Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
perifraze explicative (explicaii de genul glumesc, desigur). Funcia metalingvistic are n vedere
codul in care se exprima interlocutorii, modul n care funcionarea nivelurilor limbii (morfologic,
sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaz i faciliteaz comunicarea. Comicul de situatii se
bazeaza din plin pe functia metalingvistic a comunicarii
5.Funcia limbajului corespunztoare contextului este cea REFERENIAL. Aceasta
ilustreaz modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare
personal, o imagine, o prere sau o ide, aa cum o percepe emitorul. Funcia referenial
transmite informatii despre lumea real sau imaginar,trimite la context i stabilete
referentul. Ea poate fi denotativ sau cognitiv, avnd n vedere informarea, contextul lingvistic
i extralingvistic (social, cultural,) al comunicrii.
6. Funcia limbajului corespunztoare canalului este cea FATIC, interacional. Ea
servete la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea interesului pentru aceasta pn
la ncheierea mesajului, prin verificarea funcionrii optime a circuitului. La nivelul
contactului social funcia fatic asigur comunicarea de succes prin amprenta lingvistic
degajat.
Majoritatea textelor ndeplinesc mai multe functii, dar hotrtor pentru includerea ntr-un
stil sau altul, este funcia dominant. De pild:
FUNCIILE LIMBAJULUI
Scopul limbajului este acela de a transmite informaii, esenial este funcia sa de
comunicare.
Comunicarea organizeaz enunul n forme diferite, ceea ce duce la existena unor diferite
tipuri de mesaj, care presupun mai multe funcii ale limbajului.
Funcia limbajului -relaie ntre o anumit form lingvistic i situaia/ contextul/ poziia
social ori interpersonal n care aceast form lingvistic este utilizat; nsumeaz comunicarea
ideilor, exprimarea atitudinilor etc.
Fiecrei funcii i corespund, n procesul comunicrii, forme lingvistice specifice; chiar dac un
mesaj nu are o singur funcie, una dintre ele predomin i impune un anumit uz al unitilor
lingvistice n enun.
Factori care
FUNCTIILE CORESPUNZATOARE
intervin n
(ROMAN JAKOBSON)
procesul
comunicrii
EMITOR
DESTINATAR
(RECEPTOR)
REFERENT
(CONTEXT)
- este orientat spre referentul mesajului, este funcia primordial ntr-o mare
parte a enunurilor, coexistnd uneori cu alte funcii; i aparin enunuri neutruinformative ca: Pisica este un animal domestic.
COD
4. METALINGVISTIC
- este predominant n frazele care aparin metalimbajului, deci care transmit
informaii despre un anumit cod*, devenit el nsui obiect de descriere n enun;
distincia care st la baza identificrii acestei funcii se face ntre limbajul obiectual (care spune ceva despre obiect, referent) i metalimbaj (care
spune ceva despre limbaj); explicaiile pot privi argourile, limbajul copiilor,
(in)corectitudinea unei forme gramaticale, decodificarea unui alt cod .a.: Nu
se spune ei este, ei face", ci ei sunt, ei fac"; u" nseamn ho; Sgeat
nainte nseamn sens unic".
CONTACT
5. FATIC
- asigur meninerea contactului dintre vorbitor i interlocutor. Enunul poate
cuprinde fraze care atrag atenia destinatarului sau confirm faptul c el rmne
n continuare atent, att n comunicarea direct, ct i n cea mediat: Acum
urmrii-m cu atenie!; Alo, mai eti pe fir?
MESAJ
STILURILE FUNCTIONALE
Stilul functional este o varianta a limbii care indeplineste functii de comunicare intr-un domeniu
de activitate determinat . Orice stil functional apare ca un model care exercita o anumita presiune
asupra constiintei vorbitorilor .
Limba romana literara actuala contine cinci stiluri functionale de baza:oficial(administrativ),
tehnico-stiintific, publicistic, colocvial si beletristic.
Lipsa marcilor afective - intr-un text stiintific autorul , cel care transmite un
asemenea mesaj , nu se implica in comunicare , prezinta un adevar stiintific de
necontestat , iar receptarea se face obiectiv , pentru ca se adreseaza intelectului ,
gandirii abstracte , logice (exceptie: polemica stiintifica)
Particularitati lingvistice:
a)la nivel lexical:
-fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie proprie;
-termenii lexicali sunt de obicei monosemantici;
-sunt frecvente neologismele;
-se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva,
cvasicomplet, extrafin, izotermic) si elemente de compunere savante (aerodrom,
biografie, cardiologie, cronologie, futurologie);
-termenii lexicali se folosesc in forme apropiate de cele internationale (computer,
microbiologie, televiziune);
b)la nivel morfologic sunt frecvente:
-substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;
-infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note;
-inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului, pluralul
academic);
3.STILUL PUBLICISTIC este acea modalitate de comunicare prin care publicul esteinformat ,
influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice ,
economice , artistice etc.
Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si publicatii ) , monologul
oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral ( dezbaterile publice ) , dialogul scris ( interviuri
consemnate scris ) .
Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda, stirea,
anuntul publicitar etc.
Caracteristici :
-
5.STILUL BELETRISTIC
Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului.
Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il constituie transmiterea
de informatii . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul
produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra
destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si modelator in
se dezvolt spontan;
repetiii;
cliee lingvistice;
locuiuni;
diminutive, augmentative;
superlative populare;
expresii peiorative;
supranume (poreclele);
elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal
etc.)
registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor folclorice),
limbajul tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor tradiionale);
redundan;
accidente fonetice;
polisemie bogat;
articolul hotrt proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina);
formule de adresare;
interjecii;
locuiuni;
coordonarea sintactic;
propoziii incidente;
tautologia;
repetiia;
anacolutul;
paralelism sintactic;
elemente paraverbale;
evitarea repetiiilor;
sintax complex:
pluralul majestii;
G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc (grupuri sociale:
elevi, studeni, delincveni etc.). Se remarc prin:
folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun (cobzar 'informator'; mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist'; mate - 'matematic' ;
diriga - 'diriginta' etc.).
STILUL.CALITATI GENERALE
In vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a se exprima in scris
(stil individual)
In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:
1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii
sociale (stiluri functionale);
2. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand
un stil literar.
In orice act concret al vorbirii, se evidentiaza doua tipuri de trasaturi: unele care arata
apartenenta comunicarii la un anumit stil functional, si altele care arata ca apartine unui
anume vorbitor.
Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii obligatorii, numite
CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt:
1. CLARITATEA = expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles; absenta claritatii in
comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si echivoc;tot de nerespectarea claritatii tin
si pleonasmul si tautologia.
Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute, de larga
circulatie, si evitarea termenilor dificili, iar la nivel sintactic prin folosirea constructiilor firesti,
in spiritul limbii si evitarea frazelor lungi, obositoare.
2.CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale in ceea ce priveste sintaxa,
topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice sunt solecismul(dezacordul dintre subiect si
predicat) si anacolutul (amestecul de constructii sintactice).
3.PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima
mai exact intentiile autorului;lipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor/constructiilor
cu sensuri nepotrivite, sau din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate.
4.PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare.
8.
IRONIA consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin
disimulare.Poate fi persiflare, zeflemea, batjocura, autoironie, sarcasm etc.
9. CONCIZIA utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. Opusa
conciziei este
poliloghia.
10. ORALITATEA folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite.
NOTA In cerintele de anii trecuti de la bacalaureat, am intalnit si VARIETATEA
STILISTICA, luata drept calitate particulara a stilului; aceasta consta in amestecul de stiluri ale
limbii in exprimare.
STRUCTURA UNUI ESEU DE TIP ARGUMENTATIV
Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit in segmente clare, dintre care trei trebuie sa fie
ntotdeauna prezente.
1.
Introducerea:
In cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care l face autorul este de a introduce
subiectul pe care arede gnd sa l prezinte. Scopul primului paragraf este de a capta atenia
cititorului si de a-i da cteva repere referitoare la subiect. Paragraful iniial urmeaz de obicei
o serie de pai, de la situaii mai generale nspre situaia specifica ce urmeaz sa fie abordata.
Dei nu exista nici o formula pentru redactarea introducerii, urmtoarele elemente apar de cele
mai multe ori:
Propoziia de introducere: Prima propoziie a eseului trebuie sa fie suficient de interesanta
pentru a determina cititorul sa citeasc mai departe. Aceasta propoziiear putea fi una
provocativ sau o ntrebare majora. In oricare dintre cazuri, va trebui ca cititorul sa fie introdus
in subiect si focalizat asupra subiectului ce va fi discutat.
Formularea tezei(ipotezei): E de obicei ultima propoziie a primului paragraf si servete
ca linie directoare a eseului. Ea reprezint ideea care va fi susinuta de-a lungul ntregului
eseu. Pentru muli pare ciudata situarea la bun nceput a concluziei pe care o vor desprinde, ei
prefernd sa lase pentru sfritul eseului exprimarea poziiei lor in argumentare. Cu toate acestea,
e firesc si dezirabil ca cititorul sa fie informat despre teza ce va fi susinuta in eseu.
2.
Cuprinsul: Susinerea tezei/ipotezei
Odat ce in introducere a fost pregtit terenul pentru discuie si a fost prezentata poziia ce va
fi adoptata, urmeaz partea cea mai extinsa a eseului in care se vor prezenta
argumentele menite sa conving cititorul. Un eseu bun va convinge cititorul ca ntruct
anumite elemente sunt adevrate si pentru ca anumite convingeri sunt mprtite de autor si de
cititor, cititorul trebuie prin urmare sa accepte ca valide concluziile autorului.
Modul cel mai obinuit de a susine teza este de a face o aseriune si de a oferi apoi suporturi,
dovezi, exemple care sa o confirme E, de asemenea posibil, sa se nceap cu o rezumare a
exemplelor (dovezile) si apoi sa se extrag concluzia .
O practica obinuita in eseul argumentativ este ca autorul sa i prezinte opiniile si apoi sa
considere critic posibilele preri opuse (contraargumentele). E de asemenea posibil sa se nceap
cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face
loc prerii sale.
3.
Concluziile
In condiiile in care s-a spus deja in introducere ce prere va fi susinuta, muli autori de
Pune ntrebri, ori cititorului, ori ntrebri generale, care sa ajute cititorul sa obin
o noua perspectiva asupra subiectului
De-a lungul ntregului eseu, autorul trebuie sa aib in minte cititorul cruia i se adreseaz si
care sunt ateptrile acestuia. innd seama de aceste lucruri, elaborarea unui eseu va fi mai
eficienta.
Va propun si un model de argumentare, creat de o fosta eleva:
Scrie un text de tip argumentativ, de 15 20 de rnduri, despre ur, pornind de la ideea
exprimat n urmtoarea afirmaie: Pe cnd iubirea, de oriice fel ar fi ea, lumineaz viaa
i-o ndulcete, ura o-ntunec, o umple de amrciune i-o face nesuferit. (Mihai
Eminescu, Opere)
Introducere:
Cine oare nu a incercat macar o data sa inteleaga dedesubturile iubirii si urii?...
M numr printre cei care susin ideea enunat n citatul dat i anume aceea c iubirea, de
orice fel, este sentimentul care lumineaz i face viaa mai frumoas, pe cnd ura nu face altceva
dect s aduc amrciune i frustrare n viaa oamenilor.(opinie proprie+ipoteza-atentie,
relationare cu citatul!!!)
Cuprins
n primul rnd, att iubirea pe care o druim ct i cea pe care o primim, ne face s privim
viaa i din alte puncte de vedere i s uitm de lucrurile materiale. Aa, noi oamenii, ne dm
seama c avnd iubire avem o via frumoas i nvm s preuim momentele cu adevrat
minunate. Acest lucru l poate face orice tip de iubire, fie ea printeasc, pasional, pentru
prieteni sau pentru oricare dintre semenii notri, dar consider c dac n viaa unui om se
regsesc toate acestea, acel om poate spune c este cu adevrat mplinit. Firete c iubirea aduce
i suferin, dar numai cunoscnd toate tririle pe care iubirea le aduce ne vom da seama c nu
exist sentiment mai nltor ca acesta.(argument 1 cu exemplificare )
n al doilea rand, sunt de parere c ura nu ar trebui s existe n viaa noastr ntruct ne face
s uitm de noi, s nu acordm atenie lucrurilor frumoase din via i s ne concentrm doar pe
a le face ru celor din jurul nostru. Astfel nu vom deveni dect nite oameni frustrai care i vor
da seama n final c viaa a trecut pe lng ei i nu s-au bucurat de lucrurile cu adevrat
importante.(argument 2/contraargument cu sustinere)
Concluzie
Aadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viaa lui dar n cele din urm toi ne vom
da seama c, asa cum am sustinut prin cele afirmate anterior, prin iubire toate lucrurile frumoase
sunt posibile, c acest sentiment ne face mereu s tresrim de emoii i ca nu mai exist vreunul
care s dea mai mult frumusee vieii, pe cnd ura ne va aduce doar o via trist i ntunecat.
(reformularea ipotezei+perspectiva generalizatoare asupra temei eseului)
Va mai aduc in plus o lista utila de conectori(adverbe, locuiuni adverbiale, conjuncii sau
locuiuni conjuncionale, structuri verbale); acestia ajuta la exprimarea ideilor de:
Operator specific
argumentelor
sfrit
producerea de contraargumente
parte...
n producerea contraragumentelor
Sintez i final tip de raionament folosit n
finalizarea
concluziona, n
TIPURI DE TEXTE
Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni se comunic idei.
1.
Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c indic o cronologie a
evenimentelor;
Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus;
2.
Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale
naturii etc.
Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor scene din
viaa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul descrierea fizic i/ sau moral a
unui personaj), ct i n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor
produse etc.);
3.
Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate;
Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele tiinifice, textele de tip
utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reete culinare, reclamele publicitare, anunurile,
buletinul meteo etc.);
ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informai?,Cum
suntem informai?; De ce? (n ce scop este transmis informaia)?
ELEMENT ACCENTUAT
MOD DE EXPUNERE
Destindere
Public
Narativ
Autoexprimare
Autor
Descriptiv
Informare
Subiect
Expozitiv
Convingere
Argumentativ
TIPOLOGIA TEXTELOR
TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam)
Tipuri sau
Mrci lingvistice
secvene de text
probabile
Obiectivul lor
Genuri de texte ce
aparin sau care
au o
secven ce
aparine
unui anume tip de
text
- romane, nuvele,
ntrebri ce
evideniaz
specificul textului
Cine? Ce face?
Testul descriptiv
Textul
- estomparea complet a
informativ
a informa
emitorului
- articulaii de tip crono-
Textul explicativ
- a face s
neleag
Textul injonctiv
a indica modul de
aciune
Textul
Ce este descris? De
cine? Cum? De ce?
Cine vorbete? Cu
cine? Despre ce?
Unde? Cnd? De
ce?
Despre ce suntem
- unele articole de
pres
- rubrici de pres de informai?
tipul meteo",
De cine? Cum? De
anunuri"
ce?
Ce este explicat?
De
cine? Cum? De ce?
La ce se refer
indicaiile? Cine le
d? De ce?
Cine
argumentativ
a convinge
deoarece, n consecin,
cu toate acestea...
- lexic, n funcie de
strategia adoptat: neutru
sau valorizant vs.
devalorizant
prezentare
de carte
- editoriale, cronici
i
comentarii de pres
argumenteaz?
Ce argumenteaz?
Pe cine dorete s
conving? Cui i se
opune? De ce?