Dupa moartea sotului ei, Barzovanu, Mara ramane vaduva, cu doi copii 22422r171w inca mici - Persida si

Trica.
Pentru a le asigura un viitor indestulat, Mara se ocupa cu mica negustorie, alergand fara odihna din
Radna, la Lipova sau la Arad, traind modest si adunand banii cu multa chibzuinta.
Cand copiii mai cresc, Persida este trimisa sa invete la o manastire catolica din Lipova, iar Trica devine
ucenic la un cojocar.
Personajul Mara este caracterizat prin mai multe mijloace:
Portretul fizic este cel al unei femei robuste, pe fata careia se citesc semnele activitatii in aer
liber: "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata
sub satra, in dosul mesei pline de poame si de turta dulce".
Frumusetea .personajului deriva din necontenitul freamat de viata care o insufleteste, animat de dorinta
de a face din copiii ei, oameni de frunte in obstea locala: "Alerga biata de femeie greoaie de-ti parea
usurica si unde n-o catai, acolo o gaseai, acum ici, apoi colo si iar dincolo si pretutindeni rasuna glasul ei
inasprit de vremuri...".
Infletul vaduvei, cu cei doi copii, este dominat de doua pasiuni: dra-gosteapentru copii si dragostea pentru bani. Ea
lupta sa asigura viitorul copiilor ei. Plina de energie neobosita, este precupeata si umbla cu satra la tir-gurile de la
Rodna si Arad. Banii strinsi ii imparte in trei ciorapi: unul pentru persida, altul pentru Trica si al treilea pentru zile
negre.
Trasaturile morale definitorii ale Marei decurg in mod indirect din faptele, atitudinea, mentalitatea si
aspiratiile eroinei. Femeie apriga, avand un acut simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga
bani ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se straduieste sa le
creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna. Mama iubitoare, Mara are modele de viata pentru copiii
ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca pe cea din Pecica, "o femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si
frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copiii apar "zdrentarosi si desculti", sunt,
totusi, "sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi", insa "nepeptanati si nespalati si
obraznici". Cu toate acestea, Mara este stapanita de un emotionant orgoliu matern, mai ales ca toata ziua
vede copii si oameni pe care-i compara cu "saracutii mamei" si atunci gandeste cu satisfactie, prin monolog
interior: "Tot n-are nimeni copii ca mine!".
Mara este "crestina adevarata", cum o caracterizeaza direct naratorul omniscient, merge la biserica,
multumeste "cum se cuvine in fata lui Dumnezeu", ii invata si pe copii: "Inchinati-va si voi, samcutii mamei".

Este o femeie chibzuita, desteapta, cu simtul practic, stie sa-si plaseze banii. Impreuna cu Hubar incepe o afacere cu
paduri, apoi inchirieaza podul plutitor de pe Mures, banii obtinuti ii imprumuta cu dobinda.
Gesturile Marei, dupa felul in care pastreaza banii, se sublinieaza o zgircenie a ei: "Cind poate sa spuna florinul ea-l
saruta, apoi ramine asa, singura, cu banii intinsi pe masa, sta pe ginduri si incepe in cele din urma sa plinga."
Mara cunoaste pretul si valoarea banilor "Mai presus de bani nu e nimic decit sanatatea si voia buna. Banul are mare
putere, el deschide toate usile si strica toate legile".
Pentru Mara, banii reprezinta siguranta zilei de miine, stima si apre-cierea oamenilor: "Banul te ridica si in sufletul tau
si in gindul altora.".