Razboiul asimetric impotriva terorismului, declansat dupa evenimentele de la 11

septembrie 2001, s-a transformat intr-un clasic razboi local, cu implicatii globale, fara
precedent in istorie. Statele Unite ale Americii impreuna cu un numar mic de aliati au
atacat Irakul, desfasurand astfel o forta colosala, atat sub aspect cantitativ cat si din
punct de vedere tehnologic.
Situat in Asia de Sud-Vest, Irakul are o suprafata de 435.052 km si o populatie
de 23.332.000 locuitori. Este impartit in 18 provincii, iar capitala este la Bagdad, oras
de 4.689.000 locuitori. Se invecineaza cu Turcia, Iran, Kuwait, Arabia Saudita,
Iordania, Siria, iar in partea de SE are deschidere la Golful Persic.
Teritoriul irakuluieste prezinta patru regiuni naturale, intre care cea mai
importanta ca extindere si semnificatie economica se afla in partea centrala si anume
campia drenata de fluviile Tigru si Eufrat. Aceasta campie (antica Mesopotamie)
concentreaza din terenurile cultivate ale tarii. Celelalte trei regiuni sunt Muntii
Kurdistanului in NE, Piemontul Nordic cu bogate resurse de petrol si regiunea
colinara desertica, desfasurata la V de Eufrat. Irakul are o clima subtropicala cu o
ariditate accentuata, vegetatie naturala care ocupa doar 13% din suprafata tarii si cu
o fauna adaptata mediului.
Cei 23.332.000 locuitori ( anul 2001) se impart in arabi 64,7%, kurzi 23%,
azerbaidjeni 5,6%, majoritatea (3/4), concentrandu-se in campia Tigru-Eufrat, cu un
procent de 76% populatie urbana, 96% dintre ei fiind de religie islamica.
Irakul dispune de mari rezerve de petrol, peste 16 miliarde de tone, ceea ce o
plaseaza pe locul 2 sau 3 pe glob conform diferitelor surse, si de gaze naturale, atat
in N cat si in S. Productia acestor resurse a fost si este puternic influentata de factori
extraeconomici: conflicte armate si embargoul international impus Irakului dupa
1990. Agricultura, care asigura 15% din PIB antreneaza 40% din populatia activa si
este specilizata in cultura curmalului. Cresterea animalelor( mai ales ovine) ocupa un
loc important, iar industria era diversificata, de la constructii de masini si petrochimie
la ciment, sticlarie, textile si produse agro-alimentare. Balanta comerciala dominata
in proportie de 95% de exporturile de petrol a suferit enorm dupa embargoul
international impus Irakului.
Cunoscut din Antichitate, sub numele de Mesopotamia, actualul teritoriu al
Irakului este leaganul unor stralucite civilizatii akadiana, asiriana, babiloniana,
caldeana etc. Irakul a devenit republica din anul 1963, cand la putere s-a aflat
partidul Bass, adept al liniei politice radicale, panislamice. A avut loc nationalizarea
bancilor si societatilor de asigurari, precum si a companiei Irak Petroleum si
distantarea de politica externa filooccidentala.
Saddam Hussein preia puterea in 1979, inasprind regimul intern si urmarind a se
erija in lider al lumii arabe militante. El ataca in 1980 Iranul, sub pretextul vechii
dispute de frontiera. Indelungatul si epuizantul razboi, soldat cu grele pierderi umane
si mari distrugeri materiale, se incheie in 1988. Peste doi ani, pe data de 02.08.1990

trupele irakiene acupa Kuwaitul. Rezolutia ONU din noiembrie 1990 ii cere ultimativ
retragerea tuturor trupelor din Kuwait pana la 15.01.1991. Ramas fara raspuns, ea
are ca urmare initierea la 17.01.1991 de operatiuni aeriene ale fortelor aliate grupate
sub egida ONU si conduse de SUA, apoi declansarea la 24.02.1991 a ofensivei
tereste care incheie, in 28.02.1991, Razboiul din Golf, prin eliberarea Kuwaitului si
infrangerea trupelor irakiene. In pofida pierderilor grele suferite in razboi si revoltelor
interne izbucnite in aceea perioada de kurzi si siiti, a situatiei economice catastrofale
si a sanctiunilor impuse de ONU, Saddam Hussein reuseste sa-si consolideze
puterea. In 1995, ONU accepta exportul unor cantitati de petrol irakian contra
achizitionarii de hrana si medicamnte pentru populatie. Pana in noiembrie 1997
relatiile Irak ONU nu au cunoscut tensiuni majore pana cand Saddam Hussein a
expulzat inspectorii internationali, facand astfel primul pas catre ceea ce a fost si este
Razboiul din Irak.
Contextul Politico-Militar ( Etapa pre conflict armat)

Pornind de la o infinitate de circumstante ca cele citate, care sunt doar o mica

mostra, si dupa analizarea "mijloacelor de siguranta" care au facilitat teroristilor Al
Qaeda atentatele din New York, ziaristi de investigatie ca Thierry Meyssan - autor al
cartii Marea Impostura - suspecteaza ca tot ceea ce s-a intmplat in lume in ultimii
ani este numai o punere in scena a unei false confruntari intre clanul Bush si Ben
Laden, care nu ar avea alt scop dect sa reorienteze politica petroliera mondiala in
favoarea intereselor sectorului energetic al SUA. La concluzii att de riscante ca cele
citate se poate ajunge dupa ce s-a cunoscut ce s-a intmplat intre 4 si 14 iulie 2001,
numai cteva luni inainte de atentatele care au incendiat planeta. In timpul acestor
zile, Osama Ben Laden a avut o problema de sanatate legata de boala sa renala
cronica. A stat internat in Spitalul American din Dubai... Dupa cum a putut constata
echipa de investigatii a ziarului Le Figaro, in timpul acestor zile nu numai ca a fost
vizitat de membrii familiei sale - teoretic, dupa surse oficiale, nici nu are relatii cu ei ci si de agentul local al CIA in Emiratele Arabe Unite, cu care a avut o lunga
convorbire. Fara indoiala, daca aceasta informatie este adevarata, tot ce s-a creat in
jurul lui Ben Laden este "de acoperire" -si voi reveni in final cu Ben Laden, dusman
intim. Irak: de la iubire la ura. Azi, presiunea asupra Irakului din partea SUA este
justificata - spune Bush - de presupusele relatii existente intre regimul dictatorului
Saddam Hussein si organizatia terorista Al Qaeda.
Planurile americane pentru un Irak post-conflict tintesc repetarea proiectului de
reconstructie a Japoniei dupa al doilea razboi mondial. Rezervele fabuloase de titei,
de foarte buna calitate si exploatabile cu costuri incredibil de mici, precum si sansa
de a elimina dependenta relativa a pietei mondiale fata de OPEC sunt cele mai
consistente mize ale disputei din jurul Irakului.Cu investitii de zece miliarde de dolari
in modernizarea infrastructurii, pe termen mediu, Irakul ar putea, cu o productie de
cinci-sase milioane barili, sa intre in topul primilor trei producatori mondiali. Rezervele
insuficient explorate din vestul Irakului ar putea rasturna raporturile de pe piata
actuala a producatorilor de petrol, dominata de tarile din Golf.

Istoria dictaturii lui Saddam demonstreaza insa ca petrolul a devenit o arma cu

mult mai periculoasa decat a fost in mana OPEC in 1973, in conditiile in Dintre
aproape 20 de zacaminte, extrem de bogate, aflate in exploatare sau investigate, de
care dispune Irakul, cele de la Majnoun, West Qurna si Nahr bin Umar sunt veritabile
oceane subterane, insumand doar ele peste 30 de miliarde barili, adica tot atatea
rezerve cat poseda SUA.
America, in schimb, este un mare consumator de petrol, inghitind 25% din
productia mondiala, mai bine de jumatate din aceasta cantitate procurand-o din
import. Cererea interna de titei a SUA era acoperita acum trei decenii din productie
proprie in proportie de 70%, dar astazi mai reprezinta doar 42%, iar perspectivele nu
sunt deloc incurajatoare: rezervele din Texas sunt pe cale de epuizare, cele din
Golful Mexic sunt costisitoare, iar cele din Alaska sunt practic blocate in urma
campaniilor ecologiste. O criza majora in aprovizionarea cu petrol a unei tari cu
consumul Americii ar putea sa dea peste cap toate echilibrele ei interne si pe cele
globale. In 2020, cand rezervele de titei din Golf vor reprezenta 75% din totalul
mondial, fata de 65% in prezent, si dependenta SUA, ca si a tuturor celorlalti
consumatori fata de aceasta regiune, situatia va deveni critica. Din aceasta
perspectiva, sansa de a face din Irak o bresa de proportii in cartelul OPEC, un
avanpost pentru controlul Golfului, si de a instala acolo un cap de pod pentru a
exporta petrol pare sa merite toate sacrificiile si, oricum, mai mult de 200 de miliarde
de dolari. Dupa cum toate celelalte tari care vor avea de pierdut de pe urma
succesului acestui proiect american (Franta, Germania, Rusia, China, Arabia
Saudita) au dreptul sa se impotriveasca din toate puterile.

Desfasurarea razboiului

Strategii militari americani nu au dorit ca efortul principal sa fie dat pe directia

cea mai scurta de apropiere dintre fluviile Tigru si Eufrat. Aceasta directie de
inaintare nu este doar cea mai evidenta si cea mai bine aparata; in istorie toate
armatele care au folosit aceasta ruta au fost infrante. De asemeni, generalii
americani s-au temut de posibilitatea ca Saddam Hussein sa inunde vaile celor doua
fluvii, limitand astfel mobilitatea fortelor aflate in ofensiva. Dar, pentru a ajunge la
Bagdad din toate directiile se impunea angajarea de forte in valea Tigrului si a
Eufratului pentru a lansa un atac de-a lungul Tigrului, inaintand astfel spre Bagdad
dinspre est. Avansarea de-a lungul Eufratului punea de asemeni o serie de probleme.
Fortele care avansau dinspre sud trebuiau sa treaca prin mari centre urbane si, in
final, invadarea Irakului doar din Kuwait va limita capacitatea de lupta a americanilor
datorita porturilor si aerodromurilor insuficiente sau de capacitate mica. Drept
urmare, strategii militari au analizat posibilitatea folosirii unor directii de inaintare
dinspre sud-vest, din Iordania si dinspre nord, din Turcia.Insa aceasta varianta nu a
fost pusa in practica, datorita faptului ca guvernele celor doua tari desi sprijineau
actiunea militara impotriva Irakului, au refuzat sa puna la dispozitia fortelor
americane teritoriul national al acestora.

In cele din urma in vara anului 2002, un plan de actiune incepuse sa prinda
contur.Efortul principal urma sa fie un atac terestru lansat din Kuwait pentru a
infrange fortele irakiene, in care un rol important il vor ocupa fortele speciale, folosite
in numar mult mai mare fata de Operatiune Desert Storm sau oricare alt razboi de
pana atunci, pentru izolarea regimului de la Bagdad, inlaturarea acestuia de la putere
si trecerea la operatiuni de securizare dupa incheierea luptelor propriu-zise.Ca si in
campaniile anterioare din Irak sau Afganistan, fortele coalitiei mizau pe controlul total
al spatiului aerian si pe eficacitatea loviturilor aeriene executate cu munitii
inteligente.Ca o deosebire fata Primul Razboi din Golf in care ofensiva terestra a fost
precedata de o lunga peroioada de bombardamente aeriene, in Operatiunea Iraqi
Freedom atacurile aeriene si cel terestru au fost executate aproape concomitent .In
total au fost folosite 1800 de aeronave, de la bomabrdiere B-2 care au operat de la
baza Whiteman, Missouri pana la avioanele de lupta de pe portavioanele
americane.Concomitent cu patrunderea prin Kuwait, doua mari operatiuni de suport
vor fi lansate, astfel prima va consta in lansarea a aproximativ 2000 de parasutisti in
nord-estul Irakului care actionand cu trupele de gherila kurde active in aceasta
regiune vor inainta spre sud, avand ca obiectiv izolarea orasul Tikrit.A doua actiune
consta in trimiterea de forte speciale in vestul Irakului, pentru a impedica lansarea de
rachete balistice impotriva Israelului sau Iordaniei. Componenta maritima a
operatiunii a oferit suport pentru componenta aeriana si terestra a conflictului si a
asigurat tranzitul fara probleme in si dinspre zona de conflict a navelor de transport.
Marina Americana a desfasurat in apele din apropierea Irakului 5 portavione cu
navele de sprijin aferente, doua grupuri navale amfibii si 12 submarine.
Institutul pentru Studii strategice a estimat fortele irakiene la peste 538000 de militari ( dintre care 375000
din armata, marina 2000, aviatie 20000 si aprare antiaeriana 17000, paramilitarii Fedayeen 44000, garda
republicana 80000 ) si rezerve in valoare de 650000 de militari. Existau 13 divizii de infanterie, 10 mecanizate si
blindate, precum si un numar considerabil de trupe speciale. Aviatia si marina irakiana au jucat un rol neglijabil in
conflict. Pe langa fortele irakiene, acestora li s-au alaturat luptatori sirieni sub comanda Fedayeen. Ofiterii de
informatii ai diviziei 1 de Puscasi Marini au estimat ca 50 % din fortele luptaroare din centrul Irak-ului erau straine.

In dimineata zilei de 19 Martie, 2003, fortele SUA au declansat un puternic atac

aerian ca sa elimine tinte cheie, sub informatia ca insusi Saddam Hussein s-ar afla in
vizita la fii si ficele sale de la ferma Dora din comunitatea al Dora de la marginea
Bagdadului. La ora 05:30 doua bombardiere F-117 Nighthawks din Escadronul
expeditionar 8 au lansat 4 bombe distrugatoare de buncare ghidate prin satelit GBU27 asupra complexului. Completand bombardamentul aerian au fost 40 de rachete
tomahawk de croaziera lansate de pe cel putin 4 nave de lupta, incluzand
distrugatorul Arleigh Burke, USS Donald Cook si de pe doua submarine din Marea
Rosie si Golful Persic. Una dintre ele a ratat complexul si alte trei au aterizat in afara
zidurilor. Saddam Hussein nu a fost prezent si nici un membru al familiei sale. Atacul
a ucis un civil si a ranit alti 14, dintre care 9 femei si un copil. Investigatiile ulterioare
au aratat ca Saddam Hussein nu mai vizitase ferma din 1995.
In martie 20, 2003 la ora 02:30 exploziile s-au auzit peste tot in Baghdad. S-au
gasit dovezi ca membrii ai trupelor speciale americane, precum si comandouri
britanice, Delta Force , SEALs, Beretele verzi au trecut granita in irak inainte de
inceperea conflictului si au ghidat atacurile aeriene. La ora 03:15 presedintele

George W.Bush anunta ca a ordonat un atac de oportunitate asupra tintelor din

Irak. Imediat dupa ce si-a terminat cuvantarea, fortele militare au trecut granita si au
invadat Irakul.
Multi credeau o campanie lunga de bombardament inaintea interventiei terestre.
In practica, armata SUA a aplicat atacuri simultate atat aeriene cat si terestre pentru
a decapita fortele irakiene cat mai repede cu putinta. S-a actionat pe eliminarea celor
din conducerea armatei pentru ca fara un cap, armata ar fi cazut si fortele civile ar fi
avut mai putin de suferit si razboiul ar fi fost mult scurtat. S-a trecut la lovirea
centrelor de comanda si ocolirea aglomeratiileor urbane.
Dupa ce Turcia a refuzat ca teritoriul sau sa fie folosit ca rampa de lansare
pentru fortele coalitiei, s-a renuntat la planul de atac de a inainta simultan atat din
sud cat si din nornd si s-au bazat pe fortele cu baza de plecare din Kuwait si Golful
Persic.
Invazia a fost rapida, ducand la prabusirea guvernului si armatei irakiene in doar
3 saptamani. Infrastructura petrolului a fost capturata imediat si asigurata cu pagube
minime. Securizand infrastructura petrolului era considerata de o mare importanta
pentru reconstructia ulterioara a Irakului dupa sfarsitul razboiului. Fortele Coalitiei au
lansat un desant amfibiu asupra peninsulei AL-Few peninsulei, sprijinit de nave de
lupta din marina britanica, poloneza si cea australiana. Corpul puscasilor marini
precum si corpul expeditionar 15, comandouri poloneze au atacat portul Umm Qasr,
unde au intalnit rezistenta puternica din partea inamicului. Brigada 16 de assalt
aerian a Marii Britanii a ocupat campurile de petrol din sudul Irakului din locuri
precum Rumalia in timp ce comandourile poloneze au capturat platformele din zona
portului, prevenind distrugerea lor. In ciuda avansarii rapide a fortelor de invazie,
circa 44 de puturi de petrol au fost distruse sau incendiate de armata irakiana. Cu
toate acestea, puturile au fost repede capturate si au fost stinse, prevenind pagube
ecologice si pierderi semnificative de petrol.
Mentinand ritmul alert de inaintare, divizia 3 infanterie s-a miscat spre vest prin
desert spre Baghdad, in timp ce Corpul 1 expeditionar al Puscasilor Marini a inaintat
de-a lungul autostradei 1, prin centrul tarii, iar divizia 1 blindata a Marii Britanii a
avansat spre nord prin partea de est. Unitatile spaniole au inaintat spre sud pana la
granita dintre Arabia Saudita si Irak, apoi s-au alaturat fortelor SUA in inaintarea lor
spre nord. Trupele poloneze au insotit puscasii marini, iar soldatii danezi au luptat
alaturi de cei englezi si australieni in sudul irakului.
Initial, Corpul 1 de puscasi marini a luptat prin campurile de petrol din Rumalia si
apoi s-au indreptat spre nord spreNasiriyah, un obiectiv strategic de mare
importanta, fiind un mare nod rutier si este in apropiere de aeroportul Talil, precum si
de unul din podurile de importanta strategica peste Eufrat. Divizia 3 de infanterie a
infrant inamicul care se pregatise in teren si in jurul orasului si a ocolit inamicul spre
vest. Pe date de 23 martie, un convoi al diviziei 3 infanterie, a fost prin sintr-o
ambuscada luand un drum porst chiar spre oras. Au pierit 11 soldati si 7 au fost

capturati. Printre victime s-a numarat si femeia militar Piestewa, prima femeie militar
originara din SUA care a murit in lupta intr-un razboi strain.
In aceeasi zi, puscasii marini au intrat in forta in Nasiriyah, intampinand
rezistenta puternica pentru a ocupa doua poduri din oras. Au existat pierderi de
ambele parti. Un avion A-10 distrugator de tancuri a produs pierderi trupelor proprii,
omorand 6 puscasi marini, atacand un transportor blindat propriu.
Dupa ce Nasiriyah si aeroportul Tallil au fost ocupate, fortele Coalitiei au obtinut
astfel un important centru logistic in sudul Irakului si au organizat o baza inaintata de
observare la 16 kilometri in afara Nasiriyei. Trupe aditionale si provizii au fost aduse
prin intermediul acestei baze. Divizia 101 aeroprutata si-a continuat atacul spre nord
in sprijinul diviziei 3 de infanterie. Parasutistii spanioli, britanici si australieni au ajuns
la tallil. Pe data de 27 martie, o puternica furtuna de nisip a oprit inaintarea diviziei 3
infaterie care s-a oprit la jumateatea distantei dintre Najaf si Karbala. In urma ploilor
puternice care au urmat futunii de nisip, terenul a devenit mocirlos. Operatiile cu
elicoptere de a aduce soldati din divizia 101 au fost oprite pentru 3 zile. S-au purtat
lupte grele in jurul podului care ducea la Kufl.
Basrah - Primul obstacol al britanicilor a fost portul Umm Qasr. O forta
intrunita din soldati polonezi, britanici si americani a intampinat o rezistenta puternica
si a durat cateva zile pana cand sa fie eliberat de inamic. Luptele au dus la pierderea
a 14 soldati ai Coalitiei si a 30 de soldati irakieni. Mai spre nord, unitatile britanice siau croit drum, luptand pentru orasul al doilea ca marime din Irak, Basra. Pe data de 6
aprilie, diavolii rosii- parasutistii britanici au eliberat cardietul vechi al orasului,
acesta fiind inaccesibil vehiculelor. Intrarea in orasul Basra s-a realizat dupa 2
saptamani de lupte grele. Elemente ale diviziei 1 blindate au inceput inaintarea spre
fortele SUA mai spre nord, in jurul Al Amarah. In timp ce fortele Coalitiei incepusera
sa colaboreze cu politia irakiana pentru a instaura ordinea. O echipa intrunita din
genisti si logisticieni ai armatei britanice au reparat instalatiile din port si au permis
astfel aducerea ajutoarelor umanitare pe calea apei in protul Umm Qasr.
Dupa o inaintare rapida, o alta pauza s-a produs in apropierea orasului Karbala.
Acolo fortele SUA au intampinat o puternica rezistenta din partea trupelor iarkiene. In
cele din urma trupele diviziei 101 aeroprutate au incercuit aceste forte si le-au
impiedicat sa execute orice fel de riposta sau contraatac asupra divizie 3 infaterie
care le-a ocolit si si-a continuat inaintarea spre Baghdad.
Dupa 3 saptamani de la invazie, trupele de lance ale Coalitiei au intrat
in Baghdad. Planul initial a fost ca fortele Coalitiei sa inconjoare orasul si sa forteze
trupele blindate sa se retraga ca intr-o punga spre centrul orasului si apoi sa le atace
cu aviatia si cu artileria. Acest plan nu a fost necesar intrucat bataliile dintre blindate
din sudul orasului au distrus marea parte din fortele Garzii Republicane. Pe date de 5
aprilei , o forta de interventie rapida a diviziei 3 infanterie, formata din 23 de tancuri si
14 transportoare Bradley au executat un raid in oras, numit raidului tunetuluui,
pentru a testa defensiva irakiana. Au ajuns la aeroportul din Baghdad unde au
intapinat rezistenta puternica si s-au retrat, dar, in cele din urma, au cucerit

aeroportul. In urmatoarea zi, o alta brigada a diviziei 3 infanterie a atacat in Baghdad

si a ocupat unul din palatele lui Saddam Hussein prin lupta apriga. Puscasii marini au
trecut pirntr-un baraj de artilerie incercand sa treaca unul din podurile din oras. Un
proiectil a omorat 4 dintre ei.Ocupanda televiziunea si centrul Baghdad-ului, fortele
SUA au cerut ca trupele irakiene sa se predea sau orasul va fi supus unui asalt
general. Pe data de 9 aprilie, Baghdad a fost in mod oficial ocupat de fortele Coalitiei
si puterea lui Saddam Hussein s-a terminat. Saddam a disparut si nu au fost gasite
nicio urma. Luptele de strada au urmat cu mult dupa ocuparea orasului. Multi din
irakieni au sarbatorit prabusirea lui Saddam, vandalizand multe din picturile si statuile
lui, impreuna cu alte obiecte ce tineau de cultul sau de personalitate.
Generalul Tommy Franks a luat comanda Irakului in functia de comandant
suprem al fortelor de ocupatie. Fortele Coalitiei au inceput apoi sa caute oamenii
cheie al guvernului lui Saddam. Pe data de 22 iulie, 2003, in timpul unui raid al
diviziei 101 aeropurtate si ai oamenilor fortei de interventie 20, fiii lui Saddam
Hussein, Uday si Qusay, si unul din nepotii sai au fost ucisi intr-un mare schimb de
focuri.
Saddam Hussein a fost capturat la date de 13 decembrie,2003 de catre soldatii
diviziei 4 de infanterie si ai membrilor grupului de interventie 21 in timpul Operatiei
Red Dawn(apusul rosu).

Etapa post conflict armat

Explicatia cea mai probabila pentru ivazia Irakului este angajamentul regimului neoconservator al lui Bush
pentru apararea expansiunii teritoriale israliene. Nu exista neoconservatori care sa nu fie aliati cu Israelul. Israelul
spera sa fure toata Cisiordania si intrega parte sudica a Libanului in expansiunea sa teritoriala. Un regim colonial
in Irak nu numai ca protejeaza israelul de atacuri, dar poate chiar sa faca presiuni asupra Siriei si Iranului pentru a
nu-i mai sustine pe palestinieni si libanezi. Razboiul irakian este un razboi pentru expansiunea teritoriala a
Israelului. Americanii mor si sangereaza pana la moartea financiara pentru Israel. "Razboiul contra terorii" al lui
Bush este o farsa care are ca scop sa acopere interventia americana in Orient de partea Israelului Mare.

Modalitatea in care s-ar realiza reconstructia Irakului nu este lamurita. Tara

dispune de mijloace modeste pentru a realiza aceasta. O posibila taxa de
reconstructie platita de populatia irakiana nu ar fi suficienta si nici veniturile din
petrol. Suportul financiar american hotarator. El este privit insa, cu rezerva, mai ales
de Rusia, caci gestionarea de catre SUA a reconstructiei economice a Irakului ar
consolida prezenta militara in zona. In plus, tentativa de a edifica o tara democratica
si stabila in Orient,racordata valorilor occidentale, e dificil de realizat in conditiile in
care statele din jur au o alta evolutie economic-politica. O apropiere prea mare a
Irakului de Occident ar crea o riposta fie din partea minorotatilor religioase sau entice
din Irak, fie din partea unor vecini, ca de pilda Iranul. Iar un plan de sustinere pentru
intreaga zona, un fel de nou Plan Marshall, ar fi riscant, prin dezvoltarea unei zone ai
carei locuitori mai au inca in subconstient freamatul Jihad-ului islamic.
Ca urmare a nfrngere a lui Saddam Hussein, i Ba'athist regim, dou sarcini au
confruntat de americani i irakieni care n prezent deine puterea. Unul este de a

stabiliza ara; celelalte este de a liberaliza-l din punct de vedere economic, politic i
social. Dei cerinele de stabilizare au msura umbrit progrese spre liberalizare,
importante au fost luate msuri n tranziia de la totalitarism la democraie de pia
liber.
Irakieni au rspuns cu entuziasm la newfound libertatea lor de a se angaja n
dezbateri politice, crearea de noi numeroase organisme i ziare. Deci dinamic este
situaia actual, c este imposibil s se prevad care a forelor sociale i
instituionale vor supravieui i de modul n care se va dezvolta. Deja, ns, aceste
fore sunt polarizat lungul mai multe rnduri: pro-versus anti-coaliie, islamist, fa de
laic, federalist versus centralist, liberal versus statistician, tradiional versus modern,
i aa mai departe.
Viitorul direcie de tranziie va depinde n mare msur de metoda aleas pentru
a stabili Irakului urmtorul guvern i de drafters sale nou Constituie. Imediat alegeri
directe ar fi aproape sigur un randament Shi'i islamice majoritate, ceea ce ar distruge
sperantele de a asigura un reprezentant pe deplin i stabil sistem democratic. Printre
altele, cele mai promitoare sunt promovarea unui liberal-moderat, n bloc, i prin
adoptarea unui sistem de reprezentare proporional provinciale. n data de 30 iunie
pentru transferul de autoritate la un guvern irakian interimar are o mare valoare
simbolic i ar trebui s fie onorate. Presupunnd c aceasta este, urmtorul pas va
fi de negociere, de statutul de forele de coaliie. Deliberri rmne de asemenea, cu
privire la natura guvern de tranziie, rolul de a Organizaiei Naiunilor Unite, i direcia
politicilor fa de SUA n regiune.