6.

Culturile de hrean, cele din gospodariile individuale, tin de traditia legumiculturii

romanesti. Desi nu exista dovezi foarte clare, se pare ca hreanul, cunoscut inca din vremea
dacilor, facea parte din flora spontana a acestui spatiu geografic, devenind, mai tarziu, planta
de cultura. Popular, i se mai spune usturonila, ridiche salbatica, tormac. In prezent, hreanul
este tot mai mult cautat, si pe piata interna si pe cea externa, ca aliment cu gust picant, dar si
foarte bogat in uleiuri eterice, vitamina C (70mg/100 grame de hrean), vitaminele B1, B2,
enzime, glucide, minerale (fier, calciu, potasiu, magneziu), toate conferindu-i proprietati
antibacteriene, antiinflamatoare, antioxidante, antibiotice si afrodisiace. Din vremuri
stravechi, oamenii, buni cunoscatori ai remediilor naturiste, foloseau radacina de hrean nu
numai in alimentatie, dar si ca tratament al anemiei, gripei, bronsitelor, sinuzitei,
reumatismului, ca stimulent al digestiei, al metabolismului etc. In scop terapeutic a fost si inca
mai este preparat sub forma de tincturi, otet de hrean, faina de hrean etc.
Caracteristicile hreanului
Hreanul (Armoracia rusticana) se cultiva pentru radacinile sale, albe, lungi, bine
dezvoltate, care pot sa ajunga la 5-6 centimetri in diametru si 30-40 centimetri lungime. Este o
planta perena, adica traieste si rodeste mai multi ani (4-5), fara sa fie nevoie de o noua
insamantare. Este rezistent la fluctuatiile de temperatura si la seceta, desi, pentru obtinerea
unor productii de calitate, trebuie sa i se asigure umiditate constanta si spatii care sa nu fie
expuse permanent, in timpul verii, luminii puternice a soarelui (prefera locurile umbrite).
Iarna rezista la temperaturi de pana la -30 grade Celsius.
Terenurile cele mai potrivite pentru cultura hreanului sunt cele argiloase, usor alcaline,
bogate in humus. Inainte de cultivare, solul va fi amenajat, arat (la 40-50 centimetri
adancime), desfundat, afanat, imbogatit cu ingrasaminte naturale (gunoi de grajd). Este bine
ca fertilizarea terenului sa se faca toamna, iar celelalte lucrari, primavara, inainte de
transplantarea rasadurilor sau de plantarea butasilor. Umiditatea trebuie sa fie ridicata si
constanta, dar nu exagerata.