Agresivitatea copilului

Copiii fac fata unor situatii familiale si scolare tensionate prin comportamente agresive. Agresivitatea lor
poate fi o modalitate de a atrage atentia sau poate fi o simpla provocare. Uneori copiii folosesc
comportamentele agresive pentru a castiga o identitate proprie, alteori se simt pur si simplu neglijati.

Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la deficiente in modalitatile de rezolvare a
situatiei conflictuale.

Copiii agresivi traiesc intr-un mediu social caracterizat prin conflicte

In general, copiii agresivi traiesc intr-un mediu social caracterizat prin conflicte, neglijare si abuz, dar de
multe ori agresivitatea copiilor este cauza conflictelor in familie.

Agresivitatea copilului se poate manifesta inca din perioada de sugar, cand acesta isi manifesta furia (in
special baietelul), continuand cu copilaria mica, in care apar conflicte in special intre copiii de acelasi sex,
apoi cu varsta scolara, cand baietii prefera agresivitatea fizica, iar fetele agresivitatea indirecta.

Comportamentul agresiv al copilului poate avea ca scop obtinerea unui beneficiu sau poate fi afectiv
(impulsiv, neplanificat).

Agresivitatea copilului este motivata de frica

De multe ori, insa, agresivitatea copilului este motivata de frica si se amplifica prin crize de furie si
nesiguranta. Copiii din acesta categorie nu au incredere in ceilalti , se simt amenintati si incearca sa-si
reduca furia printr-un comportament agresiv de preventie caracterizat prin izbucniri de furie . Ei asteapta o
recunoastere sociala exagerata si sunt foarte sensibili la amenintari , incercand sa castige respect cu ajutorul
agresivitatii. Cand copiii agresivi obtin respect si supunere de la ceilalti copii, agresivitatea lor se intareste si
se manifesta in tot mai multe ocazii.

Metodele educative nepotrivite utilizate de parinti , caracterizate prin amenintari vagi si inconsecventa
intaresc agresivitatea copilului.Deasemenea, statusul social scazut al familiei constituie un factor de risc, fiind
asociat cu competente sociale deficitare si un comportament de disciplinare problematic. Conflictele
conjugale pot determina o crestere a stresului familial si duc la respingerea copilului de catre parinti.

Parintii trebuie sa ia masuri impotriva comportamentului agresiv al

copilului
Cand comportamentul agresiv al copilului apare in copilaria timpurie ,parintii trebuie sa ia masuri preventive
si terapeutice de corectare a acestuia, in caz contrar copilului ii vor lipsi mai tarziu abilitatile socialemotionale cu ajutorul carora sa construiasca relatii si sa se integreze in grup.
Specialistii considera ca in aceasta situatie este necesara o consiliere a parintilor si a familiei, stiut fiind ca
agresivitatea copilului este conditionata de mediul in care traieste. In cadrul acestei consilieri parintii invata
sa-i faciliteze copilului un comportament nou, mai putin agresiv, iar pe de alta parte copilul este abordat ca si
individualitate.Cand copilului nu ii este acordata atentia necesara la primele semne ale agresivitatii ,el poate
fi respins de cei de aceeasi varsta cu el si se poate simti izolat social, avand in acelasi timp si esecuri scolare.
Astfel, el isi cauta sustinerea printre copiii care prezinta aceleasi manifestari problematice ca si el, il accepta
si- i intaresc si mai mult agresivitatea , intrand intr-un cerc vicios din care cu greu mai poate iesi.

Exist n prezent multe plngeri n legtur cu agresivitatea copiiilor. Sunt oare copiii notri mai agresivi dect
generaiile anterioare, exist cauze actuale care determin aceste manifestri violente?
Chiar de la nceput, e bine s facem o difereniere ntre agresivitate, care este caracteristic i indispensabil vieii
(animale i umane) i violen ca manifestare exterioar a ei n alte situaii dect cele n care este ameninat
individul. Aadar, acceptm cu uurin aprarea de pericole externe, indiferent de forma pe care o mbrac dar ne
sperie manifestrile violente crora nu le gsim imediat un motiv. Aa ajung prinii, educatorii, profesorii s se
plng de violena copiilor, fie ea fizic sau verbal: copiii care se bat, njur sau scuip, copiii care chinuie
animalele, copiii care ip sau se tvlesc pe jos, cei care amenin sau blesteam i, nu n ultimul rnd, cei care se
auto-agreseaz. Bineneles c fiecare dintre noi are anumite limite n care tolereaz violena. Este ceea ce W. Bion
a numit coninere. Ct din agresivitatea copilului poate fi coninut de ctre prini? Unii susin c toi copiii se bat
i nu este nimic ru n asta, alii intr n panic atunci cnd i aud copilul ipnd, alii consider c astzi copiii sunt
mai ri dect inainte.
Pentru fiecare dintre aceste manifestri exist explicaii mai simple sau mai complexe; de exemplu, copilul a vzut
scene violente i le imit, alii au fost violeni cu ei, societatea n care trim cultiv violena, copilului i s-au tolerat
toate capriciile pn cnd frustrrile au devenit inevitabile i atunci el a rspuns agresiv sau, dimpotriv, copilul a
fost tratat prea sever i violena lui este o form de rzbunare. Dar dincolo de toate ipotezele, rmn ntrebrile:
Ce facem?", Cum reacionm?", Ct de eficient este pedeapsa?", Dar recompensa?".
Considernd acest comportament violent ca un simptom, avem dou variante. Prima este ncercarea de a-l nltura,
mergnd de la metode banale: Nu e frumos, e ruine s! pn la complicate metode comportamentale. Aceste
ncercri sunt n mare parte zadarnice, fie nu se schimb nimic, fie comportamentul se agraveaz, fie dispare acest
simpto dar apare altul. A doua este ncercarea mult mai dificil de a nelege ce nseamn comportamentul violent
i care sunt cauzele lui. Acesta este demerscul psihanalitic, care cere mult timp si mult efort dar care este
ncununat de succes. Psihanaliza copilului i formele de psihoterapie psihanalitic au suferit multe transformri de-a
lungul timpului dar se bazeaz pe acelai principiu: A DA COPILULUI POSIBILITATEA S SE EXPRIME PRIN CUVNT,
DESEN, MODELAJ SAU JOC.
Dar adesea prinii nu pot face asta. Este greu s supori agresivitatea ba chiar s stimulezi exprimarea ei, chiar i

cu scopul nobil de a ajuta copilul s se elibereze de ea. i de ce s nu vorbim i despre vinovie? Pe care copilul o
triete puternic dup manifestrile sale violente i efectele lor. Cum s deculpabilizezi propriul copil sau elev
spunndu-i: Nu-i nimic dac ai njurat!, Foarte bine c ai btut cinele, o merita!. Astfel c ajungem s ne dm
seama ct de dificil este abordarea manifestrilor agresive i c, de multe ori, n ncercarea de a remedia situaia
nu reuim dect s-o nrutaim. Cci sursele violenei nu sunt ntotdeauna contiente sau acceptabile. Ne este greu
s recunoatem c am fost violeni cu copilul sau s facem legatura ntre certurile din familie i comportamentul
sadic al copilului fa de animale. E mai uor s spunem: Copiii sunt violeni pentru c asta vd la televizor. i
poate c este adevrat ntr-o anumit msur dar nu este doar att. E ca i cum am vedea doar partea iceberg-ului
care este deasupra apei. Sub nivelul apei, n profunzime exist mult mai mult. Doar ca aceea nu este o parte
vizibil. i ajungem astfel s spunem c baza pentru un studiu al agresiunii propriu-zis trebui s fie un studiu al
rdcinilor inteniei agresive. Acolo n profunzime putem gsi cauze nebnuite. De exemplu frica. Cine se gndete
c ea te-ar putea face violent? i totui cu toii tim c cea mai bun aprare este atacul. Iat am descoperit c
violena este uneori o form de aprare!
Ideal este ca aceste cauze s fie descoperite de subiectul nsui. Nu psihologul, medicul, printele sau profesorul s
fie cei care caut ci chiar copilul sau adolescentul, bineneles ajutat. Pentru c el este autorul manifestrii
respective i doar n psihicul lui putem gsi sursa ei. n psihanaliz, este ajutat s regreseze pn acolo i s
retriasc situaia traumatic pentru care atunci nu a avut un rspuns adaptativ, s-i reia apoi creterea afectiv i
s reconstruiasc drumul pn n prezent fr a mai avea nevoie de comportamentul violent. S fac fa situaiilor
i persoanelor ntlnite, s nu-i ascund gndurile i tririle afective n spatele pumnului sau njurturii. S-i
regseasc modul uman, verbal de a reaciona. S poat spune ce simte, ce nu-i place, ce ar vrea s schimbe deci
S PUN N CUVNT CEEA CE PN ATUNCI PUNEA N ACT VIOLENT.