Prin studiul de caz ce urmeaza a vi-l prezenta, doresc sa aduc in prim plan
situatia Romaniei fata de Uniunea Sovietica si statele din imediata vecinatate in
perioada Razboiului Rece. Pentru aceasta, trebuie prezentat in prima instanta
contextul international.
In data de 9 mai 1945, cel de-al Doilea Razboi Mondial a luat sfarsit prin
victoria aliatilor. Taberele acestui razboi au fost Antanta si Puterile Centrale. Dupa
terminarea razboiului, alte doua aliante politico-militare au luat nastere:
NATO( Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord) condus de Statele Unite ale
Americii - si Tratatul de la Varsovia condus de Uniunea Sovietica, aceste aliante
fiind rivale. Cea din urma alianta a fost creata la iniiativa conducatorului comunist
sovietic, Nikita Hruciov ca reacie la integrarea Republicii Federale Germania n
NATO. Acest lucru a creat conditiile unui tip de razboi ce avea sa fie o premiera
pentru intreaga omenire, un razboi caracterizat prin tensiune in relatiile
internationale si prin incordari permanente intre statele cu regimuri politice diferite.
Acest razboi s-a desfasurat in perioada 1949-1990 si s-a numit Razboiul Rece.
Asezarea geografica si contextul international ne-au pus in bratele
sovieticilor, ei fiind singura mare putere din apropiere deoarece Germania fusese
impartita.Alaturi de Albania, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana,
Ungaria si Bulgaria, am semnat Tratatul de la Varsovia cu Uniunea Sovietica. Acest
tratat justifica existenta unei aliante intre Uniunea Sovietica si statele aflate in sfera
de influenta a sovieticilor. Tratatul a reprezentat totodata o reactie a faptului ca
Germania de Vest a fost integrata in NATO.
Definim alianta drept o intelegere politica de durata intre doua sau mai multe
state, stipulata in acorduri sau tratate, prin care hotarasac sa-si acorde asistenta
politica si militara reciproca. De asemnea, ea are in vedere realizarea unui obiectiv
comun. Tratatul este o intelegere scrisa incheiata intre doua sau mai multe state, in
vederea determinarii a drepturilor si a obligatiunilor partilor.
Astfel, printr-un tratat de alianta intelegem ca este vorba de un acord care
uneste o multitudine de state(in general vecine sau cu anumite aspecte in comun)
ce au drept scop comun dezvoltarea relatiilor interstatale, precum si o evolutie a
economiei, societatii si in general a lumii in sine. Totodata, isi promit sprijin reciproc
in cazul unui atac din partea unui stat din afara aliantei.
Tratatul de la Varsovia se mai numea si Tratatul de prietenie, cooperare si
asistenta mutuala tocmai pentru a da intari definitia cuvantului tratat si pentru a
evidentia ideea de infratire intre statul mai puternic (Uniunea Sovietica) si statele
vecine care erau inferioare din punct de vedere economic si militar.
Situatia era una paradoxala din cauza faptului ca lucrurile stateau exact
invers. Alianta nu s-a bazat pe o solidaritate reala si pe interese comune ale tarilor
semnatare, ci pe vointa Uniunii Sovietice de a-si mentine influenta in Europa
Centrala si de Est. Tratatul de la Varsovia a fost un instrument la dispozitia liderilor
sovietici, in acord cu liderii comunisti ale tarilor socialiste, de a impune si mentine,
in sfera de influenta sovietica, un sistem de valori cat mai apropiat de cel URSS.
Asadar, chiar daca statele nu erau alipite Uniunii Sovietice, acestea ii semanau prin
politica interna si externa, economie si valori. Ele erau, de fapt, doar o prelungire
teritoriala dar de care sovieticii aveau nevoie.
Romania a fost membru fondator al aliantei si totodata unul dintre cei mai
fideli aliati ai URSS in cadrul Tratatului de la Varsovia. Conducerea comunista de la
Bucuresti a a vut ocazia sa-si demonstreze aceaasta fidelitate chiar in anul urmator
semnarii tratatului. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost primul lider strain care a vizitat
Budapesta dupa invazia sovietica si tot in opinia Bucurestiului interventia sovietica
a fost necesara si corecta.
La sfarsitul anilor 60 a avut loc o relaxare in relatiile internationale, iar
Uniunea Sovietica a hotarat micsorarea numarului trupelor sovietice stationate in
Europa Centrala si de Est. Asezarea geografica a Romaniai, inconjurata de tari
membre a le Tratatului de la Varsovia, facea ca retragerea trupelor sovietice de pe
teritoriul ei sa nu implice nici un fel de risc. Astfel, in 1958 invocandu-se
capacitatea armatei romane de a raspunde provocarilor capitaliste si de a apara
cuceririle socialiste ale poporului - , trupele sovietice au fost retrase din Romania,
iar aceasta actiune a avut un mare efect asupra relatiilor regimului de la Bucuresti
cu aliatii sai din blocul sovietic.
Incepand cu anul 1964, pozitia Romaniei a fost una distincta in cadrul Aliantei
deoarece refuzase constant integrarea deplina in structurile acesteia. Deci, in acel
an, a avut loc o schimbare in politica externa a Romaniei. Noua sa orientare a fost
exprimata in Declaratia cu privire la pozitia Partidului Muncitoresc Roman in
problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale publicata in ziarul
Scanteia pe 23 aprilie 1964. Declaratia a venit ca replica impotriva pretentiilor
P.C.U.S.(Partidului Comunist din Uniunea Sovietica) de a domina miscarea comunista
internationala. Teoretic, ar fi fost vorba de nasterea unei politici independente a
Romaniei. Practic, a reprezentat un refuz al elitei comuniste romanesti de a se
integra in noua realitate politica poststalinista cu scopul de a se ferei de influente
reformatoare. Hrusciov dorea sa largeasca atributele C.A.E.R.(Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc) si sa-i dea acestuia un rol supranational. Incet, incet sovieticii
incercau sa absoarba celelalte state ale tratatului, atat pe plan politic cat si pe plan
economic. Romania, ca urmare a indeplinirii dorintei lui Hrusciuov, datorita
bogatiilor geografice, ar fi fost transformata intr-o furnizoare de materie prima, fiind
obligata sa abandoneze planul de industrializare rapida.