Sunteți pe pagina 1din 6

Curs V

Statutul membrilor Guvernului


Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi membru al Guvernului
sunt:
1. Sa fie cetatean roman;
2. Sa aiba domiciliu in tara;
3. Are exercitiul drepturilor electorale;
4. Nu a suferit condamnari penale;
5. Nu se afla in unul din cazurile de incompatibilitate prevazute de lege;
Potrivit art. 84 din Legea 161/2003 privind unele masuri in asigurarea transparentei in
exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice in mediul de afaceri, prevenirea si
sanctionarea coruptiei, functia de membru al Guvernului este incompatibila cu :
a.
Orice alta functie publica de autoritate cu exceptia celei de deputat sau
senator;
b.
O functie de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu
scop
comercial;
c.
Functia de presedinte, director general, administrator la societati
comerciale, inclusiv banci sau institutii de credit;
d.
Functia de presedinte sau secretar al Adunarii Generale a asociatiilor sau
actionarilor;
e.
Functia de manager sau membru al consiliilor de administratie al regiilor
autonome si companiilor nationale;
f.
Calitatea de comerciant-persoana fizica.
Membrii Guvernului pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii
stiintifice si al creatiei literar-artistice.
Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii
drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, in cazul condamnarii penale
printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sau in cazul declararii prin hotarare judecatoreasca
definitiva a caracterului illicit al averii.
Demisia din functia de membru al Guvernului se anunta public, se prezinta in scris primministrului si devine irevocabila din momentul in care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai
tarziu de 15 zile de la depunere.
Revocarea din functie se face prin decret, de catre Presedintele Romaniei, la propunerea
prim-ministrului. Revocarea are loc in caz de remaniere guvernamentala. In cazul unei hotarari
judecatoresti definitive, membrul guvernului este demis de Presedintele Romaniei la propunerea
prim-ministrului.
Constatarea starii de incompatibilitate se face de prim-ministru care va dispune masurile
necesare pentru incetarea acesteia. In aceasta situatie, precum si in cazul decesului, a demisiei si

Curs V

pierderii drepturilor electorale, Presedintele, la propunerea prim-ministrului, ia act de aceasta


stare si declara vacanta functia de membru al Guvernului.

Prim- ministrul:

Prim-ministrul este o autoritate executiva de sine statatoare, cu prerogative in materie


politica si administrativa. Are urmatoarele atributii:
conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia;
prezinta Parlamentului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului;
reprezinta Guvernul in relatiile acestuia cu autoritatile si institutiile politice
precum si in relatiile internationale;
propune Presedintelui revocarea si numirea unor membri ai Guvernului in caz de
vacanta a postului sau de remaniere guvernamentala;
semneaza hotararile si ordonantele adoptate de Guvern;
este vicepresedinte al CSAT;
numeste si elibereaza din functie urmatoarele categorii de persoane: conducatorii
organelor de specialitate din subordinea Guvernului, secretarul general si secretarii
generali adjuncti ai Guvernului, personalul din cadrul cancelariei prim-ministrului,
secretarii si consilierii de stat din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.
In indeplinirea atributiilor, prim-ministrul emite decizii pe baze si in executarea legilor, a
ordonantelor si a hotararilor Guvernului.
Deciziile sunt acte administrative individuale si se publica in Monitorul Oficial sub
sanctiunea inexistentei lor in termenul de cel mult 15 zile lucratoare de la data emiterii.
In mod exceptional nu se publica in Monitorul Oficial deciziile clasificate potrivit legii.
In acord cu dispozitiile regulamentului adoptat prin HG nr. 561/10 mai 2009, proiectele de
decizii ale prim-ministrului pot fi initiate si de urmatoarele auoritati publice:
1. ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale
aflate in subordinea Guvernului, precum si autoritati administrative autonome;
2. organele de specialitate ale administratiei publice centrale aflate in subordinea sau
in subordonarea ministerelor prin ministerele de resort.
Secretariatul general al Guvernului examineaza proiectul de decizie din punct de vedere
al conformitatii cu dispozitiile actelor normative si cu normele de tehnica legislative.
Deciziile prim-ministrului sunt contrasemnate de secretarul general al Guvernului.
Mandatul prim-ministrului inceteaza in urmatoarele situatii:
demisie;
2

Curs V

pierderea drepturilor electorale;


intervenirea unei stari de incompatibilitate;
imposibilitatea exercitarii atributiilor mai mult de 45 de zile;
deces.
In aceste situatii Presedintele va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru
interimar pentru a indeplini atributiile prim-ministrului pana la formarea noului Guvern.

Actele Guvernului
Guvernul este o autoritate deliberativa, hotarand cu efecte juridice in probleme executive,
indiferent de subordonarea sau nu a subiectelor vizate.
Actele Guvernului se impart in doua categorii:
I. Acte exclusive politice: motiuni, declaratii;
II. Acte juridice: hotarari, ordonante.
Guvernul adopta hotarari si ordonante prin consens, iar daca consensul nu se realizeaza,
hotaraste prim-ministrul. Hotararile si ordonantele se semneaza de prim-ministru, se
contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare si se publica in mod oficial.
Nepublicarea atrage inexistenta . In mod exceptional, hotararile cu caracter militar se comunica
doar institutiilor interesate.
Hotararea Guvernului este actul administrativ prin care Guvernul realizeaza conducerea
generala a administratiei publice. Din punct de vedere al naturii juridice, hotararile pot avea
caracter normativ sau individual. Ea se adopta atunci cand executarea legii reclama stabilirea de
masuri ori reguli subsecvente care sa stabileasca corecta ei aplicare.
Hotararile se adopta intotdeauna in baza unei legi preexistente si urmeaza organizarea
executarii si executarea in concret a legii. Fiind acte administrative, hotararile Guvernului pot fi
atacate la instanta de contencios administrative.
Hotararile cu caracter normative se clasifica in:
1. Hotarari care stabilesc reguli juridice pe baza si in executarea legii , fiind acte de
reglementare a relatiilor sociale din administratia publica.
2. Hotarari prin care se aproba alte acte juridice(de regula regulamente).
Domeniul de reglementare al hotararilor cu caracter individual este circumscris in art.6 din
Regulamentul aprobat prin H.G. 56/10 mai 2009:
Numiri si revocari din functie;
Aprobarea unor indicatori tehnico-economici de investitii;
Acordarea unor ajutoare financiare si de urgenta;
Stabilirea regimului juridic al unor imobile;
Transferurile de imobile;
Darea in folosinta gratuita a unor imobile etc.
Hotararile Guvernului intra in vigoare la momentul publicarii sau la o data ulterioara
prevazuta in dispozitiile finale.
Ordonantele Guvernului sunt acte care contin norme cu putere de lege . Sub aspect organic
sunt acte executive, dar sub aspect material sunt acte legislative. Acestea se impart in:
3

Curs V

1. Ordonantele simple care se adopta in temeiul unei legi speciale de abilitare pentru
domenii care nu fac obiectul de reglementare al legilor organice;
2. Ordonante de urgenta care se adopta in situatii extraordinare, inclusiv in materia
legilor organice.
Ordonantele de urgenta nu pot fi atacate in contencios administrativ. Singura forma de
control este in fata Curtii Constitutionale in etapa controlului anterior promulgarii legii de
aprobare sau ca urmare a ridicarii unei exceptii de neconstitutionalitate cu privire la o dispozitie
din ordonanta sau la ordonanta in intregul ei.
Ordonanta simpla este actul de guvernamant prin care Guvernul participa la realizarea
puterii legislative in baza unei competente delegate.
Legea de abilitare cuprinde doua categorii de clauze:
1. Obligatorii - reprezentand domeniul si data pana la care se pot emite ordonante;
2. Facultative - reprezentand posibilitatea ca ordonanta sa fie supusa aprobarii
Parlamentului.
Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii pana la implinirea termenului
de abilitare. Ordonantele fata de care Guvernul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o
lege in care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat ca urmare a depasirii
termenului de abilitare.
Ordonantele emise in temeiul unei legi speciale de abilitare intra in vigoare in termen de 3
zile de la data publicarii lor in M.O. sau la data prevazuta in dispozitiile finale.
O.U.G. reprezinta o delegare legislativa constitutionala deoarece in acest caz Guvernul nu
mai are nevoie de o lege speciala de abilitare. Este necesara existenta unei situatii extraordinare a
carei reglementare nu poate fi amanata.
Cu privire la intelesul acestei notiuni, Curtea Constitutionala a subliniat caracterul obiectiv
in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care este constrans sa actioneze pentru
apararea unui interes public.
OUG se pot adopta si in domeniul legilor organice.
Nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul
institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale,
drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere a unor bunuri in proprietatea publica.
OUG se supune in mod obligatoriu aprobarii Parlamentului.
Intrarea in vigoare are loc numai dupa depunerea spre dezbatere in procedura de
urgenta la camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea in Monitorul Oficial.
Daca nu se afla in sesiune, camerele se convoaca in mod obligatoriu in 5 zile de la
depunere sau de la trimitere.
Daca in termen de cel mult 30 zile de la depunere, camera sesizata nu se pronunta
asupra ordonantei, aceasta este considerata adoptata si se trimite celeilalte camera care
decide in procedura de urgenta.
Raspunderea Guvernului si a membrilor Guvernului
Din ansamblul dispozitiilor constitutionale si legale, se pot identifica urmatoarele tipuri de
raspunderi:
4

Curs V

1.
2.
3.
4.
5.

raspunderea politica a intregului Guvern;


raspunderea politica a fiecarui membru al Guvernului;
raspunderea penala a membrilor Guvernului;
raspundere administrativ- disciplinara a unui membru al Guvernului;
raspunderea administrativ-patrimoniala a unui membru al Guvernului;

Dupa caracterul raspunderii exista:


- raspundere individuala;
-raspundere solidara a ministrilor.
Raspunderea politica a Guvernului se angajeaza exclusiv in fata Parlamentului.
In material raspunderii politice functioneaza principiul raspunderii solidare a membrilor
Guvernului pentru activitatea acestuia si pentru actele adoptate.
Exista doua situatii in care se angajeaza raspunderea politica a Guvernului:
A. Motiunea de cenzura- reprezinta mijlocul prin care Parlamentul poate retrage
increderea acordata Guvernului. In cazul unei motiuni de cenzura exista 3 momente:
a) initierea motiunii de din numarul total al parlamentarilor;
b) dezbaterea motiunii in sedinta comuna a celor doua camera in 3 zile de la depunere;
c) votarea motiunii de cenzura.
Adoptarea motiunii se face cu votul majoritatii absolute a deputatilor si senatorilor.
Guvernul se considera demis de la data votarii motiunii.
B. Angajarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra
unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. Angajarea
raspunderii asupra unui proiect de lege trebuie sa fie exceptionala atunci cand adoptarea
proiectului, in procedura obisnuita sau de urgenta, nu mai este posibila. Angajarea raspunderii
Guvernului este o procedura ce implica raporturi de natura mixta. Prin continutul sau, este un act
al Guvernului ce poate declansa controlul parlamentar asupra acestuia. Prin efectul sau, produce
un act de legiferare sau determina demiterea Guvernului.
Raspunderea penala a membrilor Guvernului este o raspundere individuala si priveste pe
fiecare membru in parte pentru faptele comise in exercitatea functiei sale de la data depunerii
juramantului si pana la incetarea functiei.
Aceasta forma de raspundere este reglementata de dispozitii constitutionale si de Legea nr.
115/1999 privind responsabilitatea ministeriala.
Infractiunile ce reprezinta faptele savarsite de membrii Guvernului in exercitarea functiei
sunt prevazute la art. 8 din legea mai sus-mentionata.
In afara de infractiunile prevazute in acest articol, membrii raspund pentru savarsirea
oricarei infractiunii prevazuta de Codul Penal sau de legi speciale cu dispozitii penale in
exercitiul functiei lor.
Dreptul de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului apartine in mod exclusiv
Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintetului Romaniei.
In Camera Deputatilor si a Senatului dezbaterea propunerii de incepere a urmaririi penale
se face pe baza raportului intocmit de o comisie permanenta sau de o comisie speciala de
ancheta. Cererea de urmarire penala se adopta cu votul majoritatii simple. Daca una din Camere
a cerut urmarirea penala, dosarul cauzei se trimite ministrului justitiei sau prim-ministului (in
cazul in care cel acuzat este chiar ministrul justitiei).
5

Curs V

Presedintele Romaniei poate fi sesizat (pentru a cere urmarirea penala) de catre primministru, procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ sau procurorul-sef al DNA. Dupa
raportul Comisiei de ancheta Presedintele trimite dosarul ministrului justitiei sau primministrului. Urmarirea penala tine de competenta Parchetului de pe langa ICCJ sau de
competenta DNA. Daca s-a inceput urmarirea penala, Presedintele poate cere suspendarea din
functie. Daca s-a dispus trimiterea in judecata Presedintele dispune suspendarea de la data
sesizarii ICCJ.
Judecata cauzelor se face de ICCJ. Hotararea de condamnare se publica in Monitorul
Oficial. De la data ramanerii hotararii definitive, ministrul este demis de Presedintele Romaniei
la propunerea prim-ministrului.