UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI

ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA: ADMINISTRATIE PUBLICA

REFERAT

COMPARATIE INTRE CONSTITUTIA CUTUMIARA

SI CONSTITUTIA SCRISA

Radoi(Tomescu)Liliana
Anul I, grupa 3

Obiceiurile sau cutumele, sunt reguli de conduita sociala care desi nu sunt
elaborate de organele de stat competente sa legifereze sunt considerate obligatorii,
deoarece ele reprezinta vointa unei mase largi de oameni. Cutumele juridice se deosebesc
de obiceiurile si uzuantele practicate prin simplul fapt ca cele din urma nu au un continut
juridic si un caracter obligatoriu. Pentru ca ele sa se transforme in cutume trebuie sa se
repete, durata actelor de repetare sa fie relativ indelungata, repetarea sa fie constanta;
obiceiurile repetate sa fie clare, obiceiul sa intruneasca consensul destinatarilor sai.
Aceste trei caracteristici trebuie aplicate concomitent si pe o perioada de timp
indelungata. Constitutia cutumiara este formata din obiceiuri juridice, traditii, practici
nescrise care reglementeaza modul de organizare si functionare a organismelor de
guvernare si raporturile dintre acestea, statutul indivizilor. Astfel intalnim constitutii
cutumiare sau nescrise intr-un numar restrans de state cum ar fi in Anglia, Canada,
Australia, Israel si Noua Zeelanda. Mai intalnim constitutii cutumiare si in Arabia
Saudita, Libia si Oman, dar ele sunt tari care invoca ca lege Coranul (datorita religiilor
lor). Termenul de constitutie cutumiara nu este folosit intr-un sens strict, deoarece, de
cele mai multe ori, acest tip de constitutie este alcatuit dintr-o varietate de norme, atat
cutumiare, cat si scrise. In Anglia, de exemplu, constitutia este formata dintr-o parte
scrisa care contine dreptul statuar (statute law) si dreptul judiciar (common law) si o parte
nescrisa care cuprinde dreptul cutumiar. Aceste obiceiuri (in sensul comun al termenului)
nu sunt considerate ca fiind un element al dreptului englez, deorece nici o jurisdictie nu ar
putea sa le recunoasca intr-un caz concret. In plus, sistemul izvoarelor dreptului
constitutional britanic cuprinde si dreptul jurisprudential, format din totalitatea hotararilor
judecatoresti care se bucura de forta precedentului judiciar si care reflecta, la randul lor,
cutumele

stravechi.
Cutuma constitutionala are un caracter istoric. Pana in secolul al XVIII-lea,

raporturile constitutionale erau reglementate prin cutuma. Modalitatile practice de

exercitare de catre natiune a puterii sale suverane nu se regaseau in cutuma
constitutionala. De aceea, reprezentantii natiunii au luptat pentru inlocuirea cutumei cu
dispozitii scrise, care prezentau avantajul ca puteau reglementa si alte probleme sociale:
raporturile intre stat si natiune, drepturile si libertatile publice, controlul natiunii asupra

modului

in

care

este

guvernata.

Constitutia cutumiara este din punct de vedere al formarii sale supla, dar nesigura.
Ca orice cutuma, cutuma constitutionala, este esentialmente supla pentru ca s-a format in
timp, fara a intruni conditii speciale de forma. Ea a transpus in practica, fie vointa unei
persoane fata de un model de organizare politica, fie interese sociale vizand: prevenirea
confuziei puterilor sau a subordonarii unei puteri de catre alta; cutuma a fost verificata si
modelata pe parcursul mai multor generatii; nu se cere nici o procedura sau conditie
formala pentru ca o cutuma sa fie modificata. Cutuma evolueaza odata cu transformarile
ce se produc in viata politica a statului. Supletea cutumei poate fi in unele cazuri un
inconvenient. Existenta sau disparitia cutumei nefiind legata de actiunea unui organism
sau a unei persoane si nici de o anumita procedura, poate da nastere la controverse.
Nefiind inregistrata intr-un document, cutuma constitutionala nu poate fi invocata
intotdeauna si in toate cazurile cu usurinta, mai ales in cazul in care se afla in concurenta
cu o alta cutuma avand un continut asemanator. Supletea cutumei constitutionale a
fost considerata un avantaj incontestabil fata de rigiditatea textului scris, ce nu poate fi
adaptat cu usurinta la transformarile sociale. Adversarii cutumei au obiectat ca:
traditia sau cutuma constitutionala se caracterizeaza prin incertitudine si este incompleta,
ea este intr-o continua miscare, nu are o forma definitiv stabilita si nu i se cunoaste cu
precizie continutul, si ca regulile cutumiare nu pot fi o stavila impotriva abuzurilor
autoritatilor

publice

In literatua de specialitate se arata ca nu orice precedent judiciar poate deveni

cutuma. Doua elemente ar trebui reunite de o norma pentru a i se conferi calitatea de
cutuma: elementul material , care consta n cutuma propriu-zis si care se formeaza printro repetare continua a anumitor acte, proceduri sau obiceiuri, repetare care trebuie sa fie
identica

si

sa

se

desfasoare

timp

ndelungat

si

elementul

psihologic,

adica, convingerea fiecarui destinatar al cutumei ca ea exista si ca trebuie sa se

conformeze continutului sau prescriptiei acesteia. De aceea se spune ca, constitutia
cutumiara este o constitutie flexibila, in continua miscare, dar si imprecisa si incomoda.
Prima constitutie a aparut in Anglia in anul 1215 odata cu adoptarea Magnei
Charta Libertatum (prin care se reglementau raporturile intre rege si supusii sai, dar nu
puteau fi socotita ca o constitutie in intelesul pe care il dam astazi acestui document),

procesul ei de formare continuand si dupa aparitia constitutiei scrise.

Constitutiile scrise au fost adoptate de majoritatea statelor. Ele apar sub forma
unui act scris, oficial, sistematic, solemn, relativ, rigid, clar si precis, care cuprinde
principalele norme de organizare a statului. Constitutia scrisa a fost adoptata prima oara
de catre Statele Unite ale Americii in anul 1787, care a fost precedata de Declaratia de
Independenta a celorlalte state americane la 4 iulie 1776, ca un act care a consfintit si a
consolidat emanciparea lor politica in raport cu Coroana britanica . Statul Virginia a
adoptat prima Constitutie in anul 1776, urmata de Constitutia statului New Jersey in anul
1777 si de celelalte constitutii ale fostelor colonii engleze din America de Nord, adoptate
pana la constituierea Confederatiei celor 13 state nord-americane. A urmat apoi Europa
cu Constitutia Frantei din anul 1791, precedata de Declaratia franceza a drepturilor
omului dina 27 august 1789, urmata si de alte state ca Spania in 1812, Norvegia in 1814,
Olanda in 1815, etc. In Romania prima constitutie a fost facuta de domnitorul Alexandru
Ioan Cuza care in anul 1864 a promulgat Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris si
legea Electorala, care cuprindeau reglementari ale unor relatii fundamentale de organizare
a puterii si drepturi politice. A urmat apoi adoptarea in anul 1866 dupa modelul
constitutiei belgiene a Constitutia Romaniei.
Constitutia scrisa se diferentiaza de constitutia cutumiara prin faptul ca este clara
si precisa, stabileste exact organizarea puterilor in stat, poporul are posibilitatea sa
cunoasca cu exactitate continutul ei, prerogativele si atributiile guvernantilor ceea ce
inseamna excluderea abuzurilor guvernantilor, sa-si cunoasca drepturile, obligatiile si
modalitatile de aparare a acestora. De asemenea constitutia scrisa garanteaza suprematia
regulii constitutionale asupra celorlalte reguli juridice, ceea ce inseamna ca normele
scrise in constitutie primeaza celorlalte norme juridice. Revizuirea ei se face cu mare
dificultate datorita procedurii speciale prevazute chiar in constitutie, deci este intangibila,
si in acelasi timp rigida. In unele constitutii rigide exista perioade cand aceasta nu poate fi
revizuita, iar in altele procedurile sunt greoaie si au limite impuse. Dar, se stie ca mai
exista si constitutii destul de flexibile in care modificarile sunt facute cu o mai mare
usurinta, fara proceduri speciale fiind asemanatoare cu revizuirile legilor obisnuite.
Din aceste diferente reiese faptul ca oricat s-ar vrea nu exista constitutii pure,
nici cea cutumiara si nici cea scris, ci ele coexista , se imbina si se completeaza reciproc,

dar se prefera constitutia scrisa deoarece ea face diferentierea statelor civilizate de statele
necivilizate.

Bibliografie:
1. Ioan Muraru, Simina Tanasescu , Drept Constitutional si Institutii politice, vol. I,
Bucuresti, 2004
2. Cristian Ionescu, Institutii politice si Drept Constitutional, ed. Universitara,
Bucuresti , 2007
3. Nicolae Popa, Teoria Generala a Dreptului, ed. Actami, Bucuresti, 1996