am o rana cu floare la umarul stng, o frunza uscata infasura inima mea si venele ca niste bretele interioare m trang. Alergam dupa o bicicleta salbateca, fenomenele cosmice nu m interesau, mi spuneam incurajandu-m poata ca lupii-ndrazneala s-adulmece n-au. Linistit, alergam linistit dupa o bicicleta salbateca. M-a lovit drept n umar, cazand m-a lovit steaua aceea romantica. Nicaieri n-a mai fost cum era, vulturii zburau cu aripi de gresie peste rana care darnic se deschidea, floarea n-avea nici o impresie. Glasul meu s-a ntors catre mine, si azi suna-n mine ca doar eu s-l aud. Ploile cosmice cad peste brazi, sufletu-mi este rece si ud.