Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN

CONSTANTA
Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole
Specializarea Geografia Turismului

Reteaua Hidrografica
GRUPA DE SUD - VEST

Reteaua hidrografica
Reteaua hidrografica a grupei e Sud vest este alcatuita din: Bega,Timis cu
un afluent de dreapta Bistra si afluent de stanga Poganis, Barzava, Caras,
Nera, Cerna.

1. SISTEMUL BEGA

Bega este ultimul afleuent de stanga al Tisei. Pe teritoriul tarii noastre este
construit din doua cursuri colectoare: Bega si Bega Veche. Ambele sisteme s-au adaptat
in sectoarele lor de campie in zona veche de divagare a Muresului si Timisului. Ele
dreneaza impreuna o suprafata de 4.262 km , insa cumpana apelor mai ales in
regiunile de campie este discutabila.

Raul Bega are o suprfata de 2.241


km si o lungime a cursului de apa de
168.6 km. Isi culege apele in muntii
Poiana Rusca, de sub varful Pades, la
altitudinea de 1150m. Regiunea se
caracterizeaza prin dominarea rocilor
cristaline si printr-o puternica impadurire.
Panta sa logitudinala in sectorul montan
variaza intre 5 si 30 m/km, media ei fiind
de 15 m/km.
La poalele nordice ale muntilor
Poiana Rusca, Bega primeste pe primul
sau afleunt din dreapta, Sasa cu o

Fig. 1 - Pod peste Bega


( Imagine din anul 1986)

Din acest punct, raul se indreapta spre vest, catre Campia Begai si
Dealurile piemontane ale Lipovei, la modelarea carora a contribuit in pliocen
si la inceputul pleistocenului si Muresul.
Spre Vest, conflueaza cu Bega afluenti din ce in ce mai mari. Cei mai mari
afluenti de dreapta sunt Homosdia cu Nandreasca, paraul Cosreiului sau Icui.
Alti afluenti mai sunt si Bunea, Topla, Caldova, Niereghisul, Fadimacul,
Minisul, Chizdia, Lipariul. Din campia piemontana, ultimul sau afleunt de
dreapta este Behela sau Luchinul.
Afluentii ce vin pe partea stanga, pana la Leucusesti sunt: Carpenilor,
Sopot, Vadana, Zopana, Balasina, Gladna.
Bega, in sectorul piemontan, care tine pana la confluenta cu Minisul, are
pante ce variaza in jur de 1.0m/km, dar spre aval, pantele scad. In acest
sector are o tendinta de abatare spre Nord. In aval, apele freatice datorita
pantelor mici in multe locuri stagneaza. In trecut, in incintele Timis Bega,
se aflau 65 % din trenurile supraumezite, in mare parte inundabile ale
Campiei Bantului.
Canalul Bega construit ce la inceputul secolului XX reprezenta un model
ingenios de realizare hidrotehnica, a ajuns sa fie trecut pe locul al doilea
datorita dezvoltarii transportului rutier.

Bega Veche cu o suprafata de 2.048 km si lugimea de 88 km, reprezinta


cursul parsit al Begai. Ca izvor al sau este considerat Beregsaul care isi are
obarsia in Piemontul Lipovei aproape de comuna Sintar. Are o scurgere destul de
bogata, in conditiile pantelor medii de 3.4 m/km pana la Cernateaz, in sectorul
piemontan producand o eroziune destul de puternica. In partea superioara, in
depozitele nisipoase cuaternare isi pierde din debite datorita infiltratiilor. In
sectorul de campie panta medie a albiei este de 0.3m/km, iar cursul sau are un
rol important in drenarea apelor freatice de suprafata. Din partea stanga primeste
doar un singur afluent mai important si anume Bacinul cu o suprafata de 66 km
si o lungime de 18 km. In schimb, afluentii din partea dreapta sunt: Niaradul si
Ierul cu o dezvoltare mai mare.

Sisteme de desecare si indiguire


apara
suprafete
intinse,
preintampinand formarea excesului
de apa. In bazinul superior al
Begaidar si de-a lungul cursului sau
pe malul drept, prin desecare s-a
permis drenarea unei suprafete de
76.5 km.
Fig. 2 Bega in 1986

2. RAUL CERNA
Raul Cerna dreneaza un bazin de 555 km , are izvoarele la o
altitudine de 2070 m si ajunge la confluenata cu Belarecala o altitudine
de 118m, cu o diferenta de nivel de aproximativ 1950 m, cu un curs
rapid, cu o suprafata mare a fragmentarii reliefului.
Valea Cernei este singura din vaile Carpatilor Meridionali care inscrie in
intregime intr-un culoar tectonic, despartind muntii Godeanu si muntii
Cernei de muntii Mehedintiului, fiind orientata pe directia nord est sud
vest. Valea Cernei pana la Herculane are in cea mai mare parte versanti
abrupti, rectilinii, cu verticalitate pronuntata si inaltimi care ajung la 400
500 m. Are aspect de culoar sculptat in tipuri diverse de roca, mai ales
sisturi cristaline, calacare (60% in Muntii Mehedinti) si granite.

Fig. 3 Cerna la varsarea in Dunare

Fig. 4 Raul Cerna la Baile


Herculane

Bazinul Cernei are un


aspect de covata uriasa, in
partea superioara, marcata la
margini de doua culmi
diferentiate ca altitudine si
aspect, intre varful Paltina
(2148 m) si Girba (1740 m),
reunite sub forma unei inseuari
inalte de 1320 m, alcatuidn
cumpana de apa intre bazinele
Cernei si Jiului.

Cerna se varsa in Dunare la Orsova, printr-un golf ce are dimensiuni


mari datorita patrunderii Dunarii in gura de varsare a raului Cerna.
Raul Cerna este un afluent al raului Cernisoara, datorita faptului ca
Cernisoara isi are izvoarele mai sus decat Cerna. O parte din apele
Motrului se varsa mai intai in Cernisoara, apoi, in aval, pe partea dreapta
se afla izvoarele raului Cerna. Dupa ce apele se unesc, ia nastere raul. Pe
Valea Cernei cele mai interesante forme de relief sunt cheile ce au o
raspandire larga. Primavara cand se topesc zapezile sau ploua, cheile sunt
trabatute de apa, iar vara in majoritatea cazurilor, paraiele seaca dand
posibilitatea turistului de a le strabate cu piciorul.
Pesterile au si ele o raspandire de-a lungul Vaii Cernei, mai ales in aria
Ciucevelor si a Cheilor Cernisoarei unde au o orientare perpendiculara.

Clima in Valea Cernei Prin amploarea in partea de sud - vest a


teritoriului tarii, Valea Cernei se gaseste in zona de de influenta a climatului
submediteranean, datorita patrunderii maselor de aer cald si umed dinspre
Marea Mediterana si Marea Adriatica. Influentele climatului temperat
continental sunt oprite de catre masivele montane.
Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului cresc de la nord
spre sud. Astfel, in Varfu Tarcu sunt temperaturi de -0.2C, pana la 11.0C
la Orsova. Temperaturile maxime se inregistreaza in lunile iulie august,
atunci cand se inregistreaza si multe zile cu caracter tropical.
Iernile sunt blande, temperaturile sub 0C inregistrandu-se intr-un
numar redus de zile, in special in luna ianuarie.
Precipitatiile totaliteaza in medie cca 800mm la Herculane, majoritatea
sub forma de ploi si de 1100 1200 mm in partea superioara a bazinului
unde zapzile sunt mai persistente.

Vegetatia prezinta o mare bogatie de specii sudice formand asoctiatii


vegetale pe etaje: etajul fagului banatean si a stejarului pufos , etajul
carpinitei, etajul tufarisurilor de stanca si grohotisurilor , etajul alunului
turcesc, etajul fagului, etajul pinului banatean, etajul ierburilor de poieni,
platouri si varfuri.

Fauna este variata. Pe langa urs, capra neagra, vidra (in Bazinul Cernei),
intalnim rar vipera cu corn, sarpele sfant.

3. SISTEMUL TIMISULUI
Raul are extinderea cea mai mare dintre toate raurile din Banat.. Are suprafata de
5.248 km si o lungime de 241.2 km. Cursul sau reprezinta artera principala de drenare
a raurilor din interspatiul muntilor Banatului Godeanu Tarcu si Poiana Rusca, regiuni
puternic afectate de tectonica orogenezelor carpatice.
Timisul izvoraste de pe versantul estic al masivului Semenic, de sub Piatra Goznei,
de la altitudinea de 1135 m. Cursul sau superior se axeaza pe sisturi cristaline si are un
caracter montan tipic. In sectorul montan, Timisul primeste doi afluenti mici, Brebul si
Semenicul, iar dupa 25 km de la izvoare patrunde in culoarul Timis Cerna. Cel mai
important afluent de dreapta este Bistra cu o suprafata de 908 km si o lungime de
46.2 km. El colecteaza toate apele culoarului tectonic dintre masivele Tarcu Pietrile si
Poiana Rusca. Cursul Bistrei, in secotrul montan are caderi mari, atingand in medie 80
m/km pana la iesirea sa din culoar in dreptul localitatii Bucova. In partea superioara a
culoarului primeste cativa afluenti ca: Valea Lupului si Marga din stanga si Corni din
dreapta.
In amonte de Otelul Rosu, in Bistra se varsa cel mai important afluent al sau si
anume Bistra Marului ( cu o suprafata de 287 km si o lungime de 36.3 km) ce s-a
format din Bistra Rosie si Sucul. In aval de Otelul Rosu, pantele mari sunt mentinute.

Fig. 5 Pe Timis

4. Raul Barzava
Rul Brzava izvoraste din Muntii Semenicului , curgand de-a lungul unui
munte relativ scurt inspre Sud-Nord , apoi schimbandu-si traseul catre SudNord-Vest pana la confluenta cu raul Timis pe teritoriul sarb. Apartine de
bazinul hidrografic Bega-Timis-Caras , fiind un afluent de ordinul II al raului
Timis.Este situat la o altitudine de 81 metri deasupra nivelului mrii , avand o
lungime de 166 km.
Barzava colecteaza de la afluenti mici de tipul torentilor (cursuri de
apa,nisip, sedimente) , cum ar fi Bolnovat , Groapa , Crivaia Mica , Valiug ,
Gradiste , Secu si Raul Alb (sub forma de chei).De-a lungul Barzavei se
intalnesc lacurile Gozna , Valiug si Secu.
Zona de drenaj este mare de 1,190 km.In Romania trece pe langa
localitatile Vakiug , Resita , Bocsa , Berzovia , Gataia si Denta , iar in Serbia
pe
langa Markoviecvo
Afluenti
de dreapta , : Banatska
Berzovita,, Konak
Alibeg,, Dubica si Jarkovac.In Serbia nu
este
navigabil
,
avand
o
lungime
de
39
km.
Izvoru Molidului,
Paraul
Bailor Mari,
Coordonatele
sunt Izvoru
4521'0"
latitudine Nordica i 2112'44"
Bolnovat,
Gozna, sale
Ciresna,
Rau,
longitudine
Estica. Breazova, Terova, Vornic,
Groposu, Pietrosu,
Smida, Birdanca, Valea Stanca.
Afluenti de stanga : Valiug, Grindies,
Crivaia Mare, Secu, Raul Alb, Ranchinu,
Valea Mare, Barzavita, Moravita, Moscadin,
Garliste, Boruga, Fizes, Doman, Liscovu

Fig. 6 Barzava
seaca

5.Raul Nera
Raul Nera izvoraste din Romania din Muntii Semenicului din Estul
Banatului , la Sud de Resita, traversand totodata si o portiune din Serbia.
Este situat la o altitudine de 60 metri deasupra nivelului mrii si se
desfasoara pe o lungime de 124 km.
Coordonatele sale sunt 4449'38" latitudine Nordica i 2121'4"
longitudine Estica.
Afluenti de dreapta: Nergana, Cosava, Minis, Lapusnicu, Orestica,
Moceris,Ducin, Lighidia, Agris, Arsa, Bresnic, Raul Dracului, Meliugel,
Raovanu,Ogasul Alunilor, Padina Seaca, Valea Rea, Lindina, Beu, Ciurezu,
Hiclisag.
Afluenti de stanga: Nerganita, Prigor, Rudaria, Bania, Valea Mare,
Rachita, Boinita, Barzu, Sopotu, Haimeliug, Ulmu Mic, Ulmu Mare, Padina
Baschii, Ogasul Porcului, Ogasul Porcariului, Susara, Zgarcea, Fantana Seaca,
Ogasul Babei, Ogasul Rogozului, Ogasul Mare.

Fig. 7 Raul Nera

6. Caras
Carasul isi are obarsia in izbucul Caras, apele acestuia provenind din
paraiele care strabat sisturile cristaline ale Culmii Certej, Puscasu Mare
(Muntii Aninei)si se pierd apoi in peticul calcaros de la Cirneala, dupa care
strabate 76 km pe teritoriul tarii noastre, Carasul varsandu-si apele in
Dunare, pe teritoriul Serbiei. Suprafata bazinului sau de receptie este de
1.118 km, in cadrul careia relieful are altitudini si pante medii cu valori de
10 m/km si respectiv 26 m/km.
Pe parcursul celor 85 km, apectul vaii se modifica in functie de tipul de
relief strabatut. In cursul superior unde conflueaza cu Comarnicul si Buhuiul,
valea Carasului are aspectul unei vai tipic montane cu sectoare de chei,
largindu-se treptat in cursul mijlociu in zona colinara, unde-si dezvolta o
albie majora cu latimi de 1 km pentru ca in final, la iesirea din campia
piemontana a Carasului, sa se despleteasca in numeroase brate cu
puternice meandre, intr-o lunca cu latimi de pana la 3 km.
Debitul sau si al afluentilor de pe stanga este puternic influentat de
prezenta calcarului din Muntii Aninei, unde isi au izvoarele. Dintre afluentii
primiti de pe stanga mai importanti sunt: Garliste, Jitin, Lisava, Ciclova si
Vicinic, iar pe dreapta paraiele cu izvoarele in Muntii Dognecei ii sporesc
volumul apelor, ce ajung, la Varadia, la un debit mediu multianual de 6.35
m/s. Dintre acestea mai insemnata sunte: Dognecea si Ciornovat.

Fig. 8 Carasul

BIBLIOGRAFIE
Ilie Cristescu Tezaurul Cernei,Editura Sport Turism,Bucuresti, 1978
I Ujvari Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972
Judetul Timis. Album, Editat de Comitetul Judetean de Cultura si Educatie
Socialista Timis, Timisoara
Vintila Mihailescu Geografia Fizica a Romaniei, Editura Stiinfitica,
Bucuresti, 1969
http://protmed.uoradea.ro/facultate/anale/protectia_mediului/2013B/im/10.
%20Ienciu%202.pdf
http://www.info-caras.ro/pagina-1/reteaua-hidorgrafica