BRONHOSCOPIA

Bronhoscopia este o tehnica medicala utilizata pentru a

vizualiza interiorul cailor aeriene si plamanilor, in scop
diagmnostic. Procedura consta in introducerea unui
instrument numit bronhoscop in caile aeriene, in mod
obisnuit prin nas sau prin cavitatea bucala, existand situatii
cand se introduce prin intermediul unei traheostomii.
Aceasta procedura ii permite medicului sa examineze
eventuala patologie a cailor aeriene, precum inflamatie,
tumori sau sangerari. In anumit situatii, este necesara
prelevarea unor mostre de tesut pentru analizarea ulterioara
anatomo-patologica. Bronhoscoapele sunt de mai multe
tipuri: tuburi rigide de metal prevazute in capatul terminal cu
un dispozitiv de iluminare sau instrumente cu fibra optica si
echipament video.
Care sunt tipurile de bronhoscopie?
a) Bronhoscopie rigida
Bronhoscopia rigida este utilizata pentru a recupera
obiectele straine. Hemoptiziile masive, definite ca pierderea
de sange de peste 600 mL de sange in 24 ore, reprezinta o
urgenta medicala si trebuie intervenit rapid prin abord
intravenos cu fluide si examinare cu bronhoscopie rigida.
Lumenul mai larg al bronhoscopului rigid - in comparatie cu
lumenul ingust al bronhoscopului flexibil - permite metode
terapeutice precum electrocauterizarea, care ajuta la oprirea
sangerarii. Bronhoscopia rigida este preferata in cazul
indepartarii corpilor straini pentru ca ofera protectia caii
aeriene si controlul corpului strain in timpul recuperarii
acestuia.
b) Bronhoscopie flexibila
Bronhoscopul flexibil este mai lung si mai subtire decat

bronhoscopul rigid. Acesta contine un sistem de fibra optica

care transmite imaginea din varful instrumentului catre o
camera video pozitionata la celalalt capat al instrumentului.
Prin intermediul unor cablui conectate la maner, varful
instrumentului poate fi orientat, permitandu-i medicului sa
navigheze cu instrumentul in lob individual sau in brohie
segmentara. Cele mai multe bronhoscoape flexibile includ de
asemenea si un canal de suctiune sau pentru instrumentar,
dar acesta este semnificativ mai ingust decat cel al
bronhoscopului rigid.

Bronhoscopia flexibila produce mai putin disconfort

pacientului decat bronhoscopia rigida iar procedura poate fi
realizata cu usurinta sub sedare moderata. Aceasta este
metoda de electie in prezent pentru cele mai multe dintre
procedurile bronhoscopice.

Care este rolul bronhoscopiei?

-

Vizualizarea anomaliilor cailor aeriene

Obtinerea de specimene de tesut din plaman prin

metoda biopsica, lavaj bronho-alveolar sau periaj
endobronsic. Utilitatea acestor specimene de tesut este
pentru analizarea lor si punerea diagnosticului de
certitutinde in diverse afectiuni pulmonare
Evaluarea unei hemoptizii cu descoperirea cauzei
acesteia (neoplasm pulmonar, sarcoidoza s.a.)
Indepartarea secretiilor, sangelui sau corpilor straini
localizati in caile aeriene
-

Rezectie laser a tumorilor sau stricturilor traheale sau

bronsice
Insertia de stenturi pentru compresie exterioara a
lumenului traheobronsic din cauza unor procese maligne sau
benigne
Bronhoscopia se poate face si in cazul traheostomiei
percutane
Intubatia traheala a pacientilor cu cai aeriene dificile se
realizeaza adesea cu bronhoscopul flexibil

In ce consta bronhoscopia?
Bronhoscopia poate fi realizata intr-o incapere speciala
echipata pentru astfel de proceduri, intr-o sala de operatii, in
unitatea de terapie intensiva sau in oricare locatie prevazuta
cu echipament corespunzator urgentelor de cai aeriene.
Adesea, pacientului i se dau anxiolitice si medicatie
antisecretoare, cu scopul de a preveni ca secretiile orale sa
obstructioneze vizualizarea, in general atropina si uneori
anlgezice de tipul opioideor majore precum morfina.

Pe parcursul procedurii, sedative precum midazolam sau

propofol pot fi utilizate. In general se foloseste un anestezic
local pentru a anestezia membranele mucoase ale faringelui,
laringelui si traheei. Pacientul este monitorizat in
permanenta cu ajutorul unui aparat care verifica presiunea
arteriala, EKG si saturatia in oxigen a sangelui.

Un bronhoscop flexibil este introdus in caile aeriene ale

pacientului, in timp ce acesta fie este in decubit dorsal
(intins pe spate), fie in sezut. Odata ce bronhoscopul este

introdus in calea aeriana superioara, se inspecteaza corzile

vocale. Instrumentul avanseaza apoi in trahee si apoi in
sistemul bronsic, timp in care bronhoscopul examineaza
fiecare regiune prin care trece. Daca se descopera orice fel
de modificare, se poate preleva o mostra de tesut cu ajutorul
unei perii, ac sau a unui forceps. Specimenul de tesut
pulmonar (biopsie transbronsica) poate fi investigat cu
ajutorul razelor X (fluoroscopie) sau printr-un sistem
electromagnetic.

Bronhoscopia flexibila poate fi realizata si in cazul pacientilor

intubati, precum pacientii din sectia de terapie intensiva. In
acest caz, instrumentul este introdus printr-un adaptor
conectat la tubul traheal.

Bronhoscopia rigida este realizata sub anestezie generala.

Bronhoscopul rigid este prea gros pentru a permite plasarea
paralela a altor instrumente in trahee. Astfel, aparatul de
anestezie este conectat la bronhoscop si pacientul este
ventilat prin intermediul bronhoscopului.

Care sunt asteptarile post-interventie?

In ciuda faptului ca majoritatea pacientilor tolereaza
bronhoscopia bine, o scurta perioada de observatie este
necesara in perioada imediata dupa realizarea procedurii.
Cele mai multe complicatii apar rapid si sunt vizibile din
timpul procedurii. Pacientul este urmarit pentru depistarea
dificultatilor in respiratie (stridor, dispnee aparute in urma
edemului laringian, spasmului laringian sau
bronhospasmului). Monitorizarea continua pana cand efectul
medicatiei sedative trece si reflexul faringian revine. Daca

pacientului i s-a realizat o biopsie transbronsica, medicul ar

putea considera necesara efectuarea unei radiografii toracopulmonare pentru a exlude prezenta unui pneumotorax
indus terapeutic. Pacientul va fi spitalizat in situatia in care
apar sangerari, pneumotorax sau ARDS (sindrom de detresa
respiratorie la adulti).

Care sunt posibilele complicatii ale bronhoscopiei?

In afara de riscurile asociate cu medicatia utilizata, exista si
riscuri care tin de procedura in sine. Cu toate ca un
bronhoscop rigid poate zgaria sau desprinde tesut din caile
aeriene sau sa produca leziuni la nivelul corzilor vocale,
riscul bronhosciopiei este limitat.

Complicatiile bronhoscopiei cu fibra optica raman destul de

scazute. Complicatiile comune includ hemoragii severe in
urma biopsiei. O biopsie pulmonara poate produce de
asemenea un pneumotorax (acumulare de aer in cavitatea
toracica. Totusi, aceasta complicatie apare in mai putin de
1% din cazurile de biopsie pulmonara. Laringospasmul este o
complicatie rara dar poate necesita in unele situatii intubatie
traheala. Pacientii cu tumori sau sangerari excesive ar putea
intampina dificultati in a respira dupa efectuarea unei
bronhoscopii, uneori din cauza inflamatiei membranelor
mucoase ale cailor aeriene.