Existenta unor dificultati permanente in achitarea obligatiilor reflecta o fragilitate
economica si financiara cu influente asupra solvabilitatii, care este conditia financiara de
supravietuire.
O intreprindere este solvabila atunci cand suma activelor circulante fixe si financiare este
mai mare sau cel putin egala cu totalul datoriilor sau obligatiilor.
Solvabilitatea mai inseamna asigurarea unor fonduri banesti, a unor disponibilitati
capabile sa sustina continuitatea exploatarii, sa permita un flux normal al fondurilor.
Analiza solvabilitatii firmei se poate face apeland la o serie de indicatori care sa ne
prezinte mai multe aspecte ale solvabilitatii.
In aceasta lucrare vom folosi urmatorii indicatori:
- solvabilitatea generala (Sg);
- raportul de solvabilitate generala (RSg);
- solvabilitatea financiara (Sf).
Solvabilitatea generala (Sg) ne arata masura in care activele totale ale firmei pot acoperi
datoriile totale ale firmei. De fapt, ea arata masura in care datoriile pot fi acoperite pe seama
activelor.
Sg = Total activ / Datorii totale
Nivelul minim acceptabil este de 1,66, sub acest nivel firma aflandu-se in pericolul
incapacitatii de plata. Nivelul optim al solvabilitatii generale este considerat 3,00.
Raportul de solvabilitate generala(RSg) arata ponderea activului contabil net (activul
neangajat in datorii) in totalul pasiv.
4

RSg = (Activ net contabil / Total activ) x 100

Solvabilitatea financiara (Sf) arata masura in care activele totale ale firmei pot acoperii
datoriile financiare totale.
Sf = Total activ / Datorii financiare totale
Nivelul minim acceptat este de 2,00 , sub acest nivel intreprinderea se confrunta cu
dificultati in ceea ce priveste plata datoriilor financiare totale.
O intreprindere poate fi solvabila chiar daca la un moment dat, din lipsa de lichiditate, nu
prezinta capacitate de plata. Lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii poate avea un caracter
temporar daca intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitatea generala. Solvabilitatea are la baza o
activitate eficienta, care se soldeaza cu beneficii (profituri). Pierderile atrag dupa sine starea de
insolvabilitate.
Lichiditatea
Lichiditatea este un imperativ si o latura strategica a gestiunii financiare, chiar a
supravietuirii firmelor. Prin lichiditate se intelege capacitatea unei firme de a-si onora in orice
moment datoriile, facand sa circule optim, in angrenajul sau, lubrifiantul necesar, care este
moneda. Astfel, o intreprindere, pentru a face fata datoriilor, trebuie sa dispuna in orice moment
de mijloace banesti cel putin la nivelul platilor exigibile la termene foarte scurte si este indicat sa
se poata face fata angajamentelor asumate.
In perioada de limitare a imprumuturilor, bancile sunt puse in situatia sa reduca volumul
creditelor de trezorerie, iar acele intreprinderi care nu-si pot transforma repede o parte din
activele circulante (stocuri) in moneda, spre a-si rambursa datoriile, se gasesc in starea de
incetare a platilor. Asemenea intreprinderi pot fi puse in lichidare judiciara, chiar daca activitatea
lor genereaza beneficii (profituri).
Incetarea platilor poate fi determinata, intre altele, de o crestere economica foarte
ridicata, rentabilitate slaba si deficiente grave in gospodaria activelor circulante.
Analiza si obtinerea lichiditatii impune realizarea unui studiu detaliat al ciclului de
exploatare si transformarea in timp a activelor circulante in bani. Lichiditatea depinde de felul in
care se realizeaza fluxurile de bunuri si servicii si fluxurile banesti, de ritmicitatea
aprovizionarii.
In acest caz se pot stabili:

lichiditatea curenta (Lc);

lichiditatea rapida (Lr);

lichiditatea imediata (Li);

lichiditatea la vedere (Lv).

5

Lichiditatea curenta (Lc) arata masura in care datoriile curente pot fi acoperite pe seama
activelor curente.
Lc = Active curente / Pasive curente
Acest indicator ne da posibilitatea sa verificam daca capitalurile utilizate pentru
finantarea unei valori de activ vor ramane la dispozitia intreprinderii pe o perioada cel putin
egala cu durata acestui activ. In acest fel ar fi indeplinita regula traditionala a echilibrului
financiar minim. Valoarea minim acceptabila a acestui indicator este de 1,00 iar valoarea maxima
este de 2,00.
Lichiditatea rapida (Lr) exprima capacitatea firmei de a-si onora datoriile pe termen
scurt din creante si disponibilitati banesti. Ea exprima lichiditatea intreprinderii, excluzand
stocurile din mijloacele curente de plata, acestea reprezentand elementul cu lichiditatea cea mai
mare din activul circulant.
Lr = (Creante + Disponibilitati) / Pasive curente
Valorile de referinta ale indicatorului sunt:

valoarea minima este de 0,65;

valoarea maxima acceptabila este de 1,00.

Lichiditatea imediata (Li) apreciaza masura in care datoriile exigibile pe termen scurt
pot fi acoperite pe seama disponibilitatilor banesti. Acest indicator pune in corespondenta
elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.
Li = (Disponibilitati + Plasamente ) / Pasive curente
Valoarea minima este de 0,35 in timp ce valoarea maxima este de 0,65. acest indicator
cunoaste fluctuatii a caror interpretare este cel mai adesea incerta.
Lichiditatea la vedere (Lv) apreciaza masura in care creditele bancare pe
termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilitatilor banesti din casierie si conturi bancare.
Lv = Disponibilitati in conturi si in casierie / Credite bancare pe termen scurt
Pentru a realiza o analiza mai aprofundata si pentru a intelege mai bine evolutia
lichiditatii, valorile acestor indicatori pot fi analizati si prin prisma indicatorilor echilibrului
financiar, precum si cu ajutorul ratelor de rotatie calculate in zile ale stocurilor, creantelor si
furnizorilor.
6

Lichiditatea sau lipsa acesteia sunt generate de modul de derulare si organizare a activelor
si pasivelor circulante. Este necesar, de asemenea, sa precizam ca un fond de rulment mai mare
decat necesarul financiar al exploatarii poate constitui o masura de siguranta folositoare
intreprinderii, atunci cand datoriile pe termen scurt trebuie sa fie rambursate.
Lichiditatea exprima laturile calitative si cantitative ale activitatii economico-financiare,
gradul de mentinere a echilibrului financiar, eforturile de a raspunde obligatiilor ce decurg din
angrenarea intreprinderii in mecanismul economic si financiar. Daca lichiditatea scade, atunci
fluxurile se avanseaza in active circulante ce au o rotatie incetinita sau intrerupta, cum sunt
stocurile fara miscare si de prisos, marfurile fara desfacere asigurata, produse de nivel calitativ
inferior sau rebutate, stocuri peste necesar, produse refuzate, etc.
Structura elementelor de activ influenteaza lichiditatea si echilibrul financiar. Mentinerea
unui nivel optim al lichiditatii reprezinta o sarcina permanenta si de prim ordin a intreprinderii,
reclamand luarea de masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a capitalului in toate stadiile
circuitului economic. Lipsa de lichiditate se manifesta prin plati restante, nerambursarea la timp
a creditelor, etc, dand nastere la blocaje financiare in lant si o circulatie anormala a monedei.
O lichiditate precara influenteaza negativ capacitatea de plata, echivaland cu
incapacitatea intreprinderii de a-si transforma activele in moneda, in cuantumul necesar
efectuarii platilor scadente. Analiza asigurarii lichiditatii implica, intre altele, urmatoarele doua
directii de actiune:

identificarea circuitelor si canalelor prin care circula banii;

dimensionarea cantitatilor de moneda injectate in aceste

canale si a posibilitatilor de autogenerare a banilor.
Capacitatea de plata
Capacitatea de plata este o rezultanta a fluxurilor materiale si banesti, un efect si o
conditie a rotatiei de ansamblu a fondurilor si a echilibrului financiar. Ea va fi corespunzatoare
atunci cnd firma dispune sau va dispune, la un moment dat, de resurse banesti si de alte valori
transformabile n scurt timp n moneda, n cantitatea corespunzatoare acoperiri obligatiilor
exigibile. Pentru a fi realizata se impune o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor,
cu cele de ncasare a drepturilor banesti ale ntreprinderii.
Capacitatea de plata a intreprinderii reflecta modul in care intreprinderea poate satisface
la termen obligatiile de plata cu mijloacele banesti de care dispune.
Capacitatea de plata este dependenta de lichiditate. Lichiditatea este un factor component
si in acelasi timp, determinant al capacitatii de plata. La randul sau capacitatea de plata
influenteaza echilibrul financiar si monetar. Intreprinderea trebuie sa dispuna permanent de un
volum de mijloace banesti determinat, capabil sa asigure onorarea angajamentelor devenite
exigibile.
Mentinerea capacitatii de plata este rezultatul activitatii complexe pe care o desfasoara
intreprinderea in sectoarele de aprovizionare, productie si comercializare, gospodaria resurselor,
7

etc., reclamand luarea de masuri tehnice, economice si financiare care sa asigure un circuit
normal al capitalurilor.
Capacitatea de plata exprima un complex de relatii in legatura cu raporturile banesti ce
apar in mod obiectiv intre furnizori, creditori si clienti, beneficiari.
Ea compara disponibilitatile banesti cu obligatiile intreprinderii si se calculeaza dupa
relatia urmatoare, obtinandu-se o exprimare absoluta:
Capacitatea de plata = Disponibilitati banesti - Obligatii
La nivelul intreprinderii vorbim despre capacitatea de plata daca disponibilitatile banesti
sunt mai mari decat obligatiile (D > O), ceea ce inseamna ca in orice moment exista
disponibilitati pentru acoperirea obligatiilor.
Cand capacitatea de plata este mai mare decat zero (Cp > 0) si disponibilitatile banesti
sunt mai mari decat zero (Db > 0), intreprinderea puncteaza o situatie buna.
In calculul acestui indicator trebuie sa se tina seama de resursele permanente, cu caracter
stabil aflate la dispozitia intreprinderii. Astfel, in acest caz efortul de acoperire a obligatiilor de
catre disponibilitati se va reduce.
Deoarece marimile absolute nu permit intotdeauna efectuarea unor comparatii in timp si
in spatiu datorita influentelor factorilor dimensionali se folosesc marimile relative. Astfel,
coeficientul capacitatii de plata (K) se determina cu relatia:
Coeficientul capacitatii de plata =(Disponibilitati / Obligatii) x 100
Coeficientul capacitatii de plata =(Disponibilitati / Obligatii) x 100
Coeficientul capacitatii de plata =(Disponibilitati / Obligatii) x 100
Cand K > 1 intreprinderea se afla intr-o situatie buna.
Sintetizand, apreciem ca exista o dependenta notabila intre capacitatea de plata si punctul
de echilibru al intreprinderii.
Capacitatea de plata poate fi considerata corespunzatoare doar atunci cand firma dispune,
la un moment dat, de resurse banesti si de alte valori transformabile in scurt timp in moneda, in
cantitatea corespunzatoare acoperirii obligatiilor exigibile. Capacitatea de plata impune, intre
altele, o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor, cu cele de incasare a drepturilor
banesti ale intreprinderii.
Circuitul fondurilor de productie presupune parcurgerea a trei stadii carora le corespund
trei forme functionale cu roluri diferite n cadrul circuitilui : forma banesca, productiva si marfa.
Parcurgerea acestor stadii nseamna aprovizionarea firmei cu mijloace de productie, desfasurarea
procesului de productie si crearea marfii, desfacerea respectiv realizarea produselor. Pentru
desfasurarea eficienta si continua a activitatii economice a unei firme, aceasta trebuie sa dispuna
de o cantitate optima de mijloace banesti. Existenta unor mijloace banesti sub necesitatile reale
8

explica deficientele n activitatea ntreprinderii, aceasta nu poate achita furnizorii, nu poate

rambursa creditele, este incapabila sa plateasca obligatiile exigibile.
Capacitatea de plata reprezinta puterea firmei la un moment dat de a face fata platilor
scadente (fata de furnizori, bugetul statului, organisme financiar-bancare). Lichiditatea este un
factor component si n acelasi timp determinant, al capacitatii de plata, al asigurarii si mentinerii
acesteia. Mentinerea capacitatii de plata este un rezultat al activitatii complexe pe care o
desfasoara ntreprinderea n sectoarele de aprovizionare, productie si comercializare,
gospodarirea resurselor, reclamnd luarea de masuri tehnice, economice si financiare care sa
asigure un circuit normal al capitalurilor.
Analiza economica si financiara urmareste gradul n care ntreprinderea dispune de
mijloacele banesti necesare achitarii obligatiilor, cauzele modificarii acestora si masurile care se
impun pentru asigurarea disponibilitatilor optime. O ntreprindere este solvabila cnd are
capacitatea de a achita obligatiile ntr-o perioada de timp. Fluxurile de disponibilitati banesti
aferente platilor, corelarea acestora cu activitatea economica a ntreprinderii reies din schema
urmatoare:
Disponibilitati
banesti(cash sau in cont)

Rambursar
e credit

Figura 2 . Fluxul disponibilitatilor banesti

Pentru a analiza ct mai exact si mai concret capacitatea de plata sunt utilizati urmatorii
indicatori :
a)

ponderea disponibilitatilor banesti n totalul activelor circulante ( Cp)

disponibilitati banesti
Cp = -------------------------------- x 100
active circulante

n practica economica a rezultat ca ponderea disponibilitatilor banesti n soldul activelor

circulante este de 2-6% la ntreprinderile care au capacitate de plata n industrie. Disponibilitatile
luate n calcul sunt formate din ncasarile n numerar (casa), disponibilitatile din contul bancar si
cecurile primite spre ncasare.

10

n concluzie, capacitatea de plata a ntreprinderii este un indicator sintetic, care are

corelatii cu ntreaga activitate economico-financiara si constituie un barometru sensibil si
operativ al acesteia.

BIBLIOGRAFIE

11

1. Dumitru Cotlet, Ovidiu Megan " Situatiile financiare ale ntreprinderii"

editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2003;
2. Ion
Stancu
"Finante. Teoria
pietelor
financiare.
Finantele
ntreprinderilor editura Economica, Bucuresti, 1997;
3. Dumitru Marculescu, Irina Daniela Cismasu, Gheorghe Vlceanu,Claudia
Serban "Analiza economico-financiara", editura "Romnia de mine",
Bucuresti;
4. Dumitru Marculescu, Irina Daniela Cismasu, Gheorghe Vlceanu,Claudia
Serban "Analiza economico-financiara", editura "Romnia de mine",
Bucuresti;
5. http://www.scritub.com/management/marketing.

12