Abordarea didactica a unei lectii de vocabular din

perspectiva cognitivista
Cognitivismul se distinge prin mai multe trasaturi:
remodelare a campului problematic al psihologiei, realizata printr-o
reunificare conceptuala a campurilor disciplinare autonome (psihologia
generala, psihologia sociala, psihologia dezvoltarii, psihologia industriala)

care accepta sa foloseasca acelasi limbaj;

schimbare de paradigma prin trecerea la studiul proceselor de prelucrare, cu
un accent pus pe conditiile de functionare, efectul contextelor, situatiilor si

sarcinilor;
evolutie metodologica pe langa metodele experimentale clasice se dezvolta
metode sofisticate de observatie, avansand pana la analiza protocoalelor
individuale; pe langa metodele statistice de testare a ipotezelor sunt utilizate

metode se simulare;
incurajarea co-operatiilor inter si transindividuale (neurostiinte, inteligenta
artificiala, automatica, lingvistica, logica, etc) si deschiderea camoului

stiintelor cognitive.
Piaget a determinat patru stadii ale dezvoltrii cognitive: stadiul senzoriomotor,
stadiul pre-operaional, stadiul concret- operaional i stadiul formaloperaional.
Perioada pre-operaional sau stadiul pre-operator debuteaz n jurul vrstei de 2 ani
cu apariia reprezentrilor mentale i posibilitile de evocare verbal i mental
caracteristice. Aceast perioad de dup vrsta de 2 ani este marcat de trei achiziii:
apariia funciunii semiotice, apogeul gndirii egocentrice i nceputul decentrrii
cognitive. Mai trziu, pe msur ce copilul crete, el devine mai puin egocentric,
adic mai puin centrat pe sine i mai capabil s observe lucrurile din perspectiva
celorlali. Unii teoreticieni au adugat un al cincilea stadiu la cele patru originale. Este
vorba despre stadiul post-formal care poate include identificarea problemelor (dect
rezolvarea problemelor) sau o tendin ctre gndirea dialectic.
nvarea a fost i continu s rmn o tem central pentru psihologie i
permanent pentru cercetarea psihologic, datorit complexitii i importanei acestui
proces pentru evoluia societii. Interesul de care s-a bucurat n opinia teoreticienilor
de diverse orientri a fost imens, problematica nvrii fiind abordat n decursul
timpului de cele mai importante curente teoretice ale colilor de psihologie, fiind

legat de ntreaga existen a fiinei umane i considerat unul dintre cele mai
semnificative procese i fenomene individuale i sociale.
In psihologia scolara se evidentiaza ca, asa cum elevii au personalitati diferite
stilul este omul (Buffon) - tot asa ei au maniere diferite de a invata. Exista copii (si
persoane in general) care invata pe baze vizuale, care retin cel mai bine ceea ce vad
sau citesc (memoria vizuala), sau persoane care invata mai bine pe calea perceptiei
auditive. Cu siguranta noi toti invatam in diverse moduri, dar unii dintre noi invata
mai bine intr-o anumita maniera, altii in alta.
Stilurile de invatare numite si stiluri cognitive, reprezinta acele caracteristici
cognitive, afective si in general psihice care indica modurile in care persoanele care
invata percep, interactioneaza cu si raspund la mediul de invatare.
Conceptul de stil cognitiv, ca modalitate de caracterizare formal a activitii
cognitive a unui individ, este un concept controversat.
O prima clasificare a invatarii ar putea fi: invatarea spontana sau sociala (care se
refera la invatarea neorganizata si instinctiva, care are loc in familie si apoi in
societate) si invatarea sistematica (organizata, realizata in cadrul scolii). In ce priveste
dezvoltarea intelectuala, invatarea sistematica este eficienta intr-un grad mai mare
decat invatarea spontana, dar cu toate acestea ea nu dezvolta latura afectiva (planul
motivatiei, al valorilor, al sentimentelor) a personalitatii, care e mai degraba formata
in cadrul invatarii sociale.
Invatarea sistematica se canalizeaza in doua directii:
1. In formarea de priceperi si deprinderi motorii (invatarea scrisului, a
desenului tehnic, a sporturilor): invatarea senzorio-motorie.
2. In insusirea de cunostinte si formarea de capacitati intelectuale (memorarea
unor legi, formule, rezolvarea de probleme): invatarea cognitiva.
Invatarea scolara este, in cea mai mare si semnificativa parte, o invatare
cognitiva, caci scopul final urmarit este constituirea unui sistem cognitiv al elevului si
a unor structuri operationale specifice obiectelor studiate in scoala.
Pentru o invatare eficienta, respectiv o memorare facila si temeinica, sunt
importanti urmatorii factori: motivatia subiectului, scopul memorarii (o motivatie
intrinseca, un interes personal vor creste eficienta invatarii); cunoasterea efectelor
(elevul trebuie sa afle de ce anume a luat o nota proasta); intelegerea materialului de
invatat (esentiala mai ales pentru o invatare durabila, caci daca nu intelegem, uitarea
intervine foarte repede); vointa, intentia de a tine minte. Intelegerea se dovedeste a fi
mai importanta decat intentia de a tine minte. Memorarea inteligenta, dar involuntara
este mai eficienta decat memorarea mecanica si voluntara. Un alt factor al conservarii

cunostintelor il constituie repetarea lor: repetitia este mama invataturii, insa aceasta
repetare trebuie sa fie dinamica, sa aprofundeze si sa stabileasca noi legaturi, noi
sensuri in materialul de invatat.
Motivatia scolara constituie ansamblul de motive care il determina pe elev sa
vina la scoala si sa invete. Ea se imparte in: motivatia extrinseca (dorinta de afirmare,
tendintele normative, teama de consecinte, ambitia) si motivatia intrinseca
(curiozitatea, dorinta de a afla cat mai mult). Motivatia intrinseca este fundamentul
formarii competentelor gandirii logico-matematice si a utilizarii strategiilor de
rationament operational-formal, dar pentru obtinerea succesului nu este suficient acest
lucru, mai trebuie si ca elevul sa aiba motivatia care sa-l determine sa utilizeze
competentele dobandite. Motivatia intrinseca este mai importanta si mai eficienta in
invatare decat cea extrinseca, dar la varste mici, acest raport se inverseaza.
Procesele cognitive sunt procesele prin care omul descoper lumea
nconjurtoare i cu ajutorul cror poate s o neleag.Acestea se pot clasifica n
procese senzoriale (senzaiile, percepiile i reprezentrile) i procese logice
(gndirea, memoria i imaginaia). Procesele reglatorii sunt procesele prin care omul
se pune n relaie cu tot ceea ce l nconjoar.Acestea sunt voina, atenia, motivaia i
imaginaia.
Imaginaia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini i
proiecte noi, pe baza combinrii i transformrii experienei. Omul este capabil de o
performan unic, aceea a realizrii unitii dintre trecut, prezent i viitor, imaginaia
fiind legat mai ales de ceea ce va fi. Detandu-se de prezentul imediat, de aici i
acum, omul i organizeaz i proiecteaz aciunile, anticipnd att drumul care va fi
parcurs,ct i rezultatele care vor fi obinute.Dac omul nu ar avea imaginaie, ar
reaciona, orientndu-se numai pas cu pas dup indicatorii perceptivi din contextul
real n care i desfoar activitatea i deci nu ar avea o direcie precis, ar nva
fragmentar, sacadat, cu stagnri i erori pn la un rezultat oarecare. Dispunnd de
imaginaie, poate s-i elaboreze mintal scopul i planul desfurrii activitii, pe
baza cruia s se conduc, s-i regleze permanent aciunile, s evite erorile i s aib
mai mare eficien. Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ
n ambian, poate obine mereu ceva nou, ceea ce l-a i fcut s fie creator de cultur.
Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumit
treapt a dezvoltrii sale psihice, adic dup ce au aprut i alte procese i funcii
psihice care-i pregtesc desfurarea:dezvoltarea reprezentrilor, achiziia limbajului,
evoluia inteligenei, mbogirea experienei de via etc.

Invatarea cognitiva, asigura ascensiunea de la senzorial la logic, formarea si

dezvoltarea operatiilor gandirii, ale procesului psihic care determina adaptarea omului
la cerintele complexe ale existentei, inclusiv la cele ale viitorului.
Gandirea este procesul psihic care asigura adaptarea fiintei umane la mediu.
De aceea, n pofida dezavantajelor pe care le determin afectarea mintal , elevii cu
handicap mintal, prin nvare, trebuie s dobndeasc strategii de rspuns, cel puin
pentru problemele cotidiene cu care se confrunt fiina uman, n condiiile unor
situaii variate i schimbtoare. n concepia piagetian, adaptarea presupune un
moment de asimilare i unul de acomodare. Asimilarea este actul de ncorporare a
noilor date ale realitii la structurile intelectuale anterioare; asimilarea este urmat,
n anumite condiii de acomodare, de o modificare a structurilor psihice ale
subiectului, potrivit realitilor cu care s-a aflat n contact.
n cazul elevului cu handicap, nvarea cognitiv este eficient cnd se
finalizeaz cu dezvoltarea gndirii acestuia, cu naintarea de la stadiul senzorio-motor,
preoperaional la cel al operaiilor concrete i rezolvarea unor probleme vitale, de
autonomie personal i social. Individualizarea demersului, pentru a sprijini copilul
n tehnicile de nvare a rezolvrii problemelor, este o condiie a eficienei nvrii
cognitive.
Din punct de vedere educativ, operaiile interiorizate sunt rezultatul unui
proces n care aciunile concrete ale subiectului se complic treptat, genernd noi
conduite, mai complexe i scheme interioare din ce n ce mai desprinse de coninutul
concret care le-a generat, fiind tocmai din aceast cauz operaionale n situaii
din ce n ce mai diferite i mai noi. Psihologia contemporan i cercetrile
experimentale contemporane din domeniul didacticii au demonstrat c, nicio conduit
nou nu rsare fr pregtire; n toate domeniile vieii psihice, ea este totdeauna
pregtit de un ir lung de conduite anterioare, mai primitive, fa de care ea nu
constituie dect o difereniere nou i o coordonare nou.