Sunteți pe pagina 1din 51

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

EVALUAREA CAPITALULUI UMAN

Suport de curs master

PARTEA a I a

PARTEA II a.

PARTEA a III a. uman

Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual

Evaluarea intreprinderii

Evaluarea activelor necorporale create de capitalul

Autor:

Prof.univ.dr. Ion ANGHEL, FRICS, MAA

ASE Bucuresti Noiembrie 2010

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

CUPRINS

PARTEA I a Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual

1 Introducere

2 Identificarea Radacinilor capitalului intelectual

3 Importanta capitalului intelectual

4 Ce este capitalul intelectual

5 Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual

6 Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual

7 The Value Creation Index (VCI)

PARTEA II a Evaluarea intreprinderii

A.

Consideratii generale privind evaluarea

1

Sinteza teoriei valorii

2

Concepte de baza în evaluare

3

Principalele tipuri de valoare

B.

Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporale

D.

Abordarea pe baza de venit in evaluare

1

Logica abordarii pe baza de venit

2

Metoda capitalizarii venitului

3

Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow DCF).

4

Costul capitalului si valoarea in timp a banilor

E.

Abordarea pe baza de active in evaluare

F.

Abordarea prin comparatie in evaluare

PARTEA A III A.

EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALUL UMAN

A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale

B. Definirea activelor necorporale

C. Clasificarea activelor necorporale

D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

PARTEA I a Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual

1 Introducere

2 Identificarea Radacinilor capitalului intelectual

3 Importanta capitalului intelectual

4 Ce este capitalul intelectual

5 Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual

6 Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual

7 The Value Creation Index (VCI)

1. Introducere In ultimele decenii a aparut o idee aproape unanima referitoare la

cresterea importante capitalului intelectual. Multi oameni afirma astazi „capitalul

intelectual este motorul noii economii” sau „cunostintele si informatia” reprezinta cea

mai valoroasa marfa. Astazi cunostintele si informatia reprezinta fie o marfa ca atare

fie o componenta incorporata in produse si servicii vandute pe piata. Daca acum 100

de ani sapunul se vindea doar la spiterii, astazi orice supermarket are mai multe

rafturi cu acest produs, realizat in forma solida sau lichida, cu diferiti ingredienti etc.

Cunostintele si informatia sunt „incorporate” de catre producatori astfel:

a) Cunostinte si informatii despre cum sa vinzi. Problema principala a

producatorilor de sapun este astazi cum sa atraga atentia consumatorului si

cum sa-i faca pe acestia sa cumpere produsul.

b) Cunostinte si informatii despre cum sa faci produse tot mai bune pentru

consumatori. Astazi pe fiecare produs scrie continutul, la ce tip de piele este

recomandat etc.

Sunt cateva realitati care au facut ca informatia sa circule atat de rapid in lumea

afacerilor si sa putem spune astazi „cunostintele si informatia” reprezinta o marfa

foarte importanta:

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

a) Progresul tehnologic a facut ca informatia sa circule rapid si ieftin. Astazi putem vedea o revolutie (de exemplu Revolutia romana din decembrie 1989) sau un razboi (de exemplu razboiul din Iraq) in direct la televizor.

b) Comunicarea tehnologica leaga puternic si relativ ieftin toate regiunile si tarile de pe glob.

c) Globalizarea face ca toate tarile si regiunile sa fie afectate de evenimente aparute in orice loc din lume. Caderea bursei din New York din anul 1929 s-a simtit complet abia dupa 3 ani. Scumpirea petrolului ca urmare a efectelor uraganului Catrina ce a afectat sudul SUA in anul 2005 a influentat imediat pretul benzinei la pompa in Iasi.

d) Creste sofisticarea consumatorilor si a vanzatorilor. Clientii vor mai mult pentru banii lor (servicii aditionale), in principiu informatii si cunostinte. Cum am putea explica faptul ca investitiile in tehnologia informatiei (IT) sunt mai mari decat cele in productia de otel sau in constructii de autovehicule ?.

2. Identificarea Radacinilor capitalului intelectual Problema managementului cunostintelor nu este noua iar problema „capitalului intelectual” este ultima linie dezvoltata in managementul cunostintelor.

Capitalul intelectual Capitalul intelectual este format din:

Active necorporale de piata: marca, clientela, reteua de distributie etc;

Active necorporale apartinand oamenilor din firma: abilitati si expertiza, abilitati de rezolvare a problemelor, abilitati de leader etc.;

Proprietate intelectuala;

Active de tip infrastructura: toate procesele, tehnologiile care tin compania in functiune.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Capital uman

A. Competente

B. Atitudinea

C. Agilitatea intelectuala

A. Competente

Competenta genereaza valoare intr-o firma prin:

Cunostinte;

Indemanare;

Know how apartinand angajatilor

Cunostintele indica ansamblul de lucruri tehnice sau academice cunoscute de o persoana si care de regula se leaga de nivelul de educatie si instruire a persoanei. Mediul academic ofera in cele mai multe cazuri un mod de a invata si de a gandi, acesta fiind ulterior dezvoltat in practica, prin aplicarea cunostintelor dobandite. Nu intotdeauna mediul academic este sursa cunostintelor, de exemplu un evaluator de pietre pretioase are cunostinte solide in domeniu, fara ca acestea sa fie oferite intr-o

universitate.

Abilitatile evidentieaza componenta practica, spre deosebire de cunostinte care evidentieaza componenta teoretica. De multe ori in practica sunt importante abilitatile si nu cunostintele. Majoritatea oamenilor au abilitati de utilizare a calculatorului dar foarte putini au cunostinte despre cum functioneaza calculatorul. Acelasi lucru pentru o masina. Know how ul inseamna ansamblul de cunostinte si abilitati necesare pentru a face

anumite activitati sau operatii; el poate fi invatat, dar in cele mai multe cazuri provine din experienta personala. Indicatori de competenta:

Procentul de angajati cu studii superioare;

Procentul de angajati cu abilitati IT

Numarul de ore de training/ angajat

Durata medie a vechimii in firma a unei persoane

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

B. Atitudinea Cunostintele si abilitatile nu sunt totul pentr ca firmele au nevoie de angajati care sa fie capabili si sa doreasca sa le utilizeze in avantajul firmei. Firma are o capacitate redusa de a influenta aceasta latura a capitalului intelectual pentru ca ea depinde de personalitatea fiecaruia. Sunt companii care pun pe picior de egalitate cunostintele si atitudinea. Procter & Gamble este o companie ce considera mai importanta atitudinea pentru ca angajeaza

absolventi de facultate non-specializati (arhitecti, absolventi in stiinte umaniste, fizicieni etc.) pe care-i califica ulterior prin cursuri platite de firma. Ei selecteaza de fapt atitudinea si nu cunostintele. Motivarea. Este aproape un truism sa spui ca motivarea este esentiala pentru atitudinea salariatilor. Mediul. Un alt factor ce determina atitudinea il reprezinta locul de munca al angajatilor. Este demonstrat ca in locurile de munca placute si consistente in timp randamentul angajatilor este sensibil mai ridicat. Compania suedeza Skandia a creat un concept numit „contactivitate”, adica suprapunerea a doua concepte: contact si activitate, dezvoltand un „Centru al Viitorului” in care se intalnesc persoane diferite din cadrul organizatiei si discuta viziunea lor despre viitorul firmei. Conducerea. O alta componenta a atitudinii o reprezinta conducerea organizatiei. Aspectele profesionale, etice, abilitatile de leader ale conducerii firmei sunt importante in realizarea atitudinii angajatilor. Indicatori de atitudine:

Ore petrecute in discutii cu angajatii;

Ore petrecute de management in explicarea strategiei si deciziilor catre angajati;

Index de motivare;

Leadership Index;

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

C. Agilitatea intelectuala

Abilitatea de a aplica cunostintele si abilitatile in situatii foarte diferite, precum si

abilitatea

fundamentala pentru succesul unei firme. Exemplu: Philip Morris este o marca pentru: tigari, bauturi, mancare; Agilitatea intelectuala este mai putin legata de cunostinte si mai mult de atitudine. Exemple de elemente ce definesc agilitatea intelectuala sunt:

a transforma ideile in produse sau servicii este

de

a

inova,

de

Inovarea;

Imitarea;

Adaptarea;

Standardizarea.

Inovarea este abilitatea de a construi pe baza unor cunostinte anterioare si de a genera noi cunostinte. Ea este fundamentala pentru innoirea si dezvoltarea firmei. Know how ul companiei poate fi creat si dezvoltat prin inovare. Sunt firme care au o inovare redusa desi au un buget de cercetare dezvoltare foarte ridicat.

Inovarea inseamna crearea ceva total nou in vreme ce imitarea este abilitatea de a te uita in jur si de a observa inovatiile din alte industrii.

Adaptarea presupune in fond aplicre solutiilor cunoscute intr-un context diferit. Mac Donalds a pornit de la industria de aparare, respectiv de la nevoia de a oferi hrana consistenta intr-un timp scurt pentru militarii ce intrau in serviciu (pilotii de avioane). Standardizarea sau „Impachetarea” se refera la abilitatea de a transforma o idee intr-un produs sau serviciu.

Indicatori de agilitate intelectuala:

Economii de costuri din ideile sugerate de angajati;

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Noi solutii sau noi procese;

Indexul de varietate al calificarii de baza a angajatilor;

Indexul de diversificare al firmei.

3. Importanta capitalului intelectual

Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:

revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere;

cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;

modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii retea;

aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii.

Roos (1997) argumenteaza ca acest capital poate fi legat de alte discipline precum strategia intreprinderii, managementul intreprinderii, evaluarea firmei etc. si de realizarea unor noi instrumente de masurare a performantei firmei.

Poate fi construit un nou mecanism de raportare luand in calcul variabile calitative, non-financiare, elemente ale capitalului intelectual etc. alaturi de variabilele financiare traditionale. Model: cum poate fi localizat capitalul intelectual

De ce este capitalul uman cheia? Noua economie este recunoscuta ca fiind bazata pe cunoastere. Dupa epoca industriala s-a dezvoltat o economie in care valoarea companiilor rezida din cunostintele si abilitatile angajatilor mai degraba decat din valoarea activelor tangibile. Un articol aparut in Business Week in anul 1999 a aratat ca valoarea Microsoft depaseste valoarea GM + Boeing + Lokheed Martin + Deere + Caterpillar + USX + Union Pacific + Kodak + Marriot + Kellog. Valoarea Microsoft rezida din mintea (creierul) angajatilor.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

In esenta, firmele producatoare de soft reprezinta scheletul noii economii pentru ca acestea creaza entitati denumite “coduri soft”. Programele informatice sunt puternice si utile in optimizarea lumii fizice, furnizand o valoare imensa (de exemplu, programul de optimizare a canalelor de distributie). O alta ilustrare a valorii intangibile a capitlului uman o reprezinta evolutia istorica a indexului S&P 500, prin intermediul ratei valoarea de piata/ valoarea contabila a cap.proprii. La inceputul anilor 1980 aceasta rata era apropiata de 1,0, dar a crescut in anul 2000 la circa 6,0. O crestere de 6 ori in doar doua decenii reprezinta o evolutie spectaculoasa. Printre aceste firme angajatii sunt acum priviti ca un element cheie alaturi de abilitatea firmelor de a atrage noi persoane capabile.

Un studiu Ernst & Young arata ca un analist financiar aloca circa 35% din timp in activitatea sa aprecierilor si estimarilor non-financiare. Aceasta situatie sugereaza ca evaluarea viabilitatii si performantelor firmei se bazeaza pe evaluarea capitalului uman. Capitalul uman, ca si activele fizice, este dificil de evaluat. O firma de asigurari va trebui sa evalueze mana unei persoane asigurate daca aceasta a suferit un accident. Dar cat este valoarea mainii, cat va plati firma de asigurari si cat de mult crede persoana persoana ca valoreaza mana pe care a pierdut-o. Incercarea de a aevalua capitalul uman ca activ distinct dintr-o firma este doar o aproximare si nu poate fi gandita ca o stiinta exacta. In firmele de soft si in multe firme de servicii capitalul financiar provine din abilitatea firmei de a transforma capitalul uman in capital structural care apoi sa permita nasterea fluxurilor financiare ce furnizeaza capitalul financiar. Este dincolo de scopul lucrarii sa analizam abilitatea firmelor de a realiza aceasta tranzitie. Totusi este important sa retinem ca factorii cheie, fundamentul capitalului financiar, il reprezinta capitalul uman.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

4. Ce este capitalul intelectual

Una dintre cele mai clare definitii (OECD, 1999) "Valoarea economica a doua categorii de active intangibile ale intreprinderii: capitalul structural (organizational) si capitalul uman"

Mai precis, capitalul structural se refera la elemente precum proprietatea asupra sistemului informatic, reteaua de distributie, canalele de aprovizionare si la resurse exterioare firme (numele clientilor, furnizorilor etc.).

Uneori termenul "capital intelectual" este considerat sinonim cu termenul "active

intangibile". Definitia OECD realizeaza totusi distinctia, prin localizarea capitalului intelectual drept un subset al activelor intangibile mai degraba decat ca active intangibile de baza ale firmei. Ca urmare, exista elemente necorporale de natura activelor intangibile care in mod logic nu sunt parte a capitalului intelectual. De exemplu reputatia poate fi rezultatul unei utilizari judicioase a capitalului intelectual dar nu este parte a acestuia. Din punct de vedere istoric, distinctia intre active intangibile si capital intelectual a fost initial foarte vaga. Intangibilele faceau referire la goodwill (APC 1970, ASB 1997, IASC 1998) iar capitalul intelectual era considerat parte a goodwill ului. Recent o serie de clasificari au rafinat distinctia intre intangibile si capital intelectual, separand acesta din urma in mai multe componente:

capital legat de clientela (extern);

capital structural (intern);

capital uman.

Sveiby 1997, Roos 1997, Stewarrt 1997, Edvinson si Stenfelt 1999,Edvinson si Malone 1997) Din punct de vedere practic, distinctia aceasta ofera un castig pentru ca ajuta la intelegerea si prezentarea "conturilor de capital intelectual" care, in mod normal, pot fi incluse in cadrul raportului annual al firmei.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

De asemenea, in timp nu a fost foarte clara diferenta intre "managementul cunostintelor" si capitalul intelectual. In opinia noastra "managementul cunostintelor" se refera la managementul capitalului intelectual controlat de o firma, cu alte cuvinte descrie procesul de management care are ca obiect capitalul intelectual. Noile active intangibile, cum ar fi: competenta angajatilor; relatiile cu clientii, sistemul administrativ, sistemul informatic etc. nu sunt recunoscute in sistemul traditional de raportare al managemntului. Este ineresant ca active intangibile traditionale precum brevete, licente, copyright, goodwill etc. sunt prezente in situatiile financiare doar atunci cand indeplinesc anumite conditii si criterii de recunoastere.

5. Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual.

Analiza cresterii, stabilitatii si eficientei sunt legate esential de analiza informatiilor privind capitalul intelectual. Trecerea in revista a principalelor etape si contributii la identificarea, masurarea si raportarea capitalului intelectual Inceputul anilor '80 Notiunea generala de valoare intangibila (adesea etichetata generic drept goodwill)

Mijlocul anilor '80 Perioada de informare, aparuta printre altele ca urmare a ecartului intre valoarea contabila si valoarea de piata a intreprinderii, aceasta devenind notabila pentru multe companii.

Inceputul anilor '90 Initiative sistematice de masurare si repartizare din partea firmelor cotate catre utilizatorii externi (Celeni si Skandia; SCSI 1995). In 1990 Skandia AFS l-a numit pe Leif Edvinsson “Director al capitalului intelectual”. Pentru prima data rolul managementului capitalului intelectual

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Mijlocul anilor „90 este recunoscut formal prin atribuirea unei functii incadrul unei corporatii. Kaplan si Norton introduc conceptul de “balancedscorecard”. Nonaka si Takeuchi (1995) au prezentat lucrarea influenta “Cunostintele creaza compania”. Desi ei s-aubazat pe ideea de cunoastere cunostinte, distinctia intre cunoastere si capitalul intelectual este suficient debine trasata astfel incat sa consideram cartea relevantapentru dezvoltarea gandirii privind capitalul intelectual. In 1994 un supliment al Raportului Anual al companiei Skandia a fost realizat pentru a prezenta evaluarea capitalului intelectual al firmei. Vizualizand capitalul intelectual a determinat un important val de interes dinpartea altor firme. In 1995 Celeni propune utilizarea unui “audit alcunostintelor” pentru a oferi o evaluare detaliata acapitalului intelectual. Pionierii dezvoltarii problematicii capitalului intelectual au publicat carti de succes: Kaplan si Norton (1996), Edvinsson si Malone (1997), Sveiby (1997). Indeosebi cartea lui Edvinsson si Malone a insistat pe cum se masoara capitalul intelectual.

Sfarsitul anilor „90 Capitalul intelectual devine un subiect popular in conferintele academice in diverse lucrari si alte publicatii de specialitate. De asemenea, a crescut numarul proiectelor pe scara larga precum proiectul MERITUM care a reusit introducerea unei mai mari rigurozitati in cercetarile privind capitalul intelectual. In 1999 OECD a organizat un simpozion international la Amsterdam intitulat “Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual”.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

6. Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual “Angajatii nostrii reprezinta cele mai importante active, iar abilitatea de a-i atrage si retine reprezinta cheia succeselor viitoare”.

Va suna familiar aceasta fraza? In orice caz, raportarile traditionale ale firmelor romanesti nu ofera indicii semnificative referitor la capitalul uman.

Contabilizarea capitalului uman Orice discutie privitoare la capitalul uman implica

ideea ca oamenii dintr-o organizatie sunt mai mult decat costuri. Ei nu trebuiesc priviti doar prin intermediul cheltuielilor cu personalul din Cont P P ci mai degraba ca un activ in bilantul firmei. Exista cateva modele dezvoltate tocmai pentru a cuantifica activul intangibil specific numit “capital intelectual”:

a)modele bazate pe costuri (Brummet, Flamholtz si Pyle); acestea au in vedere costul de achizitie, inclusiv costul de inlocuire, de training si costul de oportunitate al acestui activ; b)modelul Lev & Schwartz, orientat catre veniturile viitoare aduse de angajati pana la pensionare. Un model posibil il reprezinta capitalizarea cheltuielilor cu salariile. De aceea valoarea capitalului uman provine din:

numarul de salariati x perioada (ani) x cresterea medie anuala a salariului = sume ce se actualizeaza = valoarea capitalului uman.

Desigur ca aceasta nu reprezinta o valoarea absoluta a capitalului uman, dar este un activ pe care managementul trebuie sa-l urmareasca si pentru care trebuie sa plateasca in viitor.

Orice management profesionist va lua in considerare acest activ si va incerca sa-I maximizeze valoarea. Problema devine deci cum sa maximizam rentabilitatea acestui activ.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

12 tehnici de masurare a capitalului intelectual

1. Tehnica bazata pe valoarea relativa: 80% dintre angajati implicati in relatiile cu clientii

2. Balanced Scorecard: ofera informatii suplimentare, alaturi de cele financiare traditionale, avand trei perspective:

Clientii;

Procesele interne ale firmei;

Invatarea/ cresterea

A fost utilizat de Skandia University

3. Modelul competentelor: prin observarea si clasificarea angajatilor de succes (modele de competenta) si calculul valorii outputului generat de acestia este posibil sa captam valoarea capitalului intelectual creat de acestia si utilizat in activitatea firmei;

4. Subsistem de performanta: uneori este simplu de cuantificat succesul sau progresul intr-o anumita componenta a capitalului intelectual. De ex. Dow Chemical este capabil sa masoare cresterea venitului din redeventa (licente) printr-un mai bun control asupra costurilor;

5. Bencmarking: implica identificarea companiilor …

6. Averea firmei: aceasta tehnica se bazeaza pe trei aspecte:

profesori de la Harvard

si propus de

un grup

de

Ce s-ar intampla daca informatiile utilizate in prezent ar dispare;

Ce s-ar intampla daca am dubla suma informatiilor cheie disponibile;

Cum se schimba valoarea acestor informatii in timp (o zi, o luna, un an)

Evaluarea se bazeaza pe costul pierderii sau subutilizarii oportunitatilor firmei, evitand sau minimizand riscurile;

7. Procesul de auditare a firmei: masoara cum informatia creste valoarea intr-un anumit proces al firmei, cum ar fi productia, marketing, financiar contabilitate etc.;

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

8. Banca de cunostinte: trateaza o parte a cheltuielilor cu personalul ca active (e vorba de angajatii care determina cash-flow viitor);

9. Evaluarea marcii capitalului: masoara impactul economic al marcii firmei (sau a oricarui intangibil distinct) dpdv al puterii de a impune preturi mai ridicate, abilitatea de a lansa noi produse, distributia etc.;

10. Calculul valorii intangibile: compara ROA firma cu media ramurii;

11. Microlending;

12. Rapoarte gri: sugerat de Steven Wallman (SEC comisar) ofera informatii suplimentare la rapoartele financiare:

Valoarea marcii;

Satisfactia clientilor;

Valoarea fortei de munca calificate.

De la practica la teorie

Primul stadiu, pana la mijlocul annilor 1990, a reusit sa asigure recunoasterea larga a relevantei capitalului intelectual. Capitalul intelectual este considerat ceva semnificativ care ar putea fi masurat si raportat de catre firme.

Al doilea stadiu vizeaza dezvoltarea capitalului intelectual ca disciplina, cercetatorii au inceput sa investigheze idei privind influenta nivelului microeconomic, conceptualizarea valorii capitalului intelectual in cadrul pietei de capital si a pietei muncii.

Cercetari empirice importante

1. Proiectul MERITUM, finantat de Comisia Europeana. Scopul principal a fost acela

de a realiza un ghid de masurare si prezentare a activelor intangibile in scopul de a creste eficienta deciziilor managementului si actionarilor. Au fost urmarite patru obiective majore:

Stabilirea unei scheme de clasificare a activelor intangibile;

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Propunerea unui sistem de control pentru identificarea celei mai bune practici in Europa in masurarea activelor intangibile;

Evaluarea relevantei intangibilelor in functionarea pietelor de capital prin intermediul analizei datelor de piata;

Realizarea unui cadru general de masurare si raportare a activelor intangibile.

2. Work Life 2000 a fost un workshop cu tema activelor intangibile (februarie 1999) gazduit de Suedia si cu participarea tuturor statelor membre ale UE plus Australia si SUA. Scopul a fost acela de a sintetiza “the state of the art” cu respectarea managementului si contabilizarii activelor intangibile. Un al doilea obiectiv l-a reprezentat stabilirea unor concluzii pentru cercetari viitoare si o posibila declaratie politica la nivel european. 3. In iunie 1999 OECD a fost sponsor al Simpozionului international cu tema “Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual”. Simpozionul a insistat pe ideea ca de capital intelectual ca element cheie in cresterea economica si progresul social.

Initiative nationale Guvernele din Olanda, Danemarca si Norvegia au promovat investigarea domeniului. De exemplu, Olanda a invitat patru firme de contabilitate pentru a conduce un studiu practic privind activele intangibile ale unui numar de clienti in scopul de a oferi un proiect de anexa la rapoartele anuale de firma, fara ca acesta sa fie influentat de conventiile si reglementarile legale sau de principiile contabile. Danish Agency for Trade and Industry (DATI) a finantat cateva proiecte la nivelul companiilor in incercarea acestora de a pregati conturi de capital intelectual. Guvernul norvegian a finantat un proiect de cercetare (1992) pentru a dezvolta un model al capitalului de competente al firmei, acesta fiind ulterior implicat intr-un proces de certificare de tip ISO care a inclus si capitalul intelectual.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

In toate aceste proiecte a prevalat spiritul participarii experimentale mai degraba decat o dezvoltare teoretica.

Cercetari empirice Brennan si Connel (2000): managementul capitalului intelectual este important pentru succesul pe termen lung al firmei Bornemann (1999), Johanson (1999): firmele care urmaresc managementul capitalului intelectual realizeaza performante superioare fata de firmele care nu realizeaza acest demers. Bachhuijs (1999), Johanson (1999) si Miller (1999): dintre categoriile de capital intelectual cel mai valoros activ este capitalul uman.

Capitalul uman Banii cheltuiti de firme pentru resursele umane sunt in mod traditional inregistrati de contabili in categoria costurilor si nu ca investitii. Aceasta se intampla chiar daca in mod evident firmele isi sporesc cunostintele si abilitatile angajatilor, crescand capacitatea firmei de a genera profit, potentialul de crestere fiind semnificativ in aceste conditii. Unii cercetatori considera ca o consecinta importanta a practicii de raportare si inregistrare o reprezinta orientarea firmelor care devin inclinate sa subinvesteasca in training. Cu cat mai bun este sistemul de raportare si inregistrare a resurselor umane, cu atat este incurajata investitia privata in educatie.

Cercetari viitoare Zona actuala de interes in cercetarea capitalului intelectual:

1. Procesul de creare si management al capitalului intelectual;

2. Intelegerea celui mai bun mod de masurare a capitalului intelectual.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

STRUCTURA CAPITALULUI INTELECTUAL AL FIRMEI

I. Capital structural

a) Proprietati intelectuale:

Brevete

Marci

Copyright

 

b) Active tip infrastructura:

Cultura corporatiei

procesul de management

sistemul informational

relatii economico-financiare

II. Capital relational

Numele firmei

loialitatea clientilor

canale de distributie

colaboratorii firmei

acorduri de licenta

avantaje de contract

contracte de fransiza

III.Competenta

Know-how

angajatilor

Educatia

cunostinte legate de activitatea specifica

spirit antreprenorial

abilitati proactive

7. The Value Creation Index (VCI)

Timp de aproape 8 decenii “Market to Book Ratio” s-a dovedit un indicator important in orientarea deciziei de investitie. Astazi sunt o serie de firme care investesc in cercetare-dezvoltare, dezvoltarea marcii si training mai mult decat in active tangibile, fiind spulberate aprecierile traditionale asupra rentabilitatii financiare. Sunt noua categorii de indicatori non-financiari de performanta care determina crearea valorii:

1 inovarea (cheltuieli de cercetare dezvoltare, numar de brevete, importanta);

2 calitatea;

3 relatiile cu clientii;

4 capabilitatea managementului;

5 aliantele;

6 tehnologia;

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

7 valoarea marcii;

8 relatiile cu clientii;

9 aspecte de mediu si comunitare.

Pentru companiile e-commerce peste 90% din valoare se bazeaza pe acesti 9 factori.

De asemenea, :

a) 10% din VCI reprezinta circa 5% din valoarea de piata a capitalului;

b) 10% din VCI reprezinta circa 3,9 mld. USD in valoarea de piata a capitalului;

In medie circa 50% din valoarea traditionala a unei firme este sustinuta de cei 9

factori.

Studiu de caz: industria aeronautica americana S-a urmarit corelatia intre VCI si valoarea de piata. Concluzii:

a) corelatie pozitive:

Indicatori non-financiari de performanta

Coef.de

Observatie

corelatie

1. Categoria angajatilor

0,68

calitatea si talentul oamenilor, calitatea si relatiile managementului reprezinta elemente cheie pentru valoarea firmelor din aceasta ramura

2. Serviciile pentru pasageri

0,29

Calitatea

serviciilor

este

al

doilea

factor

ca

importanta

(corelatie

pozitiva)

dupa

categoria

angajatilor.

3. Aliantele

0,04

corelatie slaba, explicata prin faptul ca aliantele strategice sunt mai putin importante pe liniile aeriene interne

b) corelatie negative:

Indicatori non-financiari de performanta

Coef.de

Observatie

Corel.

1.

Ticketing,

imbarcare,

- 0,66

Cu cat mai mare este eficienta acestor operatii cu atat mai mult scade valoarea de piata. Rezulta deci ca valoarea capitalului investit in cresterea controlului si eficientei in aceasta directie nu creste valoarea de piata.

bagaje

Clasamentul obtinut pe baza indicatorului VCI :

1)

American Airlines:

100

2)

United Airlines:

92

3)

Delta Airlines:

70

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

PARTEA II a Evaluarea intreprinderii

A.

Consideratii generale privind evaluarea

4

Sinteza teoriei valorii

5

Concepte de baza în evaluare

6

Principalele tipuri de valoare

B.

Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporale

D.

Abordarea pe baza de venit in evaluare

5

Logica abordarii pe baza de venit

6

Metoda capitalizarii venitului

7

Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow DCF).

8

Costul capitalului si valoarea in timp a banilor

E.

Abordarea pe baza de active in evaluare

F.

Abordarea prin comparatie in evaluare

A. Consideratii generale privind evaluarea

1. Sinteza teoriei valorii

Teoria valorii ar putea fi sintetizată în următoarele postulate :

(1) Valoarea nu este o trăsătură intrinsecă a unui activ sau a unui bun, ci ea este creată în mintea persoanelor care constituie piaţa acelui activ sau bun. (2) Valoarea este creată din interacţiunea a patru factori economici interdependenti:

utilitatea, respectiv capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie sau dorinţă;

raritatea, care exprimă oferta prezentă sau anticipată a unui bun economic

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

raportată la cererea pentru acel bun;

dorinţa, exprimată de intensitatea satisfacţiei pe care un bun economic o produce celui care nu-l posedă, dar care are nevoie de acesta;

puterea de cumpărare, exprimată de capacitatea unui individ sau grup de indivizi - participanţi pe piaţă, de a cumpăra bunurile oferite prin plata în bani sau în echivalent. (3) Manifestarea valorii este condiţionată de transferabilitatea activului sau bunului, exprimată prin capacitatea acestuia de a fi schimbat pe bani sau echivalent. Transferabilitatea nu creeaza desigur valoare dar reprezintă o trasatura esenţiala în manifestarea valorii. Atunci cand un bun sau un activ nu este transferabil el nu poate avea valoare de piaţa chiar daca poate avea o valoare de utilizare. (4) Interacţiunea continuă dintre cei patru factori economici, redaţi la (2), se concretizează în acţiunea celei mai cunoscute “legi” ale economiei de piaţă: legea cererii şi ofertei.

2. Concepte de baza în evaluare Teoria şi practica evaluării operează, în mod uzual, cu următoarele concepte de bază:

a) Proprietatea este un concept legal care constă în drepturile personale de posesiune asupra unei proprietăţi imobiliare (terenuri şi construcţii), numităproprietate reală, sau asupra obiectelor fizice, altele decât cele care formează proprietatea imobiliară, numităproprietate personală. Termenul de activ este utilizat, de asemenea, ca un substitut pentru conceptul de proprietate. În evaluarea unei întreprinderi, obiectul evaluării îl constituie activele corporale, necorporale, financiare aflate în proprietate sau controlate de aceasta, iar evaluarea se poate face fie în mod individual, fie în totalitatea acestora.

b) Preţul este suma acceptata a fi plătită pentru un bun economic. El poate fi

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

făcut public sau poate avea un caracter confidenţial (mai ales în cazul unor tranzacţii de anvergură). În cazul în care a fost plătit pentru o anumită achiziţie, el devine un fapt istoric şi un cost pentru cumpărător. Preţul este numai un indicator general al valorii proprietăţilor tranzacţionate, neconfundându-se cu aceasta, deoarece factori ca motivaţiile specifice ale vânzătorului şi cumpărătorului, relaţiile speciale dintre cele două părţi, interesele speciale ale cumpărătorului etc. fac săexiste diferenţe sensibile între preţul plătit şi valoarea de piaţă, estimată de un evaluator înainte de tranzacţie. Rezultă că, preţul plătit este un fapt cert “ex post”, pe când valoarea trebuie stabilită “ex ante” faţă de actul tranzacţiei.

c) Costul proprietăţii/activului este o noţiune care se aplică, mai degrabă, la suma necesară pentru a crea sau produce un bun material, necorporal sau un serviciu, prin însumarea cheltuielilor cumulate ale procesului de producţie, distribuţie şi vânzare a unui bun economic, putând fi agregat în mai multe categorii, ca, de exemplu, costuri fixe şi costuri variabile, costuri de producţie, de distribuţie şi vânzare, costuri de administrare generală, costuri directe şi indirecte, etc. În evaluare se utilizează, în mod curent, noţiunile de cost de achiziţie, cost de înlocuire (brut şi net), cost de reproducţie (brut şi net), cost istoric inflatat.

d) Piaţa este un sistem de relaţii între cumpărători şi vânzători, în care se schimbă obiecte ale proprietăţii prin mecanismul preţului. Conceptul de piaţă implică reacţii specifice ale participanţilor pe piaţă la modificarea raporturilor dintre cerere şi ofertă, la schimbarea altor factori care influenţează preţurile. Piaţa poate fi locală, naţionalăşi internaţională, adr majoritatea pietelor (inclusiv cea a capitalului) tind sa devina globale. Piaţa întreprinderilor necotate, dominanta in realizarea tranzactiilor de actiuni in Romania, se caracterizează prin mai multe elemente de transparenţă insuficientă referitoare la:

informaţiile asupra preţurilor tranzacţiilor anterior efectuate şi condiţiilor de

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

tranzacţionare; limitarea contactării numărului potenţialilor cumpărători; condiţiile de negociere a preţului se caracterizează prin lipsa informaţiilor asupra preţurilor oferite de alţi potenţiali cumpărători.

Aceste caracteristici impun necesitatea unor judecăţi aprofundate şi abordări multiple ale evaluării din partea evaluatorilor profesionişti.

e) Valoarea este un concept economic care se referă la relaţia monetară dintre bunurile şi serviciile destinate cumpărării/vanzarii şi cei care le cumpără/vând. Valoarea nu este un fapt cert, ci o opinie care aratăcât preţuiesc bunurile şi serviciile la un moment dat, în concordanţă cu o anumită definiţie a valorii. Conceptul economic de valoare reflectă în fapt imaginea pe care o are piaţa despre beneficiile viitoare care îi revin celui care posedă proprietatea la data efectivă a evaluării. Din această prezentare a valorii, rezultă mai multe aspecte implicate in înţelegerea conceptului economic de valoare în cadrul teoriei evaluării. Acestea sunt:

(1) existămai multe tipuri de valoare. Un evaluator profesionist nu foloseşte noţiunea generală de valoare, ci adaugă acesteia diferite adjective pentru a desemna tipul de valoare supusă estimării; (2) unele tipuri de valoare sunt folosite, în mod curent, în evaluarea activelor în scopul înregistrărilor financiare sau efectuării de tranzacţii. Alte tipuri de valoare sunt utilizate în situaţii speciale, în circumstanţe clar identificate şi prezentate; (3) în fiecare evaluare trebuie precizate în mod clar tipul şi definiţia valorii estimate, care trebuie să fie adecvate cu scopul evaluării. Rolul esenţial al Standardelor Europene de Evaluare (EVS-uri) şi Standardelor Internaţionale de Evaluare (IVS-uri) este de a stabili definiţiile tipurilor de valoare şi a circumstanţelor utilizării lor; (4) criteriul de bază pentru estimarea valorii este utilitatea proprietăţii. Utilitatea proprietăţii este un termen relativ şi nu unul absolut. De exemplu, pentru unele

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

proprietăţi, utilitatea este mai mare dacăacestea sunt exploatate ca unităţi operaţionale distincte (în mod individual), în schimb alte proprietăţi au o utilitate mai mare dacăsunt exploatate ca părţi (componente) ale unui grup; în plus, pentru un anumit investitor (cumpărător) cu interese speciale, utilitatea unei proprietăţi pe care vrea să o cumpere este de regula mai mare decât pentru un investitor de portofoliu, deoarece prin integrarea proprietăţii cumpărate în componenţa întregii sale proprietăţi, rezultă un efect sinergetic concretizat în beneficii suplimentare. O altă accepţiune a utilităţii se referă la mentenabilitatea acesteia, de obicei pe durata de viaţă rămasă a obiectului proprietăţii, ceea ce nu înseamnă că nu existăşi momente când parti ale proprietăţii au o utilitate mai restrânsă(fiind subutilizate), pot deveni inutile (redundante) sau pot să fie mai valoroase într-o utilizare alternativa.

3. Principalele tipuri de valoare

Pentru diferite scopuri ale evaluării şi pentru diferite categorii de proprietăţi evaluate (în care există o anumită clasificare a activelor) au fost elaborate Standarde ale tipului de valoare adecvat, care fac referire la diferite criterii de evaluare. Cel mai des aplicabil tip de valoare şi, implicit, standard este valoarea de piaţă (market value). Pentru anumite situaţii, standardul valorii este stabilit în mod oficial fie printr-o lege, fie prin documente legale (indeosebi pentru valoarea administrativa) sau contracte. Funcţie de scopurile evaluării se utilizează o multitudine de tipuri de valoare, definite prin standarde larg acceptate. Acestea sunt:

A. Valoarea de piaţa Poate cel mai intalnit tip de evaluare folosit în practica este valoarea de piaţa. Pentru achizitii, fuziuni, privatizare, înregistrări în documentele financiar-contabile, noţiunea utilizată adesea este valoarea de piaţă (market value). Definiţia comună a autoritatii internationale şi europene în domeniul

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

standardelor de evaluare International Valuation Standards Comitee (IVSC) şi

The European Group of Valuers‟ Associations (TEGoVA) este:

Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ ar putea fi

schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un

vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacţie liberă(nepărtinitoare), după un

marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauzăşi

fără constrângere.

B. Valoarea de utilizare:

Se referă la valoarea cu care un anumit activ sau parte din firma contribuie la

valoarea întreprinderii din care face parte, fără a avea în vedere cea mai bună

utilizare sau suma ce s-ar obţine prin vînzarea acestuia. Această categorie se referă

la valoarea unui activ din cadrul unei întreprinderi pentru o anumită utilizare de către

un anumit utilizator, nefiind deci vorba de o valoare de piaţă.

B. Procesul de evaluare a întreprinderii/ activelor necorporale

Procesul de evaluare reprezintă o procedură sistematică utilizatăpentru estima

într-o manieră credibilă o anumită valoare a întreprinderii/ activelor necorporale. Procesul de evaluare este util pentru estimarea credibilă a valorii definite,

bazată pe analiza tuturor informaţiilor disponibile (îndeosebi în diagnosticul

întreprinderii). Evaluatorul va estima valoarea firmei prin metode şi tehnici specifice,

care reflectă trei abordări distincte în evaluarea firmei. În mod fundamental nu există

decât trei modalităţi (abordări) de a ajunge la valoarea unei întreprinderi/ activ

necorporal:

(A)

Abordarea pe baza de active/ costuri

(B)

Abordarea pe baza de venit

(C)

Abordarea prin comparatie

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Abordarea bazată pe active se bazeaza in mod esential pe principiul substituţiei care spune ca un activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părţilor sale componente. In cadrul acestei abordari evaluatorul va corecta bilantul care reflecta valori contabile (influentate in mare masura de costul istoric) cu un bilant care reflectă pentru toate activele (atat corporale cat şi necorporale) şi toate datoriile, valoarea lor de piaţă sau o altă valoare corespunzatoare (adecvată).

Abordarea pe baza de venit se bazeaza in primul rand pe principiul anticiparii care afirma ca valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta . In abordarea pe bazăde venit se estimează valoarea unei întreprinderi, prin determinarea valorii prezente a veniturilor anticipate.

Atunci cand sunt disponibile mai multe tranzactii cu intreprinderi/active similare şi relevante abordarea prin comparatie este poate cea mai buna abordare pentru a realiza o estimare credibila a valorii de piata. In abordarea prin comparatie, evaluatorul este pus in situatia de a aprecia gradul de similitudine intre firma evaluata şi tranzactiile comparabile dar şi diferentele intre acestea.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

PROCESUL DE EVALUARE

I. DEFINIREA PROBLEMEI

a. identificarea

b.identificarea pachetului de actiuni evaluat

c. scopul evaluarii, clientul/ destinatarul raportului

d.definirea valorii estimate

e. Data evaluarii şi data raportului

f. Ipoteze şi conditii limitative

intreprindrii

 

II. DIAGNOSTICUL INTREPRINDERII

 

COMERCIAL

JURIDIC

OPERATIONAL

RESURSE UMANE şi MANAGEMENT

ECONOMICO-

FINANCIAR

Estimare a pietei actuale şi potentiale a intreprinderii şi a pozitiei sale pe piata.

analiza aspectelor legale privind activitatea firmei evaluate

analiză a factorilor tehnici, a tehnologiilor de fabricatie precum şi a organizarii activitatii operationale.

cunoaşterea de către evaluator a resurselor umane şi a potentialului de management

Performanţe realizate şi riscuri Ajustarea situaţiilor financiare istorice Compararea cu întreprinderi similare

III. APLICAREA CELOR TREI ABORDARI

ACTIVE

VENIT

COMPARATIE

Metode uzuale Activ Net Corectat (ANC); Activ Net de Lichidare

Metode uzuale Capitalizarea profitului Fluxuri financiare actualizate

Comparatia cu tranzactii de firme similare sau tranzactii anterioare cu subiectul evaluarii

IV. RECONCILIEREA VALORII şi ESTIMAREA VALORII FINALE

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

C. Abordarea pe baza de venit in evaluare

1. Logica abordarii pe baza de venit Prin aceasta abordare se estimează valoarea unei întreprinderi/ proprietati prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate pentru proprietari/ investitori, in mod uzual prin metoda capitalizarii profitului net şi/sau actualizarii cash-flow-ul sau a dividendelor. Abordarea pe baza de venit este fundamentată pe cateva principii importante: Principiul anticiparii valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta este indiscutabil elementul de baza in intelegerea acestui mod de judecata a valorii; Principiul substituţiei ajuta la intelegerea atat a costului capitalului cat si a legaturii intre costul capitalului si valoarea intreprinderii/ activelor necorporale. Principiul cererii si ofertei. Principiul contributiei: permite intelegerea legaturii intre valoarea “partilor” (activelor) si valoarea intregului (intreprinderii) pentru ca valoarea unei parti din intreprindere depinde de cat de mult contribuie aceasta la valoarea intregii firme.

Una din premisele importate ale estimarii valorii in abordarea pe baza de venit este continuitatea exploatarii, respectiv premisa ca intreprinderea evaluata sau parte din aceasta isi va continua activitatea operationala si intr-un viitor previzibil. 2. Metoda capitalizarii venitului Aceasta metoda se bazeaza pe raportarea unui singur flux de venit/ beneficiu economic, aferent unei singure perioade (de regula un an) la o rata de capitalizare. Este considerata o simplificare a metodei actualizarii fluxurilor de lichiditati - DCF. Retinem ca relatii de baza:

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Formule de calcul

VCP = PN / c

VCP = valoarea intreprinderii/ activului necorporal prin metoda capitalizarii profitului PN = profitul net c = rata de capitalizare

In conditiile in care este previzionata o dinamica stabila (constanta) a profitului net se utilizeaza modelul de crestere Gordon, iar relatia de calcul a valorii devine:

VCP = PN / ( c g)

Rata de actualizare (costul capitalului) si rata de capitalizare Atat ratele de capitalizare cat şi ratele de actualizare se bazeaza pe informatii de piaţă: sunt exprimate ca un multiplu de preţ (derivat din informaţiile despre întreprinderile cotate sau din tranzacţii cu pachete de actiuni), sau exprima o rată a rentabilităţii investiţiei (derivată din informaţiile despre investiţiile alternative). Totusi, uneori este dificil de realizat diferenta intre rata de actualizare (utilizata in metoda DCF) si rata de capitalizare element cheie in metoda pe care o discutam. Principalele elemente de diferentiere au in vedere: Rata de capitalizare este utilizata pentru a converti un flux constant si reproductibil in valoarea prezenta a proprietatii in vreme ce rata de actualizare este utilizata pentru a converti fluxuri viitoare diferite ca marime si evolutie in valoarea prezenta a proprietatii care genereaza acele fluxuri; Rata de capitalizare preia toate modificarile viitoare ale venitului considerat pentru estimarea valorii; Modificarile in veniturile viitoare sunt preluate in capitalizare prin deducerea din rata de actualizare a ratei de crestere anuale a venitului prin intermediul relatiei Gordon Shapiro, si deci:

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Rata de capitalizare (c)= rata de actualizare (a) rata de crestere (g), sau c = a - g

In tehnica bazata pe actualizare orice crestere a venitului este previzionata pentru fiecare an de previziune fiind preluata in estimarea valorii la numarator. Prin capitalizare, modificarile viitoare ale venitului sunt estimate ca o medie anuala (rata de crestere) si preluate in estimarea valorii la numitor (rata de crestere se deduce din rata de actualizare). Din punct de vedere matematic, daca rata de crestere este estimata corect, capitalizarea va produce aceeasi valoare ca si tehnica bazata pe actualizare; Daca este estimata o crestere importanta pe termen scurt sau mediu a beneficiului economic al intreprinderii, dupa care va fi probabila o perioada stabila sau o dinamica lenta, din punct de vedere tehnic va fi preferata o metoda bazata pe actualizare. Un aspect important, valabil atat pentru rata de actualizare cat si pentru rata de capitalizare vizeaza coerenta intre estimarea profitului (in termeni nominali sau in termeni reali) si rata de actualizare/ capitalizare.

3. Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati (DCF) Este una dintre cele mai complexe metode de evaluare, dar totodata si cea mai corecta din punct de vedere teoretic. Ea se bazeaza pe actualizarea tuturor beneficiilor economice proiectate (fluxuri de lichiditati sau alte variabile asimilate) ale intreprinderii utilizand o rata de actualizare ce reprezinta costul capitalului pentru acea investitie. Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoare reziduala (perioada non-explicita).

Formula de calcul

Estimarea

valorii

întreprinderii

prin

metoda

actualizarii

fluxurilor

de

disponibilitati (DCF), se bazeazã pe urmatoarea relatie de calcul.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

n

V = CF + Vr n i=1 (1+a) i (1+a)

VDCF = valoarea intreprinderii prin metoda DCF CF = cash flow disponibil pentru actionari (daca se estimeaza valoarea capitalului actionarilor) sau pentru furnizorii de capital (daca se estimeaza valoarea capitalului investit). Deci poate fi vorba de: a = rata de actualizare (costul capitalului) Vr = valoarea reziduala i = anul de previziune n = intervalul de previziune (numar de ani)

Principalele etape necesare in aplicarea acestei metode sunt:

Stabilirea parametrilor cheie de evolutie a intreprinderii (in contextul economic in care opereaza). Tinand seama de concluziile diagnosticului se vor preciza variabilele cheie care vor influenta activitatea viiitoare si limitele generale ale dinamicii firmei. Alegerea duratei de previziune Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoarereziduala (perioada non-explicita). Stabilirea ipotezelor de previziune. Scenariile/ stadiile de evolutie a intreprinderiIn aceasta etapa evaluatorul stabileste ipotezele generale si ipotezele specifice in care realizeaza previziunea.Din punct de vedere tehnic in aceasta etapa sunt utilizate instrumente si tehnici specifice, fiind realizate:proiectii ale contului de rezultate; proiectii ale situatiei patrimoniului; proiectii ale principalilor indicatori economico-financiari; proiectii ale fluxului de lichiditati.

Estimarea valorii reziduale Functie de estimarile privind evolutia intreprinderii dupa perioada explicita de previziune (evolutie constanta sau crestere/ descrestere), evaluatorul va aplica una din relatiile urmatoare de calcul.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

CF sau PNVr = c

sau

CF sau PN Vr = a −g

4. Costul capitalului si valoarea in timp a banilor

4.1. Definirea costului capitalului

Costul capitalului reprezinta rata de rentabilitate pe care o solicita piata pentru

a atrage surse de finantare pentru o anumita investitie. In termeni economici este

vorba de costul de oportunitate. Costul capitalului se bazeaza pe principiul substitutiei (un principiu de altfel foarte important in evaluare) care, in contextul dat, spune ca un investitor va prefera cea mai atractiva alternativa investitionala, respectiv: investitie cu risc echivalent ce asigura o rata a rentabilitatii sperate mai

ridicata;

o investitie cu risc mai redus dar cu aceeasi speranta de rentabilitate;

In acest context putem defini conceptul de cost de oportunitate ca fiind costul optiunilor pierdute, respectiv acea rata a rentabilitatii capitalului investit care este atractiva pentru un investitor, facindu-l sa opteze pentru o anumita investitie dintr-o serie larga de alte investitii alternative care au conditii similare de risc. Un investitor care opteaza pentru o anumita investitie pierde oportunitatile de cistig oferite de alte alternative de investire. De aceea, un investitor corect informat va alege acea optiune din care spera sa obtina rentabilitatea maxima in conditii similare de risc

4.2. Valoarea in timp a banilor Sunt trei elemente de baza in componenta costului capitalului: rata de rentabilitate exprimata in termeni reali pe care o asteapta investitorii pentru a renunta la orice alta alternativa investitionala; rata

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

inflatiei, respectiv scaderea puterii de cumparare a banilor; riscul, respectiv incertitudinea referitoare la perioada si dimensiunea cash-flow ului (sau a altei masuri a venitului asteptat de investitor) ce va fi obtinut in viitor.

Combinatia primelor doua componente prezentate anterior se analizeaza prin intermediul “valorii in timp a banilor”.

Pentru intelegerea facila a principiului valorii in timp a banilor vom prezenta urmatoarele elemente:

a) Valoarea viitoare (Vv). Presupunem ca aveti o suma de 100 u.m. pe care vreti sa o depuneti la banca (cu o rata a dobanzii de 5%) dar totodata vreti sa stiti cat va fi valoarea pe care o veti avea la sfarsitul perioadei de investitie. Pentru aceasta vom folosi o tehnica cunoscuta sub numele de compunere, respectiv procesul aritmetic prin care se determina valoarea finala a unui flux de disponibil sau a unei serii de disponibilitati plin aplicarea ratei dobanzii (rentabilitatii). In exemplul nostru:

Vv n = Vv1 = Va + Dobanda =

= Va + Vp x d =

= Va x (1 + d) =

= 100 x (1 + 0,05) = 105

In care: Vv = Valoarea viitoare; Va = Valoarea actuala; d = Rata dobanzii.

Valoarea viitoare este asadar suma la care un flux de lichiditati sau o serie de fluxuri de lichiditati va creste intr-o anumita perioada de timp prin compunerea cu rata dobanzii (rentabilitatii investitiei).

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Mentinand exemplul anterior ne intrebam ce se va intampla daca suntem interesati

sa mentinem investitia pe o perioada de 5 ani. Valoarea la sfarsitul anului 5 va fi:

Vv 5

= Vv 1 x (1 + d) 5 = = 100 x (1 + 0,05) 5 = 127,63

Axa timpului Flux initial Dobanda obtinuta Suma la sfarsitul perioadei

0

1 2 3 4 5

1

2

3

4

5

- 100

Vv 1

Vv 2

Vv 3

Vv 4

Vv 5

5,00%

5,25%

5,51%

5,79%

6,08%

105,00

110,25

115,76

121,55

127,63

c) Valoarea actuala (prezenta) (Va). Valoarea prezenta este suma de astazi a unui flux de

lichiditati viitor sau a unei serii de fluxuri viitoare de disponibilitati.

Pentru a afla valoarea prezenta folosim tehnica actualizarii.

Vv n Va = ---------- (1 + d) n

Va = Vv n x @ d

(1) sau

(3)

1

Vv n x --------- - (1 + d) n

(2)

@ d = factorul de actualizare corespunzator unei rate de actualizare/ dobanda date;

Axa timpului Flux viitor Factor de actualizare (@ 5%)

0

1
1
2
2
3
3
4
4
5
5
 

Vp 1

Vp 2

Vp 3

Vp 4

127,63

0,783

0,8227

0,8638

0,9070

0,9524

 

5

Valoarea actuala (prezenta)

100

105,00

110,25

115,76

121,55

@ 5% = factorul de actualizare corespunzator unei rate de 5%.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

PARTEA A III A. EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALUL UMAN

A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale

B. Definirea activelor necorporale

C. Clasificarea activelor necorporale

D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale

A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale Pentru reliefarea tendintei de dematerializare a investitiilor au fost dezvoltate numeroase studii. Acestea pot fi grupate în trei categorii, în functie de obiectivul urmărit:

explicarea modificărilor importante intervenite în esenta şi rolul capitalului necorporal;

delimitarea sferei notiunilor utilizate în teoria şi practica economică(sistemul statistic şi înregistrările contabile);

elaborarea unor principii, metode şi procedee de evaluare (cuantificare) a investitiilor nemateriale şi capitalului necorporal.

Dematerializarea capitalului reprezintă procesul actual de modificare a structurii capitalului în sensul creşterii semnificative a ponderii capitalului necorporal. De importantă decisivă în întelegerea dematerializării capitalului este nu atât modificarea de structură, ci faptul că activele corporale sunt subordonate capitalului necorporal în procesul economic modern; este deci relevanta unei modificări de rol economic, primatul trecând de partea capitaluli nematerial. Referindu-se la această translatie de rol a activelor întreprinderii moderne, A. Toffler scrie: "Câtă vreme

investitorii în sectoarele înapoiate ale industriei încă mai considerătraditionalul patrimoniu concret - uzine, echipamente şi stocuri - critic, investitorii în sectoarele

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

cele mai înaintate şi cu cea mai rapidă dezvoltare se bazează pe factori radical diferiti

pentru a-şi sustine investitiile. Nimeni nu cumpără o parte din actiunile Apple

Computer sau I.B.M. datorităpatrimoniului material al firmei. Ceea ce contează nu

sunt clădirile sau aparatura companiei, ci contactele şi puterea marketingului şi a

fortei sale de vânzări, capacitatea organizatorică a administratiei şi ideile care

dospesc în capetele angajatilor‟ (Toffler A. - Powershift, Puterea în mişcare, Ed.

ANTET, Bucureşti, 1995, p. 67 i ).

Referindu-se la inversarea importantei celor două categorii mari de active

(corporale şi necorporale), care s-a produs şi se amplifică în economia modernă de

tip informational, Pierre Chapignac afirmă că: "Astăzi, ierarhia se schimbă. Activele

determinante sunt nemateriale (cunoştinte, capacitatea de tratare a informatiilor,

cultura etc.) Cu alte cuvinte, capitalul material este subordonat activelor nemateriale.

Esenta capacitătii unei persoane de a produce bogătie nu constă în maşinile şi

celelalte mijloace de productie pe care le posedă. Ea se situează în cunoştintele

specifice, în capacitatea sa de a rezolva problemele, de a crea solutii, etc. Mai mult

decât importanta fiecăruia din aceste elemente necorporale, capacitatea economică a

unei întreprinderi rezidă din arta de a asambla într-un mod coerent şi creator aceste

elemente". Dematerializarea capitalului este rezultatul actiunii simultane a două cauze:

restructurarea investitiilor în sensul creşterii pronuntate a ponderii investitiilor

nemateriale;

perceptia consumatorilor asupra produselor şi serviciilor livrate de o firmă, care

reflectă de fapt calitatea cercetării-dezvoltării, managementului, fortei de muncă,

retelei de distributie şi publicitătii, relatiilor cu alte întreprinderi şi altor elemente care

exprimă reputatia unei firme.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Activele nemateriale şi valoarea companiei (mld. $)

Compania

Valoarea de

Venituri

Profit

Active

Valoare

piată*

nete**

necorporală

General Electric

169

79

7,3

 

31

138

(82%)

Coca-Cola

148

19

3,5

6

142

(96%)

Exxon

125

119

7,5

43

82

(66%)

Microsoft

119

9

2,2

7

112

(94%)

Intel

113

21

5,2

17

96

(85%)

* calculată prin capitalizare bursieră, respectiv prin înmultirea numărului actiunilor cu cursul unei actiuni ** reprezintă activul net contabil Sursa: Fortune 500, 28 April, 1997

Cunoaşterea celor două cauze ale dematerializării capitalului este necesară pentru întelegerea metodelor distincte de evaluare a mărimii reale a capitalului (activelor) necorporal(e). Conform definitiei OECD "investitia nematerială cuprinde toate cheltuielile pe termen lung, altele decât cele pentru cumpărarea activelor fixe, pe care întreprinderile le fac în scopul ameliorării rezultatelor lor. În afara investitiilor în tehnologie, cercetare-dezvoltare şi achizitionarea rezultatelor acesteia, ea mai cuprinde investitiile în formarea salariatilor, în relatiile de muncă, în structurile de gestiune, în organizarea productiei, elaborarea relatiilor comerciale şi tehnologice cu alte firme şi cu furnizorii şi consumatorii, investigarea pietelor, achizitionarea şi exploatarea programelor informatice". Din punct de vedere contabil, cheltuielile cu formarea profesională sunt considerate a fi imobilizări necorporale, numai dacă sunt finantate de întreprindere, reprezentând totalitatea cheltuielilor efectuate deoarece numai acestea reprezintă o valoare adăugată la valoarea intrinsecă a salariatilor (care poate să dispară în cazul transferului sau pensionării salariatilor). Chiar şi împotriva unui astfel de punct de vedere logic, existăobiectia ca înregistrarea în imobilizări să se facă numai pentru cheltuielile cu formarea profesională care determină creşterea rentabilitătii întreprinderii.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

B. Definirea activelor necorporale Având în vedere complexitatea implicată de problematica activelor nemateriale, multiplele unghiuri de apreciere a acestora vom dezvolta acest capitol pornind aprioric de la considerarea a patru zone interesate în mod evident de definirea activelor nemateriale:

1. contabilitatea; în măsura în care din punct de vedere juridic dar şi economic este evident faptul că întreprinderile deţin şi tranzacţioneazăimobilizări necorporale, profesia contabilă a trebuit să găseasca modalităţile de înregistrare şi prezentare către utilizatorii de informaţie financiar-contabilă referitoare la elementele patrimoniale;

Schema generală de contabilizare a activelor nemateriale

Tipul activului

Metoda de achiziţie

 

Cumpărare

Dezvoltate internă

Identificabile distinct

Amortizare pe durata utilă de viaţădar nu peste o limită stabilităii

Includere pe costuri Sau amortizare

Neidentificabile

Amortizare pe durata utilă de viaţădar nu peste o limită stabilită

Includere pe costuri

distinct

1 interpretarea juridică a activelor nemateriale; justiţia este poate prima

interesată în definirea şi reglementarea dreptului de proprietate asupra activelor nemateriale, de apărarea şi protejarea acestui drept de proprietate;

2 punctul de vedere al fiscalităţii; datorită implicaţiilor directe a activelor

nemateriale asupra profiturilor companiilor, fiscalitatea a trebuit săgăsească

modalităţile clare de impozitare în condiţiile derulării unor operaţii cu astfel de active;

3 punctul de vedere al evaluării; nu în ultimul rând profesia de evaluator a pus în

discuţie problematica relaţiei dintre valoarea afacerii şi valoarea activelor nemateriale, estimarea valorii acestor active, incluzând, în cadrul standardelor de evaluare a afacerii şi a proprietăţilor, referiri explicite la goodwill şi la active necorporale individualizabile.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Activele (în general) sunt "resurse economice asupra cărora întreprinderea exercită un control ca urmare a operaţiilor şi faptelor trecute şi care sunt susceptibile să procure entităţii avantaje economice viitoare" Caracteristicile esenţiale care deosebesc imobilizările necorporale de cele corporale sunt:

(a) inexistenţa substanţei fizice;

(b) veniturile viitoare generate de imobilizările necorporale au un pregnant

caracter de incertitudine;

(c) valoarea imobilizărilor necorporale este extrem de fluctuantă, având în vedere

schimbările rapide ale condiţiilor existente pe piaţă(competiţie, cerere, avantaje competitive etc.);

(d) în multe cazuri, imobilizările necorporale au o valoare numai pentru

întreprinderea care le deţine, ele potenţând randamentul utilizării capitalului avansat în acea afacere;

(e) estimarea unei durate de viaţă a imobilizărilor necorporale este dificilă, inclusiv

pentru obiectele proprietăţii intelectuale care au stabilită o durată de protecţie legală.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

C. Clasificarea activelor necorporale

Structurarea proprietăţii nemateriale a unei companii

 

ACTIVE

ACTIVE NECORPORALE DE MARKETING

NECORPORALE

TEHNOLOGICE

 
 

tehnologia

reputaţia credibilitatea

ACTIVE

cunostinţe

de

DE

produs

standingul bancar

BAZA

abilitatea

liste de clienţi

angajaţilor

reţele de distribuţie

abilitatea

contracte

managementului

relaţii

sistemul de

management

sistemul

informaţional

programe pentru

calculator

 

Înregistrate

brevete

marca

modele, desene

numele comercial

DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALA

drepturi de autor

franşiza

 

Neînregistrat

informaţii

de

informaţii de piaţă

know-how

informaţii despre clienţi

secrete

de

fabricaţie

strategii comerciale

proiecte de

modernizare

Clasificarea contabila O clasificare cuprinzatoare a activelor necorporale identificabile este realizata in

cadrul IFRS 3 Combinari de intreprinderi. Practic sunt precizate explicit cinci clase de imobilizari necorporale ce pot fi recunoscute in mod distinct într-o combinaţie de întreprinderi. Lista identifica practic cele mai întâlnite active necorporale identificabile, ce pot fi evaluate în mod separat de fondul comercial. A. Active necorporale legate de marketing

1. Mărci comerciale, mărci de servicii, mărci colective şi mărci de certificare

2. Nume de domenii de Internet

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

3. Tipare de îmbrăcăminte (culoare, formă sau ambalaj unicat)

4. Titluri de ziar

5. Acorduri de non-concurenţă

B. Active necorporale legate de clienţi

6. Liste de clienţi

7. Portofoliul de comenzi sau de producţie încă neonorate

8. Contracte cu clienţii şi relaţiile cu clienţii aferente acestora

9. Relaţii necontractuale cu clienţii

C. Active necorporale din domeniul artistic

10. Piese de teatru, spectacole de operă şi de balet

11. Cărţi, reviste, ziare şi alte opere literare

12. Lucrări muzicale cum ar fi compoziţii, texte de cântece, reclame

13. Tablouri şi fotografii

14. Materiale video şi audiovizuale, incluzând filme de cinematograf, clipuri muzicale şi programe de televiziune

D. Active necorporale de natură contractuală

15. Licenţe, drepturi de autor şi acorduri de novaţie

16. Contracte de publicitate, construire, management, servicii sau aprovizionare

17. Contracte de închiriere/ leasing/ arendare

18. Autorizaţii de construire

19. Contracte de franciză

20. Drepturi de operare şi de emisie

21. Drepturi de folosinţă cum ar fi: de exploatare minieră, a apelor, de survol, de exploatare forestieră şi a drumurilor

22. Contracte de servicii, cum ar fi contractele de servicii ipotecare

23. Contracte de muncă care sunt avantajoase pentru angajator din cauza unui salariu contractual situat sub nivelul salariului pe piaţă

E. Active necorporale de natură tehnologică

24. Tehnologia brevetată

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

25. Programe pentru calculator şi circuite integrate

26. Tehnologia nebrevetată

27. Baze de date

28. Secrete comerciale cum ar fi: formule, procedee, reţete secrete.

Clasificarea identificabilitate/ detinator

Ansamblul activelor care pot fi descrise drept goodwill şi alte active necorporale pot fi clasificate în trei grupe de bază după criteriul mixt identificabilitate -deţinător. Această clasificare este utilă profesiei evaluatorilor deoarece permite orientarea metodologiei de evaluare a afacerilor în general şi a activelor necorporale.

Grupa 1. Active necorporale neidentificabile ale afacerii

Sistemul (ansamblul) proprietate, utilaje, echipamente într-o unitate productivă (sau mai multe unităţi productive);

Disponibilitatea personalului calificat;

Sisteme, metode, modalităţi de control care au fost dezvoltate ca părţi ale unei operaţii;

Existenţa clientelei;

Acoperirea pierderilor iniţiale (se au în vedere cheltuielile iniţiale normale până la obţinerea de profit);

Cheltuielile (investiţiile) în promovare, reclamă;

Avantajul amplasamentului, care se reflectă în însăşi valoarea de piaţă a proprietăţii ( sau proprietăţilor) imobiliare;

Reputaţia locală, naţională, internaţională; aceasta poate fi detaliată pe baza (re)cunoaşterii de către public sau clienţi, dependenţa acestora de firma (calitatea serviciilor şi produselor), preţul serviciilor şi produselor, standingul de creditare (bănci, instituţii financiare, clienţi etc.).

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Grupa 2. Active necorporale neidentificabile ale persoanei Activele din această grupă sunt elemente unice în asociere cu persoanele din cadrul afacerii. În cele mai multe cazuri se consideră că ele au o durată de viaţă nedeterminabilă. Totuşi, în anumite situaţii, indemnizaţiile speciale (specifice) ale unui salariat pot fi gândite ca având o durată de viaţă determinabilăşi o valoare distinctă atunci când serviciile sale sunt prevăzute explicit într-un contract de muncă. Cele mai importante active din aceasta grupă sunt:

Reputaţia personală a angajaţilor sau a proprietarilor pentru publicul general, clienţi, alţi angajaţi, alţi proprietari sau instituţii de creditare;

Îndemânarea, abilitatea specifică a angajaţilor, inclusiv cunoştinţele tehnice, abilitatea vânzărilor, abilitatea financiară;

Abilitatea generală a angajaţilor şi acţionarilor în domenii cum ar fi relaţiile cu clienţii, relaţiile cu angajaţii, spiritul managerial, abilităţile pentru administraţie, "leadership".

Grupa 3. Active necorporale identificabile pentru afacere

Marca, Numele comercial

Metode şi procese secrete

Biblioteca tehnică

Dreptul de autor (Copyright)

Contractele (cu salariaţi, contracte de cumpărare, de vânzări, de publicitate, de credit etc.)

Informaţii, liste (cu furnizorii, clienţii etc.)

Formule secrete

Licenţe

Brevete de invenţie

Franşiza

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale

 

Relevanţa metodei/ Activ necorporal

Bună

Satisfăcătoar

Slabă

e

1.

Proprietăţi tehnologice, brevete

Profit

Piaţa

Cost

2.

Marca, nume produs

Profit

Piaţa

Cost

3.

Copyright

Profit

Piaţa

Cost

4.

Ansamblul forţei de muncă

Cost

Profit

Piaţa

5.

Sistemul informaţional al managementului

Cost

Piaţa

Profit

6.

Programe soft

Profit

Piaţa

Cost

7.

Reţele de distribuţie

Cost

Profit

Piaţa

8.

Drepturi de franşiză

Profit

Piaţa

Cost

9.

Practicile şi procedurile firmei

Cost

Profit

Piaţa

A. Metode de evaluare bazate pe venit (profit)

1.Metoda avantajul profitului

Pentru a exemplifica această metodă presupunem că dorim să evaluăm un proces secret cunoscut de firma "X". Proiecţiile arată că fabricaţia care utilizează acest proces permite realizarea unor vânzări de produse la un nivel de 100.00 bucăţi/an, cu un avantaj de preţ de 2 Euro/buc. (datorită unui preţ superior faţă de cel practicat de concurenţi care realizează produse similare calitativ).

1. Număr mediu de produse vândute anual

100.000

2. Avantaj de preţ

2 Euro/buc.

3. Total profit suplimentar anual (1 x 2)

200.000 Euro

4. Factor de actualizare - 16% pentru 6 ani

3,6847

5. Valoarea procesului secret

6. Valoarea procesului secret (rotunjit)

736.940 Euro 735.000 Euro

2. Metoda contribuţiei la profit

Presupunem, de exemplu, că într-o staţiune de vacanţă, un restaurant "X" are vânzări superioare cu 500 mii Euro anual comparativ cu celelalte două restaurante operationale în staţiune. Pentru determinarea valorii activelor necorporale presupunem că cele trei restaurante au o marjă de profit similară de 35%.

1. Vânzări anuale suplimentare ale restaurantului "X"

500.000 Euro

2. Marja de profit

35%

3. Total profit suplimentar anual (1 x 2)

175.000 Euro

4. Factor de actualizare - 12% pentru 3 ani

2,40

5. Valori active necorporale (3 x 4)

420.000 Euro

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Evaluatorul a analizat situaţia specifică a restaurantului "X" observând că singura diferenţă cu impact asupra vânzărilor o reprezintă forta de munca instruita. În acest caz, evaluatorul apreciază valoarea activelor necorporale deţinute la 420 mii Euro. (Nota: 20 mii Euro= valoarea cursurilor de formare, aceasta reprezinta o indicatie a costului/ investitiei in calificare dar nu si o indicatie asupra valorii).

3. Metoda economiei de redevenţă

Specificaţie

1

2

3

4-10

Vânzări estimate Redevenţa (%) Suma redevenţei Cheltuieli (inclusiv impozite) Redevenţă netă Factor de actualizare (t=18%) Redevenţăt netă actualizată

5.000

7.500

10.000

10.000

5%

5%

4,55%

4,75%

250

375

455

475

30

40

55

55

220

335

400

420

0.847

0,718

0,609

2,32*

186

241

244

974

TOTAL

     

1.645

* Factorul de actualizare pentru perioada 4-10 de 2,32 s-a determinat astfel: factorul de actualizare 18% pentru 10 ani este de 4,494. Deducând valoarea factorului pentru primii trei ani (0,847 + 0,718 + 0,609) rezultă nivelul stabilit de 2,32.

4. Metoda economiei de costuri

O întreprindere din industria constructoare de maşini a realizat o metodă nouă de asamblare a produselor. Aceasta determină o creştere a eficienţei costurilor datorită reducerii cheltuielilor unitare. Preţul de piaţă al unui produs este de 28.500 lei, din care 40% costurile salariale. Compania vinde circa 80.000 bucăţi/an, dar estimează că reducerea preţului (prin reflectarea a doar 90% din economia de costuri în profit) va permite vânzarea a 100.000 bucăţi/an. Ca rezultat al aplicării noii metode de asamblare se economisesc 750 lei/bucată costuri cu materialele şi se reduc cu 20% costurile salariale. Se estimează că acest avantaj va fi menţinut pe o durată de 5 ani.

1. Economii materiale

(100.000 x 750 lei)

2. Economii de muncă

75 mil. lei 228 mil. lei

costul realizat de competitori pentru acelaşi produs:

100.000 x 28.500 = 2.850 mil. lei

ponderea salariilor în costuri 40%:

2.850 x 0,4 = 1.140 mil. lei

economia de costuri salariale:

1.140 x 0,2 = 228 mil. lei

3. Total economii anuale (1+2)

4. Economii reflectate în profit (90%)

5. Factor de actualizare (18% pentru 5 ani) 3,127

6. Valoarea activului necorporal

303 mil. lei 273 mil. lei

854 mil. lei

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

B. Metode de evaluare bazate pe costuri

1. Metoda costului creării

Presupunem că un evaluator trebuie să stabilească costul unui proiect de cercetare-dezvoltare, desfăşurat pe parcursul a doi ani. După analiză, el a stabilit urmtoarele costuri:

Materiale Salarii Servicii prestate de terţi Cercetare de piaţă

Total costuri Rentabilitatea investiţiei

(Investiţia medie x 10%, respectiv 40.000 x 2 ani x 0,1)

Totalul costului creării

10.000 mii lei 50.000 mii lei 5.000 mii lei 15.000 mii lei

80.000 mii lei 8.000 mii lei

88.000 mii lei

2. Metoda costului de cumpărare

C. Metode de evaluare bazate pe piaţă

Presupunem că trebuie să evaluăm marca unui ziar, evaluatorul având disponibile informaţii despre două tranzacţii similare (Marca B şi Marca C).

1. Metoda comparatiei directe

 

Specificaţie

 

Marca A

Tranzacţii similare

   

Marca B

Marca C

1.

Valoarea tranzacţiei

 

-

7.500 mil. lei include acord non-competiţie 50 mii buc./zi

9.000 mil. lei include acord non-competiţie 55 mii buc./zi

2.

Condiţii speciale ale tranzacţiei

include acord non- competiţie

3.

Tirajul mediu

80 mii buc./zi

4.

Procent mediu retur

 

6%

4%

6%

5.

CA anuală

 

60.000 mil. lei

25.000 mil. lei

36.000 mil. lei

6.

%

publicitate

în

total

30%

20%

10%

venituri

 

5%

25%

10%

7.

% abonamente în total tiraj

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Acest exemplu va confirma faptul că abilitatea şi experienţa evaluatorului sunt esenţiale. Vom considera ca element cheie raportul între valoarea mărcii şi CA anuală: pornind de la acesta vom stabili unele corecţii funcţie de un parametru ca:

procent mediu de retur, % abonamente în total tiraj, publicitate în total venituri etc.

Calcule:

a) determinarea raportului:

Marca

Val.mărcii/CA anuală

Marca B

30%

Marca C

25%

Considerăm ca bază de calcul pentru marca A un nivel de 25%

b) Corecţie aplicată valorii de bază:

- plus 25% pentru % publicitate în total venituri - minus 10% pentru % abonamente în total tiraj

c) Calculul valorii mărcii A:

Valoarea de bază Corecţii = 25% CA anuală + 15% x 25% CA anuală = 28,75% CA anuală = 28,75% x 60.000 mil. lei = 17.250 mil. lei

2. Metoda asimilării

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Intrebari test

A. Teste grila.

1. Valoarea este un concept subiectiv/ obiectiv, care se creaza in mintea oamenilor in functie de

………………

urmatorii patru factori:………………

,

,

………………, ………………………….

Solutie:

Subiectiv;

Utilitate

Raritate

Dorinta

Putere de cumparare

2.

Valoarea de piata este:

a)

cel mai probabil pret care ar putea sa apara pe piata la un moment dat;

b)

cel mai probabil pret pe care l-ar plati un anumit investitor;

c)

costul de creare al acelei proprietati

d)

nici un rapuns corect

Solutie (a):

3. Rolul declarat al standardelor de evaluare este în principal:

a) să instituie proceduri care să permită certificarea valorii

b) să ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evaluării, creîndu-se o bază precisă şi compatibilă în activitatea practică;

c) să asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evaluărilor;

d) toate cele de mai sus.

Solutie (d):

4. Exista trei abordari sau modalitati logice de estimare a valorii oricarei proprietati (intreprinderi):

…………………, ………………, …………………

Solutie:

Active/ costuri;

Comparatie

Venit

5.

Dematerializarea capitalului este procesul prin care creste semnificativ ponderea capitalului

corporal/ necorporal.

Solutie: necorporal

6. Activele necorporale (inclusiv capitalul uman) au urmatoarele caracteristici

(a)

………………

substanţei fizice;

 

(b)

veniturile

viitoare

generate

de

imobilizările

necorporale

au

un

pregnant

caracter

de

certitudine/incertitudine;

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

(c)

valoarea imobilizărilor necorporale este extrem de

sigura/fluctuantă,

având

în

vedere

schimbările rapide ale condiţiilor existente pe piaţă;

(d)

în multe cazuri, imobilizările necorporale au/nu au o valoare numai pentru întreprinderea care le deţine, ele potenţând randamentul utilizării capitalului avansat în acea afacere;

(e)

estimarea unei durate de viaţă a imobilizărilor necorporale este facila/dificilă.

 

Solutie:

Inexistenta

Incertitudine

Fluctuanta

Au

Dificila

7. Capitalul intelectual include doua componente:

capital …………

(organizational) si capital ………………….

Solutie:

structural

uman

8.Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:

a) revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere;

b) cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;

c) modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii retea;

d) aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii;

e) toate cele de mai sus.

Solutie e)

9. Numele domeniului de internet „google.com” este :

a) un activ necorporal legat de marketing

b) un activ necorporal legat de clienti

c) un activ necorporal legat de domeniul artistic

d) un activ necorporal de natura contractuala

Solutie a)

10. Formula bauturii racoritoare Coca Cola :

a) reprezinta un activ necorporal legat de marketing

b) reprezinta un activ necorporal legate de clienti

c) reprezinta un activ necorporale de natura tehnologica

d) reprezinta un activ necorporale de natura contractuala

Solutie c)

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

B. Intrebari. Probleme

1. Care sunt principalele metode de evaluare a activelor necorporale. Care credeti ca sunt cele mai relevante metode utile pentru estimarea capitalului intelectual al firmei.

2. Interpretati pe scurt urmatoarea schema CAPITAL ACTIVE DIFERENTIABILE FORTA DE CAPITAL ACTIVE FACILITATI VANZARI
2. Interpretati pe scurt urmatoarea schema
CAPITAL
ACTIVE DIFERENTIABILE
FORTA DE
CAPITAL
ACTIVE
FACILITATI
VANZARI
UMAN
INTELECTUALE
DE
PRODUCTIE /
$
PROPRIETATI
DISTRIBUTIE
INTELECTUALE
CAPITAL STRUCTURAL

3. O întreprindere din industria medicamentelor a realizat un brevet “medicamentul Neuro Line”, care inlocuieste vechiul medicament “Neuro”. Acesta va determina o creştere a profiturilor ca urmare a cresterii vanzarilor si posibilitatii de a vinde la un pret mai bun. Compania vinde circa 100.000 bucăţi/an din vechiul produs “Neuro” la un profit unitar de 2 $/bucata. Ca rezultat al lansarii noului medicament profitul unitar va fi de 2,5 $/ bucata iar vanzarile vor creste la 150.000 bucati pe an. Se estimează că aceasta proprietate intelectuala (brevet) are o durata de viata economica de 5 ani. Factorul de actualizare corespunzator in acest caz (18%, 5 ani) este 3,127. Stiind ca totalul costurilor investite in capital uman (recrutare, instruire, cercetare etc.) pentru realizarea proiectului “Neuro Line” au fost de 100 mii USD, estimati valoarea brevetului.

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

Bibliografie:

1)

Alee V., 2000, “The Value Evolution”, Journal of Intellectual Capital, No1/2000, p.17-32;

2)

Anghel I., Sorin S., Evaluarea activelor necorporale, Ed.IROVAL, Bucuresti 1999

3) Anghel I., Sorin S., Gruzsnischi Veronica Capitalul intelectual al intreprinderii Evaluarea proprietatii intelectuale si a altor active necorporale, Ed.IROVAL, Bucuresti 2006

4)

5) Edvinssn L., Malone M., 1997, “Intellectual capital: realising your company’s true value by finding its hidden brainpower”, Harper Collins, New York;

6) Guthrie J., Petty R., 2000, “The Annual Reporting of Intellectual Capital in Australia’s Largest Companies, Australian CPA

7)

8) Rappaport A., 1996, Creating Shareholder Value, The New Standards for Business Performance, The Free Press, New York

9)

Celemi, 1998, “Growing a knoweldge company”, www.celemi.com;

Low J., 2000, “The Value Creation Index”, Journal of Intellectual Capital, No3/2000, p.252-262;

Skandia Insurance Company, 1998, http://www.skandia.se/group/index.htm

10) Sveybi K. 1998, Intellectual Capital: thinking ahead, Australian CPA, iunie, p.18-22;

*** IAS 38 Active necorporale, (inclus în IFRS-uri/ IASuri, 2007, ed. CECCAR, 2007);

*** IFRS 3 Combinări de întreprinderi (inclus în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS-uri/ IASuri, 2007, ed. CECCAR, 2007);

*** International Valuation Standards Committee (IVSC), GN 4, Evaluarea activelor necorporale (revizuit 2010), par.2.3. (vezi www.ivsc.org)