Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi, Iai

Facultatea de Inginerie Chimic i Protecia Mediului

MEDICAMENTE PSIHOTROPE FOLOSITE IN

SCHIZOFENIA CATATONICA
Clordelazina

MEDICAMENTE PSIHOTROPE

Medicatia psihotropa reprezinta principala componenta a tratamentului

tulburarilor mintale. De asemenea, polipragmazia (folosirea mai multor
medicamente in acelasi timp) este frecventa in tratamentul tulburarilor psihice (mai
ales psihotice si bipolare).

Din punct de vedere al orientarii clinice se va tine seama de urmatoarele

elemente:
- diagnostic
- identificarea simptomelor tinta specifice
- alegerea medicamentului se face in functie de: diagnostic, antecedente personale
de raspuns la medicament, starea medicala generala a bolnavului, riscuri si reactii
adverse asociate medicamentului
- dozaj corect (nu subdozat)
- durata suficienta pentru ca medicamentul sa actioneze eficient
- explicarea efectelor secundare ale medicamentelor creste complianta bolnavilor.

De aceea, medicatia psihotropa se va prescrie numai de catre medicul

psihiatru. Mentionam ca anumite grupe de persoane necesita o atentie deosebita in
administrarea medicamentelor: copii, varstnici, pacienti cu boli somatice, gravide,
femei care alapteaza.
Medicatia psihotropa poate fi clasificata in trei categorii dupa efectul
fundamental asupra starii psihice:
I. Medicatia psiholeptica: inhiba activitatea sistemului nervos prin scaderea
vigilitatii, scaderea performantei intelectuale, sedare emotionala. Aici sunt incluse:
hipnoticele, tranchilizantele (anxiolitice), antipsihotice
II. Medicatia psihoanaleptica: stimuleaza activitatea sistemului nervos central
prin cresterea vigilitatii, ameliorarea dispozitiei, cresterea randamentului. Aici sunt

incluse: timoanalepticele: stimulante ale dispozitiei, antidepresive; nooanaleptice:

stimulante ale vigilitatii sau psihoenergizante
III. Medicatia psihodisleptica (perturbatoare psihice): determina tulburari
calitative ale activitatii psihice, in special ale gandirii, perceptiei si dispozitiei.

A. HIPNOTICE

Induc instalarea somnului si mentinerea lui , sunt folosite in insomnia

tranzitorie si ca adjuvant in alte afectiuni care au ca manifestare si insomnia.
Tratarea bolii de baza e prioritara.
Clasificare:
1.Barbiturice exemplu, Fenobarbital, Amobarbital se folosesc rar
datorita efectelor secundare (fenomene neplacute la trezire, pericol de dependenta,
risc vital in supradozare)
2.Benzodiazepine exemplu, Nitrazepam, Lorazepam (Anxiar), Clorazepat
dipotasic (Tranxene) acestea sunt benzodiazepine cu durata scurta de actiune si
pot da dependenta si simptome de sevraj la intrerupere; cele cu durata lunga de
actiune, (ex.Diazepam) dau fenomene de acumulare.
3.Hipnotice non barbiturice non benzodiazepinice Glutetimid,
Cloralhidrat mai rar folosite. In prezent, cele mai folosite hipnotice sunt:
Zolpidem (Stilnox, Sanval) si Zopiclona (Imovane) pentru urmatoarele
considerente: efect rapid , tintesc specific insomnia si au efecte adverse reduse.

B.TRANCHILIZANTE (ANXIOLITICE)

Reprezinta un grup heterogen de psihotrope psiholeptice ce diminueaza in

special anxietatea, avand de asemenea (in functie de substanta activa), efecte
hipnotice, sedative, miorelaxante, anticomitiale. In trecut s-au folosit barbituricele
si meprobamatul. In prezent cele mai folosite sunt benzodiazepinele, care au ca
grup, patru actiuni: anxiolitica, miorelaxanta, anticonvulsivanta si sedativhipnotica. Sunt utilizate atat in tulburarile anxioase acute cat si cronice.

Indicatii de baza ale unor benzodiazepine:

- anxietate, tensiune musculara, agitatie (Diazepam, Alprazolam, Clorazepat)
- atacuri de panica si agorafobie (Alprazolam, Lorazepam, Clonazepam)
- sindrom de abstinenta alcoolica (Lorazepam, Diazepam, Clordiazepoxid)
- status epilepticus, convulsii (Clonazepam, Diazepam)
- akatisie, tasikinezie post-neuroleptica
- potentare a efectului neurolepticelor
- anxietate reactionala in boli psihosomatice
- catatonie

Efecte adverse mai frecvente ale benzodiazepinelor sunt: sedare, slabiciune

motorie, afectarea functionarii intelectuale, sindrom de sevraj la intreruperea
brusca utilizarii (anxietate, insomnie, sensibilitate excesiva la lumina si sunete,
tremor, cefalee, transpiratii, hipertensiune arteriala, tahicardie, dorinta de a lua
medicamentul, convulsii).

Alte anxiolitice (utilizate mai ales in tulburarile anxioase cronice):

- Buspirona (Stresigal, Spitomin) se recomanda in tulburarea anxioasa generalizata
(de electie,dupa unii autori). Nu da dependenta si are efecte secundare minime.
- Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) sunt antidepresive de prima
linie ce controleaza si tulburarile anxioase cronice.
- Bupropion antidepresiv mai putin eficient decat ISRS in tulburarile anxioase.
- Mirtazapina eficienta dar determina efecte sedative marcate.
- IMAO, antidepresivele triciclice si tetraciclice sunt eficiente dar pot determina

efecte adverse severe.

- Beta-blocante Hidroxizin Neuroleptice sedative in doze mici.

C. ANTIPSIHOTICE

Medicatia antipsihotica se foloseste pentru tratarea pe termen scurt si lung a

schizofreniei, tulburarii schizofreniforme, tulburarii schizoafective, tulburarii
delirante, tulburarii psihotice scurte, episoadelor maniacale si tulburarii depresive
majore cu elemente psihotice.

Antipsihoticele se impart in:

- antipsihotice conventionale (neuroleptice) care determina reducerea
tulburarilor psihotice, predominant a simptomelor pozitive (halucinatii, delir,
perturbarea gandirii si agitatia), dar au ca dezavantaj producerea sindromului
extrapiramidal si a unor manifestari neuro-vegetative.
- antipsihotice atipice care determina ameliorarea simptomatologiei
pozitive, negative (retragere sociala, aplatizare afectiva, anhedonie, catatonie),
precum si imbunatatirea afectarii cognitive (distorsiuni perceptuale, deficite de
memorie si atentie); acestea dau foarte rar fenomene extrapiramidale sau diskinezii
tardive si de aceea sunt de preferat. Au ca dezavantaj tendinta de modificare a
formulei sangvine si perturbarile metabolice.

Exemple de antipsihotice:
1. Antipsihotice conventionale (neuroleptice): Haloperidol, Clorpromazina, etc.
5

2. Antipsihotice atipice: Risperidona (Rispolept), Olanzapina (Zyprexa),

Quetiapina (Seroquel), Ziprasidona (Zeldox), Clozapina (Leponex), Sertindole,
Amisulprid (Solian), Aripiprazol (Abilify), etc.
Tratamentul cu antipsihotice se face de obicei pe termen lung (in functie de
afectiune) putand dura luni, ani sau toata viata. Formele de administrare ale
antipsihoticelor sunt urmatoarele: orala toate antipsihoticele, injectabila cu
efect rapid, folosita in urgente (Haloperidol, Zyprexa, Zeldox), forma de depozit
se administreaza o doza la 2-4 saptamani (Fluanxol, Clopixol, Zyprexa,
Rispolept Consta) .
Mentionam ca datorita efectelor adverse specifice fiecarui preparat si
diverselor interactiuni medicamentoase, toate antipsihoticele (de fapt toate
psihotropele) vor fi administrate strict la indicatia medicului psihiatru.

D. ANTIDEPRESIVE

Cu toate ca indicatia principala a antidepresivelor este tratamentul depresiei,

aceste substante si-au mai dovedit utilitatea si in :
- faza depresiva a tulburarii bipolare
- tulburarea obsesiv compulsiva
- tulburarea de panica
- tulburarea de stres posttraumatica
- tulburarile de alimentatie
- fobia sociala
- enurezis
- dureri cronice
Doza optima a unui antidepresiv este cea mai mica doza eficace care da cele
mai putine efecte secundare. Durata tratamentului este initial de 6-12 saptamani.
Cei care raspund la o anumita doza vor continua tratamentul 6-12 luni (in depresia
cronica , 2-3 ani) pentru a scadea riscul recaderii.

Clase de antidepresive:
1. Antidepresive triciclice: Imipramina, Amitriptilina, Doxepina au ca indicatie
principala depresia majora, iar, Clomipramina este foarte eficace in tulburarea
obsesiv-compulsiva. Superioritatea acestor antidepresive fata de antidepresivele
noi se manifesta in cazurile de episoade depresive melancolice. Antidepresivele
triciclice sunt mai putin recomandate din cauza efectelor adverse(sedare, hipote
nsiune ortostatica, tulburari urinare, constipatie, etc.)
2. Antidepresive tetraciclice: Maprotilina si Mianserina sunt mai bine tolerate si
uneori au o eficacitate antidepresiva mai mare decat triciclicele.
3. Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): Fluoxetina (Prozac),
Fluvoxamina (Fevarin), Sertralina (Zoloft), Paroxetina (Seroxat), Citalopram
(Cipramil), Escitalopram (Cipralex) sunt cele mai utilizate in prezent, cel putin la
fel de eficace ca si antidepresivele triciclice, dar cu mai putine efecte adverse.
4. Inhibitorii de monoaminoxidaza (IMAO) sunt eficienti dar rar utilizati de
psihiatri din cauza precautiilor dietetice (pot determina hipertensiune arteriala) si
interactiunilor medicamentoase daunatoare.
- Mirtazapina (Remeron) este eficienta in depresia severa
- Venlafaxina (Efectin) este eficienta in tratamentul depresiei severe cu elemente
melancolice si are debut rapid al actiunii
- Bupropion (Wellbutrin) este un tratament de prima linie in depresie si incetarea
fumatului
- Trazodona (Trittico) ,indicata in depresia majora, e benefica in corectarea
insomniei si scaderea precoce a anxietatii.

Medicamente psihotrope sau psihofarmacologice

Termenul de psihotrop desemneaza, in sens cel mai cuprinzator, orice

substanta naturala sau de sinteza care modifica intr-un mod oarecare activitatea
7

psihicului si comportamentului uman. Substante psihotrope actioneaza direct sau

indirect asupra sistemului nervos central, influentand selective sau global functiile
psihice si procesele mentale si emotionale.
Medicamentel psihofarmacologice se clasifica in urmatoarele grupe
principale:

Medicamente neuroleptice (psihonaleptice, tranchilizante majore);

Medicamente tranchilizante;
Medicamente antidepresive (timoleptice si timoanaleptice);
Medicamente psihostimulante (energizante);

Medicamente neuroleptice

Medicament activ asupra psihismului.

Neurolepticele sunt prescrise n caz de psihoz (schizofrenie i psihoz
maniacodepresiv), de depresiune cu agitaie, de confuzie mintal, de delir, de
anxietate, de agitaie prin dereglare psihologic.
Alte indicaii sunt insomnia, tusea, vrsturile, sughiurile rebele, durerile
intense, pregtirea pentru anestezie.
Neurolepticele sunt contraindicate n caz de alergie la produsul activ si este
periculos s fie combinate cu alcool.
Efectele secundare sunt de ordin neuropsihic (somnolen, necoordonare a
micrilor, sindorm parkinsonian), neurovegetativ (hipotensiune arterial,
uscciune a gurii, constipaie, retenie de urin) sau hormonal (luare n greutate,
impoten, frigiditate,oprire a fluxului menstrual).
Medicamentele din aceasta grupa au effect sedative sau depresiv asupra
psihicului si apartin, din punct de vedere chimic, urmatoarelor clase:
Alcaloizi din Rauwolfia;
8

 Medicamente fenotiazinice;
Derivati de butirofenona;
Derivati de tioxauten;
Medicamentele neuroleptice utilizate in tratamentul psihozelor majore
inclusive schizophrenia nu vindeca boala ci amelioreaza foarte mult simptomele
ei, favorizand refacerea generala a organismului.

Alcaloizi din Rauwolfia

Iarba sarpelui (Rauwolfia serpentina)

Arbust cu inaltimea de 1-1,5 m, ce face parte din familia Apocynaceae. Se
intalneste in India, Bengal, Uttar Pradesh, Sri Lanka, Burma si Jawa.
Frunzele sunt curbate, de culoare verde, cu lungimea de 7-15 cm si latimea
de 5-6 cm.
Florile au petalele de culoare alba sau roz si pedunculul rosu inchis. Fructele
sunt niste drupe mici, rotunde, capatand culoarea violet inchis atunci cand se coc.
Radacinile cu lungimea de aproximativ 40 cm si diametrul de 2 cm sunt
cenusii si dure atunci cand sunt uscate.
In scopuri terapeutice se folosesc radacina si rizomul plantei.

PRINCIPALII CONSTITUENTI

Radacina si rizomul plantei contin aproximativ 20 de alcaloizi, printre care

cei mai cunoscuti sunt rezerpina (principalul alcaloid al plantei), serpentina,
yohimbina, tebaina, papaverina, rescinamina, ajmalicina, ajmalina, ajmalinina, etc.
9

RECOMANDARI TERAPEUTICE

Rezerpina este folosita in principal in boala hipertonica. Efectul maxim se

observa in stadiile incipiennte ale afectiunii cu absenta schimbarilor organice ale
sistemului cardiovascular. Efectul hipotensiv se pastreaza destul de mult timp dupa
intreruperea administrarii.
De asemenea, rezerpina se recomanda in formele usoare ale insuficientei
cardiace cu tahicardie, in hipersimpaticotonie, tireotoxicoza, toxicoze tardive ale
sarcinii.
In doze mici, rezerpina nu prezinta efecte adverse. In cazul supradozajului si
sensibilitatii crescute pot sa apara: hiperemia mucoasei oculare, eruptii cutanate,
dureri gastrice, greata, varsaturi, bradicardie, slabiciune, ameteala, dispnee.
Este contraindicata in afectiuni cardiovasculare severe cu insuficienta
circulatorie si bradicardie accentuata, scleroza coronariana si scleroza vaselor
craniene, nefroscleroza, ulcer gastric si duodenal.
Ajmalina scade moderat tensiunea arteriala si intensifica usor circulatia
coronariana. Prezinta, de asemenea, proprietati antiaritmice. Scade excitabilitatea
miocardului, incetineste conductibilitatea atrioventriculara si cea intraventriculara.
Preparatele din Iarba sarpelui sunt de asemenea utilizate in afectiuni
gastrointestinale, precum anorexia, dispepsia, dureri abdominale, paraziti
intestinali. Ele sunt eficiente in febra asociata cu delir sau agitatie. Reduc stresul
mental, cefaleea, si induc un somn linistit.
Iarba sarpelui este un stimulant uterin, fiind utila in dismenoree si travaliu,
intensificand contractiile uterine.
Unele proprietati farmacologice ale radacinilor de Rauwolfia au fost cunoscute din
antichitate, dar studiul sistemic al proprietatilor psihotrope a fost initiat in
domeniul al 6-lea al secolului nostrum. Astazi se cunosc aproape 100 de specii din
genul Rauwolfia, din care se extrag produse cu actiune psihotropa. Principiul
alkaloid din specia Rauwolfia serpentine este Reserpina cunoscuta in tara si sub
10

denumirea de Raunervil. Alaturi de rezerprina se gasescinca doi alcaloizi deosebit

de interesanti pentru terapeutica si anume: deser-pidina si Rescinamina.

Toti derivati se obtine prin extratie in methanol si apoi separe prin

cromatografile pe coloana.

Medicamente fenotiazinice

Generalitati
Fenotiazina este o substanta cristalina, colorata in galben verzui pana la
verde cenusiu, cu miros slab caracteristic, fara gust. Se topeste la 180-185 grade.
Este practice insolubila in apa, solubila in alcool, eter, cloroform, acetona. Se
11

intrebuinteaza in special in medicina veterinara ca antihelmintic si insecticid. Se

mai poate folosi si ca antiseptic urinar. In schimb este o substanta de la care deriva
o serie de medicamente importante, cu actiune neuropsihica (derivatii
fenotiazinici)
Derivatii fenotiazinici (neurolepticele)
Neurolepticele constituie o clasa farmacoterapeutica a carei caracteristica majora
consta in geneza efectelor antipsihotice. Utilizarea lor clinica a permis obtinerea
unor succese remarcabile in terapia afectiunilor psihice. Neurolepticele au utilizari
si in alte domenii ale terapiei, respective in medicina interna, neurology,
anesteziologie.
Din punct de vedere structural neurolepticele se pot clasa in :
-Fenotiazine;
-Tioxanteni;
-Sutirofenone;
-Indoli;
-Dibenioxazepine;
Prima fenotiazina neuroleptica a fost clorpromazina, sintetizata in Franta in
1950 si folosita in terapia psihiatrica din 1952. Cu acest medicament a inceput era
terapiei moderne antipsihotice. In functie de natura catenei atasate nucleului
fenotiazinic ele se pot clasifica in:
Compusi cu catena aminoalchilica:
-promazina (Romtiazin)
-clorpromazina (Clordelazin, Largactil, Plegomazin)
-triflupromazina (Vesprim)
-levomepromazina (Nozinan)
compusi cu catena laterala piperidinica:
-tioridazina (Melleril)
-periciazina (Neuleptil)
- mesoridazina (Serentil)
-piperacetazina (Quide)
Compusi cu catena laterala piperazinica

12

- trifluoperazina (Stelazine)
- tioproperazina (Mjeptil)
- acetofenazina (Tindal)
- perfenazina (Trilafon)
- proclorperazina (Emetiral)
- flufenazina (Prolixin)
- carfenazina (Proketazine)
Se stie ca fenotiazinele neuroleptice blocheaza o serie de receptori
farmacologici, si in primul rand pe cei dopaminergici ( dar si a adrenergici ,
serotoninergici, colinergici etc.)
Toxicocinetica - dupa absorbtie fenotiazinele difuzeaza repede in toate
tesuturile. Biotransformarea are loc rapid si intens la nivelul sisitemului triciclic cu
formarea sulfoxizilor si a metabolitilor fenolici. Unii metaboliti sunt activi
biologici si altii inactivi. Se elimina rapid pe cale renala. Eliminarea este
diferentiata in functie de derivat. Trec bariera placentara.
Simptomatologia - intoxicatie acuta se manifesta prin tulburarinervoase
(somnolenta ataxie tremuraturi, contractii musculare, mai rar convulsii urmate de
coma) abolirea reflexelor si hipotermie, mioza, tulburari respiratorii,
cardiocirculatorii.
Tratament - se efectueaza spalaturi stomacale sau se provoaca voma. Se
administreaza purgative (ulei de ricin) Epurarea renala se face prin diureza fortata.
De asemenea se combat convulsiile si starea de agitatie, precum si insuficienta
respiratory si circulatory acuta.
Identificare
Se face pe corp delict, voma, spalatura stomacala prin extractie cloroformica
alcalina O sol. alcoolica de fenotiazina la tratare cu 10 picaturi apa de brom si
agitare se coloreaza intens in rosu.La tratare cu o picatura de clorura ferica, solutia
alcoolica de fenotiazina se coloreaza intens in verde.
Reziduul de la extractia alcalina se trateaza cu o picatura de acid azotic
fumans, apare o coloratie rosie. Amestecul se dilueaza cu 50 ml apa apare o
tulbureala. La 1 ml din aceasta solutie se adauga 1 ml solutie sulfat feros, 1 ml acid
clorhidric diluat si 0.10 grame pulbere de zinc, incalzind amestecul la fierbere.
Apare o coloratie violeta.
13

Toxicitate
Actiunea ei antihelmintica nu este insa suficient de puternica pentru a justifica
utilizarea ei, avand in vedere riscurile de intoxicatie la care expune. Actiunea ei
toxica se bazeaza pe trcerea de la fenotiazina la fenotiazona care este de 10 ori mai
toxica.
Are o actiune toxica asupra globulelor rosii provocand o anemie hemolitica.
Cauzeaza o fotosensibilizare a pielii.
S-a stabilit ca susceptibilitatea animalelor la intoxicatie descreste in ordinea: cal,
porc, rumegatoare mari, rumegatoare mici, pasari.
Cal: adultul se intoxica cu doze de peste 50grame, iar calul tanar cu doze de peste
30 grame
Porcul: susceptibil la intoxicatie, frecvent tineretul porcin si cei cu antecedente de
enterita sunt foarte sensibili.
Rumegatoarele mari: sunt mai expuse la intoxicatie daca sunt intens parazitate,
anemice.
Rumegatoarele mici: sunt cele mai rezistente la intoxicatie, in special caprele, la
care doze mari de fenotiazina nu au avut efecte nedorite nici asupra mamelor
tratate nici asupra iezilor.
Anatomopatologic
In intoxicatii cu fenotiazina, se vor gasi leziuni renale si hepatice. Aceste
intoxicatii sunt accidentale sau de origine medicamentoasa (intoleranta la
medicament)

Simptomatologie
Administrarea fenotiazinei este urmata deseori de greturi varsaturi,
epigastralgii, colici abdominale, diaree.
Odata cu introducerea in terapeutica, in anul 1953, a primului derivat de
fenotiazina-clorprmazina s-a deschis o noua era in tratamentul afectiunilor psihice,
era compatibila, in anumite limite, cu introducerea antibioticelor in terapia bolilor
14

infectioase. Este sufficient sa amintim doar ca 60 milioane de bolnavi, perioada in

care numarul de publicatii despre clorfenotiazinelor se inregistreaza si in present
un ritm intens de cercetare. Structura generala a medicamentelor fenotiazidice .
In functie de natura radicalilor R1 si R2 medicamentele fenotiazidice se pot
grupa astfel: derivati aminoalchilici, piperazinil alchilici, piperidilalchilici;ultimii
sunt studiati intens in present.
Tehnologia de obtinere a medicamentelorfenotiazidice include urmatoarele
faze: obtinerea ciclului fenotiazidice substituit sau nesubstituit, obtinerea catenie
laterale de cloralchidimetilamina si condensarea acsetora componentele urmata de
purificare si conditionare.

Clordelazina-[Clorpromazina, Plegomazin, 2-clor-10-(3dimetilaminapropil)fenotiazina] este luata drept termen de comparative pentru celelante
medicamente fenotiazidice. Este utilizata in tratarea psihozelor psihonevrozelor si
a alcoolismului. Baza libera fierbe la 200-208C/0,8 mmHg, iar clorhidratul are
punctual de topire la temperature de 177-178C. Clorhidratul de clorpromazina
prezinta trei forme polimorfe. Forma I este stabile la temperatura normal si la
incalzirea intre 147-201C, iar forma polimorfa II, ce se prezinta sub forma de
cristale triciclice obtinute prin evaporare lenta a unei solutii de pentacloetan, este
stabile intre 77-147C. Forma polimorfa III se prezinat ca o masa de cristale
monociclice stabile sub 77C. Clordelazina se poate obtine si sub forma de sare
malice din baza libera si acidul maleic.
Condensarea 2-clorfenotiazinei cu dimetilaminoclorpropan se realizeaza in
mediul de xilen la temperature de fierbere a acestuia si in prezenta amidurii de
sodiu. In reactor se incarca 2-clorfenotiazina, xilen si amidura de sodiu: se
incalzeste la 80-90C si se mentine la aceasta temperature pin ace inceteaza
degajarea de ammoniac. Dupa aceasta se adauga aminopropilclorula si se ridica
temperature la reflux timp de 3 ore. Raportul molar intre reactanti este de 1:1:1, iar
cantitatea de xilen se ia in raport molar fata de fenotiazina de 4:1.
Dupa terminarea reactiei masa se raceste si se adauga apa acidulate cu acid
clorhidric, cand se separa doua straturi:

Stratul organic format din xilen, care se distila si se recircula;

Stratul apos in care se gaseste si clordelazina sub forma de clorhidrat. Dupa
separarea stratului Solutia apoasa se alcalinizeaza cu NH3 pana la pH 8,
cand are loc eliberarea clordelazinei baza care se extrage in eter. Solutia
eterica se usuca si se supune distilarii la presiune normal, apoi la un vid de
15

0,8 mmHg, cind distilata 206-208C. clordelazina baza separate se dizolva

din nou eter si se trateaza cu acid maleic pentru separarea clordelazinei
maleat produs pur.
Pentru obtinerea derivatilor piperazinil si piperidilalchilici se utilizeaza acelasi
tehnologie, dar fenotiazina sodica, obtinuta ca si mai sus se trateaza in prima
treapta cu 1-brom-3-clorpropan, iar in trapta a doua in prezenta de trietilamina
sau piridina, se trateaza cu derivati de piperazina sau piperidina. Condensarea
clorpropifenotiazinelor cu component aminica are loc tot in xilen, la fierbere
timp de 3-5 ore.
Separarea produselor se face prin acidulare, extractive, distilare, salifiere. Trebuie
mentionat faptul ca fenotiazina sodica poate fi obtinuta si cu NaOH solid, prin
distilarea apei sub forma de azeotrop cu xilen.

16

17