Sunteți pe pagina 1din 2

IORGA MIRCEA ALEXANDRU

AMG 2 C

Hipertiroidia si adenomul tiroidian


Ceea ce domina tabloul clinic al unei persoane cu hipertiroidie este scaderea in
greutate, care poate fi intre 3 si 20 de kilograme, intr-un interval de timp foarte scurt, de
doar cateva saptamani. In mod paradoxal, apetitul persoanei este crescut, uneori
instalandu-se chiar polifagia (consumare exagerata de alimente).
Pielea este calda, rosiatica, moale, iar temperatura centrala este moderat crescuta.
Pacientii se plang deseori ca transpira abundent si nu mai pot tolera caldura.
La nivel digestiv, poate fi prezent un tranzit intestinal accelerat, sau chiar diaree,
icter. Se constata, de asemenea, o frecventa cardiaca crescuta, uneori chiar aritmii, iar
pulsul este amplu si puternic.
Parul devine fin si friabil (se poate rupe usor), iar ochii capata o stralucire
specifica, insotita de retractia pleoapei superioare. In cazul bolii Basedow (gusa), ochii
capata o forma particulara, iesita in afara orbitei, numita exoftalmie.
Termenul de hipertiroidie defineste un grup de afectiuni ale glandei tiroide,
caracterizat printr-o crestere de lunga durata a concentratiei hormonilor tiroidieni liberi,
fenomen care se repercuteaza asupra diferitelor sisteme si functii metabolice.
Cauzele principale ale hipertiroidismului sunt reprezentate de Boala Basedow,
gusa multinodulara toxica si adenomul tiroidian.
Hipertiroidia in analize
Pentru diagnosticarea hipertiroidiei sunt necesare urmatoarele tipuri de teste:
1.

determinari cantitative ale hormonilor tiroidieni T3 si T4 - din care rezulta ca


acestia se gasesc in sange intr-o cantitate crescuta;

2.

teste care arata utilizarea acestor hormoni de catre organism electrocardiograma, reflexograma ahiliana, colesterolul seric, metabolismul bazal.

3.

teste care indica o posibila cauza a disfunctiei tiroidiene: testul de stimulare la


TSH, biopsie tiroidiana, anticorpi antitiroidieni.

4.

teste care arata metabolizarea iodului la nivelul tiroidei - radio-iodo-captarea


(RIC).

www.referat.ro

IORGA MIRCEA ALEXANDRU


AMG 2 C
Adenomul tiroidian
Adenomul tiroidian este un nodul la nivelul glandei tiroide, care capata o functie
autonoma si incepe sa secrete hormoni tiroidieni in exces.
Mai exact, este vorba despre o tumora tiroidiana, cel mai adesea benigna, care
scapa de sub controlul hipofizei si determina hipertiroidia.
Semne particulare
Ca in orice forma de hipertiroidie, daca este vorba de adenom, cantitatea
hormonilor tiroidieni este crescuta. insa, in cazul adenomului, se observa la analize o
crestere preferentiala de hormon T3. Spre deosebire de boala Basedow, in care anticorpii
antitiroidieni sunt crescuti, in adenom acestia sunt, de regula, absenti. Ca in orice
hipertiroidie, TSH este scazut.
La scintigrafie se poate observa un nodul cald, care concentreaza izotopul de I sau
Tc, restul parenchimului glandei fiind partial sau complet stins.
Tratamentul adenomului tiroidian
In tratarea adenomului troidian sunt posibile doua tipuri de terapii: chirurgia sau
tratamentul cu iod radioactiv.
Alegerea tratamentului optim depinde de anumiti factori, cum ar fi marimea
nodulului sau varsta pacientului, stiut fiind ca la pacientii sub 20 de ani este formal
contraindicata terapia cu iod radioactiv. Daca pacientul are peste 20 de ani si un nodul
mai mic de 5 cm, poate sa dispuna de radioterapie, in timp ce nodulii de dimensiuni mai
mari au de obicei indicatie chirurgicala.