Caracterizarea lui Allan

Mircea Eliade este unul dintre intelectualii romni, de structur enciclopedic,adeptul stilului
direct, lipsit de artificii.Romanul Maitreyi apare n 1933 i face parte din aa numitul
Ciclu Indian.Romanul debuteaz cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un
englez de 24 de ani. El are un dublu statut: de personaj i de narator, el trind o povestede iubire
exotic i romantic.Personajul Allan este caracterizat n mod direct, de ctre el nsui:
ParalelCu pasiunea sau interesul meu sincer fa de cineva, crete o pasiune vrjmae care cere..
.detronarea celei dinti.
Allan, foarte mndru de cetenia i descendena mea continental se alfa lanceputul carierei
sale n India, unde se simea foarte bine, fiind singurul stpn .
Dup un timp, Narendra Sen l sprijin pe Allan s ocupe un post de inspector
ntr-o zon de jungl, o regiune nesntoas i necivilozat, dar fascinant pentru el, careavea
sentimentul c munca mea de construcii ferate este mult mai eficace pentru India
dect o duzin de cri asupra ei.
Acesta se mbolnvete de o malarie grav i e internat ntr-u sanatoriu, iar cnd
i revine este invitat de inginer s locuiasc la el. Englezul, venit dintr-o alt cultur
icivilizaie, se simte stingherit n casa lui Sen, stnd restras n bibliotec.n primele luni,
el nu prea avea niciun fel de sentimente pentru Maitreyi: niciodat nu m-am gndit la
dragoste n cele dinti luni petrecute n tovria Maitreyiei. Era tulburat de straniul din
ochii i rsul fetei.Caracterizarea acestuia se face i prin acumularea de fapte, gnduri, vorbe,
gesturi,atitudini i ntmplri: tulburarea i frmntrile interioare ale lui, n dorina de a nelege
exact sentimentele pe care le are pentru Maitreyi sunt exemple primate printr-o
multitudine de gnduri i interpretri ale unor gesturi, cuvinte i atitudini , de exemplu,ntro sear, ceremonialul atingerii picioarelor i d europeanului o emoie deosebit
Dnd dovad de o dragoste nespus de mare, se hotrte s treac la hinduism.n evoluia
personajului se pot distinge mai multe etape. Prima etap este cea dedinaintea intrrii n casa lui
Narendra Sen, cnd duce o existen tipic unui
european pasionat de munca lui i dornic s triasc din plin. A doua etap este boala, respectiv
mbolnvirea trupeasc, care anun mbolnvirea sufleteasc, atunci cnd se ndrgostete de
Maitreyi. Urmtoarea etap este casa inginerului Sen, cnd Allan seconfrunt cu o mare
apropiere afectiv din partea gazdelor i devine amantul Maitreyiei.Ultima etap este
dezintoxicarea, adic sfritul brusc al povetii de dragoste.Desprirea brutal i nucitoare de
Maitreyi i provoac o nesfrit suferin, o puternic i brutal durere, el devenind patetic,
plngnd i avnd gnduri negre desinucidere: Gndul sinuciderii mi-a aprut deodat n toat
laitatea i ridicolul lui.
Ultimul gnd al lui Allan, cu care se ncheie i romanul, este sugestiv pentru
natura eroului dominat de incertitudini: i dac n-ar fi fost dect o pcleal a dragostei
mele? De ce s cred? De unde tiu? A vrea s privesc ochii Maitreyiei.
n opinia mea, Allan reprezint tipul intelectualului care parcurge o experien formativ.

Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca dimensiune

esentiala a experientei omenesti, acel prea plin al sufletului, vazut ca traire limita.
Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se cu autorul, prin jurnalul
intim care constituie temelia realizarii romanului. Modalitatea narativa se remarca, asadar,
prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de
evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj, definind viziunea narativa "impreuna
cu". Romanul are valente autobiografice, intrucat Mircea Eliade a fost in India ca sa studieze
sanscrita si filozofia hindusa si a locuit o vreme in casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaste
pe fiica acestuia, Maitreyi.
Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un spatiu real, deschis India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si
zbuciumului din sufletul personajelor.
Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul lucid si analitic,
reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in romanul romanesc modern.
Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24
de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani
petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire si pe
baza caruia a realizat romanul: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa
aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi". Venit in India sa lucreze si imbolnavinduse de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi
aminteste el - "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si
neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si tulburarea
celor dintai intalniri". Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce
adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de
confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele
caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de
incapabil sunt sa prind evenimentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu
firul vietii mele".
Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in
evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici
de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului modern.
Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator reee, cand exaltat,
cand coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroului ramane luciditatea,
perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jur. Inceputul relatiei dintre Allan si Maitreyi
este total lipsit fie si de intuitia erosului, de acea iluminare spontana a "dragostei la prima
vedere". "Niciodata nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni" - marturiseste Allan
cercetand jurnalul si cautand cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii.
Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtite, intamplarile
consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci cand scrie romanul. Allan este un
personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin

care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului, gidismul evidentiat

de critica literara.
Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si
observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat
asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, apoi tot el le
respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeaza cu meticulozitate
fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi
si de ospitaliera sa familie. De altfel, tanara femeie indianca este construita exclusiv prin ochii
barbatului, ai europeanului care analizeaza, lucid si minutios, reactii, priviri, atitudini care o
defmesc, insa ea nu are nicio sansa, niciun prilej de a se explica ori de a dezvalui eventuate
explicatii.
Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care analizeaza in
mod obiectiv evenimentele realitdtii traite, desi acestea il nedumeresc, il descumpanesc,
pentru ca nu poate intelege atitudinea ingineruiui Sen, care il trateaza ca facand parte din
familie. Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija afectuoasa si onoarea cu care este
tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre
cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice (de exemplu, lectiile de franceza-bengaleza au loc
in camera lui Allan, nu in biblioteca; inginerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a
Maitreyiei de la inceput etc.), prin consimtiri subintelese, prin insinuari transparente privind
eventuala lor unire. Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor
ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spiritual, dar
fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei
lui Allan de a trece la hinduism. Si atunci, cum poate intelege eroul izbucnirea furibunda si
izgonirea sa din casa familiei Sen, ce parea sa fie si a lui?
Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altceva decat o
strategic feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege
sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana. Lucid si analitic,
Allan o vede uneori "rece si dispretuitoare": "Adesea, la masa, ii surprindeam un zambet
distant si putin rautacios... Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau
daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva". Alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat,
intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata".
Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat proces
launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. De la primele perceptii, cand
"nu o iubesc", la emotia provocata de intimitatea cu o indianca ce "ma tulbura, ma fascineaza,
dar nu sunt indragostit", apoi recunoasterea efectului bulversant caruia nu i se poate impotrivi
-"Nicio femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuaia e un blestem."-, considerandu-se
vrajit, nu indragostit. Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari
vin sa tulbure sufletui indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul
exact al acestei contopiri: "Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand
m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare
simple caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, superstitioasa?"

Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascinatie a iubirii, eventual
itatea efemeritatii sentimentului: "Strangand-o in brate, am simtit pentru intaia data teama ca
dragostea Maitreyiei ar putea candva sa ma oboseasca. [...] Cand aveam nevoie de singuratate,
de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinta celuilalt?".
Despartirea brutaia si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita suferinta, 6
puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de sinucidere. Reactia
lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impresionante, chinuitoare:
"am avut o noapte salbateca"; "zadarnic muscam perna, zadarnic ma muscam sa nu tip"; "Sa ma
inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi". De altfel, drama intregii familii
este cutremuratoare: "Pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca va marturisi sotiriui, in
noaptea nuntii, ca s-a culcat cu mine si va compromite intreaga familie, caci va fi data afara cu
scandal, si tot orasul va afla de rusinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o data peste fata, de a
trantit-o la pamant in sange. Dar a avut si el imediat un atac si a fost dus la spital. Nu mai vede
deloc. I se va face operatia intr-o zi sau doua, daca se va linisti. [...] Pe Maitreyi au inchis-o intro odaie, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana cand a cazut
in nesimtire. [...] Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina."
Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, "gandul sirtuciderii mi-a aparut
deodata in toata lasitatea si ridicolul lui". Retras in muntii Himalaya, o cunoaste pe Jenia Isaac,
o "tanara fara expresie", dintr-o familie de evrei fmlandezi si venita aici in cautarea absolutului
prin manastirile acestor locuri. Allan are cu ea o scurta reiatie amoroasa, continuand sa-si
analizeze starile, gandurile, reactiile in raport cu alte femei. O alta reiatie, de data aceasta din
interese materiale, o stabileste cu Geurtie, "o fata buna, admirabila", dar persista gandurile la
Maitreyi cu aceeasi iubire tulburatoare, incercand sa desluseasca motivele pentru care tanara
se daduse unui vanzator de fructe. Rasfoind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui
barbat necunoscut catre Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o
marturisise nimanui, nici lui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el inmarmureste
surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei Maitreyi. Ultimul gand al lui Allan, cu
care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: "Si
daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc
ochii Maitreyiei."
"Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor sau moartea
singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum ne invata cazul lui Tristan si al
Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste
din tot sufletul sa mai priveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in
nesiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului incheiat?"
(Nicolae Manolescu, "Arca lui Noe")
Originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a propriei
constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului subiectiv (al
iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si
narator.