Sunteți pe pagina 1din 5

PROFESIA DE CADRU DIDACTIC: VOCATIE SAU ULTIMA

ALTERNATIVA?
Universitatea Bucureti
Facultatea de Matematica i Informatica
Anul I
Matematica Grupa 104
Hiliuta Anca
Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare
si bucuria cunoasterii. Albert Einstein

Din punctul meu de vedere, profesia de cadru didactic este


singura care isi pune substantial amprenta asupra lumii in care ne
aflam. Cum scoala este cadrul institutional care asigura
pregatirea sociala, culturala si emotionala(cu toate ca e la un
nivel mai scazut in raport cu celelalte doua), aceasta are menirea
totodata sa opreasca influentele negative ce actioneaza asupra
elevului si sa le corecteze. Prin intermediul cadrelor didactice,
copilului ii este insuflata o parte din intelepciunea veche, ceea
ce il va face sa discearna intre bine si rau. Acest lucru ma duce cu
gadul la faptul ca, a fi profesor e o mare responsabilitate,
deoarece, el lucreaza cu suflete mici, neexperimentate, pure si
formeaza oameni morali, educati.
A fi profesor... e oare o meserie ca oricare alta? Nu!
Deoarece el modeleaza comportamente, el ofera un exemplu
moral, elevilor, nu poate da timpul inapoi daca reactioneaza
gresit intr-o situatie delicata in prezenta celor neinitiati.
A fi profesor nu inseamna doar persoana care prezinta
informatii in fata clasei, care evalueaza nivelul acestora si de a-i
ierarhiza in functie de note. Profesia de cadru didactic este insa

mult mai profunda, solicita calitati speciale, care se pot forma si


dezvolta doar daca persoana respectiva doreste, cu adevarat, sa
fie profesor. Aceasta pentru ca a fi profesor inseamna sa te dedici
celor pe care-i educi, sa ai sentimente pozitive fata de ei, sa le
oferi respectul tau, sa fii constient ca le influentezi viata si esti
raspunzator pentru asta in fata lor, a parintilor, a societatii. Un
profesor adevarat nu se gandeste numai la stapanirea disciplinei
lui, ci, in primul rand, la felul in care studentul sau elevul foloseste
in mod independent ceea ce profesorul l-a invatat. Sunt multe
persoane care vor sa devina profesori doar daca nu se descurca
intr-o varianta, profesoratul sa fie una din alternative. Acestia fac
o mare greseala. Cariera didactica nu este o manta de vreme
rea, o urmezi numai daca iti place, daca ai vocatie, nu doar
atunci cand viata te refuza in alte locuri. Este adevarat ca, in
multe domenii de activitate, esti rasplatit in mod egal cu efortul
depus. In educatie nu este asa; dai intotdeauna mai mult decat
poti obtine. Ai in fata 20-30 de suflete sau mai multe, de minti, de
perechi de ochi si urechi, toate indreptate cu incredere spre tine.
Consider ca empatia este calitatea cadrului didactic care
este esentiala in intelegerea elevilor. Ea conduce la realizarea
unei legaturi emotionale profunde, dificil de fisurat sau rupt. Prin
acest lucru, profesorul intr-adevar isi va indeplini cu succes
misiunea sa. Insa, nu este singura calitate pe care trebuie sa o
detina. Echilibrul intelectual si psihic, luciditatea, intuitia, bunulsimt, tactul pedagogic sunt calitati indispensabile cadrului
didactic. Acestora li se adauga calitati morale: probitatea,
obiectivitatea, generozitatea, modestia, blandetea,cinstea,
sinceritatea, demnitatea, constiinciozitatea. Profesorul in calitatea
sa de formator trebuie sa fie in permanenta preocupat de
imaginea sa oferita elevilor, aspecte minore ca punctualitatea,
valorificarea integrala a timpului lectiei, modul de adresare,
tinuta, gestica, mimica sunt incarcate de semnificatie si au
valoare formativa. Talentul pedagogic asociat cu ansamblul
capacitatilor care determina competenta profesionala si

ansamblul calitatilor personale confera acea maiestrie pedagogica


care defineste profesia de educator sau cadru didactic. Se
considera ca a fi profesor trebuie inteles in sensul de a deveni
profesor adica de a transforma meseria intr-o cariera. Devin
profesori excelenti acei profesori care stiu cum sa le capteze
elevilor atentia si sa le-o mentina pe tot parcursul lectiilor, sa
formuleze cu claritate competentele urmarite in cadrul fiecarei
activitati didactice, sa reactualizeze cunostintele anterioare
necesare invatarii, sa predea accesibil si convingator noile
cunostinte, sa creeze situatii de invatare adecvate, sa dirijeze
invatarea si sa obtina feed back, ori de cate ori este nevoie, sa
evalueze prin metode variate.
Profesorul se implica n activitatea didactica cu ntreaga
personalitate: motivatii, aptitudini, nivel de
competenta,experienta personala. Arta de a preda nu se reduce
la transmiterea cunostintelor, ci presupune si o anumita atitudine
fata de elevi, ca expresie a conceptiei pedagogice asumate si a
propriilor trasaturi de personalitate. In cadrul activitatilor
didactice se creeaza multiple raporturi interpersonale ntre
participanti, antrenati cu totii ntr-un proces constant de
influentare reciproca. Reusita unui profesor depinde de multe ori
de natura relatiilor pe care le stabileste cu elevii sai n cadrul
acestei interactiuni, aspect deosebit de important, deoarece
multe dificultati de nvatare si educare se datoreaza unor relatii
deficitare. Natura relatiilor pe care profesorul le stabileste cu
elevii este determinata nu numai de stilul de abordare a activitatii
si de trasaturile sale de personalitate, ci si de trasaturile
individuale si de grup ale elevilor. De aceea, profesorul trebuie sa
aiba abilitatea de a-si cunoaste partenerii de activitate. Empatia
profesorului nu nseamna o cunoastere de tip analitic, ci
capacitatea de a depuneun efort imaginativ pentru a-l ntelege pe
celalalt, sub aspectul potentialului de care dispune, al atitudinilor
sisentimentelor sale, al semnificatiei conduitei manifestate.
Profesorul trebuie sa adopte un stil democratic, caracterizat prin

relatii deschise bazate pe ncredere reciproca si acceptare,


reusind astfel sa colaboreze cu elevii ntr-o atmosfera armonioasa,
lipsita de ncordare . Calitatea procesului instructiv-educativ este
dependenta si de relatia afectiva dintre profesor si elevi. De
aceea este necesar ca fiecare cadru didactic sa fie preocupat
decultivarea unor relatii bune cu elevii sai.
Deci, empatia, bunatatea, calmitatea, comunicarea fara
bariere sunt cateva pisese de puzzle esentiale , de aceea aceasta
profesie necesita inainte de toate o vocatie, adica sa iti faca
placere sa stai printre copii, sa nu obosesti, sa le asculti povestile
si greutatile cu care se confrunta. Unii considera vocatia o
misiune a sufletului, acea voce interioara greu de ignorat. Asa
ca, daca nu simtim acest impuls interior, sa nu practicam profesia
de cadru didactic doar din lipsa unor alte perspective. Elevii nu
sunt niste jucarii sau niste obiecte fara suflet asupra carora sa
actionam in mod brutal, fara aceste calitati innascute.
Cei care sunt hotarati sa imbratiseze cu sufletul si mintea
aceasta profesie sunt asteptati cu bratele deschise, dar ei nu
trebuie sa uite ca ceea ce au invatat in facultate este doar
inceputul. Profesia aceasta cere invatare permanenta, avand
mereu in minte cuvintele lui Nicolae Iorga: Un secol de traiesti,
un secol invata, dar nu mereu in aceeasi clasa. A fi un dascal bun
inseamna sa nu uiti ca ai fost candva tanar. Trebuie sa stii sa treci
diplomatic peste micile greseli ale celor ce invata, sa te bucuri
impreuna cu ei de succesele lor, sa-i incurajezi continuu dandu-le
mereu aripi spre viitor. Trebuie sa stii sa aprinzi in sufletul fiecarui
invatacel si bucuria cunoasterii, dar si bucuria creatiei!

Bibliografie
1. Albulescu I. , Albulescu M. , Predarea si invatarea disciplinelor
socio-umane, Ed.Polirom, Iasi, 200

2.
http://euromentor.ucdc.ro/2011/ro/ceinseamnasafiiprofesormadali
natomescu
3. www.citatepedia.ro
4. www.personalitatealfa.com
5. www.pinterest.com