unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femulrul, iar cel mai mic este scarita (2,6 mm), una din oscioarele auditive. Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe. Oasele lungi sau cilindrice dupa cum le arata si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortize socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor. Oasele scurte (sau cubice) sunt colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. Oasele neregulate, conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale fetei si spatelui. In final, oasele late coastele, craniul, spata reprezinta scuturi ale organelor vitale. Peste 500 de muschi asa-numitii muschi scheletici se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii, muschii corespunzatori se contracta, deplasand osul care apartine de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostrum: sistemul osos si muscular. Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudata intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al
bazinului (osul coxal) este format de fapt din 3 oase: portiune
superioara este iliumul, partea inferioara, anterioara este pubisul, iar cea posterioara este ichiumul. La noii nascuti si la copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt, dar pana la maturitate se osifica complet. O alta categorie importanta a legaturilor interosoase este articulatia mobile, dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articulatie a organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama: permite miscarea inspre inapoi a gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte. La fel functioneaza si articulatiile degetelor. Articulatia coxofemurala, dintre osul bazinului si femur, este insa o articulatie numita sferica, sau libera: suprafata sferica a capului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulata a bazinului. Aceasta structura determina o mobilitate deosebita a articulatiei, permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral. La fel este si articulatia umarului (intre humerus si spata). Coloana vertebrala umana e formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate, dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi asa, nu apleca in fata, in spate sau lateral. La intalnirea capului si a coloanei vertebrale gasim un alt tip de articulatie. Datorita celor doua proeminente (condili) ale osului occipital care se potrivesc in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem apleca inainte sau inapoi. Prima vertebra cervicala se numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca). Atlasul, de forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala, axis. Articulatia dintre cele doua vertebre se numeste articulatie pivotanta, care permite rotirea capului la stanga si la dreapta. La fel functioneaza articulatia cotului, care
permite rotirea antebratului. Cele mai simple articulatii ale
scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara aluneca spre cealalta. O asemenea articulatie este intre rotula si extremitatea distala a femurului, sau intre oasele carpiene. Oasele care se articuleaza in sa, se pot deplasa in directii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fata de celalalt os. O asemenea articulatie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulatiei in sa, ne putem intoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiectele. Coloana vertebrala reprezinta structura osoasa constituita din 33 vertebre suprapuse, intinzandu-se de la baza craniului la bazin. care inconjoarasi protejeaza maduva spinarii si sustine capul si trunchiul. Coloana vertebrala este grupata in cinci regiuni: regiunea cervicala(7 vertebre), regiunea toracala(12 vertebre), regiunea lombara(5 vertebre), regiunea sacrala(5 vertebre), regiunea coccigiana(4-5 vertebre). Sacrul este un os median, impar, format prin sudarea vertebrelor sacral. Sternul este un os lat si alungit, asezat in partea anterioara a toracelui si peg linia mediana. Coastele sunt oase late, foarte alungite, de forma unor arcuri, situate intre coloana vertebrala toracala si stern. Acestea sunt in numar de 12perechi si se sub-impart in trei categorii: adevarate, false si flotante. Fiecare coasta este formata dintr-un corp si doua extremitati: o extremitate posterioara, alcatuita din capul si colul coastei; o extremitate anterioara care se prelungeste cu cartilajul costal. Scapula sau omoplatul este un os lat, triunghiular. Ea este asezata pe fata posterioara a toracelui in dreptul coastelor 2-7. Humerus, radius si cubitus sunt oasele lungi ale membrului
superior, alaturi de scheletul mainii care este format din 27
de oase asezate in trei grupe:carpiene, metacarpiene si falange. Osul coxal este un os lat de forma unui patrulater neregulat, comparat cu o elice. Fiecare coxal este format din 3 oase: ilion, ischion si pubis. Femurul, tibia si fibula sunt oasele lungi ale membrului inferior alaturi de scheletul piciorului care este format din 26 de oase asezate in trei grupe: tarsiene, metatarsiene si falange. Totalitatea muschilor din corp formeaza sistemul muscular. Muschii sunt organe active ale miscarii datorita proprietatii lor de a se contracta. Muschii umarului cuprind: muschii deltoid, supraspinos, infraspinos, rotund mic, rotund mare si subscapular. Cel mai superficial si cel mai voluminos muchi din aceasta grupa este muschiul deltoid. Muschii bratului cuprind muschii regiunii anterioare acestia find: muschiul biceps brahial, coracobrahial si brahial; muschii regiunii posterioare: muschiul triceps brahial si anconeu. Muschii anteriori ai antebratului sunt dispusi in 4 planuri: planul superficial cu muschii: rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung si flexor ulnar al carpului; planul al doilea cu muschiul flexor superficial al degetelor; planul al treilea cu muschiul flexor profund al degetelor si flexor lung al policelui; planul profund cu muschiul patrat pronator. Muschii spatelui sunt reprezentati de muschiul trapez, latissimus dorsi, romboid mare, romboid mic, levator scapulae, dintat postero-superior si dintat postero-inferior. Muschii erectori ai trunchiului sunt reprezentati de muschii erectori spinali; muschii toracelui(pectoral mare, pectoral mic, subclavicular,dintat anterior, intercostali externi, intercostali interni, ridicatori ai coastelor, subcostali, intercostali intimi, transvers toracic); pentru fiecare jumatate de abdomen se afla cate 6 muschi(drept al abdomenului, piramidal, oblic extern al abdomenului, oblic intern al abdomenului, oblic transvers al abdomenului si patrat al lombelor); Muschii bazinului se impart in intrinseci si extrinseci: muschiul
iliopsoas acesta fiind alcatuit din psoas mare, psoas mic si
iliac. Muschii fesieri sunt alcatuiti din: muschiul fesier mare care este cel mai voluminos muschi al fesei; muschiul fesier mijlociu si muschiul fesier mic. Muschii membrului inferior sunt alcatuiti din muschii coapsei( tensor al fasciei lata, croitor, cvadriceps femural, pectineu, adductor lung, adductor scurt, adductor mare, gracilis, biceps femural, semitendinos, semimembranos, tibial anterior, lung extensor al degetelor, extensor lung al halucelui, al treilea peronier, lung peronier, scurt peronier, triceps sural, gastrocnemian, solear, plantar). Studiul anatomiei pentru intelegerea miscarii urmareste oasele, elemente ale scheletului, legate intre ele prin articulatii si puse in miscare de muschi. Corpul omenesc poate fi observant in trei planuri: planul sagital, acesta este planul care imparte corpul in doua jumatati, dreapta si stanga; planul frontal, este planul care imparte corpul in corp anterior si posterior; planul transversal este planul care separa corpul in partea superioara si partea inferioara. In raport cu planurile si axele de orientare ale corpului, miscarile segmentelor pot fi: abductie, adductie, flexie, extensie, pronatie si supinatie.