Textul poetic se nscrie n lirica simbolist prin: folosirea simbolurilor, tehnica repetiiilor, cromatica i dramatismul

tririi eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondena ce se stabilete ntre materie i spirit. Textul nu
cuprinde nici un termen explicit al angoasei, totul putnd fi dedus din descrierea cadrului. Titlul poeziei este simbolul
plumb, care sugereaz apsarea, angoasa, greutatea sufocant, cenuiul existenial, universul monoton, nchiderea
definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire. Tema poeziei o constituie condiia poetului ntr-o societate lipsit
de aspiraii i artificial. Lumea ostil i stranie, conturat de cteva pete de culoare este proiecia universului interior,
de un tragism asumat cu luciditate. Textul este structurat n doua catrene construite pe baza lexemului plumb, care
este reluat n ase din cele opt versuri ale poeziei. Cele dou strofe/ secvene poetice corespund celor dou planuri
ale realitii: realitatea exterioar, obiectiv, simbolizat de cimitir i de cavou i realitatea interioar, subiectiv,
simbolizat de sentimentul iubirii, a crui invocare se face cu disperare, fiind i el condiionat de natura mediului.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin mrcile subiectivitii: persoana nti a verbelor-stm", am
nceput, persoana I a adjectivului posesiv (amorul) meu". Strofa I surprinde elemente ale cadrului spaial nchis,
apstor, sufocant, n care eul poetic se simte claustrat: un cavou, simboliznd universul interior, i n care mediul
nconjurtor a cptat greutatea apstoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt: sicriele de plumb",
vestmntul funerar", flori de plumb", coroanele de plumb", artificii funerare de duzin, tipice pentru mica burghezie
de provincie, Repetarea epitetului de plumb" are multiple sugestii (cromatic, fizic - de apsare), insistnd asupra
existenei .mohorte, anoste, lipsit de transcenden sau de posibilitatea nlrii. Lumea obiectual, n manifestrile
ei de gingie i frumusee - florile, este marcat de mpietrire. Vntul este singurul element care sugereaz
micarea, ns produce efecte reci, ale | morii: i scriau coroanele de plumb". Cadrul temporal nu este precizat,
dar atmosfera macabr poart sugestia nocturnului. Stofa a Ii-a debuteaz sub semnul tragicului existenial, generat
de dispariia/ moartea afectivitii: Dormea ntors amorul meu de plumb". Cuvntul ntors" constituie misterul poeziei.
Este vorba probabil, cum va spune Blaga, de ntoarcerea mortului cu faa spre apus. Eul liric i privete sentimentul
ca un spectator, Aripile de plumb" presupun un zbor n jos, cderea surd i grea, moartea. ncercarea de salvare
este iluzorie: i-am nceput s-l strig." Elementele naturii primordiale sunt, n poezie, frigul i vntul, care produc
disoluia materiei. Starea de solitudine a eului liric este sugerat de repetarea sintagmei stm singur", care alturi de
celelalte simboluri accentueaz senzaia de pustietate sufleteasc. nstrinarea, mpietrirea, izolarea, solitudinea,
privirea n sine ca ntr-un strin, se circumscriu esteticii simboliste. n ceea ce privete prozodia, Plumb are o
construcie riguroas, care sugereaz prezena morii, prin nchiderea versurilor cu rim mbriat, msur fix de
10 silabe, iambul alternnd cu amfibrahul. La nivel morfologic, se remarc prezena verbelor, n marea lor majoritate
statice. Timpul imperfect desemneaz trecutul nedeterminat, permanena unei stri de angoas: dormeau, stm, era,
scriau, dormea, atrnau. Verbele statice la imperfect sunt aezate cu precdere la nceput de vers, iar acelor
verbe crora nu le este atestat staticitatea n dicionar, li se reduce intensitatea micrii. Cele dou verbe, la perfect
compus - am nceput i, respectiv, la conjunctiv - s strig, sugereaz disperarea poetului atunci cnd contientizeaz
ca universul nconjurtor este cuprins de atmosfera sumbr a morii. Verbul a fi, impersonal, apare n dou versuri
simetrice sintactic. Versul al treilea din prima strof se remarc prin elipsa verbului aficu sens existenial: i flori de
plumb i funerar vestmnt, conturnd imaginea static i sugernd o imagine impresionist. Adverbul adnc" aezat
lng verbul dormeau" sugereaz somnul venic, moartea. Apropierea dintre somn i moarte este clasic, att
datorit nemicrii pe care ambele stri o presupun, ct i faptului c ambele constituie o rupere de lumea real. La
nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propoziii principale, independente, coordonate prin juxtapunere sau
copulativ. De asemenea, se remarc topica invers, cu subiectul postpus: Dormeau adnc sicriele de plumb";
Dormea ntors amorul. Repetarea conjuciei copulative f realizeaz suprapunerea de imagini pentru a reda aceeai
stare. La nivel lexical, se remarc prezena cuvintelor din cmpul semantic al morii: sicriu, cavou, funerar, coroan,
mort. Repetarea acelorai cuvinte are ca efect monotonia. La nivel stilistic, se remarc prezena simbolului central
plumb, asociat metaforelor: flori de plumb", coroanele de plumb", aripile de plumb" i expresivitatea epitetului din
versul: Dormea ntors amorul meu de plumb" Prin atmosfer, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului i a

corespondenelor, zugrvirea strilor sufleteti de angoas, de spleen, poezia Plumb se ncadreaz n estetica
simbolist.

Publicata In Convorbiri literare In 1873, poezia Floare albastra face parte din categoria capodoperelor si
depaseste tematica iubirii si a naturii prin anticiparea unui registru grav al poemelor din ultima perioada de
creatie, anume conditia omului de geniu, condamnat la singuratate, la nefericire, conceptie preluata de la
filozoful german Schopenhauer. Ca specie, poezia este o egloga, o idila cu dialog
plasata Intr-un cadru rustic. Opera ilustreaza lirica mastilor" (T.Vianu)/tipul de lirism obiectiv, avand un vag
fir epic si ca modalitate de expunere alternarea replicilor unui eu feminin si a unuia masculin.
Alte elemente care justifica apartenenta acestui text la romantism sunt motivele literare, dintre care
amintim luna, seara, codrul protector, marea, floarea albastra ca simbol al iubirii perisabile, trecatoare, dar
pure, precum si crearea unei antiteze Intre conditia eului masculin, semnificand aspiratia omului de geniu de
a-si depasi conditia, si eul feminin, Intruchipare a idealului de tip carpe diem".
Relatia dintre ideile poetice si mijloacele artistice de realizare a acestora
Egloga pe tema conditiei omului de geniu, proiectata pe fundalul unei naturi initial salbatice, apoi rustice,
Floare albastra are o structura ce alterneaza, Intr-un vag scenariu epic, replicile eului feminin cu cele ale
barbatului cautator de absolut, astfel Incat o prima trasatura a limbajului poetic este alternarea registrului
popular, arhaic, regional cu cel literar, cult, grav. Replicile fetei cuprind structuri ce amintesc de
spontaneitatea, naturaletea graiului rural: De nu m-ai uita, Incalte /Sufletul vietii mele", Grija noastra naib-o nime /Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?", Voi cerca de ma iubesti", Mi-i tinea de subsioara,/Te-oi tinea
pe dupa gat", In antiteza cu interventiile barbatului, rostite pe un ton elegiac, uneori chiar avInd valoarea
impersonala a unor adevaruri general valabile: Totusi este trist In lume!". Astfel, opzitia dintre
superioritatea geniului si mediocritatea omului comun, reprezantata de fiinta feminina, se reflecta nu numai
la nivelul atitudinilor, ci si la cel al limbajului.
Poemul este structurat antitetic, fiind recunoscut gustul excesiv al poetului pentru aceasta figura de gandire
(Antitezele sunt viata", spune Eminescu Insusi, iar Maiorescu Il caracterizeaza ca fiind iubitor de antiteze
cam exagerate"): opozitia se realizeaza nu numai Intre idealul hedonist, dionisiac asupra iubirii al fetei si
cautarea de absolut a barbatului, ci si Intre motivele literare ce se regasesc In replicile lor: stele", nori",
ceruri nalte", soare", campiile asire", Intunecata mare", piramidele-nvechite" inspira puterea de a
cuprinde spiritual universul Intr-o dimensiune tripla (pe verticala, pe orizontala si temporal), pe cand balta",
trestia", foile de mure", firul de romanita" aduc In dicutie superficialitatea idealului fetei, fragilitatea
iubirii, efemeritatea conditiei umane.
Preferinta pentru simboluri se Inscrie tot In estetica romantismului. Laitmotivul ce apare si In titlu este
preluat din literatura universala si recontextualizat de Eminescu: daca la Novalis In Heinrich von Ofterdingen
desemna cautarea absolutului, In poemul de fata ilustreaza sentimentul erotic, Implinirea sufleteasca pe
care o poate genera dragostea, fiind ambivalent: iubirea implica nu numai o purificare a spiritului (albastru),
ci se caracterizeaza, de asemenea, prin fragilitate, perisabilitate (floare).
La nivel semantic, plasticitatea imaginilor poetice este data de coexistenta mai multor procedee: epitetul
este folosit excesiv (Intunecata mare", prapastia mareata", sarutari dulci", trestia cea lina", balta cea
senina", dulce minune", dulce floare", de-aur parul"), alaturi de comparatie (voi si rosie ca marul" portretul fetei are aura de generalitate a personajelor feminine de basm, ca un stalp eu stam In luna" -

marcheaza dificulatatea eului masculin de a accepta ideea ca implinirea nu este de gasit In demersuri
cognitive, ci numai prin afect). Personificarea (und-izvoare plang In vale") se regaseste accidental, iar
exclamatiile retorice si repetitiile din final Floare albastra, Floare albastra", Ce frumoasa, ce nebuna /E
albastra-mi dulce floare!") accentueaza regretul eului liric, exemplificand nivelul figurilor sintactice si
retorice.
Incheiere
Floare albastra reprezinta una dintre capodoperele eminesciene nu numai prin depasirea tematicii iubirii si a
naturii In directia abordarii conditiei omului de geniu, ci si la nivelul limbajului poetic, ce anticipa, prin
simplitate, naturalete si profunzime a simbolurilor, clasicizarea viziunii poetului de dupa 1878, cand Incepe
cea de-a treia etapa de creatie eminesciana.

TESTAMENTModernismul constituie o orientare artistic opus tradiionalismului i

careinclude, prin extensie, o seam de curente literare novatoare:
simbolismul,expresionismul, dadaismul etc.Orientarea spre actual i citadin,
adncirea lirismului o anume ambiguitate alimbajului, nnoirea metaforic, imaginile
ocante, versul liber, constituie elemente alemodernismului.Considerat al doilea
mare poet romn dup Eminescu, Tudor Arghezi creeaz ooper original, care a
influenat literatura vremii, plecnd de la aspectele poeticetradiionale.Textul
poeziei Testament de Tudor Arghezi relev o mare bogie de
elementemoderniste, de idei, metafore ndrznee i o viziune original asupra
succesiuniigeneraiilor.n opera poetic arghezian poezia este expresia unei
contiine frmntate, aflaten perpetu cutare, oscilnd ntre stri contradictorii
sau incompatibile.Poezia Testament este alctuit din ase strofe cu numr inegal
de versuri, nclcarearegulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului.n
primul rnd, acest text se ncadreaz n direcia modernist deoarece tema eului
poetic este tratat n spirit modernist: n ipostaza de artizan, poetul zmislete o
alt lumedect cea tradiional, o lume a tuturor cuvintelor, deopotriv frumoase i
urte. Limbajulocant aduce neateptate asocieri lexicale de termeni argotici,
religioi arhaisme,neologisme, expresii populare, cuvinte banale, acumularea de
cuvinte nepoetice, caredobndesc valene estetice. Jocul cuvintelor red jocul
ideilor, iar poezia este pentruArghezi, esen de cuvinte extras din limbajul
comun, dup cum afirm i DumitruMicu n lucrarea sa intitulat Scurt istorie a
literaturii romne.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tat unui
fiu spiritual cruiai este lsat unica motenire cartea.

n al doilea rnd, o particularitate a acestei creaii lirice este faptul c ideile poetice
nu se succed, ci se reiau n diferite structuri ale textului, astfel c ideea legturii
dintre poet i strbunii si apare n prima strofa i a treia strof, dar i n versul
final.Ideea c poetul este un artizan al cuvntului apare n sintagma cuvinte
potrivite dinstrofa a treia, dar i n sintagma slova furit din secvena
final.Alctuit din cuvinte potrivite, cartea transforma urtul n frumos,
purificndlumea. Aceast sintagm l definete pe autor ca pe un artizan care
potrivete cuvintelen vers printr-o activitate migloas si grea, desfurat n
mii de sptnni.Decantate din graiul simplu si rudimentar al naintailor rani,
cuvintele sunt prefcuten versuri i-n icoane, devenind art.n al treilea rnd,

noutatea viziunii asupra artei i a rolului poetului constituie deasemenea un

element modernism. n strofa I, opera este vzut ca o treapt n mareatrecere
universal, un moment al progresului nceput n adncurile timpului originar.n
strofa a II-a, cartea devine hrisovul nostru cel dinti, act al nnobilrii.
Ideealegturi poetului cu strmoii este exprimat n metafora osemintelor
vrsate n sufletulacestuia, ntr-o contopire fr sfrit

n concluzie, poezia Testament de Tudor Arghezi se ncadreaz n

direciamodernist i este o art poetic modern pentru c poetul devine un
nscocitor, iar poezia presupune meteugul, truda creatorului. Pe de alt parte,
creaia artistic este att produsul inspiraiei divine, ct i al tehnicii poetice. Un alt
argument n favoareamodernitii poeziei este faptul c Arghezi introduce n
literatura romn, prin aceastcreaie literar estetica urtului, arta devenind un
mijloc de reflectare a complexitiiaspectelor existenei i o modalitate de
amendare a rului.

Mna destinului i-a hrzit o soart nefericit. Nu trebuie s rmi n ntunericul

ignoranei.
4.
Structuri care conin imagini ale femeii iubite: mna ta cea fin; umeri de ninsoare;
In val de aur prul despletind.
5.
Teme: iubirea i natura; motive literare: noaptea, crengile, vntul, fereastra, stelele
.a.
6.
n prima strof, epitetele noaptea-i senin; crengi mari creeaz imagini vizuale ale
cadrului natural romantic, nocturn.Metafora flori de umbr sugereaz jocul
ntunecat al crengilor, sub adierea vntului.
7.
Strofa a doua ilustreaz sentimentele profunde ale unui ndrgostit care, plin de
sensibilitate, nu vrea s tulbure fiinaiubit din ritualul nocturn al odihnei i al
viselor. Se descrie o iubire ideal, spiritualizat, n care ndrgostitul
contemplfptura iubit ca pe o icoan, veghindu-i somnul: Dar prin fereastra ta eu
stau privind / Cum tu te uii cu ochii n lumin.Motivul ferestrei exprim separarea
dintre lumi, imposibilitatea atingerii. Iubita e descris sub aspect serafic,
prinintermediul epitetelor care sugereaz o feminitate ideal: cu mna ta cea fin,
n vl de aur prul despletind.

8.
Titlul este un fragment din incipitul poeziei; este alctuit dintr-un verb de stare, care
semnific ateptarea, resemnareaeului liric, i reliefeaz motivul cerdacului, care
trimite la ideea ateptrii pline de sensibilitate n apropierea iubitei.9.
Expresivitatea, calitate a limbajului poetic prin care se subliniaz afectivitatea
discursului liric, se obine n acest text prin folosirea figurilor de stil i a imaginilor
artistice originale Stau n cerdacul tu Noaptea-i senin. / Deasupra-micrengi
de arbori se ntind, / Crengi mari n flori de umbr m cuprind

Subiectul I (61) (Al.Macedonski, Rondelul oglindei)

1. Sinonime: pace = liniste; vis =, nazuinta, dorinta
2. Cratima in versul ,,dorul vieii-n mine leaga doua cuvinte pentru a se pronunta fara pauza si
pentru a pastra, totodata, masura si ritmul versurilor
3. Campul semantic al "oglinzii": luciu, apa
4. Expresii/locutiuni cu substantivul "suflet": suflet curat; cu trup si suflet; a avea ceva pe suflet; cu
sufletul la gura;
5. Timpul prezent al verbelor din prima strofa are valenta gnomica (eterna) si exprima continuarea,
permanentizarea sentimentului de liniste, pace spirituala, reflectate in structura interioara a eului
liric: "se desface", "petrece"
6. Tema: reflectarea lumii in sufletul artistului; motive: oglinda, visul
7. Trasaturi simboliste: - simbolul oglinzii, care sugereaza inclinatia eului lirice spre reflectare, spre
meditatie asupra lumii, care constituie si cuvantul-cheie al discursului liric; - muzicalitatea versurilor
realizata prin monorima (silaba "ce" inchide fiecare vers: rece, desface, pace ) si prin refrenul "Din al
oglindei luciu rece", element prozodic specific liricii simboliste;
8. Ultima strofa a poeziei are nuanta ultimativa, starea de oboseala spirituala fiind reliefata prin
personificarea chiar dorul vietii-n mine tace, comparatia izvor ce gata e sa se sece, metafora din al
oglindei luciu rece. Personificarea exprima sentimentul de tristete al eului liric, deoarece, sufocat in
acest spatiu al lumii inconjuratoare, dorul de viata, de a trai, nu se mai manifesta, conducand la
moartea lenta a sufletului sau, iar comparatia ilustreaza absenta oricaror emotii interioare, dezolare
sugerata de izvorul ce este gata sa sece. Finalul poeziei simbolizeaza, asadar, moartea spirituala a
poetului. Metafora Din al oglindei luciu rece, care constituie si refrenul poeziei, exprima apasarea
sufleteasca, neputinta eului poetic de a mai trai in aceasta lume sufocanta, de aceea el face o ultima
incercare de a evada prin vis Un fel de vis de opium trecea, insa realitatea este mult mai puternica.
Cromatica acestei strofe este redata prin sugestia cuvantului umbra , care simbolizeaza negrul,
ce ilustreaza greutatea sufleteasca, izolarea, claustrarea intr-un spatiu fara solutii de evadare si in

cele din urma, moartea.

9. Refrenul, care este si laitmotivul poeziei, are rolul de a accentua apasarea sufleteasca, neputinta de
a mai trai intr-o lume sufocanta, in care eul liric se simte claustrat. De asemenea, versul-refren
Din al oglindei luciu rece asigura muzicalitatea versurilor si amplifica eufonia in nota
simbolista a intregii poezii.