Sunteți pe pagina 1din 3

Ce este Ipohondria?

Fiecare persoana se confrunta, la un moment dat in viata, cu anumite simptome fizice,


care provoaca ingrijorare, teama si care pot determina persoana sa creada ca sufera de
o anumita boala. Acest lucru nu inseamna ca persoana respectiva este
ipohondra, dimpotriva, in acest context, teama, preocuparea este o
reactie normala de aparare a organismului, care determina persoana sa afle
cauza si eventual sa urmeze tratamentul necesar.
In situatia in care aceasta teama de boala dureaza mai mult de 6 luni,
iar medicii pe care ii consultam si rezultatele medicale atesta absenta unei boli, putem
vorbi despre ipohondrie, o tulbuare care netratata ne poate afecta serios viata si
echilibrul interior. Ipohondria se defineste ca frica sau convingerea patologica de a suferi
de o boala grava, cu toate ca o astfel de boala nu este prezenta. Ipohondria este
termenul popular, termenul medical utilizat pentru aceasta tulburare este cel
de hipocondrie.
Cum se manifesta?
Aceasta tulburare psihica pentru a fi confirmata trebuie sa includa
urmatoarele manifestari:

O preocupare deosebita fata de o boala fizica serioasa. Ipohondrii se tem de


boli precum cancerul, tumori craniene, atacurile cerebrale sau chiar SIDA.
O caracteristica importanta a acestei afectiuni este tendinta de a mearga la

multi doctori, in speranta de a gasi unul care sa confirme suferinta presupusa.


Atitudinea nerealista fata de boala inchipuita si dorinta de a primi confirmarea, pot
deteriora relatia medic/pacient.
Chiar si dupa ce medicii si rezultatele analizelor confirma absenta bolii, ipohondrul

tot nu e convins ca nu sufera de nicio boala. Dimpotriva, anxietatea lui creste si


continua sa creada ca are ceva foarte grav. Rezultatele analizelor linistesc persoana
numai pentru o perioda relativ scurta, dupa care simptomele incep sa revina cu
intensitate.
Persoana care sufera de aceasta tulburare traieste intr-o permanenta stare de

anxietate si stres, iar aceasta suferinta sufleteasca afecteaza functionarea


normala, viata de zi cu zi.

Pe cine afecteaza aceasta tulburare?


Datele statistice arata ca aceasta tulburare afecteza, in egala
masura, barbatii si femeile. Debutul poate sa apara la orice varsta, insa exista o
crestere a manifestarii in jurul varstei de 30/40 ani pentru barbati si 40/50 ani pentru
femei.
Cauzele acestei tulburari sunt de natura psihologica si se poate explica
astfel:

O anumita hipersensibilitate a persoanei fata de functionarea si senzatile


somatice (acestea sunt interpretate intr-o maniera eronata, ca semene ale unei
disfunctii sau bolii somatic). O toleranta scazuta pentru durere sau disconfort
somatic.

Prezenta unui eveniment traumatizant in copilarie sau adolescenta,


eveniment stresant care a provocat o sufeinta semnificativa (despartirea, .separarea,
imbolnavirea unei persoane dragi, decesul unei persoane apropiate).

Agresivitatea fata de alte persoane este intreptata impotriva sinelui, prin


intermediul unei anumite parti a corpului. Organul afectat poate avea o semnificatie
simbolica importanta.

Nevoia de atentie. Persoanele ipohondre cauta sa atraga atentie familiei,


prietenilor, medicilor, vor sa scape de responsabilitati si sa se simta in centrul
atentiei. Ei au nevoie sa fie ascultati, compatimiti si intelesi. Uneori, ipohondria este
motivata inconstient de obtinerea acestor avantaje.

Tratament si interventie
Persoanele cu ipohondrie au tendinta de a se adresa rapid serviciilor medicale. Cu toate
acestea, ei nu sunt dornici de a consulta un psiholog sau un medic psihiatru, deoarece
se tem ca acestia vor considera ca simptomele sunt doar in capul lor. Trebuie stiut
insa ca tratamentul precoce este de un real ajutor si creste sansele
pentru o vindecare rapida. Din nefericire, persoanele ipohondre solicita tarziu
ajutorul psihologic specializat, iar atunci cand o fac exista deja instalate diverse tipuri de
complicatii, care ingreuneaza tratamentul si durata acestuia (depresie, anxietate sau
tulburare de panica, simptome obsesiv-compulsive, dependenta de antialgice sau
sedative, etc.). De asemenea, trebuie stiut ca teama sau convingerea
patologica de suferi de o boala somatica, poate apartine si altor
tulburari psihice, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea de
somatizare.
Psihoterapia
Avand la baza o cauza psihologica, tratamentul recomandat in cazul
ipohondriei este interventia psihoterapeutica. Aceasta isi propune, utilizand
tehnici si instrumente specifice sa produca constientizarea situatie reale pe care o
traieste persoana ipohondra si astfel sa modifice cadrul general in care este privita
problema. Persoana invata sa isi conteste presupunerile patologice, sa-si exprime
emotiile si in final sa-si schimbe comportamentul.
Hipnoterapia este o alta forma de tratament eficienta in cazul
ipohondriei.Hipnoza in sine nu este curativa prin ea insasi, ci prin faptul ca stimuleza
asociatii si modificari pozitive in plan cognitiv, afectiv si comportamental. Din acest
motiv hipnoza poate fi utilizata cu succes in corectarea distorisunilor cognitive si in

modificarea comportamentului. In interventia psihoterapeutica, hipnoza


este utilizata pentru a genera si a intari anumite comportamente
adaptative invatate si pentru a stabili noi asociatii in avantajul
clientului.Hipnoza ca forma de comunicare sugestiva, poate oferi solutii, dar si
contribuie, la construirea unor unor expectatii pozitive, in legatura cu posibilitatea
schimbari.
Este utila interventia medicamentoasa?
Atunci cand persoana apeleaza tarziu la ajutorul specializat este posibil ca diverse
tulburari asociate ipohondriei, sa se manifeste intens (depresia, anxietatea) si in aceasta
situatie tratamentul medicamentos prescris de medicul psihatru este necesar. Fara a
reduce manifestarea acestor simptome, interventia psihologica este dificil de
implementat.
Ipohondria, boala oamenilor sanatosi.
Pe langa ajutorul specializat, persoanele care sufera de aceasta tulburare au nevoie si
de compasiunea si sustinerea familiei, prietenilor apropiati. Este nevoie de rabdare
si timp, pentru ca persoana sa invete sa constientizeze adevaratele
problemele, sa-si asume responsabilitati si in final sa adopte noi
comportamente care sa-l ajute sa faca fata singur problemelor vietii.