Universitatea tefan cel Mare

Facultatea de tiine Economice i Administraie Public

Specializarea Finane Bnci

Piaa monetar.
Studiu de caz: Piaa monetar n Romnia.

Cadru didactic:
Lect. Dr. Scutariu Liviu
Student:
Olar Mihaela Gabriela

Suceava
Anul 2016
1

CUPRINS

Partea I
1.Piaa monetar;
2.Cererea de moned;
3. Oferta de moned;
4. ntlnirea cererii cu oferta de moned i sistemul
bancar;
5. Creditul i dobnda;
6. Operaiile pe piaa monetar;
7. Evoluia masei monetare.

Partea a II-a
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Obiectivele politicii monetare;

Instrumentele politicii monetare;
Canale de transmisie ale politicii monetare;
Evolutia ratei dobanzii si efectele ei asupra economiei;
Evolutia ratei rezervei minime obligatorii;
Teoria zonelor monetare optime privita prin prisma
adoptari euro.

Partea a III-a
Bibliografie

1.Piaa monetar
2

 Piaa monetar reprezint:

o form specific de pia cu concuren imperfect;
locul de ntlnire a cererii cu oferta de moned.

Obiectul pieei monetare este reprezentat de:

masa monetar ;
schimbul de lichiditi.

Rolul pieei monetare:

compenseaz deficitul cu excedentul de moned existente la diferii ageni
economici;
regleaz cantitatea de moned n economie.

Agenii economici sunt:

purttorii cererii i ofertei;
intermediarii.

2. Cererea de moned

Provine de la agenii economici care:

cheltuie, prin natura activitii lor mai mult dect resursele de care dispun
recurg la mprumuturi (credite)
Aceti ageni economici pot fi:
3

 ntreprinderile, pentru finanarea afacerilor

trezoreria sau tezaurul (casieria statului), pentru acoperirea deficitului bugetar
bncile, alte instituii financiare care au nevoie de credite
populaia, pentru realizarea unor proiecte.

Factorii care o influeneaz:

Volumul total al schimburilor mijlocite de moned i viteza de rotaie a

acesteia:
M=

PxQ
Vr

unde: M masa monetar;

Q volumul bunurilor i serviciilor supuse tranzaciilor;
Vr viteza de rotaie a banilor.
Masa monetar este influenat:
direct proporional de volumul valoric al schimburilor de bunuri i servicii
(QP);
invers proporional de viteza de rotaie a banilor (Vr).

Amploarea creditului de consum, raportul dintre valoarea bunurilor vndute pe

credit (scadent ntro perioad ulterioar) i mrimea plilor efectuate (n perioada curent) n
contul creditului
M=

Q x PCr + Ps
Vr

unde: M masa monetar;

QP volumul valoric al bunurilor i serviciilor tranzacionate;
Cr creditul de consum (scadent ulterior);
Ps pli efectuate n prezent n contul creditului Vr viteza de rotaie a banilor.
4

 Posibilitile sistemului financiar-bancar, exprimate prin volumul creditelor care

pot fi acordate agenilor economici.

Nivelul veniturilor, astfel:

Nivelul veniturilor
Crete
Scade

Volumul tranzaciilor de
bunuri i servicii
Crete
Scade

Cererea de moned n
circulaie
Crete
Scade

Intensitatea nclinaiei agenilor economici spre lichiditate, avnd la baz:

mobilul venitului, preferina pentru bani lichizi;
mobilul afacerilor, pstrarea banilor pentru viitoare plasamente mai
avantajoase;
mobilul prudenei, pstrarea unei sume de bani ca rezerv pentru situaii
neprevzute;
mobilul speculaiei, preferina pentru bani lichizi, datorit avantajelor fa de
alte plasamente.

3. Oferta de moned
Provine de la agenii economici care au resurse monetare temporar disponibile.
Aceti ageni economici pot fi:
bnci;
case de economii i de pensii;
societi de asigurare;
alte instituii financiare;
trezoreria sau tezaurul (cu excedente);
populaia;
Banca Central (de Emisiune), pentru:
- refinanarea bncilor care solicit credite;
- acoperirea deficitului bugetului de stat.
5

4. ntlnirea cererii cu oferta de moned i

sistemul bancar
Se realizeaz indirect prin intermediul agenilor economici care colecteaz
disponibilitile bneti din economie i pe care le acord sub form de credit diferiilor
solicitani.
Sistemul bancar (financiar-bancar) este format din ansamblul instituiilor care
gestioneaz instrumentele monetare i influeneaz economia prin intermediul monedei. n
ara noastr, sistemul bancar cuprinde:
Banca Naional (Banca Central, de Emisiune), banc de stat avnd
urmtoarele funcii:
elaborarea politicii monetare, de credit i valutare a rii;
emiterea de moned;
reglarea masei monetare i meninerea stabilitii monetare;
supravegherea activitii bncilor comerciale.
Bncile comerciale, avnd ca funcii:
mobilizarea, transferul i repartizarea disponibilitilor bneti;
acordarea de credite;
executarea de ncasri, pli;
pstrarea economiilor clienilor;
efectuarea unor operaiuni de vnzare i cumprare de valut.
Bncile i instituiile de credit specializate:
Bncile de afaceri;
Bncile de comer exterior;
Casele de economii;
Societi de asigurri.

5. Creditul i dobnda
Creditul este o relaie bneasc ntre:
creditor, care:
- acord un mprumut sau
- vinde un bun sau presteaz un serviciu pe datorie.
debitor, beneficiarul mprumutului, bunului sau serviciului care se angajeaz s
plteasc la o dat ulterioar (scadena):
- suma corespunztoare;
- o dobnd.
Funciile social-economice ale creditului:
sporirea capitalului real;
facilitarea tranzaciilor comerciale;
sporirea vitezei de rotaie a banilor ;
creterea volumului masei monetare;
creterea consumului personal.

Clasificarea creditului are la baz criterii diferite; astfel, dup:

Forma n care se acord, creditul poate fi:
comercial care const n vnzarea mrfurilor n schimbul unor instrumente de
credit sau efecte comerciale numite cambii (trate, bilete la ordin). Cambia este
un instrument de plat ce implic o relaie ntre trei persoane:
- creditor (trgtor) care d ordin pentru
- debitor (tras) s plteasc la scadena unui
- beneficiar suma de bani nscris, respectiv suma pe care o datoreaz
debitorul pentru mrfurile cumprate pe credit.
7

 bancar, mprumut acordat de bnci ntreprinderilor sau persoanelor fizice.

Relaiile pe care le implic, creditul poate fi:

privat, acordat agenilor economici particulari;
public, acordat statului sau instituiilor publice.

Durata acordrii, creditul poate fi:

pe termen scurt, pn la 1 an;
pe termen mediu, pn la 5 ani;
pe termen lung, peste 5 ani.

Modul de implicare a patrimoniului agentului economic n obinerea

mprumutului, creditul poate fi:
n alb, fr garanii materiale;
cu garanii.

Destinaia lui, creditul poate fi:

pentru producie, folosit pentru dezvoltarea activitii economice;
pentru consum, folosit pentru cumprarea de bunuri i servicii.

Acordarea de credite de ctre bnci i instituii de credit specializate se face n

condiiile ndeplinirii de ctre solicitant a criteriilor de bonitate financiar:
obinerea de profit n activitatea pe care o desfoar;
inexistena unor obligaii restante, ceea ce atest capacitatea economic de a
restitui creditul la scaden.
8

 Dobnda poate fi considerat:

n sens larg, fiind un venit nsuit de proprietarul oricrui capital folosit, n
condiii normale, n activitatea economic;
n sens restrns, fiind o sum de bani care revine creditorului pentru
folosirea mprumutului de ctre debitor o anumit perioad de timp.

Mrimea dobnzii poate fi:

absolut, fiind msurat prin masa dobnzii (suma de bani pltit de debitor,
creditorului);
relativ, fiind msurat prin rata dobnzii (preul pltit de debitor
creditorului pentru dreptul de a dispune timp de un an de 100 uniti monetare);
se calculeaz dup formula:
d'=

D
Cr 100

unde:

d - rata dobnzii;
D dobnda;
Cr creditul.

Calculul dobnzii se poate realiza n moduri diferite:

Dobnd simpl, pentru credite acordate pe o perioad:
- mai mic de un an sau
- mai mare de un an, dar rambursate n trane egale.
Se calculeaz dup formula:
D=Cr x d x n ,unde: D dobnda;
Cr creditul;
d rata dobnzii;
n durata creditului.
9

Dobnd compus (capitalizat):

- se calculeaz pentru credite acordate pe o perioad mai mare de un an,
rambursate la sfritul perioadei respective;
- are n vedere faptul c dobnda din fiecare an se adaug, n anul urmtor,
creditului acordat, fiind luat n calculul dobnzii. Se calculeaz dup formula:
- D=Sn-Cr,

unde: D dobnda;
Sn suma ce revine creditorului la sfritul
perioadei;
Cr creditul;

-Sn=Cr(1+d)n , unde: Sn suma ce revine creditorului la sfritul

perioadei;
Cr creditul;
d rata dobnzii (anual);
n numrul de ani.
Rata dobnzii compuse se calculeaz dup formula:

-dn=(1+d)n unde: dn rata dobnzii pe o perioad de n ani;

d rata dobnzii (anual);
n numrul de ani .
Factorii care influeneaz nivelul i dinamica ratei dobnzii:

Raportul dintre cererea i oferta de credite;

Starea economiei;
Factorii de risc;
Raportul dintre cererea i oferta de lichiditi pe pia;
Cheltuieli de funcionare a bncii.

Inflaia are ca efect creterea ratei dobnzii deoarece creditorul percepe o dobnd

nominal calculat astfel:

10

dN= dr+ri ,

unde: dN rata dobnzii nominale;

dr rata dobnzii reale;
ri rata inflaiei.

Profitul bncii pentru activitatea desfurat se poate calcula ca:

profit bancar brut:
-Pr brut=D-Dpl , unde: Pr brut profitul bancar;
D dobnda ncasat (pentru creditele
acordate);
Dpl dobnda pltit (pentru sumele de bani
depuse).
profit bancar net:
-Pr net=Pr brut-(cheltuieli de funcionare a bncii + impozitele pltite)
unde: Pr net profitul bancar net;
Pr brut profitul bancar brut.

6. Operaiile pe piaa monetar

Operaiile pe piaa monetar sunt diverse, n funcie de diferite criterii. Dup

complexitatea relaiilor dintre agenii economici pot fi identificate operaii:
de finanare, care reprezint:
principalul tip de tranzacie;
acordarea de credite de ctre bnci i alte instituii financiare, solicitanilor;
de refinanare:
n situaia n care creditorul:

11

- a folosit disponibilitile sale bneti pentru acordarea de

mprumuturi;
- solicit, la rndul su, un mprumut necesar n anumite mprejurri
neprevzute.
complexe prin interdependenele pe care le presupun i care solicit agenilor
economici disciplin i punctualitate.

7. Evoluia masei monetare

Piaa monetar, prin operaiile realizate asigur reglarea cantitii de moned care este
necesar activitii economice: creterea sau restrngerea masei monetare.
Creterea volumului masei monetare.
Cauzele care influeneaz creterea volumului masei monetare sunt:
creterea volumului valoric al bunurilor economice i serviciilor destinate
vnzrii;
acoperirea deficitului bugetar, prin intervenia Bncii Centrale;
scderea vitezei de rotaie a banilor;
convertibilitatea monedelor strine n moned naional;
reinerea de ctre agenii economici (mai ales de ctre populaie i
ntreprinderi) a unor sume de bani ca rezerv; desfurarea normal a activitii
economice presupune completarea acestor sume scoase din circulaie.

Operaiile prin care piaa monetar asigur creterea volumului masei monetare sunt:
Acordarea de credite.
Creditul contribuie la creterea masei monetare deoarece, fiind folosit de ctre
beneficiarul lui la achitarea obligaiilor fa de ali ageni economici, se ntoarce, dac
(parial sau integral) le prisosete acestora, la bnci (aceleai sau altele); aceste
disponibiliti sunt folosite de bnci pentru acordarea de noi credite.
Emisiunea monetar realizat de Banca Central sau Naional; emisiunea
monetar:
are la baz cererile mari de credit, disponibilitile bneti fiind insuficiente;
12

 reprezint sursa creditului;

Schimbul valutar al monedelor strine convertibile n moned naional.

Restrngerea masei monetare

Cauzele care determin restrngerea masei monetare:
scderea volumului valoric al bunurilor economice i serviciilor destinate
vnzrii
excedentul bugetar; suma ce reprezint excedentul rmne n afara
circulaiei, n contul Trezoreriei pn la stabilirea prin lege de ctre Parlament a
destinaiei sale
creterea vitezei de rotaie a banilor
convertibilitatea monedei naionale n monede strine
Operaiile prin care piaa monetar asigur restrngerea volumului masei monetare
sunt:
Limitarea sau plafonarea creditului;
Rambursarea creditelor acordate ndeosebi de Banca Central;
Schimbul valutar al monedei naionale n monede strine convertibile.

13

Studiu de caz: Piaa monetar n Romnia

1. Obiectivele politicii monetare.

Obiectivele politicii monetare in cazul general al economiilor contemporane se impart
in trei categorii: obiective fundamentale, intermediare si operationale.
Obiectivele fundamentale sunt:
stabilitatea preturilor;
cresterea economica sustinuta pe termen lung.
Obiectivele intermediare sunt:
cursul valutar;
rata dobanzii;
masa monetara;
pretul altor active financiare;
creditul.
Obiectivele operationale sunt:
rata dobanzii pe termen scurt de pe piata monetara;
controlul bazei monetare.

In cazul Romaniei, mai exact in cazul Bancii Nationale a Romaniei, politica

monetara utilizeaza ca:
Obiectiv fundamental:
14

 stabilitatea monedei nationale in sensul asigurarii stabilitatii preturilor.

Obiective intermediare:
cursurl valutar;
rata dobanzii pe termen lung;
masa monetara.
Obiectiv operational:
controlul bazei monetare.
Obiectivele fundamentale sunt localizate la nivel macroeconomic si vizeaza, in
definitiv, influentarea economiei in ansamblul sau iar obiectivele intermediare vizeaza
tinte ce pot fi localizate la nivelul sistemului bancar.
Toate aceste tinte nu pot fi supuse actiunii directe de influentare exercitata prin
masurile de politica monetara adoptate de autoritatea monetara.
Pentru a realiza, in final, toate aceste obiective, Banca Centrala isi stabileste
tintele operationale care se afla cel mai aproape de interventiile sale, operationalizarea
acestor tinte fiind rezultatul utilizarii celor mai moderne instrumente de care dispune,
de preferinta instrumente cu actiune indirecta asupra variabilelor macroeconomice.
Obiectivul fundamental al BNR-ului si anume stabilizarea monedei nationale
pentru asigurarea stabilitatii preturilor a fost adoptat pentru a putea face fata situatie in care
Romania se afla dupa iesirea de sub tutela comunismului.
Imediat dupa anul 1989, politica monetara a tarii viza atingerea simultana a
mai multor obiective, precum realizarea stabilizarii economice in conditiile asigurarii unui
anumit nivel al cresterii economice sau realizarea stabilizarii macroeconomice in conditiile
asigurarii unei pozitii externe echilibrate (echilibrul balantei comerciale).
Acest lucru nu putea duce decat o realizarea partiala si deluzorie a acelor tinte, tocmai
de aceea este de preferat un singur obiectiv fundamental, ce poate fi realizat cu ajutorul
obiectivelor intermediare si a celor operationale.
Dupa 1990, politica monetara a fost axata doar pe stabilitatea preturilor de
consum si a celor din productie, singurele abateri fiind inregistrate doar in anii
imediat urmatori anilor electorali. Cresterile inalte ale ratei inflatiei in perioada 1991
1993 si 1997 au impus adoptarea unei politici monetare restrictive care sa permita
reducerea treptata a inflatiei. Masurile de politica monetara adoptate vizau:
eliminarea excesului de lichiditate generat de posibilitatile mentinerii
unor disponibilitati
ridicate ale statului in conturi deschise la bancile comerciale;
15

 neacordarea unor noi credite in conditii preferentiale si lichidarea celor

existente (la scadenta acestora);
dimensionarea rationala si stricta a lichiditatii in sistemul bancar, astfel incat,
pe de o parte, sa fie asigurata mentinerea sub control a cresterii masei monetare iar, pe
de alta parte, sa se creeze conditiile pentru atingerea unor dobanzi real pozitive la
nivelul sistemului bancar;
cresterea costului creditelor de refinantare acordate de Banca Nationala, atat
pentru a semnaliza optiunea antiinflationista a politicii monetare, cat si pentru a
determina bancile sa-si gestioneze cat mai bine resursele disponibile, ca de altfel
si sa caute sa obtina resurse alternative de finantare (cel mai frecvent caz fiind
acela al creditelor de pe piata interbancara).
Realizarea acestor masuri avea la baza, in definitiv, adoptarea si utilizarea de
catre Banca Nationala a controlului monetar indirect, bazat pe instrumentele economiei de
piata.
Prin intermediul obiectivelor intermediare, trebuie sa se realizeze, in definitiv,
prezentarea directiilor de actiune ale Bancii Centrale in ceea ce priveste masurile de
politica monetara.
Realizarea obiectivelor intermediare de politica monetara este in masura sa reliefeze
eficacitatea masurilor de politica monetara adoptate.
Realizarea obiectivelor stabilite prin programul de politica monetara depinde
tocmai de tactica adoptata de Banca Centrala in aceasta directie; altfel spus, de obiectivele
operationale pe care, prin intermediul actiunii exercitate prin folosirea instrumentelor de
politica monetara, le poate influenta in mod direct, variatia acestora generand
modificari la nivelul principalelor variabile monetare din economie care, mai departe,
influenteaza economia in ansamblul sau.

Obictive operationale
Variabile
PIB
Rata dobanzii de piata
Masa monetara
Nivelul rezervelor

Controlul ratei
dobanzii
Variabila exogena
Instrument
Obiectiv intermediar
Irelevant

Controlul bazei
monetare
Variabila exogena
Irelevant
Obicetiv intermediar
Instrument

2. Instrumentele politicii monetare

La nivelul general al economiilor contomeporane, instrumentele folosite pentru
politica monetara sunt :
16

 taxa oficiala a scontului;

rata rezervelor minime obligatorii;
operatiunile pe piata;
controlul direct al creditului.
In cazul Romaniei, instrumentele generale ale politicii monetare sunt:
taxa oficiala a scontului (mai putin);
rata rezervelor minime obligatorii ;
operatiunile de open-market ;
creditele de refinantare (vezi dobanda de refinantare).

Aceste instrumente pot fi, instrumente directe si instrumente indirecte, astfel:

Instrumente de politica monetara

DIRECTE

INDIRECTE
-Creditele de refinantare;

-Plafonul de credite;
-Creditele directionate;
-Active lichide obligatorii.

-Mecanismul rezervelor minime

obligatorii;
-Mecanismul taxei oficiale a
scontului;
-Operatiunile de open market.

17

Plafonul de credit este cel mai cunoscut instrument direct de politica

monetara, el presupune ca Banca centrala sa le impuna bancilor comerciale un anume plafon
pana la nivelul caruia pot acorda credite populatiei sau firmelor.
Aceasta a reprezentat, in fond, o implicare a Bancii Centrale in activitatea
curenta a bancilor, in scopul controlarii directe a agregatelor monetare si a nivelului
creditului din economie.
Utilizarea acestor plafoane de credit a fost legata de existenta unei
puternice instabilitati la nivelul relatiilor interbancare, Banca Centrala fiind astfel nevoita sa
adopte o astfel de masura care sa-i permita influentarea in mod direct a activelor interne
nete ale bancilor din cadrul sistemului respectiv.
Acesta a fost, in principal, cazul tarilor aflate in tranzitia la economia
de piata, care, ca urmare a slabei dezvoltari a pietei, au impus de la sine Bancii Centrale
adoptarea unui astfel de instrument. Dupa ce Romania a renuntat la apicarea instrumentului plafonul de credit, aceasta s-a indreptat catre creditele directionate. Ele sunt orientate catre
acele sectoare de activitate considerate a fi favorizate (precum sectorul agricol si cel
energetic) care au beneficiat de credite acordate la o rata a dobanzii subventionata,
rezultatul acestora nefiind altul decat acela al alimentarii cu lichiditati suplimentare a
economiei, pe fondul transformarii inflatiei corective in inflatie structurala.
In ceea ce priveste ultimul instrument direct de politica monetara, nivel
minim al activelor lichide - acesta reprezinta, in fond, o norma prudentiala bancara
potrivit careia bancile din sistem sunt obligate sa dispuna de active lichide determinate ca
procent din totalul depozitelor constituite la nivelul lor. Efectul acestui impuneri este simtit
doar in conditiile in care bancile apeleaza la resursele Bancii Centrale, deoarece dobanzile
practicate de aceasta sunt practic prohibitive. Avantajul imediat al acestui instrument este
acela ca, in cazul tarilor aflate in curs de dezvoltare, in combinatie cu alte instrumente de
politica monetara, poate da rezultate in ceea ce priveste intarirea sigurantei operatiunilor
bancare.
Apoi, primul instrument indirect se refera la creditele de refinantare Bancile comerciale, atunci cand au nevoie de fonduri pe termen scurt se pot imprumuta de la
alte banci comerciale sau de la Banca Centrala (aceasta fiind creditorul de ultima instanta).
In primul caz, oferta de bani nu se modificam in timp ce, in al doilea caz, baza monetara
creste, deci sporeste si oferta de bani, ceea ce va induce o cresterea a inflatiei. Rata dobanzii
cu care Banca Centrala acorda aceste imprumuturi bancilor comerciale se numeste
18

dobanda de refinantare. Daca aceasta dobanda creste, atunci numarul creditelor va scadea
si implicit se poate realiza o micsoarare a inflatiei.
Rezervele minime obligatorii au aceleasi rezultate ca si platoanele de
credit.
Taxa scontului - cel de-al treilea instrument indirect de politica monetara prin intermediul operatiunilor de rescontare Banca Centrala finanta bancile din sistem,
acceptarea doar a unor efecte comerciale conducand la transformarea acestui mecanism intro modalitate de alocare a resurselor disponibile in cadrul economiei.
Prin nivelul dobanzii folosite la aceste operatiuni, se evidentia care este
directia de actiune a Bancii Centrale in ceea ce priveste orientarea politicii monetare, stiut
fiind faptul ca taxa oficiala a scontului reprezenta cea mai mica dobanda a pietei.
Pe fondul dezvoltarii economice, se evidentiaza, insa, tot mai mult
dezavantajele utilizarii mecanismului taxei oficiale a scontului. Un prim dezavantaj este
legat de natura tehnica a mecanismului in sine, impunand cheltuieli destul de ridicate
pentru derularea lui (transportul efectelor comerciale, lungile proceduri de verificare a
efectelor comerciale si a valabilitatii acestora etc.).
In acelasi timp se poate spune ca reprezinta un instrument rigid de
politica monetara, deoarece este stiut faptul ca aceasta din urma trebuie sa se adapteze in
permanenta modificarilor ce intervin la nivelul economiei.
Cel mai important instruemnt indirect de politica monetara, s-au dovedit a fi,
operatiunile pe piata deschisa (open market). Prin intermediul OPD, autoritatea monetara
cumpara si vinde obligatiuni si bonuri de tezaur guvernamentale. Prin aceasta, este afectata
baza moentara, deci cantitatea de bani existenta pe piata. Mai concret, cresterea ofertei
de bani se face prin cumpararea de catre Banca Centrala de obligatiuni si bonuri de tezaur
guvernamntale. Acestea sunt initial in posesia unor dealeri de obligatiuni (banci
comerciale sau institutii financiare private autorizate). Prin aceste cumparari, lichiditatile
bancilor comerciale vor creste, deci ele vor avea posibilitatea sa acorde credite intr-un
volum mai mare.
Cresterea volumului creditelor acordate va influenta pozitiv nivelul
activitatii productive din economie.
Cresterea productiei duce la cresterea venitului disponibil permanent al
sectorului privat (gospodariilor), ceea ce va impulsiona cheltuielile de consum. In urma
sporirii acestor cheltuieli, cererea agregata creste, deci si oferta agregata va fi influentata in
acelasi sens.

19

3. Canale de transmisie ale politicii monetare

Exista patru canale principale de transmisie a politicii monetare in intreaga
economie: canalul ratei dobanzii, canalul avutiei, canalul creditelor si canalul asteptarilor
inflationiste.
Canalul ratei dobanzii afecteaza cheltuielile de consum si de investitii
si deci cererea agregata. O modificare a nivelului ratei dobanzii schimba costul creditelor
acordate, precum si costul de oportunitate al economisirii venitului in loc de a-l cheltui.
Acest canal al ratei dobanzii poate fi reprezentat dupa cum urmeaza:
Masa monetara => Rata dobanzii => Volumul creditelor => Volumul investitiilor =>
Cererea agregata => Venitul/ Outputul .

Canalul avutiei - avutia se acumuleaza la nivelul gospodariilor prin

intermediul activelor financiare, acestea pastrand o parte semnificativa din avutia lor
financiara sub forma de obligatiuni, bonuri de tezaur sau partid in societati de
investitii. O politica monetara expansionista care creste oferta de bani, deci reduce rata
dobanzii, va determina, in acelasi timp, cresterea valorii de piata a avutiei detinute sub forma
de active financiare de catre gospodarii.
Acestea vor reactiona la aceasta crestere a avutiei financiare economisind
mai putin si cheltuind mai mult pentru bunuri de consum. Cresterea cheltuielilor pentru
bunurile de consum determina cresterea cererii agregate care determina, la randul ei, cresterea
outputului.
Canalul creditelor disponibile afecteaza si el cheltuielile, deci si cererea
agregata, insa este cel prin care creditele devin disponibile pentru anumite sectoare ale
economiei. Acest canal este important in masura in care deficitul de informatie face
dificila, daca nu imposibila, pentru anumiti solicitanti de credite sa le obtina din alte surse
decat de la o banca.
Canalul asteptarilor inflationiste - posibilitatea ca o politica monetara
expansionista sa afecteze nivelul preturilor, deci sa determine cresterea inflatiei, rezulta din:

20

 Banca Centrala injecteaza cantitati mari de bani in economie,

fondurile disponibile pentru a cumpara bunuri si servicii vor creste foarte mult; cererea
agregata va creste si ea in consecinta.
Injectand bani in acest fel, nu are loc o crestere a capacitatii
productive a sectorului de productie. Daca economia functioneaza, aproape de nivelul ei
potential cresterea cererii agregate va impinge in sus preturile, fara sa aiba efecte prea mari
asupra outputului.

4. Evolutia ratei dobanzii si efectele ei asupra economiei

Intervalul
4 februarie 2008
8 ianuarie 2009-4 februarie 2008
1 noiembrie 2007-7 ianuarie 2008
26 iunie 2007-31 octombrie 2007
3 mai 2007-25 iunie 2007
27 martie 2007-2 mai 2007
12 februarie 2007-26 martie 2007
28 iunie 2006-11 februarie 2007
9 februarie 2006-27 iunie 2006
22 septembrie 2005-8 februarie 2006
9 august 2005-21 septembrie 2005
8 aprilie 2005-8 august 2005
14 martie 2005-7 aprilie 2005
14 februarie 2005-13 martie 2005
17 ianuarie 2005-13 februarie 2005
20 decembrie 2004-16 ianuarie 2005
22 noiembrie 2004-19 decembrie 2004
2 noiembrie 2004-21 noiembrie 2004
27 august 2004-1 noiembrie 2004
5 august 2004-26 august 2004
12 iulie 2004-5 august 2004
7 iunie 2004-11 iulie 2004
1 ianuarie 2014-6 iunie 2004

Rata dobanzii
9,00
8,00
7,50
7,00
7,25
7,50
8,00
8,75
8,50
7,50
8,50
12,50
14,50
15,75
16,50
17,00
17,75
18,25
18,75
19,25
20,00
20,75
21,25

Dupa cum stim rata dobanzii este instrumentul cel mai utilizat de
politica monetara, acest lucru se datoreaza faptului ca are cel mai usor de inteles mecanism
de functionare, astfel incat, populatia sa priceapa exact ce poate face cu veniturile sale.
Analizand evolutia ratei dobanzii pe o perioada indelungata (minim 4 ani) am putea observa
exact in se situatie se afla economia unei tari. Astfel, dupa cum putem observa in perioada
21

9 august 2005 pana in 4 februarie 2008, economia Romaniei s-a aflat intr-o perioada de
expansiune. Din acest motiv, guvernatorul BNR si-a permis sa reduca rata dobanzii, pentru a
creste volumul creditelor si astfel sa determine o crestere a cererii agregate. (Oferta
agregata fiind deja cu mult peste aceasta).In perioada 1 ianuarie 2004 pana in 8 august
2005, economia s-a aflat intr-o perioada de recesiune, cu incetiniri neintentionate si deci
abrupte ale ritmului cresterii economice
In aceasta situatie rata dobanzii este foarte ridicata, tocmai pentru a limita
volumul creditelor, pentru a domoli populatia de la a consuma si pentru a incuraja-o sa
economiseasca.

In luna ianuarie 2007, rata dobanzii de politica monetara a fost mentinuta la

nivelul de 8,75 la suta, in timp ce politica de control a lichiditatii a continuat sa fie
adaptata din perspectiva necesitatii de a contracara riscul aprecierii nejustificabile a
monedei nationale, in conditiile persistentei unui nivel ridicat al intrarilor de capital cu
potential volatil. Ca urmare, BNR a continuat sa dreneze doar partial excedentul de
lichiditate din sistem prin intermediul operatiunilor de piata, respingand o parte a
ofertelor formulate de banci in cadrul licitatiilor saptamanale cu depozite; pe acest fond
s-a consemnat o intensificare puternica a apelului bancilor la facilitatea de depozit si,
implicit, o diminuare a ratei medii efective a plasamentelor institutiilor de credit la banca
centrala.
Conditiile relativ mai slabe ale lichiditatii au avut ca rezultanta
mentinerea randamentelor pietei interbancare pe o traiectorie descendenta, valorile medii
zilnice apropiindu-se inca de la finele primei decade a lunii ianuarie de randamentul facilitatii
de depozit oferite de BNR.
Ratele dobanzilor pe termen scurt au inregistrat insa o crestere
incepand cu debutul noii perioade de mentinere a rezervelor minime obligatorii (24
ianuarie), inclusiv ca urmare a efectului contractionist sezonier exercitat de factorii
autonomi ai lichiditatii (datorat in special decontarii platilor bugetare trimestriale).
Cu toate acestea, pe ansamblul perioadei, rata medie a dobanzii
plasamentelor interbanci s-a diminuat cu 1,50 puncte procentuale, ajungand la 4,33 la suta.

22

5. Evolutia ratei rezervei minime obligatorii

Mecanismul rezervelor minime obligatorii actioneaza prin intermediul

pietei, influentand, in mod implicit, nivelul cererii, ca de altfel si pe cel al ofertei de
moneda din economie, dar, in acelasi timp, se prezinta sub forma normativa, bancile din
sistem fiind obligate sa-si constituie aceste rezerve la nivelul Bancii Centrale, in primul rand
pentru a asigura o lichiditate minima fata de deponenti. Putem spune ca imbina elemente
specifice atat instrumentelor directe, cat si celor indirecte, motiv pentru care nu poate fi
considerat un instrument direct pur ci, mai degraba, o combinatie a celor doua.
Argumentele aduse in favoarea utilizarii mecanismului rezervelor
minime obligatorii sunt legate de aspecte precum:
imbunatatirea preciziei cu care Banca Centrala poate sa-si
ghideze politica monetara in directia atingerii obiectivelor propuse;
aplicarea politicii monetare prin insasi modificarea rezervelor minime
obligatorii.
Ceea ce este specific rezervelor minime obligatorii este faptul ca acestea au
rolul de a asigura o lichiditate minima a bancilor in raporturile ce se stabilesc intre acestea si
deponenti. Din punct de vedere al politicii monetare, se considera ca utilizarea
mecanismului rezervelor minime obligatorii permite autoritatii monetare sa realizeze
controlul ofertei de moneda la nivelul economiei, toate acestea vizand, in final, asigurarea
stabilitatii monetare.
In calitate de instrument de politica monetara, rezervele minime
obligatorii actioneaza in directia limitarii capacitatii bancilor din sistem de a multiplica
depozitele deponentilor, in cadrul mecanismului propriu de creatie monetara, motiv pentru
care rata rezervelor minime obligatorii este invers proportionala cu multiplicatorul
depozitelor.

23

6. Trecerea politicii monetare din sfera nationala in

sfera comunitara.
Teoria zonelor monetare optime privita prin prisma
adoptari euro.

Ca urmare a renuntarii la independenta politicii monetare, autoritatile

nationale nu mai pot realiza ajustari prin utilizarea instrumentelor monetare, deoarece se
cedeaza prerogativele politicii monetare unei autoritati centrale; n plus, statele membre vor
avea o influenta mai mare sau mai mica n procesul decizional, functie de mai multi factori,
situatie care poate fi perceputa ca negativa pentru statele cu influenta redusa.
Teoria zonelor monetare optime (ZMO) este cea care studiaza costurile si
beneficiile asociate adoptarii unei monede unice; ea se axeaza in principal pe costuri, a caror
minimizare depinde de anumite conditii caracteristice economiilor tarilor participante.
Beneficiile se refera la castigurile obtinute din eliminarea costurilor asociate schimbului
valutar si la importul de credibilitate a bancii centrale a uniunii, care reduce expectatiile
inflationiste si, implicit, nivelul inflatiei.
Costurile sunt legate de efectele negative ale renuntarii la politica monetara
independenta si la mecanismul cursului de schimb, ca instrumente de ajustare a
socurilor asimetrice intre potentialii membri ai uniunii monetare. Cu cat nevoia de a efectua
ajustari ale ratei nominale de schimb este mai mica, cu atat costurile participarii la uniunea
monetara se diminueaza, iar acest stadiu de integrare este benefic pentru participanti.
Teoria ZMO ofera justificarea economica a realizarii zonelor monetare.
Aceasta a indicat ca un sistem de cursuri de schimb fixe este potrivit pentru acele tari
integrate in comertul international si in care factorii de productie sunt destul de mobili pentru
a realiza o ajustare in caz de soc asimetric. Este adevarat ca decizia de a avea rate de schimb
fixe poate aduce avantaje, dar si dezavantaje. Astfel, o tara poate sa absoarba efectele
distorsionante ale socurilor asimetrice prin modificarea ratei de schimb.
Costurile si beneficiile pe care le poate avea o tara care intra intr-o zona in
care cursurile de schimb sunt fixe depind de masura in care propria economie se poate
integra si face fata concurentei economiilor potentialilor parteneri. Dupa cum se stie, o tara
are mai multe avantaje din aderarea la o zona monetara, daca economia sa e bine
integrata cu celelalte economii aletarilor membre.
24

*Benefiiciile unei monede unice:

castiguri rezultate din eliminarea costurilor de tranzactie;
castiguri de bunastare generate de scaderea incertitudinii.
patru beneficii ale ratelor de schimb fixate in mod irevocabil: scaderea
costurilor volatilitatii ratei de schimb, reducerea costurilor de tranzactie, a incertitudinii, dar
si scaderea preferintei locale.

25

BIBLIOGRAFIE
https://economiexiceconomictgmures.wikispaces.
com/file/view/recapitulare+teza+economie+sem+
ii.pdf
https://www.academia.edu/10053902/Analiza_a_
politicii_monetare_in_Romania
Curs moneda si credit, Scurtu Laurentia;

26