Toata lumea cred ca are o reteta de clatite pe care o exerseaza de fiecare data

cand se arata ocazia. Si asta nu e ceva de care ducem lipsa: oricand se pot inta
mpla niste clatite cu dulceata la micul dejun sau
pur si simplu
la desert, clati
te cu sunca si branza la pranz, clatite cu humus si bastonase de legume la cina,
placinta de clatite cu umplutura bolognese la o masa de weekend in familie, si
tot asa. Situatii se gasesc suficiente, iar clatitele sunt atat de versatile inc
at sa se potriveasca cu oricare dintre acestea.
Nu stiu voi ce experimente ati facut, da eu sunt sigura ca reteta de clatite a fo
st prima pe care am incercat s-o fac singura in bucatarie. Aveam vreo 6-7 ani si
intr-o seara m-am strecurat in bucataria bunicilor mei, unde am inceput sa ames
tec faina cu apa minerala. Cel mai probabil mi-ar fi iesit aracet daca bunicul m
eu n-ar fi intervenit la timp.
De atunci insa am mai rafinat combinatia, asa ca am ajuns la o varianta de care
eu una sunt foarte multumita. Reteta e foarte echilibrata
merge la fel de bine c
u umpluturile dulci, cat si cu cele sarate, si e gata in doar cateva minute. In
plus, e super usor de retinut trebuie doar sa-ti amintesti ca e simpla ca 1, 2, 3 .
Adica 100 de grame de faina, 2 oua si 300 de mililitri de lapte.