Sunteți pe pagina 1din 11

BAZELE ECONOMIEI INTREPRINDERII

I. ECONOMIA INTREPRINDERII CA STIINTA


Def: Economia intreprinderii poate fi definita ca un sistem de cercetare si invatare prin care se urmareste reducerea
riscului de dobandire a veniturilor de catre persoane si grupurile de persoane in cadrul unei comunitati. In acest
sens econmia intreprinderii studiaza sub aspect structural si functional daca, in ce masura si cum pot obtine
organizatiile venituri si le pot utiliza rational.
Ca teorie economica, economiei intreprinderii ii revine misiunea de a studia si explica activitatile umane de
obtinere si utilizare a ventiturilor.
Economia intreprinderii ca stiinta se refera la:
a) Teoria economica avand ca obiect de studiu intreprinderea, fenomenele, procesele si relatiile specifice.
b) Politica intreprinderii de infaptuire a obiectivelor in cadrul unor principii si norme stabilite.
c) Ansamblul instrumentelor, proceselor si tehnicilor destinate planificarii, organizarii si controlului activitatilor.
Economia intreprinderii se mai defineste si ca stiinta conducerii rationale a intreprinderii intrucat se ocupa cu toate
problemele economice considerate ca un tot unitar si aflate sub incidenta legii generale a economicitatii.
Cele mai cunoscute tipuri de abordari ale economiei intreprinderii sunt urmatoarele:
1) Abordari de ordin functional acestea reprezinta structurarea ce se realizeaza in jurul functiilor intreprinderii
si anume: de productie, de marketing, de productie si prestari, de personal, comerciala, financiara si de investitii,
precum si sociala.
2) Abordare pe baza factorilor de productie are in vedere structurarea in vederea gestionarii categoriilor de
resurse.(res naturale, res umane - munca, capitalul, stiinta, management).
3) Abordare dupa ciclul de viata al intreprinderii presupune structurarea intreprinderii in functie de procesele
specifice diferitelor etape ale ciclului de viata(clopotul lui Gauss), se au in vedere cele 4 stadii distincte de
dezvoltare si anume: initiere, crestere, maturitate, declin.
4) Abordare din perspectiva manageriala structurarea are in vedere atat personalul de conduceremanagementul cat si functiile manageriale: planificare, organizare, antrenare-motivare, coordonare-control,
decizie.
II.TIPURI DE INTREPRINDERI SI CARACTERISTICILE LOR
2.1 Abordari conceptuale
Agentii economici (producatori de bunuri si servicii) sunt persoane sau grupuri de personae fizice si/sau juridice,
care in calitate de participanti la viata economica indeplinesc roluri si au comportamente economice similare.
In cadrul gruparii agentilor economici, intreprinderile (firmele) ocupa primul loc si sunt definite ca unitatile
institutionale a caror principal functie este producerea de bunuri si servicii (servicii nefinanciare) destinate pietei,
scopul urmarit fiind obtinerea de profit.
Tipuri de definire a intreprinderii:
-un ansamblu economic, un sistem economic de productie, in care are loc combinarea si utilizarea factorilor de
productie in vederea realizarii de bunuri, lucrari si servicii, care sunt vandute pe piata pt a satisface nevoile
consumatorilor si a obtine un profit;
-o organizare sistematica a unei activitati, cu ajutorul factorilor de productie, de catre intreprinzator, in scopul
producerii de bunuri si servicii destinate schimbului in vederea obtinerii de profit;
-un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice, care folosind anumite
mijloace de munca, desfasoara procese de munca concretizate in produse si servicii cu scopul obtinerii unui venit
net sau profit cat mai mare.
2.2. Tipologia intreprinderilor, criteriu de grupare, caracteristici
Clasificarea intreprinderilor se face dupa mai multe criterii dintre care mentionam:
1. Dupa forma de proprietate:
a) intreprindere particulara, individuala, sau familiala
b) intreprinderea particulara in asociatii (in societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni si cooperatiste)
1

c) intreprinderea proprietate publica (de stat, care pot sa apartina atat administratiei centrale cat si administratiei
locale)
d) intreprinderea mixta (particular si public, dar si autohton cu strain).
In Romania unitatile economice se organizeaza potrivit legii nr.15/1990, unitatile economice proprietate publica
pot fi:
a) regii autonome forma de intreprindere care se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei
nationale cum ar fi energetic,exploatarea minelor,petrolului,gazelor natural,servicii postale,transporturi
feroviare,industria de armament si alte domenii stabilite de guvern.
b) Societati comerciale care ca intreprindere reprezinta o entitate economica colectiva unde se combina si se
utilizeaza factorii de productie pentru a obtine o eficienta cat mai ridicata.
Societatile comerciale sunt de 2 tipuri fundamentale:
Societati comerciale de persoane care in functie de responsabilitatea subiectilor de proprietate, fata de societatea
constituita pot fi:
- Societati in nume colectiv (SNC)
- Societati in comandita simpla (SCS)
Societati comerciale de capitaluri care sunt:
- Societati in comandita pe actiuni, capitalul social fiind impartit in actiuni,iar obligatiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati (comanditarii sunt obligati
numai la plata actiunilor lor).
- Societatea de capitaluri pe actiuni
O forma de societate comerciala care integreaza elemente imprumutate atat de la societatile de persoane cat si de
la societati de capitaluri este societatea cu raspundere limitata (SRL)
In acest caz partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri precum actiunile si nu pot fi cedate unor noi asociati
decat daca acestia sunt agreati de majoritatea celorlalti asociati.Raspunderea pentru obligatiile soceitatii revine
asociatilor proportional cu cota de parti sociale detinute de catre asociati.
2. Dupa obiectul de activitate:
-Intreprinderi de productie
-Intreprinderi de comert
-Intreprinderi prestatoare de servicii
3. In raport cu apartenenta la ramurile industrial de activitate:
-Intreprinderi extractive
-Intreprinderi prelucratoare
-Intreprinderi specializate
-Intreprinderi agricole.
4. In functie de amploarea factorilor de productie utilizati intreprinderile se clasifica dupa marime in:
- Intreprinderi mijlocii
- Intreprinderi mari
- Intreprinderi foarte mari.
In functie de constituirea unor grupuri de intreprindere formele, de organizare economica se amplifica si apar
urmatoarele tipuri de organizatii economice:
1) Concernul reprezinta o uniune economica sub un control unic a mai multor societati din ramuri diferite de
activitate,societatile membre pastrandu-si independent juridica.Din punct de vedere economic intreprinderile sunt
grupate in concern cu o activitate integrata.
Intreprinderile componente depind financiar de acelasi finantator care practice ia decizii asupra tuturor aspectelor
importante ale activitatii acestora.
2) Holding-ul reprezinta o intreprindere tutelara care controleaza mai mult de jumatate din capitalul de actiuni al
unei firme, fiind deci actionar majoritar putand astfel hotari componenta consiliului director.

3) Trustul reprezinta o reuniune a intreprinderilor intr-un grup,ceea ce presupune un pronuntat caracter de


centralizare a tuturor deciziilor strategice si tactice de catre un puternic aparat de conducere. Intreprinderile
componente sunt lipsite de independenta comerciala,de productie,proprietarii acestora transformandu-se intr-un fel
de actionari.
III. INFIINTAREA INTREPRINDERILOR
O intreprindere poate fi infiintata de catre o persoana fizica sau mai multe persoane fizice,de catre una sau mai
multe persoane juridice precum si de catre persoane fizice si juridice in asociere dar si de catre persoane fizice si
institutii sau intreprinderi de stat.
Motivele infiintarii intreprinderilor de catre intreprinzatori:
-nevoia de succes si recunoastere
-aspiratia spre o pozitie sociala superioara
-afirmarea creativitatii si a spiritului inovator
-aspiratia spre independenta economica
-dobandirea libertatii de decizie si de actiune
-dorinta de a obtine venituri mai mari
-nevoia de asumare a riscului si a raspunderii,de a construi ceva durabil si util.
IV. CICLUL DE VIATA AL INTREPRINDERII
Deifinirea firmei prin prisma portofoliului de afaceri detinut reprezinta un sistem constituit in vederea atingerii
unor obiective prestabilite si format din una sau mai multe unitati de afaceri.
In functie de marimea si complexitatea firmei aceasta se poate axa pe o singura unitate strategica de afaceri sau
poate contine mai multe afaceri.
Daca in primul caz ,adica atunci cand este o singura unitate de afaceri,ciclul de viata al firmei urmeaza evolutia
ciclica a afacerii respective,in cea de-a 2 situatie analiza ciclului de viata a firmei este mai
complexa,particularitatile fiind generate de complexitatea afacerilor.
Ciclul de viata al unei intreprinderi urmeaza o succesiune de 4 etape:
1) Initierea sau lansarea afacerii
2) Dezvoltarea, amplificarea afacerii
3) Maturitatea afacerii
4) Declinul afacerii.
In literatura de specialitate cea mai mare atentie se acorda aspectelor conceptuale si analizei ciclului de viata al
produsului/produselor si nu atat de mult ciclului de viata al intreprinderii.
1) Initierea sau lansarea afacerii se caracterizeaza prin constituirea firmei, ritm lent de crestere a productiei
profituri minime sau chiar pierderi. Aceste elemente presupun ca intreprinzatorul sa detina urmatoarele
caracteristici:
-capacitate de organizare
-abilitate operationala
-competeneta profesionala
-grad ridicat de implicare in problemele pe care le impune functionarea firmei si incredere in fortele proprii
-o atentie speciala trebuie sa o acorde supravegherii si perfectionarii activitatii personalului.
2) Dezvoltarea afacerii in aceasta etapa intreprinzatorul verificandu-si prin intermediul rezultatelor capacitatea
de atingere a obiectivelor este preocupat de expansiunea afacerii care se afla in stransa dependenta cu urmatoarele
particularitati ale sistemului managerial:
-existenta unei structuri organizatorice stabile
-delimitarea clara a sarcinilor si responsabilitatilor salariatilor si perfectionarea activitatii manageriale prin
folosirea si aplicarea rationala a functiilor manageriale (previziune, planificare,organizare,antrenare-motivare,
coordonare,control).
Sub aspect financiar in etapa dezvoltarii afacerii se disting urmatoarele particularitati:
3

-vanzarile (veniturile) sunt mai mari decat costurile


- apare necesitatea majorarii capitalului circulant.
3) Maturitatea afacerii
Cand afacerea ajunge la stadiul maturitatii mediul intern in care se desfasoara activitatea este mai stabil si
totodata mai previzibil.Ca urmare managerului ii revin sarcini cu precadere in domeniu administrarii resurselor
firmei, totodata managerul se va orienta catre imbunatatirea imaginii firmei (afacerii) precum si spre innoirea unor
produse/servicii.
Ca obiective ale managerului financiar enumeram:
- fluxul de numerar este pozitiv
- potentialul de crestere este constant,crescator
- are loc o reducere a costurilor
-se realizeaza o rotatie rapida a capitalului
-profitabilitatea firmei este crescuta ceea ce permite atribuirea divindendelor catre asociati (actionari).
4) Declinul afacerii - reprezinta o etapa critica in viata firmei si se caracterizeaza prin intensificarea procesului de
aparitie a problemelor generatoare de riscuri pe fondul accelerarii presiunii concurentiale si saturatii cererii pentr
produsele comercializate.
In aceasta etapa din punct de vedere financiar se disting urmatoarele particularitati:
-diminuarea profitului
-indicatorii de lichiditate si solvabilitate se deterioreaza
-se reduc ratele de rentabilitate si apare in mod frecvent necesitatea suplimentarii capitalului
V. CONCURENTA-COOPERARE- CONCENTARE
Relatii concurentiale
Piata este o componenta a mediului extern in care firma apare atat in calitate de producator cat si de
consumator.Prin intermediul acesteia se stabilesc legaturile intre intreprindere si mediul sau.
Piata financiara- reprezinta cadrul de intalnire intre nevoile de resurse banesti ale intreprinderilor,ale
producatorilor si disponibilitatie banesti mijlocite de unitatile bancare-financiare.
Piata muncii- este alcatuita din lucratori si constituie resursa prin carei ntreprinderea isi acopera necesarul de forta
de munca.
Piata aprovizionarii cuprinde furnizorii de materii prime,material etc.si pe furnizorii de echipemente.
Piata de desfacere- este piata pe care sunt prezentate bunurile si serviciile pe care le realizeaza intreprinderea si
este formata din client,intermediary si concurenti.
In cadrul relatiei intreprindere-piata se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:
-activitatea trebuie sa inceapa printr-un studio al pietei.Aici apar idei pentru produse noi sau de modernizare a
produselor traditionale.Informatiile privind piata trebuie sa stea la baza fundamentarii deciziilor privind
activiatatea de aprovizionare-productie-desfacere;
-aprovizionarea si desfacerea sunt fazele care reflecta legatura intreprinderii cu piata;
-activitatea intreprinderii trebuie sa se bazeze pe un studio amanuntit al pietei pentru a putea intocmi mai intai un
plan de desfacere si abia dupa aceea se va intocmi planul de aprovizionare si programele de productie;
-cresterea rentabilitatii prin sporirea vanzarilor totale,dar si a profitului unitar care se realizeaza pe fiecare produs.
Cooperarea si concentrarea intreprinderilor
Cooperarea- este o formula contractuala,de intelegere si colaborare intre intreprinderile care isi pastreaza
independent juridical dar renunta partial la independent economica.Cartelul este forma tipica de cooperare.
Cartelul reprezinta forma de cooperare orizontala realizata prin intelegere verbal sau contractual-scrisa in care
participantii isi pastreaza independenta juridica renuntand partial la independent economica.
Concentrarea- este o solutie de colaborare stransa intre intreprinderi care renunta in mare masura la independent
economica si juridica fiind adoptata o solutie de conducere unica.

Concernul este forma tipica de concentrare.Concernul reprezinta o concentrare de tip orizontal,vertical sau
anorganic realizata de catre intreprinderi care se mentin ca personae juridice dar renunta complet la independent
economica in favoarea unei conduceri unitare.
Dupa criteriul ,care sunt intreprinderile care coopereaza exista:
-cooperare orizontala,intre intreprinderi de acelasi fel,cu acelasi obiect de activitate sau din aceeasi ramura;
-cooperare verticala,intre intreprinderi aflate in pozitii succesive ale fluxului bunurilor (natura-productiedistributie-servicii-consum)sau in relatie de furnizor-client;
-cooperare anorganica intre intreprinderi mult diferite ca obiect de activitate cu scopul de a mari gradul de
acoperire a pietelor si de a reduce cota de risc.
Dupa criteriul,cum se realizeaza cooperarea,se diferentiaza:
-intelegerile verbale sau scrise intre 2 sau mai multi parteneri
-legarea intreprinderilor prin capitaluri si/sau proprietari
-uniunea de intreprinderi.
VI. RESURSELE INTREPRINDERII
Organizarea si conducerea activitatilor intreprinderii necesita prezenta unor resurse grupate in urmatoarele 4
categorii principale:
1) resursele umane sau capitaluri umane
2) resursele materiale sau capital ethnic/capital material
3) resurse financiare/capital lichid
4) resurse informationale
1. Resursele umane.Asigurarea necesarului de personal.
1.1. Proiectarea structurii si necesarului de personal
In sens larg functiunea de resurse umane cuprinde ansamblul structurilor si nodurilor utilizate de intreprinderi
pentru a trata si stapani problemele umane si sociale la diferite niveluri care apar.Prin aceasta definitie functiunea
este prezentata ca un ansamblu integrat in structura generala a intreprinderii.
Principalele etape care trebuie parcurse: previzionarea structurii si de personal pentru realizarea obiectivelor firmei
sunt:
-previziunea numerica a personalului necesar
-compararea necesarului previzionat cu rezerva de candidate potentiali in interiorul intreprinderii
-intocmirea unui program de pregatire pentru candidatii din exterior si de recrutare,respective pregatire pentru cei
din interior.
1.2. Recrutarea,selectia si incadrarea(angajarea)
a) Recrutarea- prin recrutare se intelege procesul de alegere dintre diversi candidate cu scopul de a ocupa un post
pe care intreprinderea a considerat util sa-l creeze,sa-l mentina sau sa-l transforme.
Recrutarea poate fi in functie de complexitatea muncii de mai multe feluri:
-recrutare generala realizata prin metode simple , anunturi in mass-media,prin institutiile specializate,se practica in
special pentru sctivitati mai putin complexe.
- recrutare specializata se refera la angajarea unor personae inalt calificate sau pentru functii de conducere.
Ca surse ale recrutarii de personal sunt:
- recrutarea interna care poate fi facuta prin translatie
- recrutarea din exterior.
b) Selectia si angajarea
Selectia constituie o faza decisiva in procedura de recrutare si presupune un ansamblu de actiuni si de decizii
prin care se aleg in vederea angajarii calitatile etc.
Angajarea presupune atribuirea posturilor prevazute in structura organizatorica a intreprinderii respective.

Etapele ce se deruleaza in cadrul selectiei si angajarii:


- completarea cererii de angajare de catre candidat insotita de un CV
- interviul initial sau de preselectie
- testarea
- investigatiile de teren
- interviul de profunzime in prezenta patronului
- examinare medicala
- stabilirea detaliilor ofertei.
1.3. Formarea, evaluarea si promovarea personalului
a) Formarea- constituie un mijloc avand drept scop facilitate evolutiei comportamentului si competentei
salariatilor.
Tipuri de formare:
-formare generala
-formare determinate de noile metode de munca
-formare pentru analiza conditiilor de munca si de productie
- formare tehnica.
b) Evaluarea- reprezinta ansamblul metodelor aplicate pentru observarea si masurarea contributiilor la realizarea
obiectivelor intreprinderii.
c) Promovarea- consta in ansamblul de decizii prin care se atribuie unor salariati costuri de executie sau de
conducere la un nivel ierarhic (superior) precum si clase suprerioare de salarizare sau retribuire.
1.4. Antrenarea-motivarea personalului
Trebuintele pentru motivare:
fiziologice (hrana,apa..)
siguranta securitate
apartenenta(prietenie,relatii..)
stima(recunoastere,respect)
autorealizarea.
1.5. Salarizarea
Forme de salarizare: salariu brut,net,real.
2. Resurse material (capital tehnic)
Capitalul in sensul economiei generale desemneaza ansamblul mijloacelor de productie
(cladiri,instalatii,utilaje,mijloace de transport,masini,echipamente) ca factori de productie alaturi de resursele
natural(terenuri,apa,materii prime,surse de energir,etc.)
Termenul capital se foloseste in mod current si cu urmatoarele sensuri associate:
-capital tehnic
-capitalul economic(resursele material evaluate in bani)
-capitalul lichid-sume de bani existenete in conturi sau case
-capital contabil inscris in bilantul intreprinderii fiind echivalentul pasivului din bilant,in echilibru cu mijloacele
intreprinderii respectiv activul bilantului.
3. Resurse financiare ale intreprinderii capital lichid
a) Capital propriu apartine intreprinderii nu este exigibil de nici un tert si contituie baza stabilitatii acesteia.
El se formeaza din:
- capital social (la constituirea firmei)
- aporturile fondatorilor si alte surse de autofinantare.
b) Capitaluri atrase de la terti pot proveni din urmatoarele surse:
- furnizorii
- de la client
- de la banci.
6

4. Sistemul informational al intreprinderii


Sistemul informational permite cunoasterea informatiei existente intr-o intreprindere a situatiei trecute,dar si
anticiparea evolutiei viitoare a acesteia contribuind astfel la elaborarea obiectivelor de perspective.
Resursele informationale indeplinesc o serie de functii si anume:
a) Functia de cunoastere
b) Functia decizionala
c) Functia de mijloc de previziune
d) Functia de reglare.
APROVIZIONAREA INTREPRINDERII SI GESTIUNEA STOCURILOR
I. La nivelul intreprinderii asigurarea resurselor materiale si a vanzarilor,activitati care fac de fapt obiectul functiei
comerciale a intreprinderii reprezinta una dintre problemele cheie,in derularea corespunzatoare a procesului de
productie si a valorificarii rezultatelor activitati productive.
Activitatea de aprovizionare in cadrul oricarei unitati economice trebuie sa contribuie la:
- asigurarea completa si la timp a unitatii economice cu mijloace de munca si obiecte ale muncii.
- asigurarea conditiilor corespunzatoare de depozitare a resurselor materiale
- alimentarea rationala a locurilor de munca cu resurse materiale necesare
- utilizarea rationala a stocurilor de materiale asigurandu-se incadrarea in norme de consum.
Programul de aporvizionare cuprinde 2 etape:
1) Etapa de pregatire si elaborare a planului de aprovizionare in acest sens:
- stabilirea listei cu resurse materiale
- determinarea normelor de consum,de materii prime,materiale combustibil etc.
Norma de consum specific de aprovizionare reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material prevazuta
pentru consum in scopul obtinerii unei unitati de produs.
O norma de consum specific este data de relatia:
Ncs = Cu + Pto unde:
-Ncs- norma de consum
-Cu- cantitatea ce se regaseste in produsul final
-Pto- pierderi de material
Principalii indicatori care reflecta gradul de utilizare rationala a materialelor sunt:
-coeficientul de utilizare productiva a materialelro
-coeficientul de consum de materiale
-coeficientul de croire a materialelor.
2)Elaborarea programului de aprovizionare,are 2 componente de baza:
a)Necesarul de resurse materiale
b)Sursele de acoperire a necesarului de resurse materiale
a)Indicatorii utilizati in cadrul necesarului de resurse materiale sunt:
-necesarul propriu zis pentru fabricarea productiei programate
-stocul de la sfarsitul perioadei de program.Acest stoc este egal ca marime cu stocul de siguranta.
Pentru asigurarea continuitatii procesului de productie intre 2 aprovizionari succesive se foloseste o cantitate de
materiale corespunzatoare pentru conditii normale de lucru,ceea ce constituie stocul curent.
Consumul mediu zilnic se determina prin raportarea necesarului propriu-zis de material,la numarul de zile
lucratoare din perioada respectiva de program.
Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de materiale ce trebuie sa existe in unitate pentru a putea fi folosita in
productie in situatia epuizarii stocului curent.

b)Sursele de acoperire a necesarului de materiale


-prima sursa o contituie stocul de materiale de la inceputul perioadei de program;
-a doua sursa o reprezinta resursele interne ce pot fi folosite in cursul anului in urma recuperarii materiale prin
reproiectarea produselor;
-a treia sursa o,este sursa de baza destinata necesarului integral de materiale o reprezinta aprovizionarea de la
furnizori.
II.ALEGEREA FURNIZORILOR SI CONTINUTUL CONTRACTELOR COMERCIALE
Identificarea si alegerea furnizorilor se face pe urmatoarele cai:
-cataloage de firme si de produse
-serviciile de oferta ale unor firme specializate
-materiale informative elaborate de Camera de Comert ai Industrie
-publicatii economice de specialitate
-targuri si expozitii
-bursele de marfuri
-alte surse.
III.REGULI IN RELATIILE CU FURNIZORII
-loialitate fata de partener
-stimularea competitiei intre ofertanti
-evitarea capcanei dependente de unul sau foarte putini furnizori
-informarea cat mai ampla asupra furnizorului
-tratament formal egal pentru furnizori
-refuzul categoric "al atentiilor" pentru eventuale tratamente preferentiale
-asigurarea loialitatii personalului care reprezinta firma in relatiile cu furnizorii
-gasirea unui echilibru intre jocul liber al concurentei si fidelitatea fata de un furnizor
-eliminarea considerentelor afective ale persoanelor in relatiile dintre firme
-pretentiile exagerate pot indeparta furnizorii
-fair-play
Contractul comercial cuprinde:
-partile contractante
-obiectul contractului
-obligatiile partilor
conditiile de valoare
-pretul
-situatii de risc(forta majora)
-litigii.
PRODUCTIA SI PRESTARILE DE SERVICII
Functiile intreprinderii:
-functia de personal (de resurse umane)
-functie financiara si contabila
-functia de marketing
-functia de cercetare-dezvoltare
-functia de productie
-functia comerciala.
I.PRODUCTIA
Intreprinderile productive isi realizeaza functiunea lor de baza - cea de productie prin desfasurarea in bune
conditiuni a procesului de productie.
8

Conceptul de proces de produtie poate fi definit ca totalitatea proceselor dem unca si a proceselor naturale care
concura la obtinerea produselor sau la executarea diferitelor lucrari sau servicii.
Conceptul de productie are o acceptiune complexa relativ ampla ceea ce necesita o clasificare dupa anumite
criterii:
1)Dupa natura productiei:
-intreprinderi care furnizeaza servicii
-intreprinderi care realizeaza productia de constructii-montaj
-intreprinderi care fabrica produse prin transofrmarea obiectivelor muncii.
2)Dupa tipul de productie
Prin tip de productie se intelege o stare organizatorica si functionala a intreprinderii determinata de nomenclatorul
produselor fabricate,volumul productiei executate din fiecare pozitie din nomenclator si specializarea
intreprinderii.Din acest punct de vedere avem 3 tipuri de productii:
- productie de masa sau in masa;productie de serie mare
- productie in serie sau de serie
- produse unicat;tip de productie individual,unicat.
II.CAPACITATEA DE PRODUCTIE
Def: Capacitatea de productie a unei intreprinderi exprima cantitatea maxima de productie ce se poate obtine
intr-o perioada de activitate in conditii normale de functionare impuse de utilizarea optima a capitalului fix si al
resurselor umane,organizarea judicioasa a productiei si a muncii.
Factorii principali care determina capacitatea de productie:
1) Marimea suprafetelor de productie si a parcului de utilaje
2) Norma tehnica de utilizare intensiva a factorilor de productie-aceasta exprima productie maxima ce se poate
obtine intr-o unitate de timp pe o unitate de caracterizare dimensionala a utilajului sau a suprafetei de productie.
3) Norma tehnica de utilizare extensiva.Aceasta norma exprima timpul disponibil de functionare a utilajului sau de
utilizare a suprafetei de productie intr-o anumita perioada de timp.
Pentru aceasta norma se au in vedere urmatorii indicatori:
a)fondul de timp calendaristic,acesta repreznetand timpul maxim in zile sau ore in decursul unei perioade de
activitate.
b)fondul de timp nominal, acesta reprezinta timpul in zile sau ore de care se poate dispune.
Se poate stabili astfel:
-pentru intreprinderile cu activitate continua fondul de timp pe 1 an este egal cu fondul calendaristic.
-pentru intreprinderile cu activitate discontinua fondul de timp difera in functie de numarul de ore lucrate pe zi.
c)fondul de timp efectiv reprezinta timpul in care se folosesc efectiv utilajele,suprafetele de productie etc.
ANALIZA PRODUCTIVITATII MUNCII, LICHIDITATII SI
RENTABILITATII INTREPRINDERII
I.PRODUCTIVITATEA MUNCII
Productivitatea muncii reprezinta o categorie economica complexa si dinamica,care exprima insusirea muncii de a
crea un anumit volum de bunuri intr-o perioada de timp (ora,zi,munca).
Modalitatile de masurare a resurselor umane pot fi grupate in 2 categorii:
- Categoria privind costurile factorului uman care reflecta nivelul costurilor totale care privesc recrutarea
formarea si integrarea fortei de munca denumite si costuri istorice.
- Valoarea economica a potentialului uman care reprezinta rezultatul unui ansamblu de component,in cadrul
caruia se disting 3 factori determinant:
- productivitatea muncii privita ca un ansamblu de activitati ce se asteapta de la salariat
- transferabilitatea privita ca performanta ce se asteapta de la un salariat transferat de la un serviciu la un alt
serviciu,la nivel ierarhic egal

- promovabilitatea reprezentand capacitatea individului de a-si desfasura activitatea la un nivel ierarhic superior in
situatia in care va fi promovat.
Analiza productivitatii muncii se realizeaza printr-un sistem de indicatori care in practica exprima fie cantitatea de
produse obtinute cu o anumita cheltuiala de munca( indicatori directi),fie cheltuiala de munca efectuata pentru
obtinerea unitatii de produs.
In prima situatie productivitatea muncii se exprima ca raport intre volumul productiei (Q) si cheltuielile de munca
inregistrate(T).
W= Q/T
W=productivitatea muncii
In cea de-a 2 situatie se foloseste raportul:
W= T / Q
T = timp folosit in ore om
Dupa modul de exprimare a productiei si a cheltuielilor de munca,se folosesc mai multe categorii de indicatori:
1)Indicatorii W calculati pe baza volumului de productie care folosesc pentru calcul unitati fizice,conventionale
de munca numite ore munca sau valorice.
O metoda sau alta se foloseste in functie de caracterul productiei,adica daca aceasta este omogena sau eterogena.
2)Indicatori ai productivitatii muncii calculate in functie de cheltuielile de munca,si anume:
a) productivitatea medie anuala( W ) cu exprimarea cheltuielilor de munca prin numarul mediu de personal sau
prin timpul de munca exprimat in om zile astfel:
W = Q/ N sau W = Q / T
Q= productia anuala exprimata valoric
N= numarul mediu scriptic de personal (media ponderata a personalului de la inceputul si sfarsitul programului.
T= timpul maxim disponibil corespunzator numarului mediu scriptic
b) productivitatea medie zilnica se calculeaza la fel numai pt o zi (8 ore).
c ) productivitatea medie orara exprimata ca si cheltuielile de munca prin consumul de timp exprimate in ore-om
dupa formula:
W = Q / T (1ora)
Precizari:
Relatia dintre salariu si productivitatea muncii:
-cresterea productivitatii muncii trebuie sa aiba intotdeauna un ritm superior cresterii veniturilor salariale
-cresterea W este o necessitate obiectiva pentru mentinerea echilibrulu economico-financiar al oricarei societati
comerciale.
II.LICHIDITATEA
Lichiditatea financiara reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a-si adopta rapid angajamentele financiare
sau posibilitatea de a avea disponibilul necesar pentru a-si adecva un angajament financiar.
Lichiditatea patrimoniala reprezinta masura in care unitatile economice pot face fata datoriilor pe care le-au
garantat cu patrimonial de care dispun.
Indicatori de lichiditate
1)Rata rapida a lichiditatii = Active curente Stocuri / Obligatii curente
2)Rata de recuperare a creantelor =[ Facturi emise si neincarcate / vanzari nete] x 365 de zile
3)Rata de autofinantare = Valoarea obligatiilor totale ale firmei / Total capital propriu al firmei
III.RENTABILITATEA INTREPRINDERII
Def: Rentabilitatea intreprinderii este definite ca fiind capacitatea unei firme de a obtine profit ca diferenta
pozitiva intre incasarile obtinute dinactivitatea proprie (cifra de afaceri) si cheltuielile ocazionale (aferente ) de
fabricatie,de comercializare si de tranzactia propriu-zisa (se mai numesc costuri).
10

Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza 2 indicatori principali si anume:


-profitul care reprezinta marimea absoluta a rentabilitatii (indicator exprimat in marime (volum) valorica)
-rata rentabilitatii care exprima gradul in care capitalul sau folosirea resurselor intreprinderii adduce profit
Rata rentabilitatii este un indicator sintetic de eficienta si poate fi determinat in mai multe metode:

Rentabilitatea activitatii comerciale (Rrc)


Rrc = P / CA
P= profit
CA= cifra de afaceri
Rata rentabilitatii financiare (Rrf)
Rrf = P / K
K= capital propriu
Rata rentabilitatii economice (Rre)
Rre = P / Che
Che = cheltuieli totale aferente venituri

11