_ AUREL SARA MIHAI BENTEA ALIMENTATIA ANIMALELOR RISOPRINT Cluj-Napoca + 2044AUREL SARA MIHAI BENTEA ALIMENTATIA ANIMALELOR Editura RISOPRINT Cluj-Napoca * 2011Tpmusoveca sone pean Referenti stiintifici ai lucrarii: | pancit tetratt BRASLA Pan © 2011 RISOPRINT Toate drepturile rezervate autorilor & Edituri Pes opr Editura RISOPRINT este recunoscuta de C.N.C.S.1.S. (Consiliul National al Cercetiirii Stiintifice din Inviydméntul Superior). Pagina web a CNCSIS: www.encsis.ro is Toate drepturile rezervate. Tipdrit in Romania, Nicio parte din aceasti lucrare nu poate fi reprodusi sub nicio forma, prin niciun mijloc mecanie sau electronic, sau stocat’ intr-o baz’ de date Prd acordul prealabil, in seris, al autorului. All rights reserved. Printed in Romania. No part of this publication may be reproduced or distributed in any form or by any means, or stored ina data base or retrieval system, without the rior written permission of the author. Ces Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei SARA, AUREL Alimentatia animalelor / Aurel Sara, Mihai Bentea. - Chay Nepoee : Risoprint, 2011 ibliogr. ISBN 978-973-53-0524-6 | I. Bentea, Mihai 636.084 Editor: GHEORGHE POP Consilier editorial: MIRCEA DRAGAN Design coperté: PETRU DRAGAN Prof. univ. dr. DAN DRANCEANU Universitatea de Stiinje Agricole si Medicind Veterinard a Banatului Timisoara Prof. univ, dr. MIRCEA POP Universitatea de Stiinte Agricole si Medicind Veterinard Iasi Tiparul executat la: S.C. ROPRINT®S.R.L. os 400 188 Cluj-Napoca + Str. Cernavoda nr. 5-9 Tel./Fax: 0264-59065] + roprint@roprint.ro | Pes 430 315 Baia Mare « Piata Revolutiei nr. 5/1 Tel./Fax: 0262-212290 £72164 48a)CUPRINS INTRODU RE CAPITOLULIE CERINTELE NUTRITIONALE LA ANIMALE 1.1, NORMA SIRATIA DE HRANA .. : 1.2, CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU INTRETINEREA FUNC LOR VITALE.... 11 1.2.1, Cerinfele de energie 1.2.2. Cerintele de proteina.. 1.2.3. Cerintele de substante minerale 1.2.4, Cerinfele de vitamine . 1.3.CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU ANIMALELE DE REPRODU 1.3.1, Influenta alimentatiei asupra funetiei de reproduetie 13.1.1 Influenta alimentatici asupra reproductiei la femele sa... ab 1.3.1.2. Influenta alimentafier asupra reproducfiei la masculi. staat 19 1.3.2. Cerintele pentru femelele de reproductie 1.3.3. Ceringele pentru reproducitorii masculi ‘ 2 1.4, CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU CRESTERE $1 INGRASARE 1.4.1, Influenfa alimentatiei asupra cresterii gi dez volta 1.4.2, Cerintele pentru crestere si ingrasare 1.5. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA DE LAPTE 1.5.1. Influenta alimentatiei asupra productici de Tete 1.5.2. Cerinfele pentru productia de lapte wes... NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA DE OUA. 1.6. CERINTE 33 1.6.1, Influenta alimentatiei asupra productiei de oud. 33 1.6.2. Cerinjele pentru productia de ow’ 234 1.7. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU, PRODUCTIA DELAY 37 1.7.1. Influenta alimentatiei asupra productiei de lana 37 7.2. Cerinfele pentru productia de land . oF 1.8. CERINTELE DE APA LA ANIMALE. cesses 238 CAPITOLUL 1 ALIMENTATIA TAURINELOR .... 2.1. PARTICULARITATI DE DIGESTIE $I VALORIFICARE A HRANEI LA TAURINE...42 2.2, INFLUENTA STRUCTURII RATIEI ASUPRA DIGESTIE] RUMENAL! PRODUCTIEI LA TAURINE aise es staan 2.3. ALIMENTATIA VACILOR DE LAPTE.....0. 7 7 aeransemaeseesnnesns 47 2.3.2. Alimentatia vacilor in lactatie............ iatisinaicrnemircareceas AD 2.3.2.1, Stabilivea cerintelor muritionale $i a ratiel de hrand 49 2.3.2.2. Alimentatia vacilor in lactagie in timpul iernii, st 33 2.3. Alimentatia vacilor in lactatie in timpul verii ‘ 63 2.3.3. Alimentatia vacilor in gestatie avansata (repaus mamar). 64 2.3.4. Rolie metabolice gi nutritionale la Vati...... 67 2.4. ALIMENTATIA TAURILOR DE REPRODUCTIE eee 682.5, ALIMENTATIA VITEILOR IN PERIOADA DE ALAPTARE ‘tile digestiei si alimentaliei vielen 2.5.2. Specificul alimentatiei viteilor.. ie neee 2.6, ALIMENTATIA TINERETULUI TAURIN DE REPRODUCTIE DE LA 6-24 LUNI.....79 2.7. ALIMENTA TIA TAURINELOR SUPUSE INGRASARI . Principii in alimentatia taurinelor supuse ingrasari a . 2.7.2. Alimentatia tineretului taurin supus ingrésttii de tip intensiv....... 86 2.7.3 Alimentafia tineretului taurin supus ingragarii de tip semiintensiv........ serene BT 2.7.4, Alimentatia taurinelor supuse ingriyarii de tip extensiv... 2.7.5. Reconditionarea taurinelor adulte.. | CAPITOLUL IIT ALIMENTATIA OVINELOR.. 3.1. PARTICULARITATI DE DIGESTIE SI VALORIFICARE A HRANEI LA OVINE, 3.2, ALIMENTATIA BERBECILOR DE REPRODUTIE.... 3.3. ALIMENTATIA OILOR MAME .. er 3.3.1, Alimentatia oilor in perioada de pregatire pentra mont si mon sevnrsssscss VOB 3.3.2. Alimentatia oilor in gestatic. .- sonatas IO 3.333. Alimentafia oilor in lactatie ies A103 3.4, ALIMENTATIA TINERETULUI OVIN DE RE! PRODUCTIB : 105 3.4.1, Alimentatie mieilor in perioada de alfptare 105 3.42, Alimentajia mivilor intircat i a tinerotului de reproducte. 109 3.5, ALIMENTA'TIA OVINELOR SUPUSE INGRASARIL sO 3.5.1, Alimentatia tineretului ovin supus ingrasérii 110 3.5.2. Alimentatia ovinelor adulte reformate ... 114 CAPITOLUL IV ALIMENTATIA CAPRINELOR....... 4.1, ALIMENTATIA TAPILOR DE REPRODU 4.2. ALIMENTATIA CAPRELOR ADULTE. 4.3. ALIMENTATIA IFZILOR $I. A TINERETULUI CAPRIN CAPITOLUL V ALIMENTATIA CABALINELOR.. 5.1. PARTICULARITATI DE DIGESTIE $1 VALORIFICARE, AHRANEILA CABALINE .... : ssannacsnoaaee AR 5,2. ALIMENTATIA ARMASARILOR DE REPRODUCTIE soos snnsnosnsnsn 122 5.3. ALIMENTATIA IEPELOR DE REPRODUCTIE. 126 5.4. Alimentatia tineretului cabalin.. 130 5.4.1, Alimentatia manjilor in perioada de alaptare 130 3.4.2. Alimentatia tineretului cabalin intarcat.. 132 5.5. ALIMENTATIA CAILOR DE TRACTIUNE 133CAPITOLUL VI ALIMENTATIA PORCINELOR 135 6.1, PARTICULARITATI DE DIGESTIE $1 VALOR A HRANEI LA PORCINE . 135 62. ALIMENTATIA VIERILOR DE REPRODUCTIE 136 6.3. ALIMENTATIA SCROAFELOR DE REPRODUCTIE 140 64. ALIMENTATIA TINERETULUI PORCIN, 151 6.4.1, Alimentatia purceilor in perioada de altiptare... 154 6.4.2. Alimentatia purceilor in¥8tCali cnn 158 6.4.3, Alimentatia tineretului porcin de reproductie “ 160 6.5. ALIMENTATIA PORCINELOR SUPUSE INGRASARI..... 163 6.5.1, Alimentatia tineretul porcin supus la ingedsarea timpurie peutru came coon 164 6.5.2. Alimentatia tineretului porcin supus la ingrasarea timpurie pentru bacon 168 6.5.3. Alimentatia porcinelor supuse la ingrsarea mixt& = 170 6.5.4, Alimentalia porcinelor supuse Is ingriyarea pentru grisime .. 170 CAPITOLUL VIL ALIMENTATIA PASARILOR 7.1. PARTICULARITATI DE DIC $ 7.2. ALIMENTATIA GAINILOR OUATOARE. . 73. ALIMENTATIA PUILOR DE GAINA $I TINERBTULUI DE INLOCUIRE 182 7.4, ALIMENTATIA PUILOR DE CARNE. : 3 7.5. ALIMENTATIA CURCILOR ADULTE, PUILOR $1 TINERETULUL DE CURCA.....194 7.6. ALIMENTATIA PALMIPEDELOR jeer 6.1. Alimentatia gastelor adulte, bobocilor si tineretului de pascal 200 7.6.2. Alimentatia rafelor adulte, bobocilor si a tineretului de rata. 7.7. ALIMENTATIA STRUTILOR 7.8. ALIMENTATIA PREPELITELOR CAPITOLUL VIM ALIMENTATIA IEPURILOR.... 8.1. PARTICULARITATI DE DIGESTIE $1 VALORIFICARE A HRANEI LA TEPURI. 8.2. ALIMENTATIA IEPURILOR CRESCUTI IN SISTEM EXTENSIV 8.3. ALIMENTATIA IEPURILOR CRESCUTI IN SISTEM INTENSIV.. CAPITOLUL IX ALIMENTATIA ORGANISMELOR ACVATICE 232 9.1, ALIMENTATIA PESTILOR..... 2 232 9.1.1 Particularitati de digestie si valorificare a substanfelor nutritive la pesti 232 9.1.2, Factori care influenfeaza ingestia voluntara la pesti raed 9.1.3, Nutreturile utilizate in hrana pestilor 236 9.1 nditvi furajer oles tn alimenlalfe pestle. 238 9.1.5. Factorii antinutritionali din nutrefurile destinate pestilor on 243 9.1,6.Alimentatia crapului... 245 9.1.6.1 Alimentatia alevinilor si putenulué de crap : 246 9.1.6.2, Alimentatia crapului de consum si a reproducdtarilor 2489.1.7.Alimentatia pastr3vuhut 4.17 1. Alimeniatia alevinilor si puietubui de pasirdy. 9.1.7.2 Alimentatia pastrdvului de consum si a reproduestorilor 9.1.8.Alimentatia pestilor rpitori 9.1.9 Alimentajia sturionilor (cega)....... 9.2. ALIMENTATIA RACULUI ... 9.3. ALIMENTATIA BROASTELOR.. 250 won BST 259 ANEXE BIBLIOGRAFIEINTRODUCERE Termenii de nutritie si alimentatie sunt frecvent asociati desi sunt doua notiuni distincte. Nutrifia studiaza problemele teoretice de baz’: ansamblul schimburilor nutritive intre organism si mediul in care traieste animalul, aportul de substante nutritive, cerintele in nutrient, utilizarea lor si eliminarea metabolitilor. Alimentatia se ocupa de traducerea in practic’ a aspectelor teoretice studiate de nutrifie, Ea studiaza nutreturile pe care le consuma animalele, stabileste valoarea nutritiya a acestora, le combina in anumite proportii, alc&tuind ratii care s& satisfac cerintele reale de hrand ale animalelor aflate in diferite stiri fiziologice. Exteriorizarea potentialului genetic ai animalelor este determinata de o serie de factori externi (de mediu sau tehnologici) dintre care alimentatia are un rol principal Prin alimentatia rationala se asigura o hrana completa din punct de vedere al continutului in nutrienti, in fanetie de particularititile morfoproductive si starii fiziologice la un moment dat a animalelor. Intotdeauna o alimentatie rationala, bine echilibrat in nutrienti asigura o stare buna de intretinere a animalelor si o productie ridicat’. Alimentatia influenteaz’ direct, nu numai nivelul productiilor animale dar si desfagurarea normal a functiei de reproductie, procesele de cregtere gi dezvoltare, starea de siinitate a animalelor precum si eficienja economic Studiul alimentatiei animalelor este o stiinté aflata in progres, fiind impusi de necesitatea de a contribui la dezvoltarea zootehniei si prin aceasta la asigurarea unot produse animaliere de calitate pentru om. Alimentatia animalelor reprezinté o disciplini obligatorie din planul de invatimant al faculttilor de Zootehnie (Specializirile Zootehnie si Piscicultura), Agricultura i Medicini Veterinari, avénd o contributie insemnati in formarea specialistilor din domeniul cresterii animalelor si a pestilor. Prin elaborarea cartii “Alimentatia animalelor”, autorii au urmérit si prezinte un material informativ cat mai concis si actualizat din domeniul alimentatiei animalelor si a organismelor acvatice (pestilor, racului, broastelor) in concordanta cu cerintele fiziologice ale diferitelor tipuri de animale. Prin continut, lucrarea se adreseaza in primul rand studentilor dar si specialistilor din zootehnie si piscicultura Lucrarea este conceput in 9 capitole, cuprinzind $i anexele cu valoarea nutritiva a nutreturilor la speciile rumegatoare, porcine, pasari si pesti. Tematica abordata face referiri cu privire la cerintele nutritionale ale animalelor si pestilor, precum si la aspeete teoretice $i practice privind particularitatile alimentatiei taurinelor, ovinelor, caprinelor, cabalinelor, porcinelor, pasarilor, iepurilor si pestilor in sistemele de crestere extensiv, semiintensiv si intensiv.Prin continutul si modul de abordare a problematicii tratate, cartea de fata informeaza studentii si specialistii din zootehnie gi piseicultura cu noile orientari care exist in alimentatia animalelor si pestilor, atat pe plan mondial cat si la noi in tara.CAPITOLULT CERINTELE NUTRITIONALE LA ANIMALE, 1.1. NORMA SI RATIA DE HRANA Norma de hrani reprezinta cantitatea de substanfe nutritive (enegie, protein’, aminoacizi, Ca, P, vitamine, microelemente etc.) necesare unui animal pe timp de 24 ore. Nonmele sunt stabilite pe baza cerintelor, diferit in functie de specie, varsta, categorie de productic, nivelul si calitatea productiei. i este formaté din necesarul pentru intretinerea si asigurarea Norma de hrana functiilor vitale (care diferd in functie de greutatea corporala), la care se adaugd necesarul pentru productie (care difera in functie de nivelul gi calitatea acesteia). Norma de hrana poate fi exprimata sub forma de norma globala ceca ce inseamna ca aceasta cuprinde atat necesarul pentru intretinerea vietii cat si necesarul pentru productie, sau sub forma de norme diferentiate, stabilindu-se separat necesarul pentru functiile vitale si separat pentru productie. Prin insumarea acestora se obline norma de hrana global. Cerintele de energie sunt exprimate in unitati conventionale ca: TSD, E.A., U.F., Un., UEL si UFV, UNL gi UNC, sau in energie: energie digestibila, metabolizabilé sau neta Pentru rumegatoare, energia se exprima prin: energia net pentru lapte si carne, iar pentru monogastrice se utilizeaz energia metabolizabila. Cerintele in proteind se exprima in: protein bruta (%), respectiv aminoacizi esentiali pentru monogastrice (%), si proteinad digestibila (P.D.) sau proteina digestibila in intestin (P.D.1.) pentru rumegatoare (g/ zi). Pentru substantele minerale, cerinjele se exprima in: % din hrana sau in g pentru macroclemente gi respectiv mg sau ppm pentru microclemente. Aceste cerinfe sunt date in calciu, fosfor gi sare. Cerinfele in vitamine se exprima in: unitAti internationale (U.1.) pentru vitaminele liposolubile, sau in mg (sau pg) pentru vitaminele hidrosolubile. In cazul ratiilor se ia in considerare carotenu] in cazul nutreturilor combinate, normele de hrand sunt exprimate in: energie (Keal/kg), proteina bruti (%), aminoacizi (%), substante minerale (%). microelemente si vitamine (mg, ug, sau U.I. pe kg) ete. La stabilirea normelor pentru diferite productii, la norma pentru intretinere, se adauga necesarul pentru productia pe care o da animalul, cunoscand necesarul pentru un produs (1 kg carne, | litru lapte, 1 ou, o monti etc.) in Rom&nia, la animalele ramegatoare normele de hrand precum gi tabelele de valoare nutritiva a nutreturilor, sunt exprimate in: U.n. ovaz, P.D., Ca, P etc., iar dupa modelul propus de INCDBNA Balotesti, in UNL, UNC, PDIN, PDIE, Ca si P. in cresterea intensiva a porcinelor si pasarilor, energia metabolizabili este normati in keal/ kg nutret combinat, iar proteina bruta, aminoacizii, substantele minerale ete., Zz M \ 673164 rane 4sunt exprimate in procente (din nutret); fiind prezentate limitele (minima si maxima) de variatie ale acestora. jn functie de productia principald, hrana se normeaza pentru animalele de: reproductie, crestere, lapte, carne, lana si oua. La stabilirea cerinjelor nutritionale pentru fiecare dintre aceste categorii se va lua in considerare: marimea productiei (kg spor in crestere, kg lapte), compozitia chimicd a produsului, valoarea caloricd a produsului, precum si coeficientul de utilizare a hranei in elaborarea produsului respectiv. Cerintele nutritionale exprimate prin normele de hrana trebuie revazute periodic pentru a corespunde cu noile tipuri de animale gi cu rezultatele cercetarilor stiintifice Aceasti revizuire este facuta de catre organisme de specialitate: NRC (National Research Council) din SUA; ARC (Agricultural Research Council) din Marea Britanie; INRA (L’ Institut National de Recherche Agronomique) din Franta, iar in Romania INCDBNA (institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie si Nutritie Animal) Prin ratia de hrana se intelege cantitatea de nutreturi administrata unui animal timp de 24 ore, in care trebuie sd se asigure integral, cantitativ si calitativ, cerintele prevazute de norma. Ca si norma, ratia de hrana variazii in finetie de specie, rasi, categoria de varsta, nivelul de productie etc. Pentru o buna valorificare a hranei este necesar ca ratia si indeplineascd anumite conditii: a). SA fie completa, adica si contina cantitatea de energie si substante nutritive recomandate prin norme. b). Sa fie echilibrata, intelegindu-se prin aceasla ca diferitele grupe de substante nutritive trebuie si se gaseascd in anumite raporturi: ca de exemplu intre substantele proteice si neproteice care se exprim& prin raportul proteic, intre difenitele substante minerale, vitamine etc. Dintre acestea raportul proteic sau relatia nutritiva este cea mai importanta si se ¢ raportand g PD/UN, sau g PD/UNL Raportul proteic al ratiilor de hran pentru vaci in lactatie este de 1/4,5- 1/6, adica la o parte de substante proteice trebuie si corespund’ 4,5- 6 parti substante nutritive neproteice (glucide si lipide). Deoarece nutrefurile sunt caracterizate prin dowd valori PDIN si PDIE raportul proteic al ratiei corespunde celei mai mici valori calculate. Proportia de participare a unui nutret sau grupe de nutreturi in structura ratiei trebuie sa corespunda specificului cerintelor animalelor. Verificarea se face prin raportarea la substanta uscaté (SU) a ratiei, a cantititii de SU asigurata de un anumit nutret. stabi SU(fan)x 100/ SU(ratie)= cat la suté din SU a ratiei este reprezentati prin fin Echilibrarea mineral a rajiei se face prin raportul Ca/P, care variaza intre 1, 2/1 Pentru echilibrarea vitaminica se s grupe de vitamine bbilesc raporturile reciproce dintre diferitele 10c). SA fie sitioasa, adic’ si dea animahului senzatia de satul, ceea ce se asigura prin volumul $i consistenta ratiei. Continutul de substanté uscati confer animalului aceasté senzatie d). SA fie gustoasa, pentru ca animalele sd 0 consume cu placere. Gustul ratiei este dat de suculenta nutreturilor, de metoda de preparare si de continutul unor substante (sare, substante aromatizante). e). Sa fie ,,simatoas&”, adicd s4 nu contin’ componente alterate, toxice sau daunatoare care si prejudicieze sanatatea, productia, sau calitatea ei. f). Sa fie economica, adica sa fie alcituita din nutreturi obtinute la un cost cat mai scizut, cunoscéindu-se ca 50 % din costul produselor animale este dat de valoarea nutreturilor la rumegatoare si 60 — 70% la monogastrice. Pentru animalele erbivore, ratia de hrand este formata din ratia de baza aleétuita din nutreturi de volum si ratia suplimentara care cuprinde concentratele energetice $i proteice si premixuri vitamino — minerale. Ratia de hrana poate sa fie administrata la discretie (ad libitum) sau portionatd in mai multe tainuri. Nutreturile care aledtuiesc ratia pot si fie date intr-un amestec omogen (ca ratie completa) sau separat intr-o anumita ordine $i la diferite intervale de timp. 12.¢ TELE NUTRITIONALE PENTRU INTRETINEREA FUNCTIILOR VITALE 1.2.1. Cel Din totalul de hrana primita de un animal prin ratia zilnicd o parte este utilizata pentru oblinerea unor productii (lapte, carne, oud) iar restul se foloseste pentru asigurarea functiilor vitale ale organismului animal (respiratie, circulatie, reactiile biochimice celulare), Necesarul de energie pentru intretinerea functiilor vitale reprezintd 35 — 65 % din ratia zilnica, find in functie de specie si productie. Astfel necesarul la porcinele supuse ingrasarii este de aproximativ 35% in timp ce la giinile ouatoare ajunge pind la 65%. In cazul vacilor fara productie si animalelor de tractiune in perioada de repaus, prin norma se asigura numai necesarul pentru intretinerea functiilor vitale. Din energia cheltuiti pentru intretinerea functiilor vitale, 40 - 50% este folositi pentru reanoirea tesuturilor, 50 — 60% pentru cheltuielile fiziologice si pan la 10% pentru ingestia si digestia hranei Cerintele minime de energie pentrn intretinerea functiilor vitale corespund notiunii de metabolism bazal. Acesta reprezinta consumul minim de energie necesara pentru mentinerea functiilor vitale ale animalului tinut in conditii de post a hranei si repaus. Pentru calcularea metabolismului bazal si a necesarului de energie pentru intretinere se utilizeazi masa metabolicd a animalului care reprezinti raporul_ dintre suprafata corporala si masa corporal a animalului ridicati la puterea 0,75 (G° Necesarul de energie pentru intretinere este influentat de o serie de factori legati de natura animalelor si de conditiile de mediu in care traieste animalul. tele de energieFactorii dependenti de natura animalului se refera la masa $i dimensiunile corporale, specia, rasa, individualitatea, varsta, sexul, starea de intretinere, activitatea musculara. Masa si dimensiunile corporale. Consumul de energie este mai mare la animalele cu 0 talie mai mica. Aceasta se explica prin faptul ca la animalele cu talie mai micd revine pentru | _kg masf vie o suprafati de iradiere a c&ldurii mai mare si deci un consum de energie sporit. Specia. Necesarul de energie este mai redus Ja ovine si mai ridicat la cabaline. La bovine cerinfele sunt mai mari cu 20 — 30 % comparativ cu cele pentru ovine. Rasa. In cadrul speciei, rasele usoare au metabolismul bazal mai intens decat rasele grele. Astfel, armasarii din rasa Pur sange au metabolismul bazal cu 30% mai ridicat fata de cei din rasele grele, iar rasele de taurine de lapte au cerinte energetice mai mari cu circa 10 — 15 % fata de rasele de taurine de carne. Varsta. Tineretul animal are un metabolism bazal mai intens decat animalele adulte, ceea ce determina un consum energetic suphmentar cuprins intre 30 — 50%. Sexul, influenteaza metabolismul bazal. La masculi necesarul energetic este cu pana la 10 — 15% mai mare decat la femele iar la animalele castrate metabolismul bazal este mai redus decat la cele necastrate. Individualitatea, determina diferente ale consumului energetic pentru metabolismul bazal in functie de temperament. Astfel animalele care au un temperament vioi prezinté un metabolism bazal mai intens decat cele cu temperament limfatic. Starea de intrefinere a animalelor. Animalele supuse ingrasirii consuma pentru intretinerea functiilor vitale cu aproximativ 17% mai multa energie decat animalcle neingrasate Activitatea muscular. Animalele cheltuiesc o parte din energie pentru mentinerea tonusului muscular pentru sustinerea si deplasarea corpului. Animalele care au un temperament linistit si care fac putina migcare, cheltuiese mai putind ‘energie pentru intretinere, fapt ce are important practic mai ales pentru animalele supuse ingrasrii. Intretinerea animalelor legate sau in stabulatie determina diferente in ceea ce priveste cheltuielile de energie pentru intretinere. Taurinele intretinute pe pasune sau in stabulatie libera consuma mai multi energie pentru asigurarea functiilor vilale, Faetorii dependenti de mediu si de conditiile de intretinere se refera la temperatura mediului ambiant, temperatura apei si a hranei, structura ratici anotimpul. Temperatura mediului ambiant. La animalele domestice temperatura corpului este cuprins’ intre 39 — 41 °C si se mentine constant indiferent de temperatura mediului exterior. Cand temperatura mediului este sub limita zonei termice neutre, care la animalele adulte in stare de inanitie sau hrinire insuficientd se afl intre 18 - 20°C iar la cele hranite normal intre 14 — 15°C, se trece in zona critica. In acest fel, animalele igi intensificd arderile in organism gi igi regleazd pe cale chimicd temperatura 12corpului. in acest caz animalele cheltuiese © cantitate mai mare de energie pentru asigurarea functiilor vitale. Temperatura apei si a hranci, trebuie sa fie cel putin de 10 — 12°C. in cazul in care apa de baut sau nutreturile ingerate au o temperatura prea scdzuti, animalul trebuie sa cheltuiase’ o cantitate mai mare de energie pentru a Ie aduce la temperatura corpului Structura ratiei, felul nutretului in special continutul lui in celulozd influenteaza cheltuiclile de energie pentru ingestie care reprezinté din necesarul energetic pentru intretinere 1% pentru concentrate si pani la 8% pentru fan. Anotimpul. Metabolismul energetic este influentat de factorul lumina care prin intensitate $i duraté influenteazi activitatea glandei tiroide si prin aceasta consumurile energetice. in acest sens s-a constatat ca metabolismul bazal este mai intens in Junile mai ~iunie cu 16% decat in sezonul de iarna (ianuarie — martie). Necesarul de energie pentru intretinerea functiilor vitale poate fi exprimat in energie net pentru rumegatoare si in energie metabolizabila pentru porcine $i pasar. Se folosesc ecuatii de regresie pentru calculul energici nete si metabolizabile. Energia neta se exprima in kcal, MJ, unitati nutritive, unitati furajere. 1.2.2. Cerinfele de protein’ Prin experiente s-a stabilit c& animalele nu pot s& wiiascd fara cantitati minime de proteina chiar daca primesc in hran& din abundenta celelalte substante. Aceasta se explica prin faptul ca functille specifice ale proteinelor nu pot fi substituite cu alie substante. Necesarul de proteind pentru intretinerea functiilor vitale se determina prin stabilirea cantitatii zilnice de azot excretat in urind, la o hrand fara substante proteice iar energia pentru functiile vitale a fost asigurata prin glucide si grasimi. In felul acesta azotul excretat reprezint& cantitatea de protein corporal catabolizata pentru asigurarea nevoilor de proteina ale organismului. Aceasta cantitate de proteina poarta denumirea de ,,coeficient de uzur3.” Cantitatea cea mai redusi de proteind care poate 8 acopere nevoile de uzurad se numeste minimum de protein’. Pentru stabilirea minimului proteic s-a plecat de la cercetari de bilant ale azotului. Cerinjele de proteina pentru intretinerea functiilor vitale sunt influentate de gradul de asigurare a aminoacizilor esentiali implicati in functiile specifice. reprezentati prin aportul de: izoleucina, metionina, treonina, triptofan si valina. 1.2.3. Cerintele de substante minerale Cerintele de substante minerale se stabilese prin experiente de bilant mineral, Ja nivelul cantititilor care asigur mentinerea animalelor fra productie in echilibru mineral. in general, necesarul de substante mineralc pentru intretinerea functiilor vitale la animale este mic. Pand in prezent se cunoaste cel mai bine necesarul in calciu, fosfor, sodiu gi clor (tabelul 1).Tabelul 1 Cerintele de substante minerale pentru intretinerea functiilor vitale Ca Pp K Na cl Mg Vaci, 600 kg, g/i 36,0 | 27,0 | 39.0 [80 15,0 ‘8,0 Oi, 50 kg, g/zi 3.5 | 25 | 20 1,0 10 [ Capre 50 kg, g/zi 35 | 25 | [Tepuri, % _ 08 04 Sursa: diferifi autori Gradul de utilizare a substantelor minerale ingerate este influetat de compozitia chimica a ratiilor, de echilibrul acido — bazic, de raportul dintre substantele minerale si respectiv dintre elementele minerale si vitamine. 1.2.4. Cerinfele de vitamine Cerintele de vitamine se apreciazi diferenyiat in functie de specie, varsta, sistem de crestere, tehnologie aplicata etc. Normele privind necesarul de vitamine sunt date global, necesarul pentru intretinerea vietii find inclus in valorile date, Exceptia este intalnita la taurinele adulte pentru vitamina A. Pentru rumegatoare sunt recomandate urmatoarele cerinte vitaminice care se asigura prin hrand (tabelul 2). Tabelul 2 Cerintele de vitamine la rumegitoare {Wolter R, 1988, citat de P. Halga si colab, 2005)_ Categoria de = “Ulkg SU =I | animale Vitamina A Vitamina D Vitamina E [Vaci, 600 ke 4000 1200 [Oi 2700 Pentru animalele monogastrice se fac recomandari globale pentru cerintele de vitamine (intretinere gi productie). ERINTELE NUTRITIONALE PENTRU ANIMALELE DE REPRODUCTIE 3.1. Influenta alimentatiei asupra functiei de reproductie 1.3.1.1, Influenta alimentatiei asupra reproductiei la femele Alimentatia este unul dintre cei mai importanti factori ai mediului extern, cu rol deosebit in desfiigurarea proceselor de reproductie. Foarte multe observatii si cereetari au stabilit existenta unor corelatii strinse intre carentele alimentare cauzate de aportul alimentar nesatis!cator si o serie de tulburari ale functiei de reproductie, care duc la infecunditate si sterilitate. Factorii alimentari influenteaza infecunditatea la femelele de reproductie prin subalimentatie, supraalimentatie sau prin administrarea de ratii incomplete, earentate determina serie de tulburari functionale care pot afectapartial sau total reproductia la femele, tn functie de nivel si durata. In prima fazi, subalimentajia diminueazi secretia hormonilor gonadotropi, ca urmare a perturbarilor care privese axul hipotalamo - hipofizo - gonadic, cu actiune dominanta asupra coordonarii funcjiei de reproductie. Subalimentatia tineretului femel determina slaba dezvoltare a aparatului genital, aparitia intarziata a pubertatii, cicluri sexuale anovulatorii, hipofunctia gonadotropi adenohipofizara. Astfel la vitele, subalimentatia se manifesta prin anestrus foarte prelungit iar ciclurile sexuale au 0 exteriorizare foarte neregulata. La serofite subalimentatia provoaca o intarziere a cresterii care se manifesta asupra aparatului de reproductie printr-un infantilism genital (hipoplazie ovariana, modificarea caracterelor secundare si tulburati functionale genitale ). De asemenea la scrofite, subalimentatia determina si o intarzicre a puberttii La femelele adulte se constata tulburari de ovogeneza, desfisurarea anormala a ciclurilor sexuale, lipsa libidoului, calduri linistite, anestrie prelungits dupa parturitie. In cazul unei alimentatii insuficiente ovarul devine atrofic, prezentind atrofie foliculara, ovulele se maturizeaza greu gi raman infecunde La femelele subalimentate se mai constata fatari distocice. retentia anexelor fetale, subinyolutie uterina, persistenta pe ovar a corpului galben, formarea de chisti ovarieni. Subalimentatia femelelor adulte poate produce avorturi sau chiar resorbtia embrionului. Produgii rezultati de la femelele subalimentate au la nastere greutati corporale scazute si o viabilitate redusi Vacile adulte subalimentate manifesta perioade de anestrus prelungit la 4 - 5 - 6 luni sau prezinta calduri neregulate si adeseori anovulatorii. La oile subalimentate in preajma gi in decursul sezonului de mont& se inregistreazii un procent ridicat de infecunditate De asemenea, subalimentatia determina la oi si la seroafe un anestrus foarte prelungit, animalele devenind infecunde pentru o perioada destul de indelungata. La iepe subalimentatia se manifest diferit: frigiditate totalé, cilduri anovulatorii, absenfa nidatici si avort la femelele gestante. Din cele prezentate se desprinde concluzia ci subalimentatia calitativa, caracterizata prin lipsa sau carenta unor substante nutritive, este una dintre cele mai frecvente cauze ale infecunditatii la animale. dn vederea restabilirii functiei de reproductie se recomanda alcatuirea judicioasa a rajiilor complete gi echilibrate, incepand cu tineretul destinat pentru prasila. Carentele in substante nutritive si influenta acestora asupra reproductiei la femele ‘Absenta sau carenta unor substante nutritive din ratie, la femele de reproductie constituie cauze frecvente de infecunditate. Carenta in substante proteice Din numeroase cercetiri, rezulté evident ci aportul insuficient de proteine poate constitui una din cauzele determinante ale sterilitatii. Efectul carentei proteice asupra functiei de reproducti , depinde de speciaanimalului i valoarea biologica a proteinei, Astfel animalele monogastrice sunt mai sensibile Ja carenta proteica decat rumegatoarele, deoarece rumenul posed% o accentuati activitate proteosintetica. Nivelul sedizut al proteinei din ratiile femelelor de reproductie inhiba secretia hormonilor gonadotropi care determin reducerea activiti{ii ovariene si resorbtia embrionara. Carenta proteica instalata in perioada de gestatie inhi dezvoltarea sistemului nervos si a mucoasei intestinale a fetusilor. Insuficienta proteinclor din brand, mai ales cand acestea au valoarea biologica redusa si cdnd lipsa de proteine este asociata si cu lipsa fosforului sau vitaminelor, determina scaderea fecunditatii in acest caz insuficienta unor aminoacizi (lizina, triptofanul, arginina, cistina), produce tulburari ale functiei hipofizei $i ovarului. Adeseori hipofunctia antehipofizara provoaca sistarea maturitatii foliculare si a ovulatiei. Carenta fn substante proteice la tineretul femel de reproductie produce pubertate intarziata si infantilism genital. La vitele se inregistreaza intarzieri in instalarea maturitatii sexuale, din care cauzA pubertatea apare la varsta de 15 - 20 luni. La vaci apar manifestiri de frigiditate, iar anestrul devine foarte prehungit (un vitel [a 2 ani). La oi au loc tulburari ale ciclului sexual si diminuarea fecunditatii in cazul alimentatiei carentate fn substantele proteice. Datorita subalimentatiei proteice, scade rezistenta organismului si implicit a aparatului genital la diferite infectii. Ca urmare, apar inflamatii cu caracter cronic ca: endometrite, salpingite etc. ce determina in mod frecvent infecunditate si sterilitate. Excesul de proteine in rafie, administrate timp indelungat, este de asemenea, daunator, determinand: perturbarca ciclurilor sexuale, cicluri sexuale anovulatorii, dezechilibre hormonale prin cresterea catabolismului hormonilor sexuali si mortalitatea embrionara. La normarea cerintelor de proteina pentru femele de reproductic trebnie si se tind seama de specie, rasi, varsté, greutate corporal, productie, echilibru nutritiv $1 in special al aminoacizilor esentiali, de calitatea acestora si de cantitatea de azot pe care animalele o pot retine in organism. Carenta in glucide Afecteaza intr-o masura mai mare sau mai micd functia de reproductie Ja femele. Furajarea animalelor cu nutreturi insilozate si borhoturi in exces duce Ja instalarea starilor de acetonemie care afecteazi functia ovariand. Starile de cetonemie si subcetonemie pot determina infecunditatea la yacile cu producti mari de lapte. Consecintele negative ale cetonemiei asupra functiei de reproductie se manifest prin hipofunctie hormonal, a hipofizei, chisti hipofizari, deregliri in functia ovariand, persistenta corpului galben, calduri anovulatorii ete Insuficienta in energie inhiba dezvoltarea ovulei, reduce fecunditatea si mareste mortalitatea embrionara. Excesul de glucide, la care se adaug’ lipsa de miscare, determina sedderea fertilititii prin tulburarea gametogenezei si hipofunctia gonadelor, Acest exces duce la calduri linistite, anovulatorii si la moarte ovulara Carenta lipidelor din ratie are © influent nefasti asupra reproductici la femele. Acumularea in organism a cantititilor mari de corpi cetonici rezultati in urma arderilor incomplete si anormale a lipidelor, asociata cu carenta glucidelor, 16influenteaz functia hipofizara si ovarian’, determindind hipofunctia anterohipofizari si hipoplazie ovarian’. Excesul de lipide in ratie va duce la ingrasarea animalelor, fapt care influenteaza negativ fertilitatea. Carenta in vitamine Cercetarile efectuate pe plan mondial si national au scos in evidenta ca hipo- si avitaminozele determina tulburiiri in procesele de gametogenezé, nidatic, dezvoltarea embrionului si fatului, dereglarea ciclurilor sexuale, hiposecretii hipofizare si gonadice. Carenta yitaminei A si a carotenului, frecventa in special in sezonul de iama, provoaca hipoplazii ovariene, tulburari in maturarea foliculard si in ovulatie, anestrus prelungit, keratinizarea epiteliului mucoasei uterine, mortalitate embrionarii, avorturi precoce. Produsii obtinuti au o viabilitate scdzuti si sunt expusi imbolnavirilor. Pentru prevenirea si combaterea tulburarilor de reproductie determinate de carenta vitaminei A, se recomanda administrarea in ratia femelelor a nutreturilor Dogate in vitamina A (caroten), care se giseste in nutret verde, finuri de bund calitate, faina de fan uscat artificial, morcovi Carenta in vitamina C. In cadrul sferei genitale, vitamina C intervine in procesul de dezvoltare gi maturare foliculard, participi la formarea corpului galhen si in sinteza hormonilor steroizi. Carenta in vitamina C produce tulburari de ovogeneza si dehiscent foliculara, determina atonia uterina care duce la fitdri grele, retentii placentare, subinvolutie uterind. Prevenirea infecunditatii se face printr-o alimentatie cu nutreturi bogate in vitamina C cum sunt nutretul verde, cetina de conifere cartoful, sfecla de zahar, dovieci, fanul de buna calitate. Carenta in vitamina D. La animalele de laborator carenta in vitamina D provoaca dereglarea ciclurilor sexuale, anestrus prelungit etc. Alimentatia vacilor cu nutreturi carentate in vitamina D $i intretinute in adaposturi intunecoase determina fatiri grele, retenui placentare, atonie uterina si infectii puerperale. Prevenirea si combaterea infecundititii cauzate de carenta in vitamina D se realizeaz prin pasunatul animalelor pe pajisti insorite, hranirea cu fanuri de buna calitate in perioada de stabulatic, plimbarea zilnica si intretinerea in ad&posturi luminoase. Carenta in vitamina E. La femele carenta grav nu influenteaza desfiisurarea ciclului de calduri si procesul fecundarii, dar afecteazA gestatia in stadiul embrionar, provocand avortul precoce si resorbtia embrionului. Avitaminoza E determin’ debilitatea si moartea nou - nascutilor. De asemenea, la femeld, carenta vitaminei E provoaca leziuni degenerative ale miometrului, modificari la nivelul glandelor cu seeretie interna si in special la hipofizi. Infecunditatea determinata de carenta in vitamina E se previne prin alc&tuirea unor ratii complete si echilibrate, in toti principii nutritivi. Organismul animal poate fi asigurat cu vitamina E prin nutret verde (pasune, lucerna, trifoiul), fan sau faind de fan, graunte de cereale si germenii grauntelor. Administrarea acestor nutreturi in hrana femelelor de reproductie si intretinerea lor pe pAsune constituie posibilititi de prevenire si combatere a carentei in vitamina E. Carenta in vitaminele complexului B, Aportul de vitamine ale complexului B este necesar in primu! rand la monogastrice. Rumegatoarele pot sa-si sintetizeze vitaminele din complexul B, prin microflora si microfauna de la nivelul rumenului 7Carenta sau asigurarea insuficienta a vitaminelor din complexul B duce la tulburari in manifestarea instinctului genezic, la oprirea evolutiei si maturarii foliculare, la anestrus prelungit. Scroafele carenqate in aceste vitamine, avorteazi, rman infecunde iar purceii au vitalitate redusa Manifestirile de sterilitate pot fi prevenite sau combatute prin administrarea in hrana a drojdiei de bere, laptelui praf, fainii de peste, nutreturilor verzi, sroturilor de soia. Carenta in substante minerale Ratiile furajere carenfate in unele substante minerale pot determina infecunditatea la femelele de reproductie Carenta in calciu sau asigurarea acestuia in raport necorespunzator cu fosforul si cu vitamina D diminueaza secretia hormonilor hipofizari si ovarieni, paralel cu reducerea viabilitatii produsilor. La femele carenta in calciu se poate manifesta prin tulburiri in dinamica ciclurilor sexuale si prin cicluri anovulatorii. De asemenea, carenta in calciu determina aparitia retentiilor placentare, a subinvolutiei uterine, favorizand endometritele acute puerperale in general carenta in calciu apare ca o consecinta a hrinirii animalelor cu nutreturi de slabi calitate, cu ratii dezechilibrate si pasunatul pe soluri acide si nisipoase. Pentru prevenirea tulburarilor provocate de carenta calciului, se recomanda ca in sezonul de stabulatie fanul de leguminoase bogat in calciu sa nu lipseasca din ratia femelelor de reproductie. De asemenea ratia va fi suplimentatd cu nutreturi minerale. Ca surse de asigurare in calciu pentru organismul animal amintim si fina animal, nutreturile verzi $i laptele. Carenta in fosfor determina la femele sterilitate temporara caracterizata prin anestrie, cicluri sexuale neregulate, calduri linistite, hipoplazie utero - ovarian’, chisti ovarieni, corp galben persistent. De asemenea, carenta in fosfor provoact hipoestrogenie, afecteaz ovulatia si fecunditatea. Nutreturi bogate in fosfor sunt. faina animal, taratele, sroturile. Dintre nutreturi, numai laptele integral si smanténit, faina de came si peste au un raport Ca/P corespunzator cerintelor organismului in alimentatia femelelor de reproductie este necesar si alegem nutreturile care aledtuiese ratia, in asa fel incat sa se realizeze un raport cat mai corespunzator intre Ca si P. Nutreturile utilizate de muliz ori nu pot asigura cerintele in calcin si fosfor, fiind necesara astfel adéugarea in ratie de suplimente minerale. Carenta in clor si sodiu poate provoca avorturi la taurine. Daca deficitul in aceste elemente persist, apar tulburari in desfisurarea ciclurilor sexuale, in gestatie si in perioada puerperalé. Pentru prevenirea acestor tulburari se recomanda administrarea clorurii de sodiu in hrana femelelor de reproductie. Carenta in zine, la femele provoacd hipoplazie utero-ovariana, tulburari in ovogencza. De asemenea lipsa zincului in rafie, diminueazi sinteza gonadotrofinelor antehipofizare, manifestarea ciclurilor estrale, fecunditatea, nidatia ovulei fecundate si favorizeazi resorbtia embrionarii, aparitia diferitelor malformatii la fetusi. Pentru a preveni aceste tulburari, se recomanda introducerea in hrand a graului incoltit si tarajelor care sunt bogate in zine. 18Carenta in mangan determina la femele, tulburarea ciclurilor sexuale, mortalitatea embrionara, pubertate intarziata la vitele. La oi ratiile carentate in mangan produc infecunditate in mas, iar la scroafe carenta in mangan poate produce mortalitate embrionara sau nasterea de purcei debili si agalaxie. Prin addugarea de 10 grame de sulfat de mangan la 1 kg de sare, se previn manifestarile carentiale la scroafe. Sunt bogate in mangan tarftele de grau, sroturile de floarea - celui, faina de lucerna ete. Carenta poate s4 apara si atunci cand plantele provin de pe soluri nisipoase, cu turba, calcaroase, ori cu pH ridicat (6 - 7), din care manganul nu poate fi mobilizat de catre planta. [In general, tulburarile carentiale sunt reversibile la administrarea sirurilor de mangan. Carenta in iod la femele, determina dereglarea ciclului sexual, calduri anovulatorii, calduri linistite, avorturi. Tincretul femel hranit cu nutreturi sarace in iod prezinté hipoplazie utero-ovariana, pubertate intarziata. Pentru ridicarea continutului plantelor in iod se recomana administrarea ingrasimintelor pe baza de compusi iodati pe pajisti sau culturi. Carenta in cupru se manifesta prin reducerea fertilitatii, anestrus, subestrus sau cdlduri neregulate Carenta in cobalt afecteaza functia de reproductie prin dereglarea ciclurilor sexuale sau prin infecunditate, prin moartea ovulara sau embrionar’. In gestatia avansata si mai ales dupa fatare, aceasta carent& poate duce la retentie placentara sau Ja atonie uterina. Carenta in seleniu determin’ distrofia musculara nutritional’ la vitei, miei, porcine gi pui, diateza exudativa la pui si necroza ficatului la porcine. La vaci este tulburata reproductia, apar retentii placentare, fAtari premature gi moartea viteilor. La oi creste rata mortalititii embrionare gi infertilitatea ca si mortalitatea la miei. In concluzie, carentele in substanfe nutritive la femele, in perioada de monti si gestatie, determina diminuarea capacititii de reproductie. Supraalimentatia la tineretul taurin femel si vaci dupa prima fatare influenteazi negativ indicii de fertilitate, determina fatari grele, intarzierea manifestirii primului ciclu estral, reducerea productiei de lapte si a duratei vietii productive. La vitelele supraalimentate ovarele pot si sufere procese de degenerare grasa, cu o reducere a numarului de foliculi. Ratiile cu un nivel energetic foarte ridicat gribese varsta pubertitii, favorizeazd aparitia caldurilor, dar provoaca mortalitatea embrionara. Daca sc instaleaza gestatia se produc avorturi, iar produsii sunt neviabili La femelele supraingrasate se constata o slaba manifestare a apetitului sexual, calduri linigtite, uneori anovulatorii, anestrie prelungita. Alimentatia abundenti si echilibraté in substante nutritive, aplicati pe o perioada scurta influenteaza favorabil functia de reproductic la fomele 1.3.1.2. Influenta alimentatiei asupra reproductiei la masculi Obtinerea unor indici superioti de fecunditate si prolificitate si a unor produsi cu vitalitate corespunzatoare este conditionata substantial de nivelul cantitativ $i calitatiy al hraneiCantitatea gi calitatea hranei influenteazi functia de reproductie prin legatura stransi ce exist’ inte alimentatie, producerea celulelor sexuale si manifestarea reflexelor sexuale. Hranirea reproducatorilor masculi cu ratii echilibrate, cu nutreturi de buna calitate duce la dezvoltarea normali a aparatului genital, la aparitia maturititii sexuale Ja varsta caracteristica specici, la obtinerea unui material seminal de calitate superioara, la manifestarea normala a reflexelor sexuale. Alimentatia poate influenta negativ functia de reproductie in urmatoarele situatii; de subalimentatie, de supraalimentatie si de alimentatie cu valoare incompleta, lipsiti de unele substante nutritive, sau cand substantele nutritive se gasesc unele fat de altele intr-o proportie necorespunzitoare. Subalimentatia sau subnutritia se datoreazi unor ratii care cuprind toti nutrientii, dar in cantititi mai reduse decat necesarul. Accasta apare in urma unor carenfe alimentare indelungate prin lipsa de nutreturi, precum si fn decursul unor boli cronice cu hiperconsum (boli infectioase, glandulare) sau datoriti unor boli digestive. Subalimentalia animalelor in perioada de pubertate, intarzie cregterea i dezvoltarea organismului, masculii tineri fiind mai sensibili la stresul alimentar. in acelasi timp subalimentatia intarzic instalarea pubertitii, dezvoltarea testiculelor si a glandelor anexe, instinctul genezic fiind abolit, iar functia endocrind a testiculului se instaleazi mai tarziu. Supraalimentatia, desi este mai rar intalniti are de asemenea efecte nedorite asupra poteniei sexuale si deci influenteaz’ negativ folosirea masculilor la reproductie. ‘Taurii si vierii sunt cei mai sensibili la supraalimentatie gi in general in aceste cazuri fecunditatea reproducatorilor este diminuata. Supraalimentatia duce la Ingriigare care este considerata atat la female cat si la masculi o cauza a sterilitatii, La reproducatorii masculi, supraalimentatia se manifesta prin reflexe sexuale mai sterse, acestia avand in acelasi timp © potenti sexual mai redusa, in general excesul alimentar trebuie evitat la masculii animalelor de fermi deoarece in afara faptului ca favorizeaza instalarea precocitatii, expune organismul si la o uzura precoce, la tulburari hepatice si la hipofunctie neuroendocrina, manifestata prin indiferenta sexual. Principiul de baza al normarii alimentatiei reproducatorilor masculi, consta in mentinerea conditiei de reproducdtor 0 perioad’ c&t mai lung’, concomitent cu asigurarea unui libidou normal, insotit de spermatogeneza corespunzatoare cantitativ si calitativ. Prin conditie de reproducator se intelege asigurarea unei conditii specifice de intretinere, in care animalul s nu fie nici prea gras, nici prea slab, sa fie robust, suplu si vioi Alimentatia aplicata in perioada de pregitire pentru monta si in timpul acesteia trebuie si mentina conditia de reproducator, evitandu-se ingrasarea, care poate avea influente negative asupra functiei de reproductie.1.3.2. Cerintele pentru femelele de reproductie In asigurarea necesarului de substante nutritive pentru functia de reproductie, trebuie avut in vedere cd alimentafia influenteaz4 atat valoarea produsilor de conceptie cat si productia obtinuta. in timpul gestatici, organismul femel este supus unui efort continuu care necesiti un consum suplimentar de energie, proteind, substante minerale gi vitamine. La stabilirea acestor cerinte suplimentare trebuie s& se find seama de urmatoarele: intensificarea metabolismului bazal specific gestatiei; cresterea fetusului; dezvoltarea uterului, anexelor fetale si a glandei: mamare: acumularea de rezerye nutritive in organismul matern, pe care le foloseste dup3 fatare; continuarea cresterii femelclor tinere. Pentru asigurarea energiei necesare proceselor amintite, femelele gestante au nevoie de o cantitate sporita de bran’. In primele doua treimi ale gestatici, ritmul de crestere a fetusilor la toate speciile este relativ redus, realizindu-se aproximativ 20 - 34% din masa corporala la nastere. Diferenta de 66 - 80% se realizeaza in ultima \reime a gestatiei. Tindnd seama de aceste cresteri, ccrintele energetice medii zilnice in primele doua treimi de gestatie sunt cu 10 - 25% superioare celor corespunzatoare asigurarii functiilor vitale si cu 50 - 80% in perioada de gestatie avansat’. In perioada de gestatie avansata se instaleazi anabolismul de gestatie, care trebuie avut in vedere la stabilirea nivelului energetic al hranei. in acest stadiu fiziologic se intensifica proceseie anabolice care duc la o crestere in greutate a femelelor chiar daca nivelul alimentatici ram&ne constant. Capacitatea de utilizare mai bund a hranei in perioada de gestatie, este mai evidenti la scroafe, intr-o anumit masura la vaci si mai putin la ol. Sporul de greutate in timpul gestatiei este dat de cresterea hidratarii organismului, dar cea mai mare parte o reprezinti tesuturile de neosinteza, reprezentate de: produgii de conceptie, dezvoltarea glandei mamare si de depunerile de rezerva in corp. Procesul de sintez’ este redus in prima parte a gestatiei. La inceputul gestatiei predomin’ depunerile de rezervi sub forma de grisime, iar o dati cu avansarea in gestatie creste foarte mult sinteza proteica. Daca ingesta de hrana nu se realizeaz’ pe masura necesarului formarii fetusilor, sunt utilizate in acest scop rezervele corporale (femela pierde din greutate) ins& la o alimentatie corespunzatoare femela realizeazi in final un spor de greutate corporal de 10- 25% in functic de specic © particularitate a metabolismului de gestatie 0 constituie cresterea cu avansarea in gestatie a energiei calorice, demumiti si cdlduri de metabolism. Cregterea ciildurii de metabolism din timpul gestatici atrage dupa sine o majorare cu 30- 40% a necesarului de energie pentru intretinere, Accast& cregtere se atribuie nu att melabolismului mamei ci in primul rand fetusilor la care sinteza tesuturilor corporale se realizeazt cu o mare pierdere de energie. In sinteza uterina se inregistreaza cel mai scazut randament de utilizare a energiei din toate productiile animale, respectiv 11-25% din energia metabolizabila a hranei care suplimenteazai necesarul de intretinere.Cerintele de energie Cercetirile efectuate pe vaci au confirmat ca nivelul energetic ridicat, din perioada pre si post-partum este cel mai recomandat (dar nu excesiv). Un nivel energetic excesiv din pericada repausului mamar determina cresterea frecventei endometritelor. Subalimentatia energeticé din perioada de gestatie poate atrage dupa sine: reducerea greutafii vitelului la nastere; reducerea viabilitétii lui si reducerea sporului zilnic al viteilor. Un nivel energetic scazut post- partum reduce numirul vacilor gestante ca urmare acresterii mortalitatii embrionare timpurii La vaca in primele sapte luni de gestatie se realizeaza numai 30-35% din greutatea vitelului la nastere, iar restul de 65-70% realizeazi in ultimele doua luni. O data, cu avansarea in gestatie se majoreaza treptat norma energetica, fiind in ultimele doud Juni cu 32-35% mai mare in comparatie cu inceputul gestatiei La oi, 0 majorare cn 15- 20% a nivelului energetic al hranei (mai ales la cele aflate in conditii slabe de intretinere), trebuie facuta cu 2-3 siptamani inainte de month Daca in primele trei luni de gestatie nivelul energetic asigura la oaie intretinerea $i necesarul pentru Ind, in ultimele doua luni de gestatie se majoreazi necesarul cu 25- 40% (in functie de rasa). La scroafe, un nivel energetic mai ridicat dinaintea perioadei de mont& (cu pana la 14 zile) atrage dupa sine imbundtifirea ovulatiei. In prima jumatate a gesiatici se utilizeazi un nivel energetic corespunzaitor necesarului de intretinere, si apoi acesta se majoreaza treptat, incat in ultima lund de gestatie, sa fie cu 20- 30% mai mare fata de necesarul de intretinere. Cerintele de proteina Nivelul proteic al alimentatiei femelelor se reflecti in functia de reproductie. Insuficienta proteic’ atrage dup& sine repetarea caldurilor, consecinta a mortalitatii embrionare timpurii si lipsa maturarii foliculilor. fn cazul unei alimentatii proteice dezechilibrate, in timpul gestafiei sunt utilizate proteinele din tesuturile mamei pentru dezvoltarea fetusilor, se obtin produsi cu 0 greutate mai mica Ia nastere, totodata find influentat negativ gi productia de lapte. Jecesarul de protein la femele se stabileste pe baza acumularii evolutive de proteina in tesuturile de neosintezi (sinteza uterind), dezvoltarea glandei mamare si depunerea de rezerva corporal. Depunerea de rezerva corporal (in ficat si tesutul muscular) depinde de nivelul proteic al ratici Rezerva corporala de proteinad este folosita pentru productia de lapte la inceputul lactatiei. Necesarul de proteina pentru gestatie, la fel ca cel de energie este mai mare in ultima treime a gestatiei. in stabilirea cantitatii reale de proteina de asigurat prin hrana se are in vedere ca in gestatic coeficientul de utilizare al acesteia este de 60-70%. La oi mai mult decat Ja alte specii, insuficienta protcica atrage dupa sine o crestere a mortalitatii embrionare si reducerea greutatu mielului Ja nastere. »Cerintele de substante minerale Substantele minerale care influenteazi functia de reproductie la femele sunt: Ca, P, Cl, Na, Zn, Mn, I, Cu, Co. Se acorda o atentie deosebita asigurarii cu nutreturi minerale (Ca si P) cu deosebire in ultima parte a gestatiei, cand se produce mineralizarea scheletului fetusilor si formarea de rezerve corporale necesare organismului mater la inceputul lactatiei. in functie de specie gi stadiul gestatiei, coeficientul de utilizare a substantelor minerale este de 30- 80%. Lipsa P produce infertilitate la vaci si oi; Lipsa Mn determin’ tulburari a functiei ovariene la vaci si resorbtie embrionara Ja scroafe; Lipsa Zn determina perturbari ovulatorii; Carenta in Ca, Cu si T influenteazd rata conceptiei Ja prima insimdntare si dezvoitarea fetusilor. | Carenta in Fe la scroafe determin’ aparitia anemiilor la purcei si scdderea rezistentei purceilor la agenti patogeni si conditiile de mediu. in ultima perioada, mineralele organice sunt din ce in ce mai mult folosite, ele putand optimiza reproductia la femele prin: cregterea fertilititii, reducerea mortalitatii embrionare, cresterea intensitatii cAldurilor ete. Astfel prin inlocuirea Selenitului de Na cu Se organic s-a redus num&rul de insamanfari artificiale pentru obtinerea unei gestatii. Deasemenea, cromul organic fati de forma sa anorganici duce la cresterea numérului de produsi pe ftare la scrofite si scroafe. Cerintele de vitamine Pentru toate speciile de animale, cele mai importante vitamine pentru functia de reproductie sunt vitaminele A, E si unele vitamine din complexul B (pentru porcine si pasari). Insuficienta vitaminei A la femele produce: perturbarea ciclului sexual; reducerea fecunditatii; mortalitate cmbrionara (avort umpuriu); retentie placentara; viabilitate scdzuta a nou-ndscutului, Lipsa vitaminei E produce: mortalitate embrionara la scroafe si la oudle puse la incubat, iar carentele vitaminelor By, Bz, B; determina mortalitate embrionara si malformatii congenitale. Tabelul 3 : Cerinte de vitamine pentru gestatie Vitamine Specia a. Vaci Oi__|_Capre Scroafe | 45000 | 5100 | 3100 4000 A, UVa D, UVzi _ 18000 400 E, Ul/kg SU | 15 20 K, mgkg hranai | =a Z 2 B, mg/kg hrana [ 5_| _ ae BS | 20 Colina, mg/kg hrana | 500 | By, mg/kg brana 7 20 Biotin’, mg/kg hrand I a 100 1.3.3. Cerintele pentru reproducatorii masculi Pentru a aplica o alimentatie rational Ja reproducatorii masculi, nivelurile de hranire trebuie si se coreleze cu cantitatca gi calitatea materialului seminal. Normele de hrani se stabilesc in raport cu specia, greutatea corporal, categoria de varsti, pe baza compozitiei chimice si valorii energetice a materialului seminal, a volumului unui ejaculat si a intensitatii activitatii reproducatorilor. Intensitatea activitatii de reproductie se apreciaza in finctie de numéarul recoltarilor de material seminal sau de numarul de monte efectuate intr-o anumita perioada de timp. Volumul unui ejaculat este variabil, in functie de specie, find in medie de: 4 —5 mil la tauri; | —1,5 ml la berbeci; 250 ~ 500 ml la vier, 50 — 60 ml la armasari Continutul materialului seminal in substanta uscat& este corelat negativ cu volumul unui ejaculat si este cuprins intre 2 ~ 10%, Substanta uscatéi este formata din 1,20 — 8,70% substante organice si respectiv din 0,8 — 1,3% substante minerale Substantele organice sunt reprezentate prin: 50% proteine cu valoare biologic& ridicata; 0,2% lipide; 49% glucide care constituie sursa principala de energie necesara motilitatii spermatozoizilor. Tinand seama de compozitia chimicd a materialului seminal trebuie sa se asigure in ratie toate substantele necesare spermiogenezet Energia influenteazi mai putin capacitatea fecundaté a materialului seminal, ins influenteazi conditia fizica a reproducdtorului. Supraalimentatia energetica a masculilor este mult mai diundtoare functiei de reproductie decét 0 subalimentatie moderata. in cazul unei supraalimentatii continue scade productia de material seminal iar spermatozoizii pot sA prezinte anomali morfologice si o mobilitate redusi. S-a constatat ci supraalimentatia de scurta durata influenteaza pozitiv productia cantitativa si calitativa de material seminal, daci urmeazi dupa o perioada lunga de subalimentatie. Ratiile cu nivel energetic ridicat influenteazi negativ libidoul si actul montei Suplimentarea cu energie peste nivelul de intretinere se va face diferentiat in functie de intensitatea folosirii la mont a reproducitorilor, conform normelor. Valoarea energetici a materialului seminal este cuprinsa intre 6 si 45 keal/100 ml, in raport cu continutul in substante organice. Stabilirea cerintelor de energie pentru functia de reproductie la masculi se face pe baza energie si a substantelor din materialul seminal gi in functie de intensitatea folosirii Ja monta, la care se adaug& energia consumata in activitatile specifice reproductiei Ja masculi: energia necesara pentru actu] montei; energia cheltuit& pentru reglarea temperaturii tn testicul si epididim, care este mai mic cu 4-7°C decat restulcorpului; energia consumata pentru transportul spermatozoizilor la nivelul testiculului si epididimului (30- 80 m, circa 2 siptéméni). Tinnd seama de compozitia materialului seminal, intensitatea folosirii la mont, masa corporali a masculilor, energia cheltuiti pentru activitati specifice reproduetiei, pentru asigurarea cerintelor de energie, se recomanda suplimentarea normelor de intretinere cu: 10-12% la tauri si vieri; 5% Ja armasari; 15-25% la herbeci la care se au in vedere si cerintele pentru cresierea ldnii si intensitatea folosiri la monta. Proteina este necesaré in spermatogeneza, deci procesul de formare a materialului seminal este dependent atat de nivelul proteic al ratiilor cat $i de valoarea biologicd a proteinei. Aminoacizii necesari pentru reproducdtorii masculi sunt: lizind, arginina, metionina si triptofanul. Pentru a ridica eficienta alimentatiei proteice este necesar ca aminoacizii sé se gaseasca unit fata de alti, intr-un anumit echilibru in rave. Dat acest echilibru nu este asigurat, are loc diminuarea utilizArii azotului i in consecinté apar tulburiiri ale functici de reproductie Cantitatea de proteina eliminata prin materialul seminal este neansemnata fata de proteina ingerata zilnic prin hrand, in timp ce calitatea proteinei din hrana prezinta © important deosebita. Aportul de protein’, dar mai ales calitatea proteinei din hran& prezinta importanta in special la monogastrice (vieri, cocosi) la care cantitatea de proteina eliminata prin materialul seminal, raportat& la masa corporala este mai mare decat Ja rumegatoare (4,16 g. proteina/ 100 kg masa vie la vier faté de numai 0,24 g Ja taur sau 0,08 g la berbec). Tabelul 4 Randamentul folosirii proteinei in productia de material seminal, in cazul folosirii intense la monta (dupa_P. Halga gi col. 2005) { Specificare a Specia = | Vier [| Armasar | Taur_| Berbec Greutatea corporala, kg a 200 500 _Proteina ingerata/2i g* 300 620 16,64 _1,60 0,96 0,12 Randamentul global de utilizare al proteinei_ | 5,9 0,16 | 0,10 1%) _ Consumul de proteina pentru intretinere, 200 350 580 | 65 | gizi* ask tf =| | Aport suplimentar pentru monta g/zi 100 270 30 | Randamentul de utilizare al proteinei | administrate peste necesarul de intretinere 16,6 0,60 3,20 0,22 (%) | * nome INRA; ** dowd monte pe 7i Se constati deci ci la rumegatoare (taur, berbec) se inregistreazi cerinta alimentara cea mai redusa fati de aportul de proteina prin brand si fat de calitatea acesteia. Acest fapt se datoreste cantitatii reduse de proteina eliminata prin materialul seminal si sintezei de proteind bacteriand cu valoare biologica ridicaté la nivelulrumenului. Astfel in hrana taurilor si berbecilor nu se mai recomanda administrarea nutreturilor proteice de origine animala (fainuri animale, lapte, ow’). Substan{ele minerale necesare reprodueatorilor masculi, in functie de importanta lor sunt: Na i K, apoi Ca, P, S, Cu, Zn, Mn. Tabelul 5 ____ Cerinte de substante minerale pentru reproducdtorii masculi Minerale Vieri Rumegatoare Vieri Gebhardt G., (INRA, Wahlstorm R.C., 1981 1988) _ 1991 gikg SU Ca 6-8 5,5—6,0 65 | B 55 3.5—4.0 me _ Na 2 [ 2 a mg/kg SU [[ HASH CORPORATA Radial —»[ COMPORTAMENT INDIVIDUAL, Stare de sanalate a L L, [Temperatura Substanle |_| STRUCTURA, |_| corporal mminerale COMPOZITIA RATIE! _,[STAREFIZIOLOGICA [> [Specticul termoizei] [Adiivifurajeri_}* > [Metabolism “a [Gostae |S [Ladiscrefie ke | MODUL DE” FURAJARE — Portionat al | —"| Lape —> DRECTADEBALOATARE_F-> [Oud Temveraluia t-> | Carne, spor Gust, miros. a. [Moncd _] Clurbidtate J+ [INSUSIRILE APET_ | <— Lieusicinte La discretie hh Discontinuy —_}*| SSTEVULDEADAPAT - (i ill Figura |. Factoris care influenteaza necesanul de apa (dup Mehthom, citat de Man, C., 1989) | Frecventa adSpaiui 39Consumul zilme de apa Ja animale Tabelul 9 (dupa diferiti autoriy - Specificare Necesarul de | = 1/24 bicap BOVINE Tauri de reproductie — peste 700 kg 50 ‘Vaci gestante 50 Vaci in lactatie: >» 101 lapte/zi 65 > 20 Mapite/zi 85 > 301 lapte/zi 100 Juninci gestante 45 Tineret femel 3 — 6 luni 10 ineret fermel 6 ~ 12 Juni 25 ‘Tineret femel 12 — 18 luni 30, Tineret femel peste 18 luni 35 Tineret la ingrasat 100 — 200 kg 15-20 Tineret la ingrasat 300 - 400 kg 25-35 __ Tineret la ingriigat 500 kg _ 40 OVINE. Berbeci, 70 ~ 80 kg 6 | Oi gestante 3,5-4,5 Oi in lactatie 5,5-6,5 Miei 0,5 - Tineret ovin 12-35 ____CABALINE 20-30 PORCINE, Scroafe gestante Fix 8 Scroafe in lactatie 12 Porcine la ingrisat 5-10 PASARI Gaini rase usoare 200 — 250 ml Gaini rase grele 400 — 450 ml Pui broiler, | —3 saptamani 18-105 ml Pui broiler, 3 — 6 séptamani 130-210 ml Tineret de inlocuire - rase grele 15— 220ml | ‘Tineret de inlocuire - rase usoare 10-200 ml __ IEPURI Femele gestante si masculi 0,7 Femele in lactatie + sugari 15 Tineret, 30 — 80 zile 0,4in cadrul speciei exista diferente individuale sub raportul consumului zilnic de api, diferentele fiind influentate de particularititile fiziologice ale animalului Diferentele de productie la exterior (Japte, carne, oua) atrag dupa sine cerinte diferite de apa. in cazul in care nu se asigura cerintele de ap’ la animale, scade consumul de han si odat& cu aceasta gi productia zilnici. Temperatura apei nu trebuie s fie mai scazuta de 9 - 10°C. Din acest punct de vedere cele mai pretentioase sunt porcinele si ‘isarile si mai putin pretentioase ovinele, 41CAPITOLUL IE ALIMENTATIA TAURINELOR 2.1. PARTICULARITATI DE DIGESTIE $1 VALORIFICARE A HRANELLA TAURINE La rumegitoare, hrana ingerati sufera procese de fermentatie intense sub tiunea microorganismelor existente in retea si rumen (bacterii, protozoare, ciuperci). Bacteriile sunt dominante att ca speci (peste 200) ct si ca numéar (cirea 10'/ ml continut rumenal). Greutatea totala a bacteriilor din refea si rumen este apreciatf la circa 2 kg substania uscat& la o vac de 600 kg si cu o productie de lapte 25 kg/ zi. in viata acestor microorganisme se disting 3 faze: crestere, fermentatie si digestic. in faza de erestere are loc multiplicarea bacteriilor pe seama energiei din hrana, a amoniacului rezultat din degradarea proteinelor sau din surse sintetice (uree), precum gi a vitaminclor si mineralelor din hrand. in faza de fermentatie are loc degradarea substantelor organice proteine, celuloz’, amidon, lipide, Din totahil bacteriilor 10% sunt celulozice, cle claboreazi enzimele necesare pentru degradarea celulozei. in faza de digestie o parte din bacterii sunt consumate de catre protozoare jar alta parte sunt antrenate continuu spre foios si cheag fiind supuse digestiei intestinale. Proteinele bacteriene sintetizate in rumen sunt digerate in intestinul subtire si constituie principala sursa de aminoacizi pentru vaca. Protozoarele se afl in numar mai mic decat bacteriile si reprezint& cel putin 50% din biomasa microbiana. In faza de crestere a lor se hranesc din bolul alimentar. in faza de fermentatie are loc degradarea glucidelor ugor fermentescibile, a proteinelor si a unor componente ale peretilor celulari. Datorita digestiei complexe, alimentafia taurinelor prezinti o serie de particularitati: - capacitatea si compartimentarea tubului digestiv la taurine permite prelucrarea digestiva a unor cantitati mari de nutreturi voluminoase cu un continut ridicat in celuloza. - taurinele pot valorifica bine: nutreturile verzi, fanurile si fibroasele grosiere, nutretul insilozat si alte nutreturi de volum pe scama carora pot si-si asigure pana la 80% din cerinfele de substante nutritive. - sub actiunea florei bacteriene au loc la nivelul rumenului, procese de scindare si de sinteza prin care taurinele isi pot asigura cantitati insemnate de proteine si vitaminele C, K si complexul B (la rumegaitoare nu apar carente ale vitaminelor hidrosolubile) - masa microbiana totald reprezinti 5 - 10% din continutul rumenal (4 pand la 7 kg) si este influentata de tipul ratici. Poate fi influentata si structura bacteriand, astfel Ia ratiile bogate in concentrate se reduce confinutul rumenal in bacterii celulozice. Procesele rumenale atrag dup’ sine unele avantaje si dezavantaje a 42Avantaje: valorificarea eficient& a nutreturilor celulozice; onvertirca proteinei mai putin valoroasi din nutroturi si a substantelor azolate neproteice, in protein cu 0 valoare biologica ridicata. - sinteza yitaminelor din complexul B, C si K. - posibilitatea protozoarelor de a-gi forma rezerve corporale de amidon. in acest fel o parte din glucidele usor solubile nu sunt supuse fermentatiei bacteriene fiind digerate mult mai avantajos in cheag si intestinul subtire. Dezavantaj: - scindarea amidonului in rumen nu este avantajoasa pentru rumegator, deoarece o parte din energia acestuia se pierde sub forma de metan, eliminat prin eructatie si caldura de fermentatie. - scindarea si metabolizarea proteinelor cu valoare biologic’ ridicati (groturi de soia) la nivelul rumenului este dezavantajoasa din punct de vedere cantitativ. Produsii principali ai proceselor de digestie rumenala sunt acizii grasi volatili (AGV) ce iau nastere pe seama fermentarii glucidelor si mai putin pe cea a proteinelor si grdsimilor din nutreturi. Din totalul acizilor grasi volatili, aciaii acetic, propionic gi butiric reprozinta pani la 95%. Fi asigurii pana la 60 - 70% din cerintele jn energie ale taurinelor. Bacteriile $i protozoarele care ajung cu bolul alimentar in intestinul subtire sunt supuse procesului de digestic asigurind minimum 50% din cerintele de protein’ si aminoacizi ale animalului. Microorganismele din ramen scindeazd partial sau total substantele azotate din hrana pana la amoniac care este metabolizat. Acizii grasi volatili au actiuni specifice in procesele metabolice din organism: - acidul acetic (produsul principal al digestiei celulozei) are rol important in lactogeneza si in sinteza grasimii din lapte, - acidul propionic are rol in sinteza tisulara si a lactozei, iar -acidul butirie intervine in sinteza proteinei si a lactozei din lapte. Sursa de glucide din hrana influenteaza cantitatea si procentul de AGV produsi in rumen. CAnd ratia de hrana contine in proportie mare fibroasele, microorganismele din rumen convertese glucidele fermentate in circa 65% acid acetic, 20% acid propionic si 15% acid butiric. In acest caz, acetatul disponibil este suficient pentru a asigura un maxim de productie de lapte, dar cantitatea de propionat rezultata in rumen poate limita productia de lapte, din cauza cantititii reduse de glucoz& (in special in lactatia timpurie). Glucidele prezente in nutreturile concentrate stimuleza producerea acidului propionic, in timp ce celuloza din fibroase stimuleaz’ productia de acid acetic in rumen. In concluzie concentratele in hran& au ca efect de cele mai multe ori o productie mai mare de AGV si un procent crescut de propionat in detrimentul acetatului (fig.2).Total VFA Percent of fotol YEA Forage 80 60 a6 20 Greconirals 20 40 6 380 Proportion of forage and concentrate (% diet dry matter) Fig.2. Efectal compozitiei hranei asupra AGV ruminali si asupra productiei de lapte in cazul in care ratia de hrand contine cantit&ti mari de concentrate sau de fibroase maruntite fin, procentul de acid acetic poate si scada sub 40% in timp ce procentul de acid propionic poate s& creascd peste 40%. Productia de lapte poate fi mai mare datorit{ aportului sporit de glucozi proveniti din propionat, dar acidul acetic necesar sintezei grasimilor este posibil si nu fie suficient. in general acest deficit de acid acetic este asociat cu o reducere a productiei de grasimi gi cu un nivel scazut de grasimi in lapte. O cantitate excesiv de mare de propionat, in raport cu cea de acetat, face ca vaca sa utilizeze energia in exces pentru depunerea de tesut adipos (castig in greutate corporala), mai degraba decat pentru sinteza laptelui Excesul de concentrate in alimentatia vacilor poate conduce la ingragarea lor, avand si un efect negativ asupra stirii de sinatate. Pe de alti parte, o cantitate insuficienta de concentrate in ratia de hrana, limiteazé aportul de energie, productia de lapte si continutul de proteina in lapte. Deci modificarea raportului dintre fibroase si concentrate din hrana are un efect profund asupra cantitatii si raportului intre diferitii AGV produsi in rumen. La randul lor, AGV influenteaza puternic: productia de lapte: continutul de grasime in lapte: eficienta conversiei hranei in lapte. in urma proceselor de scindare si sintezd din rumen mai rezulté bioxid de carbon, metan, caldura de fermentatie, masa celulari microbiana si polighucide incorporate in masa microbiand. Cantitatea si proportia AGV absorbiti in cursul unei zile este influentata de structura ratiei si. modul de administrare a hranei 44Sa constatat ca pH-ul rumenal influenteazd raportul ine AGV. Astfel daca valoarea acestuia scade sub 6 se formeaza o cantitate mai redusi de acid acetic decat de acid propionic. Acest fenomen are loc mai ales in cazul ratiilor bogate in glucide ugor solubile care sunt transformate in cea mai mare parte fn acid lactic. Prin acumularea acidului lactic in rumen se creazi un pH de 4,5 care favorizeaza procesele de decarboxilare a aminoacizilor, formarea de amine toxice si aparitia acidozei. Prin transformare in cea mai mare parte a acidului lactic in acid propionic $i mai putin in acid acetic se produce un dezechilibru al raportului dintre acesti doi acizi. Schimbarea raportului acid acetic (scade) : acid propronic (creste) duce concomitent la sciderea grasimii din lapte si la sinteza tisulara, substantele nutritive find valorificate eficient prin cresterea in greutate. Pentru productia de lapte raportul optim acid acetic : acid propionic este de 3 : 1, in timp ce in productia de carne de 1,7: 1. Schimbarea valorii acestui raport poate aparea si in cazul ratiilor cu un continut redus in celulozi (sub 13 — 14 %) Astfel de situatii pot s& apara cand se utilizeazd fibroase putine, nutret verde (andr, fanul macinat sau granulat sau ratii cu peste 60% concentrate. Absorbtia acizilor grasi volatili este influentatd de concentratia lor, care cregte in primele ore de la furajare si apoi scade treptat pana la tainul urmiator. Absorbtia este favorizaté fn acelasi timp de un pH mai scézut al continutului rumenal. Cand pH- ul creste la 7 — 7,5 rata absorbtiei incepe sé scada. Cercetarile actuale asupra digestici rumenale au ca obicctiv ridicarea gradului de utilizare a nutreturilor, a substantelor azotate neproteice cat si reducerea pierderilor de energie. Pentru a reduce pierderea de energie in urma proceselor de digestie, cercetirile actuale au drept scop dirijarea fermentatiei rumenale. Astfel s-a reusit reducerea cantitatii de metan format in rumen concomitent cu reducerea gradului de scindare a proteinei in rumen prin folosirea unor aditivi furajeri (monensin, probiotice). Deasemenea s-a reusit protejarea proteinelor cu valoare biologic ridicaté impotriva actiunii bacteriilor rumenale prin tratare chimicd cu formaldehidd, cu tanin sau tratare termicd. Pentru animalele cu producti foarte ridicate se folosese aminoacizi sintetici protejati. 2.2, INFLUENTA STRUCTURII RATIEI ASUPRA DIGESTIEI RUMENALE SI PRODUCTIEI LA TAURINE Un rol important asupra digestiei rumenale {] are tipul alimentatiei. Astfel structura ratiei, echilibrarea ei, modul de preparare si programul de furajare pot si influenteze procesele rumenale si prin aceasta productia $i reproductia animalelor. Un indiciu al mersului proceselor digestei il constituie pH-ul rumenal care are valorile normale cuprinse intre 6,3 — 6,8 la vaci de lapte. Aceste valori sunt realizate lao ratie pe baza de fibroase, grosiere, porumb siloz recoltat in faza de cear’ in care celuloza reprezinté minimum 14% din substanta uscata la vaci si 12% ta juninci si tauri. La o ratie pe baza de fibroase se realizeaz’ o secretic salivara abundenta care prin proprietatea tampon mentine pH-nl rumenal la valori ridicate Nutreturile concentrate, radacinoasele si nutretul insilozat bogat in apa reduc secretia salivara astfel c4 pH scade pani la 5,5. Trecerea rapida la ratii cu cantitati mari de concentrate sau radacinoase (sfecla de zahir) pot si reducd pH-ul sub 4,6 ca urmare a transformirii rapide a glucidelor usor digestibile in acid lactic care se absoarbe mai slab la nivelul rumenului. Prin 45scaderea pH-lui rumenal apare acidoza cu consecintele ei negative: reducerea consumului de nutreturi, reducerea grasimii din lapte, modificarea gustului si calit3fii laptelui, aparitia mamitelor, tulburari de reproductis reducerea digestibilititii hranei la nivelul . Un pH scazut sub 6 determina rumenului prin inhibarea dezvoltarii bacteriilor celulozice cat si pe parcursul tractusului intestinal Pentru a preveni aparitia acidozei trebuie asigurat minimul de celulozi (14%), in ratia furajerd si a unui tain de voluminoase. De asemenea cerealele se utilizeaz sub forma aplatizata sau macinate grosier si se administreaz4 in cantitati crescande pana la nivelul stabilit prin ratie. Se pot utiliza si substante tampon cum ar fi bicarbonatul de sodiu care se administreaza in cantitate de 100 - 500 g/zi. Acesta se introduce in fie pogresiv pentru a evita reducerea apetitului, Ca substante tampon se mai pot utiliza carbonatul de caleiu, bentonita, acetatul de sodiu, oxidul de magneziu Alcaloza rumenala apare cand se administreaza ratii sarace in glucide si bogate in proteine, nitrati si uree care reduc concentratia AGV in paralel cu cresterea amoniacului in rumen. In alcaloza rumenala care este de asemenea daunatoare apar urmatoarele aspecte: scade consumul de nutreturi; scade continutul de grasime din Japte; modificari de calitate a laptelui; tulburari de reproductie. Alcaloza apare cand se utilizeazd timp indelungat ratii cu un nivel proteic ridicat (peste 18%). In caz de alcaloza, se pot adminsitra oral | —2 | otet diluat cu ap’ pentru a determina scdderea pH-ului si reducerea absorbtiei amoniacului din rumen. Cauzele si efectele abaterii de la valorile optime ale pH-ului rumenal DH prea scizut ] (acidoza rumenala pH < 6) Valoarea optima < pH-ului rumenal > 6,3 — 6,8 la vaci de lapte 6,0—6,5 la taurine la ingrasat Tabelul 10 pH prea ridicat (alealoza rumenali pH > 7,5) Ratii cu cantitéti mari de — | concentrate foarte fin imacinate si radacinoase (sfecla de zahar). insuficienta fibroaselor in | iratii, silozuri foarte acide le Scade productia de lapte le Scade consumul de nutreturi le Scade continutul de grasimi din lapte le Modificari de calitate a laptelui je Mastite Timpanism ls Tulburari digestive le Tulburdri nervoase le Tulburari de reproductic 46 IRatii sarace in glucide (energie) si bogate in Iproteine, nitrati si ure le Scade consumul de nutreturi le Scade continutul de grasimi din lapte ¢ Modificari de calitate a laptelui | je Tetanie | Diaree e Cetoze le Tulburdiri de reproductie je Tulburari nervoase2.3. ALIMENTATIA VACILOR DE LAPTE 1. Nivelul ingestei la vacile in lactatie si factorii care il influenteazd Cantitatea de substanta uscata ingerata prezinta o importanta deosebita, fiindca de ea depinde cantitatea de nutrienti pe care o poate folosi organismul pentru jntretinerea vietii si productia de lapte. in stabilirea ratiilor pentru vaci, in functie de nivelul productiei, consumul de substanta uscata este luat ca un prim indice orientativ. Necasarul optim de substanta uscati este de 2,5- 3,5 kg/ 100 kg greutate corporal. Acest consum se inregistreazii in perioada 10- 20 saptimani de lactatie dupiicare se reduce continuu, atingand yaloarea minima de 1,8- 2 kg S.U/ 100 kg greutate vie la fatare. Intr-o lactatie se elimina 375-520 kg substant& uscata. Ingesta de substan(3 uscati este influentata insd de mai multi factori - capacitatea de ingestie este factorul limitant; aceasta la randul ci este influentata de greutatea corporal si de nivelul productici de lapte. La aceeasi capacitate de ingestie, cantitatea de substanti uscati depinde de felul nutreturilor, respectiv de digestibilitatea lor (care variazé dupa continutul in celuloza). - insusirile individuale, sub acest raport se cunose vaci bune si rele consumatoare, consecinta unei insugiri ereditare; - stadiul fiziologic conditioneazi apetitul si prin urmare ingesta de nutre{uri. Apetitul este minim la sfargitul gestatici si ineeputul lactatici si creste pana in luna a 3- 4-a de lactatie dup’ care incepe sa scada din nou. Reglarea fiziologic’ a ingestei este importanta si pentru vacile in cdlduri. In acest caz consumul de hrand scade si fn consecinté $i productia va fi micsorata; - calitatea gustativa a hranei si tehnologia adecvat& de preparare duc la cresterea consumului - durata de expunere a hranei la dispozitia animalului; alimentatia la discretie asigurd o crestere a consumului in comparafie cu administrarea hranei in tainuri fixe. - continutul in proteind si minerale al hranei: un continut redus in profeine (sub 7%) si mincrale, determina © dezvoltare inceata a florei rumenale si prin urmare o reducere a vitezei de digerare a glucidelor; - confinutul nutreturilor in api influenteazd ingesta de S.U. in sensul ca pentru nutreturile care contin peste 50% apa se inregistreaz o reducere a substantei uscate ingerate. - proportia de fibre detergent neutre (NDF) se considera ca are influenti major’ asupra ingestei de SU - viteza de consum: exista o corelatie intre viteza de consum pe minut si ingesta zilnica. Viteza de consum pentru diferitele nutreturi in minute/ kg substanta uscataé a fost stabilita dupa cum urmeaza: Felul nutretului Viteza de consum (min/ kg SU) - concentrate 2,5- 5,0 - sfecl& 6,0- 8,0~ nutret verde 15,0-.25,0 n 15,0- 30,0 - semisiloz (ierburi) 20.0- 35,0 = siloz de porumb 25,0- 35,0 = paie 55,0- 85.0 Viteza de consum este mai mare pentru fanuri de calitate, iar sub raportul formei lor fizice, consumul/ minut este mai mare la cele tocate sau granulate. Cerealele zdrobite sau. granulate sunt consumate mai rapid decdt sub forma de uruiala. - viteza de digerare si de trecere a hranei prin tubul digestiv influenteaz& intr-o mare mAsura consumul zilnic. Cu cat productile sunt mai mari, cu atat coeficientii de digestibilitate ai ratici trebuie sa fie mai ridicati; sub acest raport se impune urmatoatea corelatie: Productia anuala in kg lapte Coeficientul de digestibilitate al ratiei % - intretinere 50 - gestatie avansata 70 - 2000- 3000 60 ~ 3000- 4000 65 ~ 4000- 5000 70 ~ peste 5000 75 - felul nutretului influenteaza ingesta atat prin digestibilitate cat si prin insugirile gustative in ansamblu; ~ forma de conservare: orice forma de conservare reduce ingesta zilnic& voluntara (ex: fati de nutretul verde, din fin se ingeri 80- 85% iar din nutrepul insilozat 70- 75%). - brichetarea fibroaselor méacinate duce la o crestere a ingestei. Brichetele din fibroase macinate nu pot reprezenta decat partial ratia vacilor de lapte deoarece se comporta asemanator concentratelor sub raportul metabolismului rumenal; - concentratia energetic’ a ratiei: in cazul cerintelor mari de cnergie satisfacerea organismului animal nu se poate realiza decdt marind concentratia energetica a ratici (realizabila prin suplimentarea nutreturilor concentrate in ratie). In acest caz vacile sunt capabile sa ingere cantitati mai mari de substant uscata in privinta utilizirii nutrefurilor concentrate, eficienta unor astiel de ratii se mentine ridicaté numai pana in momentul in care proportia acestora nu depaseste 50- 60% din valoarea energetica a ratiilor. La cantitati mai mari de concentrate (peste 60%), are loc o scldere a consumului de substanté uscatd raportata la 100 kg greutate corporala, scade in masuri insemnati randamental de utilizare a energiei, in timp ce procesele fermentative din rumen converg spre ingustarea raportului acid acetic/ acid propionic, ceea ce se reflect in reducerea continutului de grisime din lapte. La intocmirea ratiilor pentru vaci trebuie avut in vedere cA acestea stau o perioada indelungata in exploatare si c& structura nutreturilor trebuie si corespunda din punct de vedere al sin&tiuii, productiei si economicitatii in acest scop este necesar’ modificarea structurii ratiei si realizarea unor raporturi corespunzatoare irtre nutrienti in functie de starea fizilogicd a vacii:primele 2- 3 luni de lactatie si 0 noud fecundare, restul perioadei de lactatic, gestatic avansata (repaus mamar). Pentru a realiza o ingesta corespunzatoare de nutreturi in special la inceputul lactatiei, cand apetitul este incd scdzut, este necesar sa se utilizeze un sortiment variat de nutreturi urmarind gi preferintele vacii. Vacile au preferinte diferite fati de unele nutreturi, distingand de asemenca diferentele dintre concentrate, cat si gustul dulce, sarat, acid si amar. 2.3.2. Alimentatia vacilor in Jactatie 2.3.2.1, Stabilirea cerintelor nutritionale si a ratiei de hrani ‘Vacile de lapte convertesc foarte bine energia si proteina din hrana in productia de lapte, iar aceasta conversie este cu atat mai buna cu cat nivelul productiei este mai ridicat. Tabelul 11 Relatia dintre nivelul productici si conversia in lapte a energici gi a proteinei din __hrand____ - —_ Productia de lapte % din energia si proteina ingerate transferate in apte_| (kg/ zi) Energie _| f 5 30 | | 10 38 7 Li ie 20 r 55 [ 30 65 | 40 72. _ I 50 75 _ | 60. { 78 _ Alimentatia rationala a vacilor de lapte presupune: © Stabilirea cerintelor nutritive care cuprind: cerintele pentru functiile vitale: cerintcle pentru productia de lapte, cerintele pentru sustinerea gestati © Stabilirea ratiei de bazd, format din nutreturile de volum © Stabilirea ratiei suplimentare. Stabilirea cerintelor nutritionale. Cerintele nutritionale pentru intretinerea vietii depind de masa corporala si intr- © mica masura de tehnologia de exploatare. In cazul intretinerii pe pagune, vor fi crescute cerintele de energie si substante nutritive fafi de fntretinerea in adapost. Pentru vacile intretinute in stabulatie libera sau la pasune necesarul nutritiv pentru intretinerea vietii se majoreazé cu 10%. La vacile tinere pentru a asigura cresterea masei corporale, cerintele pentru intretinere se majoreazi cu 20% la prima lactatie si cu 10% la lactatia a 2-a. Cerintele de substante nutritive pentru productia de lapte sunt determinate de nivelul productiei de lapte si de continutul in grisime al acestuia. 49Tabelul 12 Norme de hrand si capacitates de ingestie la vaci de lapte Vaca de 600 kg UNL | PDI Ca # SUL UIL | Vaai in productie () | (2) | @) | ke | Cantitate de prasime | 32 36 40 25 515 | 47_| 30 u 1S 5,0 | 45 635 | 57 | 35 : = 75_| 74 755 | 67 40 | 15 10,0 | 9,5 875 | 78 | 45 13,4 _| 12,5 | 12,0 j 90s | 89 | 50 | 142 15,0 | 14,0] 13,6 [1115] 100 | 54 [151 175 [16,5 | 14,89 [4235] 108 | 38 | 15.9 20.0 [19,0 | 16,20 [1355| 115 | 62 | 16,7 17.47 [1475| 123 | 66 | 17.6 | 16,7 25.0 | 23.5] 18,76 [1595] 130 | 71 | 184 [17 1715| 135 | 73 | 19,2 | 17,2 1835| 140 | 75 [| 20,1 | 17,5 r9ss[ 145 | 77 | 209 | 17,7 2075; 150 | 80 | 21,7 | 17,9 | ai9s[ 155 | 82 | 22.5 | 18.1 2315| 160 | 85 | 234 | 183 2435| 165 | 88 2 18,5 D 45,0 | 42,5 | 29,07 [2555! 170 | 91 = 18,7 Corectia pentru variatia greutai | 0,70 [50 [6 | 5 Jo8-15] Lo comporale cu + 100K Stabi ‘Aceasta se compune din nutreturi suculente, fibroase si grosiere ca nutreturi de baza Ja care se adaugé mai multe amestecuri de concentrate, din care unul format din concentrate energetice (porumb, orz, etc) gi al 2-lea din concentrate proteice (sroturi de soia, sroturi de floarea-soarelui, mazire) si premixuri vitamino-minerale Stabilirea ratiei suplimentare Ratia suplimentara in functie de scopul pe care il urmareste poate fi = un amestec din diferite ingrediente necesar pentru echilibrarea ratiei de baza sau - un amestec echilibrat din diferite nutreturi combinate, minerale, vitamine si aditivi furajeri care se administreaz ca supliment la ratia de baza. Folosirea ratiilor suplimentare trebuie s4 se faca in functie de evolutia curbei de lactatie; imediat dupa fatare nivelul productiei de lapte este de circa 70% din nivelul maxim, dar el creste treptat in urmatoarele 5- 10 siptimdni si se mentine o perioada la nivel maxim dupa care incepe sa scada. La vacile cu productii mari de lapte (peste 25- 30 litrii/ zi) ratia suplimentard ajunge la 8- 10 kg/ zi si chiar mai mult. in acest 50caz cantitatea de concentrate trebuic fragmentata in mai multe tainuri (4-5) si si fie administrata dupa consumul unor nuireiuri de volum. In aceasta situatie nu se recomanda administrarea concentratelor la muls (care se face de obicei de doud ori pe zi) deoarece cantitatea de concentrate care ar trebui consumata este prea mare (4-5 kg/ tain) si determina reducerea pH-ului rumenal si respectiv sciderea grisimii din lapte. Tabelul 13 _ Regimuri de furajare pentru vaci de lapte si unele caracteristici ale ratiilor | Regimuri de furajare cu: _Nutreturi de volum cu umiditate ridicata (suculente) Nutrefuri de yolum uscate | Vara | Tarna, Tara | © nutreturi |e nutreturi © fanuri: * celulozice | Ratia de verzi : murate - naturale coceni porumb | baza - paigune -siloz.de porumb | - cultivate - paie cereale \ - cosite -silozdelucemi | suculente: | - vreji « siloz de sau - sfecla ® suculente : porumb ierburi - borhoturi - sfecli, © nutrefuride | - raddcinoase si - borhonuri | volum uscate | tubereulifere oO qd) nutrefuri de | volum | | uscate | Ratia [© Concentrate :cereale, leguminoase, | * Concentrate: in special cereale | suplimentari | trate, sroturi, titel de sfecl4 uscati, | si nutreturi proteice | melasi, etc, © Surse de N neproteie | © Surse de N neproteic Premixuri mineralo- vitaminice © Premixuri mincralo- vitaminice * Aditivi furajeri pentru stimularea productiei de lapte - concentrate 20-30% -suculente 15-20% -suculente 15-20% -concentrate 15-20% | -concentrate 10- 15% Caracteristici ale ratici totale: Caracteristici ale rajiei totale Structura (% din SU): Structura (% din SU) 1 | 1 ~ nutreturi verzi, suculente 50- 100% -fanuri 60- 100% | -celulozice 30- 50% - voluminoase useate 15-20% | -celulozice 10- 20% -fanuri 15- 35% Concentratia energetic’ (CE): 0,75- 0,90 UPL/ kg SU Concentratia Concentratia energetic’ (CE): energetic’ (CE): 0,65- 0,75 UFL/kg | 0,60- 0,65 UFL/ kg. | su su | 1 2.3.2.2, Alimentatia vacilor in lactatie in timpul iernii Pentru realizarea unei productii ridicate trebuie respectate unele principii de bazi in alimentatia vacilor de lapte 51