Introducere

Sociologia, spre deosebire de stiintele naturii, nu dispune de o singura teorie, care ar fi pe

cat de unitara pe atat de integrativa. Exista mai multe teorii sociologice, unele dintre ele
concurente, altele complementare, unele centrate pe anumite aspecte ale vietii sociale
dintr-o societate specifica unui stat national, cum ar fi aspectele economice, politice sau
culturale sau referitoare la stratificarea si mobilitatea sociala, altele orientate catre
fenomene sociale globale de genul terorismului sau migratiei transfrontalire. Diversitatea
teoriilor sociologice nu este un indiciu al unei presupuse subdezvoltari stiintifice. Din contra,
o astfel de diversitate teoretica impiedica cristalizarea unor tendinte dogmatice de analiza si

interpretare a vietii sociale si asigura dezvoltarea unor moduri alternative si chiar

concurente de cuprindere teoretica a societatilor si comportamentelor umane. Mai mult,
diversitatea teoretica se asociaza cu moduri alternative de abordare sociologica, adica de
proiectare a unor investigatii si cercetari empirice si de interpretare a datelor, informatiilor
si mesajelor empirice. In ultima instanta, ceea ce este important rezida in exersarea
imaginatiei investigative si interpretative disciplinate de rigoarea fundamentarii empirice.
ntr-un sens foarte general, termenul de sociologie este folosit pentru a desemna stiinta
socialului.Termenul de sociologie provine din mbinarea a doua cuvinte, unul latin "socius" ce
nseamna social si altul ce provine din limba greaca "logos" cu semnificatia - stiinta; ca urmare
putem considera ca sociologia este o stiinta despre social, despre societate.De-a lungul timpului
sociologia a fost definita n diferite moduri n functie de nivelul de cunoastere si de explicare a
socialului.Filozoful pozitivist francez - Auguste Compte a folosit pentru prima data termenul de
"sociologie" ntr-un studiu intitulat: "Course de philosophie positive", publicat n anul 1838. n
lucrarea respectiva a definit conceptul de "sociologie" ca fiind o "stiinta a societatii".Max Weber
a apreciat sociologia drept stiinta care studiaza actiunea sociala.George Gurtvich a considerat ca
"sociologia este stiinta fenomenelor sociale totale, care are drept obiect studiul global al relatiilor
sociale, societatea ca integralitate de raporturi".Dimitrie Gusti a definit sociologia ca fiind
"stiinta 444h76e realitatilor sociale". n conceptia lui Petre Andrei "sociologia studiaza n mod
obiectiv, n primul rnd, existenta sociala sub aspectul ei static-structural, si apoi sub aspectul
dinamic - functional al ei, aratnd fazele si tipurile sociale realizate".Pentru Traian Herseni
"sociologia este stiinta societatilor omenesti, este o disciplina ce se ocupa cu studiul vietii
sociale, al fenomenelor de comunicare umana, de convietuire sociala".Dictionarul "Le
Petite.Larousse" defineste sociologia ca fiind disciplina care "studiaza stiintific societatile
omenesti si faptele sociale".Catalin Zamfirescu si Lazar Vlasceanu n "Dictionarul de sociologie"
considera ca "sociologia este o stiinta despre societate".Din succinta trecere n revista a
diferitelor definitii date sociologiei se desprind elementele fundamentale privitoare la
specificitatea sa ca disciplina stiintifica.Rezulta din definitiile date ca sociologia, ca stiinta,
dispune de un obiect propriu de cunoastere si anume societatea. Numai ca societatea este obiect
de studiu nu doar al sociologiei , ci si al multor alte stiinte sociale. Se naste n mod firesc
ntrebarea ce anume confera specificitate sociologiei? Se considera ca ceea ce deosebeste
sociologia, n principal de toate celelalte stiinte sociale este perspectiva de abordare a obiectului
de cercetare comun, respectiv societatea.
Sociologia este stiinta care abordeaza societatea ca totalitate, ca ntreg, studiind ansamblul
faptelor, fenomenelor, relatiilor si proceselor sociale. Sociologia se manifesta att ca stiinta a
socialului, ca forma generala de existenta a vietii umane, ct si ca stiinta a societatii globale, a

organizarii si dinamicii sale, a subsistemelor din care se compune societatea globala si a relatiilor
lor att cu sistemul social-global, ct si cu celelalte subsisteme ale acestuia. Din aceasta
perspectiva se desprind trei paliere ale sociologiei:
- teoria generala a socialului.
- teorie a societatii globale
- teorii ale diferitelor subsisteme ale societatii globale.
Un astfel de mod de manifestare arata ca sociologia permite observarea si reflectarea asupra
vietii sociale, descoperirea disfunctionalitatilor si crizelor sociale de la nivelul individului si
comunitatilor umane de posibilitatea de a gasi solutii la problemele cu care se confrunta
societatea.
Din aceasta perspectiva este oportuna analiza raporturilor sociologice cu celelalte stiinte socioumane.
Sociologia este o stiinta critica, declarat anti apologetica, negarea sau ignorarea
disfunctionalitatilor este contraproductiva. Functia critica a sociologiei confera acestei stiinte o
certa utilitate sociala, dar o poate face, n acelasi timp, relativ incomoda pentru unii factori aflati
n posturi de decizi sau de conducere, purtnd responsabilitatea modului de derulare a vietii
sociale att la nivel macrosocial ct si la nivel microsocial.

Domeniul de interaciune dintre

sociologie si psihologie

Psihologia - stiinta care se ocupa cu studiul comportamentului individual si a personalitatii prin

proprietati cum sunt: atitudini, necesitati, sentimente, precum si prin procese ca: nvatare,
perceptie etc.

Psihologia sociala este strns legata de sociologie. Ea studiaza interactiunile comportamentelor

individuale si de grup, starile si procesele psihice colective, personalitatea sub raportul
conditionarii socio-culturale. Psihologia sociala studiaza psihicul individului n procesele de grup
iar sociologia abordeaza colectivitatile sociale din perspectiva relatiilor sociale, a structurilor,
interactiunilor si organizarii din societate.
economica. Pentru sociologie, economia este mediul de producere a unor relatii sociale, de
afirmare a omului ca forta de munca n anumite contexte sociale.
stiintele politice - se ocupa de studiul organizarii politice a societatii, modul de guvernare,
comportamentul politic, structurile de putere, miscarile politice, participarea politica etc.
stiintele politice cerceteaza politicul sub toate formele sale de manifestare. Sociologia include n
cmpul de investigare, alaturi de problemele specifice stiintelor politice si aspecte ce sunt
studiate de toate celelalte stiinte socio-umane.
PSIHOLOGIA si SOCIOLOGIA sunt doua stiinte deosebit de inrudite dar care au manifestat
reciproce de excludere si intoleranta.
Judecind raportul dintre soc.si psih, recunoastem faptul ca societatea este o totalitate in care
aspectele psihice reprezinta o parte componenta a ei iar psihologia se subordoneaza,
preocuparilor sociologice.Rezultatul intersectarilor psihologiei cu sociologia a fost
fundamentarea unei noi discipline hibride:a psihologiei sociale.
Functiile sociologiei:
-de descriere se concretizeaz ntr-o acumulare de date, fapte i informaii suficiente i relevante
pentru respectiva realitate. Pentru a fi ndeplinit aceast funcie, sociologia trebuie s
ndeplineasc o serie de condiii:
- de completitudine adic de luare n consideraie a tuturor datelor i faptelor necesare pentru a
testa valoarea de adevr a ipotezelor utilizate.
- evitarea selectrii arbitrare, strict subiective datelor i faptelor analizate.
- maxima obiectivitate fa de fapte (evitarea apropierii de fapte avnd idei preconcepute despre
acestea; datele, faptele, fenomenele trebuie analizate aa cum sem prezint ele).

Abordarea teoretic

Perspectiva evolutionista a fost prima formulata n sociologie, fiind fundamentata n special pe

lucrarile lui Auguste Comte si Herbert Spencer. Aceasta perspectiva explica originea societatilor
si cresterea lor din punct de vedere evolutionist. Evolutionismul a avut o mare raspndire n a
doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa care a intrat ntr-o lunga perioada de ignorare. n
ultimii ani se nregistreaza o semnificativa reconsiderare a acestei perspective sociologice.
Perspectiva functionalista are ca principali reprezentanti pe Auguate Comte, Herbert Spencer,
Emile Durkheim, Talcott Parsons, Robert Merton s.a. n anii 1950-1960 a fost perspectiva
dominanta n sociologie. Antropologul englez Bronislaw Malinowski a pus
bazele functionalismul sociologic. Functionalistii concep societatea ca un sistem, ca pe un ntreg
compus din mai multe parti aflate n interactiune, fiecare parte ndeplinind o anumita functiune.

Conform acestei perspective societatile tind spre echilibru, spre mentinerea ordinii. Atingerea
echilibrului este dependenta de ndeplinirea functiei specifice de catre fiecare parte a sistemului.
Daca functiile nu sunt realizate, sistemul se dezechilibreaza si poata sa moara. Functionalitatea
sistemului se asigura prin controlul social. Fiecare institutie ndeplineste o functie sociala clara.
Dar institutiile nu se manifesta separat, ele sunt interdependente, sunt parti fundamentale ale
societatii care se prezinta sub forma unui sistem complex si relativ stabil. Schimbarea sociala se
produce numai n cadrul sistemului, care si pastreaza echilibrul si stabilitatea. Nu sunt acceptate
miscarile sociale bruste sau revolutionare. Anumite parti ale societati nu-si pot ndeplini functiile
si atunci devin disfunctionale. n acelasi timp, diferite elemente ale socialului pot fi functionale
si disfunctionale. somajul, de exemplu, este ambivalent; el poate fi functional prin ncurajarea
cresterii competentei profesionale, a performantelor individuale, prin crearea locurilor de munca
pentru cei ce se ocupa de asistenta somerilor, dar poate fi , n acelasi timp, disfunctional prin
problemele sociale pe care le creeaza: saracie, alcoolism, insatisfactie, devianta, etc.
Pentru mentinerea echilibrului si a stabilitatii sistemului social este necesar sa se asigure un
consens social, adica un acord al membrilor societatii asupra a ceea ce este bine, drept si moral.
Procesul de socializare joaca unul dintre cele mai importante roluri n obtinerea consensului
social. Perspectiva functionalista ofera o buna interpretare a organizarii sociale, a raporturilor
dintre componentele sistemului si rolul fiecarei componente. Capacitatea explicativa a acestei
perspective este redusa n ceea ce priveste analiza proceselor sociale si a schimbarilor care au loc
n societate. Functionalismul insista asupra consensului, integrarii si stabilitatii si nu acorda
importanta necesara conflictelor, instabilitatii si neintegrarii. Functionalismului i se reproseaza
conservatorismul la care ajunge n cele din urma.
Perspectiva conflictuala deriva din ideile lui K. Marx, Georg Simmel, Wright Mills, Lewis
Coser, Randall Collins. Acesti gnditori explica evolutia si functionarea societatii prin conflict.
Aceasta perspectiva concepe conflictul ca o sursa a schimbarii sociale si si concentreaza analiza
asupra instabilitatii si dezechilibrelor. Ei sustin ca insuficienta resurselor de bogatie, putere si
prestigiu a determinat structurarea societatii n grupuri de interese contrare, structura ce este
determinata de lupta continua dintre indivizi sau grupuri.
Daca functionalistii considera conflictul ca fiind element al dezechilibrului social si care trebuie
nlaturat, adeptii conflictului i atribuie acestuia virtuti progresiste stimulnd schimbarea sociala.
Conflictualismul nu este o perspectiva sociologica omogena. Principalul initiator al acestei
perspective a fost Karl Marx, care si-a concentrat analiza sociologica asupra conflictului dintre
clase, demersul sau avnd o finalitate politica declarata. n conceptia lui Marx fiecare mod de
productie se caracterizeaza printr-un anumit tip de conflicte intregrupale, dintre care cele mai
importante sunt conflictele ntre clasele sociale. Din perspectiva sociologului german Georg

Simmel (1858 - 1918), conflictele sunt inerente vietii sociale, dar el nu deduce de aici concluzii
pentru actiunea politica. Adeptii contemporani ai perspectivei conflictualiste extind aria de
cuprindere a analizei la conflictele dintre grupele de vrsta, grupuri etnice sau religioase, dintre
profesii, comunitatile locale si puterea centrala etc.
Ideea de baza a acestei perspective consta n afirmatia ca fiecare societate este formata din forte
sociale si interese diferite, pe care nu si le pot satisface ntr-un mediu avnd resurse limitate.
Apare astfel o competitie permanenta pentru bunuri, putere si bunastare. n aceasta lupta, unii
cstiga si ajung sa-i domine pe altii sau, potrivit formularilor marxiste, sa-i exploateze pe altii.
Daca n societate exista conflicte permanente, se pune problema cum poate ea sa mai existe. La
aceasta ntrebare s-au formulat doua raspunsuri. Primul afirma ca, n urma conflictului, o
categorie ajunge dominanta si impune prin mijloace de constrngere acele reguli care servesc la
realizarea propriilor interese, statul fiind conceput ca o institutie menita sa domine, sa promoveze
interesele celor ce detin puterea.
Al doilea raspuns sustine ca, n societate exista o diversitate att de mare de grupuri de interese,
nct, pentru a putea sa ntreprinda ceva, oamenii trebuie sa se asocieze. n acest caz cooperarea
este modalitatea de a face fata conflictului.
Perspectivele functionaliste si conflictualiste pot fi apreciate drept complementare; ele se refera
la acceasi realitate, prima insistnd pe consens, ordine, armonie, a doua - pe instabilitate,
conflicte, constrngere. Dezavantajele uneia pot fi completate cu avantajele celeilalte.
Perspectiva interactionista - are la baza studiile lui Charles Norton Cooley, George Herbert Meat.
Manford Kuhn si are n vedere capacitatea omului de a crea si folosi simboluri. Adeptii acestei
orientari teoretice arata ca societatea este produsul actiunii umane, pe baza modului n care
oamenii interpreteaza semnificatia informatiilor, evenimentelor si regulilor sociale, n functie att
de continutul obiectiv al acestora ct si de particularitatile lor subiective.
Perspectiva interactionista si concentreaza analiza asupra raporturilor dintre individ si societate.
Societatea este n permanenta creata prin interactiunea indivizilor fiind totusi preexistenta lor.
Indivizii se modeleaza n cadrul societatii n timp ce societatea se schimba si ea sub influenta
actiunii acestora. Indivizii si societatea se presupun reciproc si nici o parte nu poate exista fara
cealalta.
De retinut ca perspectiva functionalista si cea conflictualista abordeaza aspectele obiective
privind fie functionalitatea, fie starea conflictuala din societate la nivel macrosocial, n timp ce
perspectiva interactionista evidentiaza aspectele subiective privind actiunea umana la nivel
microsocial. Cele trei perspective sunt complementare si mpreuna confera demersului sociologic
cuprinderi, profunzime si relevanta.

Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic i sociolog
german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei i administrrii
publice. El i-a nceput cariera la Universitatea din Berlin, i mai trziu a lucrat laUniversitatea
Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena i la Universitatea din Mnchen.
A fost o persoan influent n politica german contemporan, fiind unul dintre negociatorii
Germaniei la Tratatul de la Versailles i membru al comisiei nsrcinate cu susinerea Constituiei
de la Weimar.
S-a ocupat n principal cu studiul sociologiei religiilor i a guvernului, dar prin munca sa a adus
contribuii i n domeniul economiei.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i spiritul capitalismului, lucrare care
a fost piatra de temelie n studiile sale de sociologie a religiilor. n aceast lucrare, Weber a
argumentat faptul c religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explic diferenele
de dezvoltare dintre culturile Occidentale i cele Orientale, i a subliniat importana
protestantismului ascetic care a condus la naterea capitalismului, a birocraiei i a statului
raional-legal din Vest.
Petre Andrei (n. 29 iunie 1891, Brila - d. 4 octombrie 1940, Iai) a fost un savant,sociolog,
filosof, profesor i om politic, membru post-mortem (1991) al Academiei Romne. Voluntar n
Primul Rzboi Mondial, a fost profesor la Catedra de Sociologiea Universitii din Iai, deputat
din partea Partidului Naional-rnesc, subsecretar de stat i apoi ministru n mai multe guverne
din Romnia interbelic.
Studiul societatii, a partilor sale componente si a interactiunilor dintre acestea de catre sociologi
a generat o diversitate de conceptii sociologice. Lucru este absolut firesc, ntruct, pe de o parte,
cunoasterea stiintifica este un proces continuu, rezultat al interactiunii intelectuale a unui numar
mare de cercetatori, iar pe de alta parte, viata sociala are o infinitate de aspecte si poate fi privita
din unghiuri foarte deferite. Astfel conceptele si conceptiile sociologice s-au grupat n moduri
diferite de abordare si explicare a societatii, fapt care a dus la delimitari teoretice majore si a
constituit premize pentru nasterea perspectivelor sau curentelor sociologice.
Perspectiva sociologica poate fi definita ca o analiza a societatii facuta dintr-un anumit punct de
vedere. Este o cale de a privi societatea, de a studia viata sociala si de a o explica: este o
constructie mentala care ne ajuta sa vizualizam si sa explicam ceea ce este n societate.
Perspectivele care s-au impus n sociologie sunt: evolutionismul, functionalismul,
conflictualismul si interactionismul.

Metode calitative

Sunt cele mai frecvente i cele mai cunoscute modaliti de obinere a unor volume mari de date
din mediul social pentru o ulterioar prelucrare i analiz statistic.
Metoda de bazeste ancheta sociologic,iar instrumentul principaleste chestionarul(pot fi, de
asemenea, ghidul deinterviustructurat, fia de observaie).
Toate instrumentele de studiu sunt administrate i aplicate on-line, iar culegerea icentralizarea
datelor se face automat i securizat.
Sondajul, recensmntultehnici ale anchetei. Sunt folosite pentru a obine date mai bogate n
coninut i mai de profunzime. Cercetarea calitativdispune de metode, tehnici iinstrumente de
studiu,adaptate la specificul problemei studiate.
Clasificarea metodelor calitative :

experimentul provocarea variaiei unui sau mai multor fenomene ntr-o situaie
controlat pentru determinarea legturilor cauzale, confirmarea sau respingerea ipotezelor

de cercetare;
observaiaculegerea on-line a informaiei despre evenimente, fenomene, obiecte,

persoane etc.;
analiza documentelorculegerea informaiei despre evenimente, fenomene trecute, despre

urmrilor lor;
interviul(individual sau de grup) discuie ce presupune folosirea unui ghid de interviu,
nestructurat sau semistructurat, aplicat indivizilor, cu posibiliti de manevrare.

Situaia actual n RM

Cu referire la Republica Moldova, menionm c aici sociologia are un istoric scurt, caracterizat
de o evoluie extrem de anevoioas. Ba mai mult, putem spune c n Moldova, ca i n fosta
URSS, a crei parte component ara noastr era, sociologia, de fapt, nici nu a existat. A existat o
filosofie social cu denumirea de materialism istoric (istmat), care nicidecum nu poate
pretinde la statutul i rolul sociologiei. Concepiile sociale elaborate n cadrul istmatului purtau
un caracter speculativ, fiind deduse nu din cercetarea realitilor empirice, ci din teoria filosofiei
marxiste. Dogmatismul filosofic a condus ulterior la o dominaie total a dogmatismului i
scolasticii n tiina despre societate, transformnd-o ntr-o puternic arm ideologic a puterii

birocratice. Starea dat a lucrurilor se datoreaz pe deplin politicii promovate de regimul

autoritar, care a supravegheat n modul cel mai riguros tiinele sociale n ntregime, n special
sociologia. Drept urmare, ncepnd cu anii 20 ai secolului al XX-lea, sociologia a fost declarat
n URSS tiin burghez, incompatibil cu marxismul, stopndu-se astfel toate cercetrile
fundamentale i aplicative n acest domeniu. Or, excluderea tiinei sociologice din sfera
cunoaterii a fost determinat de faptul c principiile, teoria i metodele ei de explorare a
realitii erau (precum i sunt) incompatibile cu dictatura personal, samavolnicia, voluntarismul
i subiectivismul n dirijarea societii, a proceselor sociale, n rezolvarea oricror probleme.
tiina sociologic era opus apologeticii sociale prin care se promova insistent creterea
continu a bunstrii colective, pe cnd realitatea demonstra contrariul creterea inegalitii, a
tensiunilor sociale etc. n ali termeni, sociologia nu este o tiin abstract: ea se sprijin pe o
puternic baz experimental, servind, la rndul su, n calitate de fundament teoretic al practicii
sociale.
Actualitatea elaborrii unei strategii de dezvoltare a Moldovei i necesitatea implementrii ei n
practic prin realizarea politicilor de stat i a proiectelor de prioritate naional este condiionat
de urmtoarele circumstane:
n primul rnd, de necesitatea de a elabora planuri de aciune cu termen mediu i lung, fr
precizarea suplimentar a msurilor planificate pentru dezvoltarea societii i a statului n baza
intereselor naionale fundamentale ale societii moldoveneti i ale statului. Aceste planuri vor
desemna vectorii de baz i modalitile specifice de aplicare n practic a unei politici eficiente,
integrate i echilibrate interne i externe, ndreptate spre modernizarea rii n condiii de
stabilitate i securitate.
n al doilea rnd, statul ca instituie de guvernare a societii nu poate funciona eficient, fr
conceptul general, care definete principiile de baz i direciile de dezvoltare, reieind din
interesele naionale fundamentale ale poporului moldovenesc. Acest lucru explic importana
deosebit a unei analize structurale i nelegerea profund a condiiilor socio-politice ale
formrii i realizrii strategiei de dezvoltare a Republicii Moldova la etapa actual.
n cel de-al treilea rnd, din motivul necesitii depirii fenomenelor de criz i stagnrii
societii, apare n mod obiectiv necesitatea de a optimiza procesul politico-statal de guvernare i
de a-i asigura stabilitatea, consecutivitatea, succesiunea, reieind din scopurile clar formulate pe
termen lung. De aceea, strategia de dezvoltare trebuie s aib un caracter pragmatic, realist i
obligatoriu pentru executanii si.
n cel de-al patrulea rnd, este nevoie s fie neles rolul guvernului, partidelor politice i a
societii civile la conturarea strategiilor de dezvoltare a Republicii Moldova, a realizrii sale n
domeniile prioritare n condiiile etapei de tranziie la o democraie eficient.

Rolul specific al statului n implementarea reformelor complexe, ascunde pericolul ntoarcerii la

metodele autoritare de conducere n cazul lipsei controlului democratic din partea societii. De
aceea, e nevoie de o optimizare hotrt a organelor i instituiilor puterii publice, n primul rnd,
prin debirocratizare i profesionalism.
n cel de-al cincilea rnd, necesitatea de a explica societii moldoveneti prioritile de
dezvoltare pe termen lung i a celor mai importante proiecte naionale n calitate de instrumente
pentru aplicarea lor n practic, precum i excluderea unor erori pe parcursul procesului de
implementare al reformelor i asigurarea unui control democratic asupra procesului de
implementare a proiectelor naionale n via.
E necesar s recunoatem faptul c, n condiiile unor schimbri istorice drastice elaborarea unor
strategii de dezvoltare devine extrem de dificil. Perioada care urmeaz este calitativ nou i
necesit o nou abordare creativ a cilor de dezvoltare propuse, n timp ce abordarea general
sau practica precedent snt insuficiente pentru rezolvarea problemelor stringente cu care se
confrunt societatea moldoveneasc la etapa actual a dezvoltrii sale.
Este necesar s fie formulate i acceptate ca baz n procesul de elaborare a startegiei de
dezvoltare interesele naionale pe termen lung a societii moldoveneti n interconexiune
complex cu factorii politici, economici i sociali. Aceasta va permite evidenierea i
fundamentarea direciilor prioritare de atingere a unui nivel de dezvoltare economic durabil, de
rezolvare a problemelor sociale, de consolidare a democraiei i statalitii moldoveneti bazate
pe principii democratice.
Dup elaborarea direciilor strategice de dezvoltare va urma elaborarea detaliat a msurilor i
aciunilor concrete pentru remedierea deficienelor i imperfeciunilor, de consolidare a
tendinelor pozitive, de identificare a celor mai eficiente i concrete modaliti de mobilizare a
fondurilor i resurselor pentru implementarea n practic a strategiilor de dezvoltare a rii.
Transformrile contradictorii ce au loc n acest secol al globalizrii nainteaz cu toat acuitatea
necesitatea cunoaterii profunde a teoriei sociale, elaborrii de noi concepte, paradigm prin care
s-ar putea ptrunde n esena proceselor sociale contemporane. n acest context, pe piaa muncii
crete tot mai mult cererea, de rnd cu cea de specialiti n economie, drept, i cea de specialiti
n sociologie. Dac tiinele economice, juridice, psihologice etc. au atins un grad nalt de
maturizare, apoi sociologia este o tiin relativ tnr.