DESPRE ECHILIBRU

Nu am sa vorbesc despre legile echilibrului punctului material, din statica,

capitol al fizicii clasice, sau despre nu stiu ce echilibru al unor sisteme
masice, stabile sau instabile.

As vrea sa discut despre un echilibru mult mai important de multe ori-

echilibrul mental , sufletesc al omului, omului contemporan, cel atat de
framantat de temeri, furii sau incertitudini, spaime.

A fi in echilibru, ar spune multi, este un mare dar, un desiderat uneori

greu de atins, un lucru uneori imposibil pe vremi de furtuna.A fi in echilibru,
nu inseamna, sa fim in nemiscare, in inertie, in nepasare, ci sa fim mobili,
empatici, atenti, sensibili la ceea ce trebuie sa fim sensibili, dar fara sa
cadem in capcanele dezamagirii, neputintei, descurajarii, urii, sau cine stie
caror altor sentimente rele.

Ca sa fim in echilibru cred ca trebuie sa fim in egala balanta cu divinul ,

cu realul din jurul nostru dar si cu ceea ce pare mai greu de suportat,adica
cu unele chestiuni dificile care ne apar inevitabil in cursul vietii noastre.

Sa fim in echilibru, sa nu uitam de bunul simt, de decenta, de moralitate,

de seninatate , de solidaritate fata de cei care trebuie ajutati, sa fim in
armonie cu natura, cu Creatorul, sa nu ne pierdem visele bune, pacea,
speranta.

Trebuie sa cautam echilibrul cu orice pret, as spune, bunatatea, dar nu

naivitatea, armonia dar nu nepasarea, seninatatea, dar nu aplecarea sub un
anumit jug. A fi in echilibru, inseamna sa nu ne speriem atat de usor,sa nu
ne descurajam, sa nu credem tot ce auzim, dar sa nu fim nici Toma
necredinciosul, sa nu spunem tot ce stim, dar nu din egoism sau din frica, sa
nu facem tot ce putem, dar nu din instinct de conservare , specific unui om
comod.

1
 A fi in echilicru, inseamna a nu fi in haos, in dezordine, ci sa avem
oranduire in mintea noastra, in trupul si sufletul nostru, sa nu uitam de
credinta, dar nu sa o practicam cu bigotism sau cu fanatism.

Sa fi in echilibru, inseamna sa nu te atasezi de valorile materiale, sa fim

niste avari, parveniti, care uita sau nu mai stiu de valorile morale , culturale si
spirituale.Nu insemna ca daca nu te atasezi valorile materiale, insemna sa
devii un dependent material de ceva sau cineva, trebuie sa avem grija de
casele noastre, de familiile noastre, de mosii si stramosii nostri, dar toate
facute cu echilibru.

Sa fi in echilibru, cred ca mai inseamna sa fi profund, sa cauti tainele si

sensurile vietii, ale adevarului , ale fericirii,dar sa nu faci din asta o obsesie
sau un prilej de fala.

Sa fii in echilibru este un dar uneori, un deziderat ar spune unii, dar

uneori poate fi foarte usor ,daca sti sa nu iti uiti masurile, datele existentei
tale, fara sa te umilesti, sa te smeresti exagerat si in fata cui nu trebuie, sa ai
puterea sa lupti cu calm, cu toate, dar fara incrancenare si prostie.

In echilibru nu esti adormit, blegit, dar nici speriat agitat, dezordonat, ci esti
intr-o incordare stabila, benefica, propice vietii, castigarii stabilitatii si pacii
sufletesti, esti optimist si calculat, cauti binele general , macar tinzi spre el,
incerci sa il promovezi, sa il descoperi, caci din binele general se iveste si un
bine individual sanatos.

Echilibrul e bun, oricui, indiferent ca este” om de rand “sau un carmuitor.E

mai dezastruos cand echilibru nu se afla la cei aflati in “varf”, e dezastruos
pentru tot organismul social

In echilibru cand te afli, nu smintesti pe cel aproapre de tine , incerci sa il

iubesti, sa il ajuti, sa il intelegi macar.

In echilibru esti in cautarea binelui si de partea binelui!