Desprire

de Vasile Voiculescu
Cnd falfaisi nframa n albul steag al minii
Se oglindea amurgul n apele fntnii;
Alturi, sgetat n inim de fric,
n clipa despririi gemu o turturic,
O rodie necoapt cazu, de vierme roas,
Crpnd, nbuit de iarb somnoroas
i, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Ieea, plit i rece, luceafrul iubirii,
Trecnd ca peste-o ran, pe-un vnt cer ca fierea.
Plecat peste fntn, vedeam n fund durerea
Cum turbura adncul venind s se adape
i prefcea n snge cletarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul i vetedul luceafr
i cum porneai departe i singur tu, cea fr
De mila, lund cu tine n albul steag al minii,
Ca-n zri s mi le fluturi, nframele luminii,
Lsndu-m, din golul fntnii cu balaur,
S m priveasc noaptea cu ochii ei de aur,
Pe cnd, cernd i dndu-i c-un bun rmas iertarea,
Se-mbriau n umbr iubirea i uitarea.