ANATOMIA OMULUI

Scheletul uman este format din 206 oase separate,

unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv
forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica.
Cel mai mare os este femulrul, iar cel mai mic este scarita
(2,6 mm), una din oscioarele auditive. Oasele pot fi impartite
in 4 mari grupe. Oasele lungi sau cilindrice dupa cum le arata
si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a
amortize socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele
gambei, bratului, degetelor. Oasele scurte (sau cubice) sunt
colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si
tarsiene. Oasele neregulate, conform denumirii, au forme si
dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale fetei si spatelui.
In final, oasele late coastele, craniul, spata reprezinta
scuturi ale organelor vitale.
Peste 500 de muschi asa-numitii muschi scheletici se
ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin
intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii,
muschii corespunzatori se contracta, deplasand osul care
apartine de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna
cele mai mari sisteme organice ale organismului nostrum:
sistemul osos si muscular. Scheletul este flexibil datorita
articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe,
oasele fiind sudata intre ele la nivelul marginilor, astfel incat
par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al

bazinului (osul coxal) este format de fapt din 3 oase: portiune

superioara este iliumul, partea inferioara, anterioara este
pubisul, iar cea posterioara este ichiumul. La noii nascuti si la
copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt,
dar pana la maturitate se osifica complet. O alta categorie
importanta a legaturilor interosoase este articulatia mobile,
dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articulatie a
organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu
functioneaza ca o balama: permite miscarea inspre inapoi a
gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte.
La fel functioneaza si articulatiile degetelor. Articulatia coxofemurala, dintre osul bazinului si femur, este insa o articulatie
numita sferica, sau libera: suprafata sferica a capului articular
al femurului se potriveste in cavitatea articulata a bazinului.
Aceasta structura determina o mobilitate deosebita a
articulatiei, permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral.
La fel este si articulatia umarului (intre humerus si spata).
Coloana vertebrala umana e formata din 26 de oase
separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii.
Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate,
dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o
flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi asa,
nu apleca in fata, in spate sau lateral. La intalnirea capului si
a coloanei vertebrale gasim un alt tip de articulatie. Datorita
celor doua proeminente (condili) ale osului occipital care se
potrivesc in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne
putem apleca inainte sau inapoi. Prima vertebra cervicala se
numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca). Atlasul, de
forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala,
axis. Articulatia dintre cele doua vertebre se numeste
articulatie pivotanta, care permite rotirea capului la stanga si
la dreapta. La fel functioneaza articulatia cotului, care

permite rotirea antebratului. Cele mai simple articulatii ale

scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara
aluneca spre cealalta. O asemenea articulatie este intre
rotula si extremitatea distala a femurului, sau intre oasele
carpiene. Oasele care se articuleaza in sa, se pot deplasa in
directii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fata de
celalalt os. O asemenea articulatie este intre osul
metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita
acestei caracteristici ale articulatiei in sa, ne putem intoarce
degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi
foarte greu sa apucam obiectele.
Coloana vertebrala reprezinta structura osoasa
constituita din 33 vertebre suprapuse, intinzandu-se de la
baza craniului la bazin. care inconjoarasi protejeaza maduva
spinarii si sustine capul si trunchiul. Coloana vertebrala este
grupata in cinci regiuni: regiunea cervicala(7 vertebre),
regiunea
toracala(12
vertebre),
regiunea
lombara(5
vertebre),
regiunea
sacrala(5
vertebre),
regiunea
coccigiana(4-5 vertebre). Sacrul este un os median, impar,
format prin sudarea vertebrelor sacral. Sternul este un os lat
si alungit, asezat in partea anterioara a toracelui si peg linia
mediana. Coastele sunt oase late, foarte alungite, de forma
unor arcuri, situate intre coloana vertebrala toracala si stern.
Acestea sunt in numar de 12perechi si se sub-impart in trei
categorii: adevarate, false si flotante. Fiecare coasta este
formata dintr-un corp si doua extremitati: o extremitate
posterioara, alcatuita din capul si colul coastei; o extremitate
anterioara care se prelungeste cu cartilajul costal. Scapula
sau omoplatul este un os lat, triunghiular. Ea este asezata pe
fata posterioara a toracelui in dreptul coastelor 2-7.
Humerus, radius si cubitus sunt oasele lungi ale membrului

superior, alaturi de scheletul mainii care este format din 27

de oase asezate in trei grupe:carpiene, metacarpiene si
falange. Osul coxal este un os lat de forma unui patrulater
neregulat, comparat cu o elice. Fiecare coxal este format din
3 oase: ilion, ischion si pubis. Femurul, tibia si fibula sunt
oasele lungi ale membrului inferior alaturi de scheletul
piciorului care este format din 26 de oase asezate in trei
grupe: tarsiene, metatarsiene si falange.
Totalitatea muschilor din corp formeaza sistemul
muscular. Muschii sunt organe active ale miscarii datorita
proprietatii lor de a se contracta. Muschii umarului cuprind:
muschii deltoid, supraspinos, infraspinos, rotund mic, rotund
mare si subscapular. Cel mai superficial si cel mai voluminos
muchi din aceasta grupa este muschiul deltoid. Muschii
bratului cuprind muschii regiunii anterioare acestia find:
muschiul biceps brahial, coracobrahial si brahial; muschii
regiunii posterioare: muschiul triceps brahial si anconeu.
Muschii anteriori ai antebratului sunt dispusi in 4 planuri:
planul superficial cu muschii: rotund pronator, flexor radial al
carpului, palmar lung si flexor ulnar al carpului; planul al
doilea cu muschiul flexor superficial al degetelor; planul al
treilea cu muschiul flexor profund al degetelor si flexor lung al
policelui; planul profund cu muschiul patrat pronator. Muschii
spatelui sunt reprezentati de muschiul trapez, latissimus
dorsi, romboid mare, romboid mic, levator scapulae, dintat
postero-superior si dintat postero-inferior. Muschii erectori ai
trunchiului sunt reprezentati de muschii erectori spinali;
muschii
toracelui(pectoral
mare,
pectoral
mic,
subclavicular,dintat anterior, intercostali externi, intercostali
interni, ridicatori ai coastelor, subcostali, intercostali intimi,
transvers toracic); pentru fiecare jumatate de abdomen se
afla cate 6 muschi(drept al abdomenului, piramidal, oblic
extern al abdomenului, oblic intern al abdomenului, oblic
transvers al abdomenului si patrat al lombelor); Muschii
bazinului se impart in intrinseci si extrinseci: muschiul

iliopsoas acesta fiind alcatuit din psoas mare, psoas mic si

iliac. Muschii fesieri sunt alcatuiti din: muschiul fesier mare
care este cel mai voluminos muschi al fesei; muschiul fesier
mijlociu si muschiul fesier mic. Muschii membrului inferior
sunt alcatuiti din muschii coapsei( tensor al fasciei lata,
croitor, cvadriceps femural, pectineu, adductor lung, adductor
scurt, adductor mare, gracilis, biceps femural, semitendinos,
semimembranos, tibial anterior, lung extensor al degetelor,
extensor lung al halucelui, al treilea peronier, lung peronier,
scurt peronier, triceps sural, gastrocnemian, solear, plantar).
Studiul anatomiei pentru intelegerea miscarii
urmareste oasele, elemente ale scheletului, legate
intre ele prin articulatii si puse in miscare de muschi.
Corpul omenesc poate fi observant in trei planuri: planul
sagital, acesta este planul care imparte corpul in doua
jumatati, dreapta si stanga; planul frontal, este planul care
imparte corpul in corp anterior si posterior; planul transversal
este planul care separa corpul in partea superioara si partea
inferioara. In raport cu planurile si axele de orientare ale
corpului, miscarile segmentelor pot fi: abductie, adductie,
flexie, extensie, pronatie si supinatie.