Liturghi
2.1 Pregatirea, conditie in slujirea Sfintei Liturghi
Sfanta Liturghie,slujba Jertfei Legii celei noi,este cea mai infricosatoare si mai de seama dintre
lucarile sfinte cu care au fost invredniciti preotii,a o savarsi in calitatea lor de chivernisitori(I Cor 4,12)ai harului divin si de sfintitori ai vietii credinciosilor.Avand a sfinti si apoi de a impartasi
credinciosilor Sfantul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos,se cuvine sa ne infatisam
inaintea dumnezeiescului jertfelnic si sa slujim Domnului cu frica si cu cutremur(Ps 2,9),cu
vrednicie ,cu dreptate,cu sfintenie constienti ca aceasta Sfanta Slujba este cea mai importanta forma de
cult a comunitatii,pentru ca in Liturghie se roaga toti cei prezenti,sunt pomeniti cei de fata si cei
adormiti intru Domnul. ,,Membrii comunitatii iau parte la insasi aducerea Sfintei Jertfe
euharistice,dupa ce,prin rugaciunile preotilor,Trupul si Sangele Domnului devin prezente,real si
substantial,pe Sfanta Masa1
A ramas in spatiul evidentei noastre faptul ca ,,Sfanta Euharistie este centrul vietii noastre spirituale,iar
inima acestei vieti este Iisus euharisticSfanta Euharistie este cea mai mare si mai dumnezeiasca
Taina,este izvorul celor mai pretiose roade duhovnicesti 2
La masa euharistica pe care ne-o ofera Dumnezeiasca Liturghie si din care noi, preotii ,gustam ori de
cate ori slujim,nu ne putem infatisa oricum.Trebuie sa avem cuvenita haina de nunta pe care este
imperios necesar s-o imbrace toti cei chemati la ospatul duhovnicesc al Stapanului(Mt 22,11-12).Sa ne
amintim cum,in Vechiul Testament,Dumnezeu poruncea preotilor sa fie sfinti al Dumnezeului lor,caci
ei aduc jertfa Domnului si paine Dumnezeului lor si de aceea sa fie sfinti(Lev 21,6),iar Sfantul
prooroc Isaia poruncea slujitorilor de la temple:Curatiti-va,voi ce purtati vasele Domnului(Isaia
52,11).
Sfanta Liturghie este rugaciunea intregii Biserici,a binecredinciosului popor crestin orthodox
de pretutindeni,depasind spatial si traversand timpurile.Aceasta inalta slujire ,,din locasul sfant al celei
mai marunte enorii,se inalta astfel nu numai pentru cei ce sunt de fata ,ci pentru toti crestinii ortodocsi
de pretutindeni,ca si pentru cei mai dinainte adormiti parinti si fratii nostril ortodocsi,care odihnesc
aici si pretutindeni asociati fiind toti sfintii impreuna cu PreasfantaFecioara Maria3. Asadar Sfanta
Liturghie ,,se intinde mai departe de peste marginile spatiului si cuprinde pe toti credinciosii de pe
pamant.Ea se intinde peste granitele timpului intrucat comunitate rugatoare de pe pamant se stie unasi
cu cei adormiti,pentru care nu mai exista timpul ci se afla in planul vesniciei. 4
Gasim aici o invatatura clara cum ca in Sfanta Liturghie este evidenta atat Biserica vazuta cat sic ea
nevazuta,membrii Bisericii fiind legati printr-un fundament de viata real,comun.Acesta este Hristos cel
real;viata lui este a noastra,suntem incorporate in el;suntem Trupul Lui tainic 5.Iata marea iubire a
Mantuitorului Hristos si inegalabila Sa disponibilitate de a ne asuma si a ne mantui.
Avand sa se angajeze intr-o actiune si rugaciune continue,in stransa legatura cu credinciosii,pentru a
ajunge la uniune si comuniune cu Dumnzeu ,prin Fiul Sau,preotul recurge la ajutorul divin,pentru a
putea indeplinii acest urcus divin,pentru a putea implinii acest urcus duhovnicesc.
Pentru realizarea liturgica a misterului Intruparii Fiul lui Dumnezeu si a intregii Sale activitati
mantuitoare ,slujitorilor ei le este necesara o desavarsita curatie launtrica si o vie sensibilitate pentru
lucrurile divine.6Stare de curatie si un inalt grad de sensibilitate se conjuga in cel chemat si
investit,devenind un mod de viata. ,,Reprezentatia si reproducerea in Liturghie a misterului mantuirii
prin Fiul lui Dumnezeu,Care,prin Jertfa euharistica,se face prezent in chip real in Biseria Sa,impun in
chip particular o stare de curatie si o inaltare de spirit a celor ce participa,dar,si in primul rand a celor
ce savarsesc oficiul Liturghie.7
Sfantul Nicolae Cabsila face urmatoarea remarca talcuind un cuvant din formulele de instituire:,,E
vorba de ceea ce urmeaza dupa cuvintele:Luati mancati.Este limpede ca prin aceasta expresie noi
suntem chemati la o cina,in cursul careia noi primim pe Hristos intr-adevar in mainile noastre,noi Il
introducem in gura,noi Il contopim cu sufletul nostru,noi Il unim cu trupul nostru,noi Il varsam in
venele noastre.8
A fi partasi la aceasta Taina inseamna a fi constienti ca prezenta noastra acolo nu este deloc
intamplatoare,iar raspunsul la chemarea respectiva nu trebuie sa ne gaseasca nepregatiti ,,Chemati in
Hristos la Cina cea de Taina si la ospatul de nunta al dragostei,trebuie sa ne apropiem de aceea
imbracati in haina dragostei, nepatati de pacatele egosimului,ale gandurilor viclene contrare ei ca Iuda
cel intunecat la fata sau cu prefacuta lumina. 9 Prezenta si participarea la Sfanta Impartasanie
presupune,inainte de toate,invesmantarea cu haina de nunta a iubirii,cea care asigura o deloc prefacuta
lumina si un climat unde starea de nevrednicie este la cote cat mai mici,iar emotiile sunt la inaltimi
care ne fac sa vedem lumea altfel,lumea in care ramanem si ne rugam ca nu spre judecata sau spre
osanda(I Corinteni 11,29-32) sa ne fie momentele primirii lui Hristos.Primirea Lui ne rugam sa fie
,,spre tamaduirea nu numai a sufletului ci si a trupului. 10
5 Ibidem p.358.
6 Ibidem p.82
7 Pr.Prof.Petre Vintilescu,art.cit.,p.1079.
8 Idem,Pregatirea sfintitilor slujitori pentru oficiul Liturghiei,B.O.R.,Nr.2,1959,p.142.
9 Nicolae Cabasila,Despre viata in Hristos,Ed institutului Biblic si de Misiune al
B.O.R.,Bucuresti,1997,p.125.
10 Preot Prof.Dr.Dumitru Staniloae,Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa,Ed.Mitropoliei
Olteniei,Craiova, 1986,p. 357.
Netrecand cu vederea insemnatatea actelor liturgice la care este chemat si dorind sa raspunda
cu proptitudine si demnitate la acest apel preotul se supune unui program pregatitor care prin amploare
si atitudine se constituie intr-o etapa a jertfei,la care este chemat adera in mod constient si
curajos.,,Pregatirea pentru primirea Sfintelor Taine se refera la preotii care le savarsesc si la
credinciosii care se apropie de ele.In cadrul acticvitatii lor liturgice si pastorale preotul trebuie sa tina
seama de un imerativ al comportarii lor moraleChipul preotului crestin trebuie sa fie atat de
luminous si de curat ca si cum ar trai in cer.Viata lui trebuie sa fie un model de viata evanghelica
pentru neasemuita vrednicie incredintata de Dumnezeu de a impartasii credinciosilor harul
mantuitor.14
Preotul este mijlocitor intre Dumnezeu si oameni si prin Iisus Hristos care se jertfeste in
mainile sale ,el adduce lui Dumnezeu intr-un singur ceas mai multa inchinare decat ar putea sa aduca
ingerii si toti sfintii in toata vesnicia.15
Pregatirea pentru slujirea unei noi slujbe incepe,dupa incheierea slujbei euharistice precedente
prin ceea ce se numeste ,, Liturghie dupa Liturghie 16rastimp in care preotul transpune in viata sa si a
credinciosilor roadele slujirii anterioare implinind ceea ce i se cere in asa fel incat fiecare astfel de
,,Liturghie de dupasa se constituie in fundamental pe care se va pregati noua masa euharistica.
In ceea ce priveste slujirea colectiva ,etapele principale premergatoare si pregatitoare sunt
vecernia si utrenia.,,Rugaciunile de seara si de dimineata sunt deprinderi religioase universal,sugerate
de insasi poezia din aceste moment ale zilei si de sentimentele pe care le desteapta in suflete.Seara e
ora cand se astern o tacere impresionanta o data cu incetarea activitatii,cand fiecare se retrage intre ai
sai.Sentimentul de slabiciune care se naste din aceasta izolare se complica cu o senzatie de teama in
fata intunericuluiSufletele religioase incearca in chip necesar nevoia de a recurge prin rugaciuni la
protectia Providentei precum pe de alta parte imensitatea,splendoare si melancolia naturii din cursul
noptilor instelate mana cugetarea la Atotputernicia lui Dumnezeu ,din care se dezvolta sentimentul de
admiratie si proslavire a Lui.17
Sfantul Vasile cel Mare prin lucrarile sale vine cu argument luminandu-ne si determinandu-ne
a le implini:,,Utrenia s-a hotarat ca primele miscari ale sufletului si ale cugetului nostru sa fie
consacrate lui Dumnezeu si sa nu luam nici o grija asupra noastra ,inainte de a ne fi desfatat in
cugetul nostru cu gandul la Dumnezeuiar terminandu-se ziua sa multumim lui Dumnezeu
pentru toate cate ne-a dat in aceasta zi sau pentru cele ce le-am savarsit bine sis a marturisim
ceea ce nu am indeplinit,ori de am savarsit vreun pacatcerand pentru toate mila lui
Dumnezeu prin rugaciune.18
Dintr-un anume punct de vedere in raport cu Liturghia vecernia si utrenia sunt oficii
premergatoare,iar nu pregatitoare ale actiunii ei in ea insasi,cum este de exemplu
14 Preot Prof.Dr.Dumitru Staniloae,Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa,Ed.Mitropoliei
Olteniei,Craiova, 1986,p.15.
15 Pr.Asist.Ilie Moldovan,Pregatirea morala pentru primirea Sfintelor Taine,in G.B,nr 3-4,martieaprilie 1978,p.236.
16 Ibidem p.242.
17 Preot Prof.Petre Vintilescu,Pregatirea sfintitilor slujitori,p.149.
umilinta.Prin aceste rugaciuni liturghisitorul intelege sa faca marturisirea mai ales in primul
tropar si el nu are alta cale decat sa recurga la mila divina.,,Caracterul specific pregatitor al
acestor tropare de umilinta este evident.In ele vibreaza fiorul de sfiala de care trebuie sa fie
cuprins sufletul slujitorului cand e gata a se infatisa inaintea lui Dumnezeu pentru a incepesi a
desavarsii actul slujiriiTroparele de umilinta sunt menite sa trezeasca simtul spiritual,sa
produca o renastere launtrica ,sa dea senzatia de curatie in duh si curaj in savarsirea lucrarii
sfinte.23
Aceste efecte devin sensibile in spiritul in care se desfasoara a treia etapa a rugaciunilor de
inchinare,si anume cele de la icoanele de pe catapeteasma. 24Prima data preotul se inchina la
icoana Mantuitorului apoi la icoana Maicii Domnului apoi urmeaza icoanele hramului ,a
sfantului si la cea de pe tetrapod si aceasta scoate in evidenta afirmarea clara a comuniunii cu
Biserica cereasca cu care se va gasi in impreuna slavire a lui Dumnezeu in decursul
Liturghiei.
Trairea aceasta a lui Hristos Dumnezeu,a Nascatoarei de Dumnezeu legatura cu sfintii,prin
privirea icoanelor lor e mai presus de ce se poate numi rational,ea prilejuieste legatura celui ce
o priveste cu realitatea vie,tainica a lui Dumnezeu sau a sfintilor reprezentanti plini si ei de
Dumnezeu,Cel cu neputinta de definit.Icoana este un chip al eternitatii,ea ne ingaduie sa
depasim timpul si sa intrevedem veacul viitorin oglinda tremuranda a chipurilor.25
Preotul revine apoi in mijlocul naosului si rosteste in taina rugaciunea ,,Doamne trimite mana
Ta,din inaltimea locasului Tauiar aceasta rugaciune defineste clar rolul preotului de a fi in
slujba lui Dumnezeu.In rostirea acestei rugaciuni preotul are deja viziunea sluijirii pe care e
gata sa o inceapasi patruns ca si Sfantul Vasile cel mare de gandul ca ,,a sta in fata infinitului
altar sa savarseasca Jertfa cea fara de sange este o slujire cereasca nu pamanteasca,ingereasca
iar nu omeneasca26.Rugaciunile inchinarii il pregatesc si il introduc pe slujitor in actul
slujirii,iar in altar se va pregati si va avea loc ospatul Domnului,cina euharistica ,la care Iisus
Hristos purtat de heruvimi, inconjurat de ingerii si de cetele sfintilor Sai se afla de fata
.Preotul se roaga ca Dumnezeu sa-l sustina si sa ii inlesneasca,cu ajutorul harului Sau sa se
mentina pe calea cea dreapta precum si linia sfinteniei.
Prin intrarea in Sfantul Altar ,slujitorul ia primul lui contact cu atmosfera misterului in care se
va desfasura intalnirea lui cu Dumnezeu prin Fiul Sau apoi face dou inchinaciuni in fata
Sfintei Mese,saruta Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce urmand a incheia cu a treia
inchinaciune.,,Inchinaciunea este intotdeauna intreita,pentru ca intreit este Dumnezeu si
23 Taina Adunarii la A.Schmemann,Euharistia,Taina Imparatiei,Ed.Anastasia,p.17-33.
24 Pr.Prof.Petre Vintilescu,Pregatirea sfintititlor slujitorip.151.
25 Paul Evdokimov,Arta icoanei,Paris,1970,p.195.
26 Preot Prof.Dr.Dumitru Staniloae,Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa,Ed.Mitropoliei
Olteniei,Craiova, 1986,p. 71.
insotita de semnul Crucii pentru ca amintirea Crucii sa ne insoteasca de cate ori ne gandim la
Dumnezeu,iar Sfanta Evanghelie,Cruce si Sfanta Masa sunt Hristos,cel ce a invatat,S-a
rastignit si prezinta in continuare pana la sfarsitul lumii jertfa cea pentru noi.27
Acum slujitorul putem spune ca este apt de slujire.Prin acest rit sau ceremonial el a incheiat
faza de pregatire,a demostrat intelegere in ceea ce priveste locul si rolul sau marcand prin
continutul rugaciunilor de acum si de mai tarziu ca Hristos este Cel ce aduce si Cel ce se
adduce,Cel ce primeste si cel ce Se imparte.,,Hristos ni Se daruieste nu in mod simplu,ci cu
sangele Sau cel varsat pe Golgota pentru noi,cu sangele care pastreaza in el dispozitia in care
S-a predate pe Cruce Tatalui pentru noi.Caci daruindu-Se atunci pentru noi,a facut-o ca sa ne
daruim si noi impreuna cu El Tatalui,dar noi nu ne-am deschis ca sa-L primim.Acum
deschizandu-ne Lui,ni se daruieste in parte si efectiv fiecaruia.Si precum cine da sangele sau
altuia ii da viata sa,cu tot ce e propriu celui ce i-l daruieste,asa ne da si Hristos viata
Sa,daruindu-ne Sangele Sau.Si pentru ca sangele Lui e curat de orice patima ne da si noua
odata cu acest sange curat viata Sa curata si vesnic durabila,unita cu a Tatalui,nantuind viata
noastra de orice boala a pacatului si intarindu-ne,cat Dumnezeu vrea sa mai traim pe
pamant,chiar trupeste(I Corinteni 11,30).28
Ritualul pregatitor desfasurat in biserica la momentul cerut de indreptarul liturgic asigura acea
convingere durabila ca statutul nevredniciei noastre,marcat de evidenta poarta si amprenta
efortului cerut de Hristos intru urmarea Sa.Acum putem demonstra ca ne putem lepada de
toate grijile si gandurile rele si putem lua Crucea raspunderii unei misiuni pe care nici ingerii
nu o pot savarsi si putem urma Lui.
2.2Pegatirea comunitatii si a preotului pentru savarsirea sfintei Liturghii
Pregatirea sufleteasca si pregatirea trupeasca
Pot savarsii Sfanta Litghie numai arhiereii si preoti care nu sunt opriti de la a slujii
prin imopedimente moral sau canonice.Preotul nu poate savarsii Sfanta Liturghie daca se afla
sub blestem ,daca e oprit de catre autoritatea bisericeasca (prin caterisire sau numai prin oprire
temporara de la slujire)sau daca a savarsit un pacat de moarte ,,cel ce nu face Sfanta Liturghie
dupa asezamantul parintilor,impotriva sa lucreaza si va fi vinovat de tainelor lui Hristos.Ca de
este vinovat cel ce se impartaseste cu nevrednicie cu cat mai vartos va fi cel ce slujeste cu
nevrednicie(Sfantul Simeon al Tesalonicului)29
Preotul poate slujii singur sau alaturi de un diacon iar arhiereul slujeste alaturi de un sobor
de preoti sau de diaconi.Diaconul nu poate savarsii singur Sfanta Liturghie si nici o alta slujba
ci doar alaturi de arhiereu sau de preot executand cu binecuvantarea acestora anumite lucrari
din cadrul slujbei.
Necesitatea pregatirii speciale a slujitorilor pentru Sfanta Liturghie
Savarsirea Sfintei Liturghi este un act sublim care poate fi savarsit e preot in cadrul
misiunii sale sacramentale.Unele slujbe cum ar fi vecernia sau utrenia pot fi savarsite de preot
si fara pregatire speciala dar acest lucru nu este posibil si la Sfanta Liturghie.
In timpul savarsirii Sfintei Liturghi preotul vine in contact cu Insusi Trupul si Sangele
Domnului pe care il atinge ,il poarta in maini,il consuma sau il imparte credinciosilor.Preotul
nu se poate infatisa inaintea lui Dumnezeu oricum ar fi,caci cine ar putea sa se prezinte in
chip necuviincios in fata celor care atarna soarta lui pe pamant.Nu ne putem infatisa in fata lui
Dumnezeu fara ,,haina de nunta pe care trebuie sa o imbrace cel poftit la ospatul
Stapanului(Matei 22,11-12).
Pravila bisericeasca ,impune credinciosilor o pregatire sufleteasca si trupeasca pentru
impartasirea cu Sfintele Taine iar slujitorilor cu atat mai mult le trebuieste o pregatire
deoarece ei sunt obligati sa se impartaseasca ori de cate ori savarsesc Sfanta Liturghie.De
aceea viata preotului trebuie sa fie o continua pregatire si multumire pentru Sfanta Liturghie
iar savarsirea ei trebuie sa fie de o mai inalta vrednicie cu care Dumnezeu i-a cinstit pe
oameni si pe care ingerii din cer nu o pot savarsii.
Pe langa sfintenia sau curatia morala prin care preotul trebuie sa se distinga de restul
credinciosilor pe care am putea-o numi pregatire indepartata sau permanenta mai are nevoie si
de o pregatire apropiata sau nemijlocita adica de o purificare deosebita ori de cate ori
savarseste Sfanta Liturghie.Pentru slujirea Sfintei Liturghii preotul dator este sa fie curat atat
cu trupul cat si cu sufletul(Ed.1937 P.356).
Pregatirea sufleteasca
a)Pacea sufletului
Conform poruncii Mantuitorului :,,De-ti aduci darul tau la altar si acolo iti aduci
aminte ca fratele tau are ceva asupra ta,lasa acolo darul tau inaintea altarului si mergi si te
impaca cu fratele tau si atunci venind vei aduce darul tau(Matei 5,23).Prima conditie a
slujitorului care se pregateste de slujire este pacea inimii.Preotul trebuie sa fie impacat cu
toata lumea ,sa nu intre la slujba plin de ura,manie sau ganduri de razbunare impotriva cuiva.
Cei ce slujesc se pot apropia de Dumnezeu doar prin iubire cum spune si Sfantul
Apostol si Evanghelist Ioan ,,Dumnezeu este iubire(Ioan 4,16).In vechime preotul care slujea
cu vrajba conform vechilor pravile ,,era oprit de la Liturghie 60 de zile.30
Pentru a asigura un echilibru si pentru a fi impacat sufleteste preotul savarsitor trebuie ca
dimineata inainte de slujba sa se fereasca de tot ce i-ar strica linistea sufleteasca cu care
trebuie sa intre in Sfanta Biserica.
Liturghierul arata cateva pacate care ar putea strica linistea sufleteasca pe care trebuie sa o
pazeasca
preotul
savarsitor
in
ziua
slujirii:supararea,gandurile
de
multe
31
feluri,intristarea,mahnirea,ispita trupeasca. Nimic din cele lumesti nu trebuie sa ii strice buna
dispozitie a preotului care trebuie sa intre la slujire,,Nimeni din cei legati cu pofte si cu
desfatari trupesti nu este vrednic sa vie sau sa se apropie sau sa slujeasca Tie imparate al
slavei(Liturghier,rugacinea care se citeste in taina in timpul Heruvicului).,,Toata grija cea
lumeasca sa o lepadam!cand intram in biserica.De aceea este bine ca toate grijile si nevoile
de ordin gospodaresc din zilele de sarbatoare sa fie satisfacute din ajun sau sa fie lasate in
grija preotesei sau a celorlalti membrii ai familiei preotului.
b)Spovedania
Pacea lumii presupune linistea sau curatia constiintei,iar in cazul in care preotul are pe
constiinta vreun pacat mai mare el nu trebuie sa slujeasca pana nu se va spovedii la
30 Moliftelnic,Bucuresti 1937,P.68.
31Pr.Prof.Ene Braniste,Sfintele si dumnezeiestile Liturghi,Bucuresti,p.351.
mancare si bautura caci acestea duc trupul spre moleseala si spre desfrau si tulbura somnul cu
vise pacatoase. Liturghierul recomanda daca se poate ajunarea ,adica daca se poate ca preotul
sa nu manance nimic in seara de dinainte de slujire precum spuneau vechile canoane.36
c)Cei care fumeaza si nu se pot lasa sa nu puna in gura lor tigara cel putin noaptea si in ziua
slujirii sa se abtina,,caci cum vor indrazni sa ia Sfantul Trup si Sange cu gura imputita de
buruiana diavolului
d)pregatirea completa pentru savarsirea Sfintei Liturghii necesita si o curatire
corporala a preotului liturghisitor precum si luarea tuturor masurilor pentru a ajuta sa
contribuie la reusita slujbei.Inainte de a inra la slujire, preotul trebuie sa isi spele trupul in
intrgime in ajun iar in vechime baia sau spalarea trupului constituia constituia o porunca de la
indeplinirea careia nu s-ar fi sustras pentru nimic in lume.Ei respectau o veche obligatie scrisa
in Sfanta Scriptura:,,Avand deci fratilor incredere ca sa intram in Sfanta Sfintelor prin Sangele
lui Iisus...sa ne apropiem cu inima curata in deplinatatea credintei ,curatindu-ne prin stropire
inimile de cuget rau si spalandu-ne trupul cu apa curata(Evrei 10,19-22).
e)Preotul trebuie sa aiba grija si pentru o tinuta vestimentara decenta si pentru tot ceea
ce contribuie la o infatisare cuviincioasa si vrednica de respesct din partea credinciosilor,iar
Liturghierul ne spune ca ,,pentru slujirea dumnezeiestii Liturghi preotul si diaconul este dator
sa fie curat atat cu trupul cat si cu sufletul.Precum trupul sa il aiba curat tot asa si vesmintele
de pe el se cade sa le aiba intregi si curate caci daca vor fi patate si rupte si va indrazni sa
slujeasca cu ele,va gresi de moarte deoarece inaintea lui Hristos Dumnezeu se arata cu
nebagare de seama.De aceea slujitorii celor sfinte sa staruiasca in tot chipul ca vesmintele
sfinte macar de ar fi din materii simple sa fie cuviincioase si curate.
Pe langa acestea slujitorul mai trebuie sa aiba capul pieptanat ,fata si gura
spalate,unghiile curate si taiate pentru a arata respect cinstitelor si dumnezeiestilor Taine ,ca si
credinciosul care il priveste si ii saruta mana sa nu se scandalizeze de ceva.Desi in aparenta
neinsemnate,toate aceste prescriptii privitoare la infatisarea externa si tinuta vestimentara a
preotului liturghisitor au importanta lor caci de respectarea sau implinirea lor atarna o buna
parte din succesul si reusita sfintelor slujbe savarsite de preot.
Pe cat de mult impune si este respectat preotul care se prezinta in fata credinciosilor
intr-o tinuta ingrijita si curata pe atat displace si este desconsiderat preotul cu o infatisare
neingrijita dezordonata sau neplacuta ,infatisarea acestuia e in dezacord cu atmosfera si
ambianta estetica(de frumos) in care trebuie sa se desfasoare serviciul divin.
Efectele si folosul pregatirii pentru slujba
Ele sunt menite sa creeze in fiinta sacerdotului ,acea ambienta ,atmosfera sau
dispozitie sufleteasca de elevatie ,de smulgere de preocuparile terestre si cotidiene;cu ajutorul
lor liturghisitorul se izoleaza oarecum de restul lumii,se dezlipeste treptat de cele lumesti
pentru a se putea apropia de Dumnezeu caruia se pregateste sa slujeasca ,,Apropiindu-se de
altar si savarsind Taina(preotul) isi dezbraca natura umana,luand odajdiile sacerdotale,se
imbraca cu ele si chiar prin aceasta se detaseaza temporar de aceasta lume pentru a atinge
sanctuarul Sinaiului.37
Pregatit astfel sufleteste si trupeste preotul poate pasi impacat spre Sfantul Altar spre a
savarsii cu vrednicie si dupa cuviinta Sfanta Jertfa.
36 C.B.O,vol. II,p.197.
37 Pr. Prof. Dr. Ene Branite Liturgica Special, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1980, p.182.